Filmul "The Artist" a luat cele mai multe trofee la premiile César 2012. Lista completă a câştigătorilor

Sursa:mediafax.ro                                                         


*Lungmetrajul "The Artist", de Michel Hazanavicius, a câştigat cele mai multe trofee - şase - la gala César 2012, inclusiv premiile pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor, potrivit site-ului televiziunii Canal Plus. 


*Lungmetrajul alb-negru "The Artist", un omagiu adus filmelor mute hollywoodiene, a fost nominalizat la 10 categorii la cea de-a 37-a ediţie a galei premiilor César, considerate Oscarurile franceze, care s-a desfăşurat vineri seară, la Théâtre du Châtelet din Paris. "The Artist" a primit şase distincţii, printre care cele pentru "cel mai bun film", "cel mai bun regizor" (Michel Hazanavicius) şi "cea mai bună actriţă" (Berenice Bejo). "The Artist", turnat în alb-negru, spune povestea lui George Valentin (Jean Dujardin), star al filmului mut, care a căzut în uitare odată cu apariţia sonorului, spre deosebire de tânăra actriţă Peppy Miller (Bérénice Bejo), una dintre admiratoarele sale.                                                                                                                       


*În mod surprinzător, Jean Dujardin, care a câştigat majoritatea premiilor acestui sezon, inclusiv Globul de Aur şi BAFTA, dar şi trofeul pentru interpretare la Festivalul de la Cannes 2011, a fost învins la categoria "cel mai bun rol principal masculin" de Omar Sy, premiat pentru rolul din "Intouchables". Lungmetrajul francez "The Artist" este considerat un favorit la cea de-a 84-a gală Oscar, care va avea loc duminică, la Los Angeles, şi speră să îşi încheie victorios sezonul de premii obţinând o statuetă la categoria "cel mai bun film", după un parcurs inedit pentru o peliculă care nu este anglo-saxonă. Filmul este nominalizat la zece premii Oscar, fiind pentru prima dată când o peliculă franceză este selectată în atâtea categorii ale trofeelor decernate de Academia americană. Iar dacă ar obţine premiul Oscar pentru cel mai bun film, ar fi o premieră în istoria acestor distincţii, oferite de obicei unor opere anglo-saxone. Tot vineri seară, filmul "Polisse", de Maïwenn, care avea cele mai multe nominalizări la gala César 2012 - 13 -, a obţinut doar două premii, pentru cel mai bun montaj şi cea mai bună speranţă feminină. Totodată, "L'exercice de l'Etat", de Pierre Schoeller, care avea 11 nominalizări, a primit trei premii, printre care cel pentru cel mai bun scenariu original. În premieră în istoria premiilor César, trofeul pentru cea mai bună speranţă feminină a fost acordat ex-aequo, actriţelor Naidra Ayadi ("Polisse") şi Clotilde Hesme ("Angèle et Tony"). Juriul celei de-a 37-a ediţii a premiilor César a fost prezidat de actorul Guillaume Canet.                                                                                                                                             


*Cel mai bun film: "The Artist", de Michel Hazanavicius                                                                                     
Cel mai bun film de debut: "Le cochon de Gaza", de Sylvain Estibal                                                                      
Cel mai bun film străin: "A Separation", de Asghar Farhadi                                                                                     
Cel mai bun scenariu original: Pierre Schoeller, pentru "L'exercice de l'Etat"                                                          
Cel mai bun scenariu adaptat: Yasmina Reza şi Roman Polanski, pentru "Carnage"                                           
Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius, pentru "The Artist"                                                                           
Cea mai bună actriţă în rol principal: Berénice Bejo, pentru "The Artist"                                                                   
Cel mai bun actor în rol principal: Omar Sy, pentru "Intouchables"                                                                       
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Carmen Maura, pentru "Les femmes du 6e étage"                                          
Cel mai bun actor în rol secundar: Michel Blanc, pentru "L'exercice de l'Etat"                                                            
Cea mai bună speranţă feminină: ex aequo Naidra Ayadi ("Polisse") şi Clotilde Hesme ("Angèle et Tony")                                                                                                                                                           
Cea mai bună speranţă masculină: Grégory Gadebois ("Angèle et Tony")                                                             
Cel mai bun film de animaţie: "Le chat du rabbin", de Joann Sfar                                                                       
Cel mai bun film documentar: "Tous au Larzac", de Christian Rouaud                                                                          
Cel mai bun scurtmetraj: "L'accordeur", de Olivier Treiner                                                                                  
Cea mai bună imagine: Guillaume Schiffman, pentru "The Artist"                                                                        
Cea mai bună muzică originală: Ludovic Bource, pentru "The Artist"                                                                                                          
Cel mai bun sunet: Olivier Hesper, Julie Brenta şi Jean Pierre Laforce, pentru "L'exercice de l'Etat"                    
Cel mai bun montaj: Laure Gardette şi Yann Dedet, pentru "Polisse"                                                                  
Cele mai bune costume: Anaïs Romand ("L'Apollonide, souvenirs de la maison close")                                          
Cele mai bune decoruri: Laurence Bennett ("The Artist") Premiul César onorific: Kate Winslet

Pasul Tartarau-Poiana Muierii-Vf.Salanele-Smida Mare-Gura Potecului-Vf.lui Patru-Ausel-Curmatura Sureanu-Cabana Sureanu(muntii Sureanu)

2. Pasul Tărtărău - Poiana Muierii - Vf. Sălanele - Smida Mare - Gura Potecului - Vf. lul Pătru - Auşel - curmătura Şureanu - cabana Şureanu 





Marcaj:Banda albastra
                                                                           

Durata: 7-8 ore                                                                      

Distanţa: 20 km.

Traseul acesta constituie un prim sector al drumului de creastă prin Munţii Şureanu. El este şi un fragment din poteca de creastă a Carpaţilor Meridionali (poate în viitor o magistrală turistică de picior), care face legătura între Munţii Cindrel, Lotru şi Munţii Retezat, urmărind cumpăna de ape între bazinul hidrografic al Muroşului şi cel al Jiului. Se poate pleca în traseu fie din pasul Tărtărău, fie de la cabana Obîrşia Lotrului. În prima situaţie, coborîm spre Obîrşia Lotrului pe DN-67 C, circa 1,5 km, unde şoseaua face un cot brusc (aproape 3600) la stînga. Chiar din cotul şoselei spre dreapta (V) se desprinde poteca marcată cu bandă albastră ce ne va conduce spre curmătura, vîrful şi cabana Şureanu. Locul este marcat de un stîlp metalic, cu trei săgeţi de tablă pe care apar (destul de neclar) indicaţiile spre: Obîrşia Lotrului, Şureanu, Tărtărău. O poieniţă ne îmbie la puţină odihnă înainte de a porni mai departe. Dacă se porneşte în traseu de la cabana Obîrsia Lotrului, atunci se va urca pe şosea, spre nord, circa 5 km, în 1½ ore. Poteca largă, utilizată şi ca drum de căruţe, urmăreşte aproximativ curba de nivel de 1600 m şi, după ¼ ore, traversează printr-o şa cumpăna de ape dintre bazinele văilor Pravăţ şi Sălanele. După alte 15 minute de mers prin pădure ajungem în şaua Poiana Muierii, cu intersecţie de poteci (dar fără indicatori de direcţie): dinspre sud coboară poteca ce vine de la Cotul Ursului prin Poiana Muierii, dinspre vest urca poteca de la cabana Voievodu prin Muntele Stenninosu, spre est coboară un drum forestier pe valea Sălanele. Ne continuăm traseul pe drumul orientat spre nord, care ocoleşte mai întîi pe la est un vîrf împădurit şi ajunge într-o şa. În continuare lăsăm în stînga un alt vîrf, trecem printr-o şa lungă şi împădurită, presărată cu poieniţe. La capătul acesteia urcăm puţin, apoi coborîm într-o poiană largă, după circa 1½ ore de cînd am părăsit DN-67 C. În faţa noastră se ridică Vf. Sălanele (1 709 m). În acest punct ajunge şi o potecă nemarcată ce urca din valea Jiului de Est (cabana Voievodu) prin Muntele Grivei (traseul 23). In continuare, cu toate că sîntem tentaţi să urmărim drumul din dreapta, pe curba de nivel, bine circulat (care de altfel duce la stîna din Sălanele, aflată la NE de vîrf), vom renunţa în favoarea unci poteci mai puţin vizibile, care urcă (jumătate stînga) în partea vestică a Vf. Sălanele. Lăsăm pe dreapta un izvor, urcăm spre un pile de brazi. Aici ne ghidăm după marcajul de pe pietre; ajungem într-o şa cu poiană, lăsăm apoi pe stînga un mic vîrf şi potecile de oi şi intrăm din nou în pădure. Mai departe, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe versantul dinspre bazinul Smidelor (estic), trece prin poieni şi plantaţii (din care se deschid perspective spre Munţii Cindrel şi Ştefleşti) şi ajungem în poiana stînei din Smida Mare. Se impune un scurt popas în această poiană şi pentru a ne odihni privirea pe culmea centrală a Munţilor Cindrel, care se ridică spre est, dincolo de culmile Smida Mica şi Slimoiu. Reluăm traseul ocolind pe la dreapta (est) Vf. Smida Mare (1 774 m) şi urcăm uşor (marcaj pe brazi), lăsînd stîna în partea dreapta. După ce ajungem în cumpăna de ape, în punctul ,,La Pociumb", coborîm în serpentină pe versantul vestic al culmii şi, după ½ oră de la plecarea din şaua Smidei Mari, o data cu ieşirea din pădure, ajungem în cel mai coborît punct din curmătura de la Gura Potecului. De aici urcăm, săltînd pe verticală circa 30 m, pe lîngă un pîlc de brazi (dreapta) şi după 10 minute ajungem la baza Vf. lui Pătru (2 130 m), cu aspect piramidal, unde un indicator îmbătrînit de vreme ne îndrumă spre cabana Voievodu, prin Bilele – 3 ½ ore (fragmente din traseele 3 şi 22), cabana Oaşa, prin Cioaca Ciontii - 3 ore (traseul 3), spre cabana Şureanu - 3 ore (traseul 2) şi spre Obîrşia Lotrului -4Va ore (adică înapoi, pe drumul pe care am venit). In acest loc ne aflăm aproximativ la jumătatea drumului (ca timp) dintre Tărtărău şi Şureanu. Pe o muchie, spre est, se zăreşte stîna de la Gura Potecului, prin apropierea căreia duce poteca la Oaşa (triunghi roşu). Spre vest se vede valea adîncă a Bîrlogului Mic, dincolo de care se ridică muchia şi stîna Bilele. Din acest punct urcăm prin pajişte pe versantul sudic al Vf. lui Pătru, avînd în stînga pădurea de conifere. După 10-l5 minute cotim uşor la stînga, urmînd marcajul bandă albastră. La început, poteca este mai mult bănuită, dar, treptat, devine vizibilă, mai ales după ce intrăm în pădure. În continuare, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe un arc de cerc în bazinul văii Bîrlogul Mic. După circa 10 minute ieşim din pădure şi începem să urcăm, costiş, traversînd cîteva pîrîiaşe; în 15 minute de la părăsirea pădurii ajungem în muchia Bilelor (un picior al Vf. lui Pătru). Aici duce şi poteca de la cabana Voievodu, pe la stîna Bilele, pe care o zărim jos, în stînga noastră. În acest punct, un indicator ar fi salutar. Drumul continuă în urcuş spre NV (jumătate dreapta) pe versantul sud-vestic al Vf. lui Pătru. La marcajul bandă albastră aplicat pe pietre se adaugă cel cu cruce albastră (traseul 22) şi triunghi roşu (traseul 3). După 30-45 minute de mers, avînd mereu în faţă platoul Auşel, în dreapta Vf. lui Pătru şi în stînga (dincolo de valea Bilele) Muntele Clăbucet, ajungem în şaua Ocolul (1990 m), situată între Vf. lui Pătru şi Auşel. Aici se pot recunoaşte urmele unui castru roman. Timpul şi pendularea turmelor de oi au nivelat vechiul edificiu de pămînt, dar conturul său pătrat se observă încă destul de clar, dacă urcăm puţin spre est. Urmele castrului au determinat probabil şi denumirea locului - Ocolul[2]. Aici se poate ajunge pe o potecă nemarcată, traversînd Vf. lui Pătru. În acest caz, din curmătura Gura Potecului, urcînd pe versantul sudic al Vf. lui Pătru (după ce am părăsit poteca marcată cu bandă albastră care coteşte la stînga intrînd în pădure), se ajunge la pisc, pe o pantă ce depăşeşte uneori 400. În apropierea vîrfului, o data cu domolirea pantei, întîlnim cîteva stînci reziduale. Sub vîrf, pe versantul estic, se află un circ glaciar. Oboseala urcuşului este compensată nu prin faptul de a avea ,,sub picioare" cel mai înalt vîrf din Munţii Şureanu, ci şi prin splendida panorama ce-o oferă. După ce ne-am delectat privirile asupra culmilor împietrite ale Retezatului, Parîngului, Lotrului, Cindrelului şi Şureanului, identificînd culmi şi văi, vîrfuri şi suprafeţe de eroziune, coborîm spre vest, în şaua Ocolu, unde privirile ne sînt atrase de patrulaterul castrului. Din şaua Ocolul continuăm traseul urcînd spre vest, pînă pe platoul uşor bombat al Auşelului (2 010 m), de unde ochiul găseşte îndată spre NNV cocoaşa înaltă şi stîncoasă a Şureanului, iar spre nord, culmile prelungi, golaşe ori împădurite care se lasă în trepte spre valea Mureşului. După 15-20 minute de mers pe platoul Auşel, în dreapta se adînceşte obîrşia unui pîrîu, tributar pe stînga Rîului Mare al Cugirului. Din acest punct, ocolim obîrşia pîrîului şi coborîm spre curmătura Şureanu, avînd în stînga muchia prin care culmea Auşel[3] se prelungeşte spre şa, în dreapta, valea Rîului Mare şi, dincolo de ea, Muntele Puru. Trecem printr-un grup de brazi piperniciţi, ienuperi şi jnepeni şi, după circa 45 minute din Vf. Auşel, ajungem în adînca şi larga curmătură a Şureanului, în care se interscctează mai multe poteci. Dincolo de cel mai coborît punct al curmăturii, spre Vf. Şureanu, există un indicator cu săgeţi spre cabanele: Şureanu (nord) 15 minute, Prislop (vest) 7l/2 ore, Auşel (sud) 2½ - 3 ore, Obîrşia Lotrului 8-9 ore şi Voievodu 5-6 ore. Din acest punct, pentru a ajunge la cabana Şureanu, cotim la dreapta, spre NE, avînd în stînga Vf. Şureanu şi în dreapta valea Rîului Mare. Poteca este marcată cu bandă, cruce şi triunghi albastru. O data cu părăsirea curmăturii, creasta se lărgeşte transformîndu-se aproape într-un drum de căruţă. După 15 minute de coborîş uşor cotim brusc la stînga. În acest punct ajunge şi poteca ce urca de la Poarta Raiului (vine din dreapta), marcată cu cruce roşie. După 5 minute ajungem la cabana Şureanu, construită pe un tăpşan format din depozite morenice. Aici dăm de o poiană frumoasă, înconjurată de conifere. In spatele cabanei distingem circul glaciar sculptat în versantul estic al Muntelui Şureanu. În cadrul circului, care prezintă o asimetrie pronunţată (versanţii vestic şi nordic fiind mai înalţi şi mai abrupţi decît cel sudic), se distinge un prag glaciar (la baza căruia se află lacul) îngropat parţial (în partea nordică) de o morenă longitudinală împădurită. Deasupra pragului, o potcoavă nivală, acoperită de jnepeni, închide o mica depresiune mlăştinoasă. În partea estică, circul este limitat de un prag şi o morenă frontală. Aceasta închide o cuvetă de subsăpare glaciară, ocupată odinioară în întregime de apele lacului. Colmatarea acestuia, asociată cu adîncirea emisarului în morenă au redus suprafaţa lacului, favorizînd dezvoltarea unei zone mlăştinoase, cu cîteva pîlcuri de jnepeni. De la cabana se poate urca în 1½ ore la Vf. Şureanu (traseul 7).
Sursa:guideromania.com

Dragobetele

Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele. Hora de Dragobete Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității. „Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”. În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Sebes-Sugag-Tau-Oasa-Tartarau-Obarsia Lotrului(muntii Sureanu)

1. Sebeş - Şugag - Tău - Oaşa - Tărtărău -Obîrşia Lotrului                                                                             

Nemarcat                                                                                                                                                      

Distanţa: 78 km

Acest traseu urmăreşte sectorul nordic al şoselei (DN-67 C), care străbate transversal Carpaţii Meridionali Centrali între localităţile Sebeş şi Novaci. În acelaşi timp, ea constituie o ,,alee" din care se desprind numeroase trasee turistice, unele descrise în ghid. Datorită lungimii, recomandăm parcurgerea sa cu un mijloc de transport (autobuzul I.T.A.), şoseaua fiind asfaltată pînă la Oaşa şi în curs de asfaftare în rest. Ieşim din oraşul Sebeş prin str. Poştei. În continuare, drumul se derulează în amonte, prin lunca largă a văii Sebeşului. La 3 km dam de Petreşti, cunoscută localitate, unde există o fabrică de hîrtie. Tot aici au fost descoperite ruinele unei biserici fortificate din secolul al XIII-lea şi vestigii de cultură din neoliticul tîrziu (ceramică pictată). Prin alinierea caselor cu porţi masive, a străzilor curate, Petreştiul pare un orăşel-satelit al Sebeşului. Pe măsura apropierii de localitatea Sebeşel, valea se strîmtează; în peisaj se impun mai întîi lacul de acumulare Petreşti, apoi rîpele de Sub Piatră cu caracter de cuestă, formate prin eroziunea viguroasă a rîului în malul drept. Ele sînt constituite din gresii şi gresii marnoase. Alături apare valea Joagărului cu caracter subsecvent. Şoseaua se apropie de fruntea de terasă, care se ridică teşit cu 5 m deasupra luncii. După 3 km de la Petreşti, se ajunge în Sebeşel, satul de origine al pictorului Sava Henţia (1848-l904), cunoscut mai ales ca portretist; după ce a urmat Şcoala de belle arte din Bucureşti şi s-a consacrat ca pictor în anturajul cunoscuţilor profesori Gh. Tattarescu şi Th. Aman, a fost trimis la studii în Franţa, ca bursier al statului. A participat, ca şi N. Grigorescu, la Războiul pentru cucerirea Independenţei de stat a Romăniei (1877). La Sebeşel, pe dealul Gorgan, s-au descoperit urmele unei aşezări din comuna primitivă şi urme romane în punctul ,,In vii". Părăsind Sebeşelul, valea se lărgeşte puţin şi după nici 2 km intrăm în Săsciori, centrul administrativ al satelor Căpîlna, Dumbrava, Laz, Săsciori, Loman, Pleşi, Răchita, Sebeşel, Tonea. Aici, pe un pinten de deal, se văd încă ruinele unei cetăţi feudale din secolul al XII-lea. De la Săsciori, pe un drum vicinal spre est, se poate ajunge la Cacoviţa şi Cîlnic (aici există o cetate ţărănească de la sfîrsitul secolului al XIII-lea), iar spre vest, în satul Loman, de unde se poate urma traseul 5 spre cabana Şureanu. Urmărind drumul asfaltat (circa 1 km), după un cot brusc ajungem în satul Laz, unul din centrele renumite de pictură a icoanelor pe sticlă. De la Laz, în amonte, drumul urmăreşte meandrele adîncite în roci metamorfice ale văii Sebeşului. Satul Căpîlna, la care ajungem după 4 km, este prins ca într-un cleşte, încît casele se înşiră de-a lungul şoselei sau se anină pe versanţi. Aici, pe stînga văii, pe dealul Cetăţuia se păstrează urmele unei fortăreţe dacice construită din blocuri de piatră. Pentru vţitarea acestor vestigii urmărim soseaua spre Şugag, circa 3 km, pînă cînd traversăm rîul Sebeş de pe dreapta pe stînga peste ,,podul Cetăţii". Indată ce trecem podul, coborîm terasamentul şoselei şi ne angajăm pe lîngă o veche carieră, pe o potecă ce suie pe valea Gărgălăului, umbrită de pădurea de fag. După circa 25 minute de urcus, pădurea se răreşte şi poteca face un ocol către stînga. Urcăm costiş prin poiană avînd în stînga valea Gărgălăului şi în cîteva minute ajungem pe mamelonul care mai păstrează temeliile cetăţii construite în secolul al II-lea î.e.n., distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război cu dacii (105-l06). Din acest punct se poate urmări o potecă nemarcată pînă în apropierea şcolii din Pleşi şi, de acolo, la cabana şi Vîrful Şureanu (traseul 5). De la Căpîlna la Şugag, pe o distanţă de circa 10 km, şoseaua şi rîul Sebeş şerpuiesc paralel sub versanţii împăduriţi. Din loc în loc, pe clinele mai domoale sau pe boturile de deal se disting case izolate în mijlocul fîneţelor. Pe la jumătatea distanţei dintre cele două localităţi, pe partea dreapta a văii, este confluenţa cu Nedeiu, care şi-a săpat o vale adîncă cu pereţi prăpăstioşi. Mai în amonte cu 2 km apare drumul forestier care urca pe valea Mărtiniei. Şugagul este cea mai din amonte localitate de pe valea Sebeşului şi centru de comuna de care aparţin satele: Arţi, Bîrsana, Dobra, Jidoştina, Mărtinia, Tău-Bistra. Casele sale se aliniază de o parte şi de alta a şoselei pe mai bine de 2 km. Aici se păstrează elemente de arhitectură ţărănească tradiţională şi se perpetuează arta încrustării lemnului. La capătul sudic al localităţii, Sebeşul primeşte din dreapta rîul Dobra, pe care porneşte o ramificaţie a şoselei ce duce la Jina (în Munţii Cindrel). Din amonte de Şugag şi plnă la Tău (confluenţa cu Bistra), pe o distanţă de 14 km, valea este îngustă, cu aspect de defileu, cu versanţi prăpăstioşi. Impresionant este mai ales versantul drept, între colţii Măgurii şi Runcu, ale cărui stînci golaşe poartă denumiri sugestive de ,,Grumazi", ,,Masa Jidovului”, ,,Masa Dracului", precum şi un sector de albie cu pantă mare, unde apa se zbuciumă printre bolovani, numit ,,La Ţurloaie". Tot aici sînt două mici organisme torenţiale cu denumiri de rezonanţă: ,,Pîrîul Dracului" şi ,,Torentul Morţii", care exprimă limpede înfăţişarea lor. Menţionăm şi existenţa pinetelor de la Colţii Măgurii, ca vegetaţie relictă glaciară. După un cot al văii ajungem la Tău-Bistra, unde a existat o veche colonie a muncitorilor forestieri. Denumirea provine de la un hait ce funcţiona aici, pe a cărui vatră s-a creat lacul de acumulare Tău-Bistra. Din şoseaua care se desfăşoară pe malul vestic al lacului se desprinde drumul forestier ce urcă pe valea Miraşului şi ajunge în punctul Curmături (traseul 5), de unde coboară în valea Rîului Mare (traseul 6). Alt drum forestier urcă pe valea Gîlciagului pînă aproape de izvoare, aflate pe culmea Stînişoara. Continuăm traseul nostru de la Tău-Bistra la Oaşa, pe valea îngustă a Sebeşului. Dintre afluenţii mai importanţi pe care îi primeşte în acest sector se diferenţiază Prigoana, pe stînga, pe al cărui curs mijlociu se dezvoltă bazinetul depresionar Luncile Prigoanei, cu aspect suspendat, la circa 1400 m. El se încadrează, de fapt, în Depresiunea intramontană Oaşa. Pe Prigoana urca un drum forestier pînă în curmătura Prisăcii (traseele 5 şi 6), de unde, apoi, trece în valea Rîului Mare. În Luncile Prigoanei, din acest drum se desprinde o ramură care coboară la Oaşa pe Valea Mare. In amonte de Gura Prigoanei, cu 2,3 km, Sebeşul primeşte din Munţii Cindrel contribuţia de apă a Cibanului şi, mai în amonte (5,7 km), se ridică impunătorul baraj de la Oaşa, care reţine apele celui mai mare lac de pe cursul Sebeşului. Bazinetul depresionar de la Oaşa, compartimentat prin îngustarea de la Bolovan, este partea cea mai coborîtă (1200 m) a unei depresiuni intramontane înalte, care se extinde pînă în curmătura Ştefleşti, înglobînd mai mulţi umeri de vale, precum şi nivelele suprafeţei de eroziune Păltinei. Înainte de formarea lacului, fundul aluvionat al acestui bazinet, unde se întîlneau apele văilor Frumoasa şi Sălanele, avea toate caracterele unci mlaştini cu ochiuri de apă şi procese de turbificare. În compartimentul din aval (Oaşa Mare) a funcţionat un hait. În compartimentul din amonte (Oaşa Mica), pe clina domoală de la malul stîng al pîrîului Sălanele era casa în care îşi petrecea vacanţele Mihail Sadoveanu şi unde a elaborat multe din Povestirile de pe valea Frumoasei, pline de tîlc şi de sensibilitate pentru natură. Tot aici era şi vechca cabana turistică Oaşa, unde a fost multă vreme cabanier Rudi-bacii, poreclit şi Ochi de urs, tovarăş de vînătoare al lui Mihail Sadoveanu şi lonel Pop. La baraj, drumul carosabil se bifurcă. Ramura principală (asfaltată) trece peste baraj, urmărind malul drept (estic); ramura secundară (pietruită) se menţine pe malul stîng (vcstic) al lacului şi ajunge la colonia Fetiţa - aşezare a constructorilor de la baraj şi hidrocentrală; apoi, după cîteva bucle, pătrunde pe valea Sălanele, ca drum forestier. Urmărind şoseaua (DN-67C) peste baraj, trecem pe la noua cabana Oaşa. Mai sus de gura Curpătului, lacul rămîne în urmă, valea devine mai strîmtă între culmile Podele şi Slimoiul, pen-tru ca apoi, la confluenţa cu pîrîul Tărtărău, ea să se lărgească brusc. Aici se află un bazinet depresionar în vatra căruia există un canton silvic cu posibilităţi de cazare. La Tărtărău, drumul se bifurcă. Ramura din stînga rămîne în continuare pe Valea Frumoasei, pe care urca spre NE, traversează curmătura Ştefleşti dintre Munţii Lotrului şi Munţii Cindrel şi coboară în valea Sadului. Ramura din dreapta (DN-67 C) urca în serpentine largi o diferenţă de nivel de circa 400 m, pînă pe cumpăna apelor dintre bazinele rîurilor Lotru şi Sebeş, în şaua Tărtărău (1 665 m). De aici porneşte o potecă turistică ce urca pe Muntele Tîmpele şi pe creasta principală a Munţilor Ştefleşti (Munţii Lotrului). Din pasul Tărtărău[1] şoseaua (DN-67C) coboară la Obîrsia Lotrului. In lipsa unui mijloc de transport, drumul de la Oaşa în curmătura Tărtărău (marcat destul de rar cu triunghi albastru) se parcurge în circa 3 ore. La obîrşia Lotrului funcţionează o cabana turistică, un magazin alimentar şi o staţie hidrometeorologică.
Sursa:guideromania.com

Biserica veche ortodoxa din orasul Deva

Biserica veche ortodoxa din Deva                                                                                                                            


Biserica a fost construita incepand cu anul 1640 ,in cimitirul vechi al orasului Deva de pe strada Calugareni.Biserica dupa un timp arde,fiind refacuta ,turnul fiind rezidit in anul 1727 .Din aceasta biserica n-a mai ramas decat turnul care se vede in cimitir si a fost declarat monument istoric.Pe fata turnului exista o pisanie scrisa in piatra cu litere chirilice cu urmatorul continut: "Cu ajutorul Tatalui si cu indemanarea Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant s-au ridicat acest turn in zilele Inaltatului Imparat Carol si fiind Arhiereul Ardealului Maria Sa Domnul Vladica Ion si fiind protopop Giorgie Cioca Hinedorean si s-au ridicat cu cheltuieala Dumnealui rapusatu Todor Grosa fiind ingropat in biserica si au lasat pe gazdoaie Dumnealui Jupaneasa Fabian cu fiul Dumnealor Ion Grosa si s-a ridicat de pomana Dumnealor si a tot nemul Dumnealor.Cheltuit 406 VS florintisi fiind langa Dumneaiei Jupan Sabau Mihai si Jupan Dragos,Popi au fost:Pop Istoc,Pop Iosif ,Pop Giorgie Scris-am eu Todor zidar,valeat 1727 Mai 20 Cal care va strica sa fie afurist de Cristos"                                                                                                                                         


20 februarie 2012                                                                                                                                               
George Acin

Deva-Fosta Cabana "Caprioara"

Deva - Cabana ,,Caprioara"                                                                                                                      






Durata: ½ ora

Din centrul orasului, mergem pe B-dul Dr. Petru spre Dealul Cetatii. In fata parcului cu statuia lui Decebal si a vechii primarii a orasului, cotim la stînga pe strada Aurel Vlaicu pe care o urmam circa 2 km pîna la iesirea din localitate. In continuare drumul, în curs de modernizare, urca în lungul unei vai, pentru a ajunge dupa o panta mai accentuata într-o poiana pitoreasca, situata sub dealul Cozia. Aici se afla cabana si baza sportiva a orasului. Locul din fata cabanei este indicat pentru camping sau instalarea unei tabere.

La examen...

Examen de absolvire la Academia de Marina:
- Ce faci daca in fata navei vine un uragan strasnic, chiar cind esti aproape de tarm?
- Arunc imediat ancora, domnule comandant.
- Si daca vine un alt uragan din spate?
- Arunc din nou ancora, domnule.
- Si daca vine altul de la tribord?
- Ordon aruncarea ancorei...
- Si de unde naiba ai atitea ancore?
- Dar dv. de unde ati facut rost de atitea uragane?

Aruncat la fier vechi...

- Unchiul meu a iesit la pensie cu gradul de general colonel. Cind a murit, avea atit de multe medalii pe piept, incit l-au aruncat la fiare vechi.

Catarul John...

Pe piatra funerara a unui catir, mascota unitatii, statea scris: -Aici zace catirul John, care a lovit cu copita un capitan, trei sergenti, 15 soldati si o grenada...-

Deva-Dealul Cetatii(minele cetatii Deva)

Deva - Dealul Cetatii (minele cetatii Deva)                                                                                                  

-TRASEU NEMARCAT-



Durata: 30-45 minute.

Din (centrul municipiului, ne îndreptam pe B-dul Dr. Petru Groza spre parcul orasului. Inainte de intrarea in parc, remarcam cladirea veche a primariei, pe care o placa de marmura aminteste sarbatorirea a 700 ani de la prima atestare scrisa a localitatii Deva (1269-1969). Traversam parcul în care se afla statuia lui Decebal, opera sculptorului Radu Moga, si Muzeul judetean, Sectia de arheologie (program 10-18), instalat în castelul "Magnia Curia", cladire in stilul Renasterii din secolul XVII, fosta resedinta a principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen. In spatele parcului, se ridica cu 184 m deasupra orasului Dealul Cetatii, declarat monument al naturii, datorita florei si faunei sale. Locul este prielnic viperei cu corn (Vipera ammodytes). Dealul este constituit dintr-un corp subvulcanic de roci andezitice. Datorita pozitiei sale strategice, cu vedere la distanta mare si usor de aparat, a fost locuit din cele mai îndepartate timpuri (de omul comunei primitive, daci, români) pîna în epoca moderna. Cetatea, ale carei ruine se pastreaza în vîrful dealului, dateaza din secolul XIII, Ulterior, constructia a suferit mai multe transformari. Folosita si pastrata în buna stare pîna în secolul XIX, cetatea a jucat un rol important în revolutia din 1848-1849 cînd îsi încheie existenta multiseculara, zidurile ei fiind aruncate în aer de explozia unui depozit de praf de pusca. La iesirea din parc, în dreptul scarilor cu care începe urcusul pe Dealul Cetatii, un panou indica variantele si marcajul aleilor (p. 126). Dupa ce urcam scarile si continuam pe aleea 5 în dreptul tunelului, putem alege doua variante, fie ca mergem spre stînga pe aleea 5 care urca în panta accentuata direct la ruine, fie trecem prin tunel si ocolim în panta lina Dealul Cetatii, pe aleea 2 sau 3 trecînd prin padurea de brazi, pentru a ajunge la poarta I. Din incinta cetatii se deschide o priveliste minunata asupra luncii Muresului si muntilor învecinati.
Sursa:scritube.com

Comuna Lunca Cernii-Valea Loznisoara-Rusca Montana(muntii Poiana Rusca)

24. Comuna Lunca Cernii - Valea Loznisoara - Rusca Montana                                                            

-TRASEU NEMARCAT-

Cai de acces: de la Hunedoara sau motelul "Cincis'", 19 km, respectiv 11 km sosea asfaltata pîna la Toplita, de unde 21 km drum modernizat pîna în comuna Lunca Cernii (autobuze). De la Hateg, 12 km drum asfaltat la Densus, de unde 18,5 km pe traseul 22                                            

Distanta: 18,3 km                                                    

Durata: 5 ore                                                                                                                                      

Caracteristici: traversarca din bazinul superior al vaii Cerna în bazinul vaii Ruschita. Traseu usor pe drum forestier si drum vechi de munte. Diferenta de nivel: 500 m.

                                                                                                                                   



Pornim din Lunca Cernii, de la confluenta vaii Cernei cu valea Negoiului, urmînd spre sud-vest drumul spre satul Negoi. Aproape de iesirea din Negoi, la circa 300 m amonte de scoala, parasim apa Negoiului pentru a urma spre stînga noastra drumul pe valea Banesii. La 1 km dupa ce parasim satul Negoi, întîlnim un afluent spre sud (stînga noastra). Dupa 250 m de la aceasta confluenta, urcam în versantul sudic al vaii pe un drum lînga o vaiuga. Ajungem în culmea despadurita dupa 600 m. ln continuare, drumul urmareste culmea pe o distanta de 500m, pîna în saua larga de la izvoarele vaii Loznisoara. Din aceasta sa urca spre sud un drum în dealul Frasinului, iar spre vest continua un drum pe culme. Continuam traseul spre sud-vest pe drumul care coboara în valea Loznisoara. în curînd întîlnim drumul forestier care ne conduce pe lînga firul apei pîna la confluenta cu valea Ruschita, în comuna Rusca Montana.                                                                                         

www.scritube.com

Pericolul fumatului

In cazul in care nu stiati, intr-o tigara sunt continute 43 de substante chimice care cauzeaza cancerul. Fumul de tigara contine peste 4.000 de substante chimice diferite, din care peste 300 sunt toxice pentru om nicotina, arsenic, radon, cianuri, fenol, DDT, azbest, benzen, monoxid de carbon, formaldehida. Cei mai toxici compusi sunt nicotina, gudroanele si monoxidul de carbon. Probabil veti spune: poti face cancer de la o mie de alte lucruri, oricum nu percepi boala ca un pericol real decat daca ajungi la doctor si iti spune ori renunti la fumat ori mori. Atunci, constient de iminenta pericolului te poti lasa. Efectul cancerigen si toxicitatea genetica constituie un alt aspect important. Stiati ce contine o tigara? Gudroanele din fumul de tigara exercita puternice efecte mutagene asupra AND-ului din nucleele celulelor tractului respirator. In ultimele doua decenii a devenit limpede faptul ca fumul de tigara contine puternici factori cancerigeni. Dintre cele peste 43 de substante cancerigene, cele mai de temut sunt benzopirenul, N-nitrosaminele, aldehidele, clorura de vinil, hidrocarburile aromatice (benzenul, fenolii, etc.), etilen-oxidul, arseniu, poloniu, cadmiu, crom, etc.

Existenta primului medic in orasul transilvanean Deva

Existenta primului medic in orasul transilvanean Deva                                                                                                                                                              


Se stie ca primul medic in orasul Deva a fost Georg Tallar,care a fost medic in regimentele din Deva si Banat ,incepand din anul 1724 pana prin 1756.Medicul Georg Tallar scrie o carte intitulata "Certificat medical anatomic,chirurgical sau Raport despre vampiri ,numiti pe romaneste moroi in Valahia ,Transilvania si Banat ,facut in anul 1756 ,conform constatarilor unei comisiuni instituite de Administratia Cezaro-Craiasca"In cartea de 86 de pagini,autorul prazinta credinta romanilor in moroi si vampiri.Totodata constatile sale in urma autopsierii unor cadavre,a celor morti din cauza moroilor.In satele transilvanene exista o puternica supersitie conform careia dupa moarte in oamenii rai intra diavolul si ii face moroi sau strigoi.Se mai credea ca dupa un an moroii nu mai au putere ,dar pentru a scapa mai repede de ei ,era datina sa fie dezgropati la miezul noptii si sa li se bata prin inima un cui din lemn de sanger.In secolul al XVIII-lea in Deva mai sunt cunoscuti medicii:Bruz Laszlo;Ostrovits Iozeph;Gyarmati Samuel .In secolul al XVII-lea exista o singura mentiune despre un "barbir" care insemna si chirurg.Despre acest "barbir'povesteste un capitan de oste din Deva, ca ii trata o rana la picior in anul 1641.                                                


12 februarie 2012                                                                                                                                            
George Acin

Comuna Lunca Cernii-Culmea Paducel-Ruschita(muntii Poiana Rusca)

Comuna Lunca Cernii - Culmea Paducel - Ruschita                                                                                                                                                        

-TRASEU NEMARCAT-

Cai de acces: de la Hunedoara sau motelul ,,Cincis", 19 km, sau respectiv 11 km sosea asfaltata pîna la Toplita, de unde 21 km drum nemodernizat pîna în comuna Lunca Cernii (autobuz). De la Hateg, 12 km drum asfaltat la Densus, de unde 18,5 km pe traseul 22                  

Distanta: 16 km                                                              

Durata: 5 ore                                                                                                                                      

Caracteristici: traversarea pe culme din bazinul vaii Cerna în valea Ruschitei. Traseu usor, în parte marcat cu cruce rosie pe fond alb. Se parcurge pe drum forestier si poteci prin padure. Diferenta de nivel: 500 m.

Din centrul comunei Lunca Cernii urmam drumul din valea Cernei amonte 5,5 km pîna la locul numit ,,Gura Bordului", unde valea principala se bifurca în valea Bordului, care vine din nord (dreapta noastra), si valea Cernisorita, orientata spre sud-est. Ambele ramificatii au drumuri forestiere. De la Lunca Cernii la Gura Bordului drumul poate fi parcurs cu masini de ocazie. Continuam drumul forestier pe valea Cernisorita (spre stînga noastra) pîna ce, dupa 1,3 km, întîlnim pe stînga noastra (sud) un afluent cu drum forestier. Mergem mai departe pe valea Cernisoritei lasînd în urma un afluent la dreapta noastra. Dupa 500 m, întîlnim un afluent spre sud (stînga, în sensul mersului). De la confluenta acestei vai cu apa Cernisoritei, urcam spre sud-est un drum care dupa 500 m ne scoate în poiana din culme. Urmam în sus spre dreapta culmea despadurita trecînd pe lînga cîteva gospodarii mici, izolate si ajungem dupa 1,5 km în dealul Alunului, de unde în continuare culmea este împadurita. Varianta. Putem ajunge în dealul Alunului si urmînd drumul forestier pe afluentul sudic al vaii Cernisorita, amintit mai sus. Dupa 500 m de la confluenta mentionata, urcam spre dreapta (sud-vest) un drum pe primul afluent vestic al vaii. Acest drum ajunge dupa 700 m în culme, de unde mai avem de parcurs 1 km de urcus lin pîna în dealul Alunului. Din dealul Alunului urmam creasta spre nord-vest. La 750 m trecem o sa de unde culmea se îndreapta treptat spre vest. Ocolind în continuare doua vîrfuri, ajungem dupa 1 km într-o zona de sa îngusta sub care, spre sud, se afla o poiana lata de 200 m. In padure urmarirea potecii este usurata de prezenta marcajului cruce rosie, care ne conduce în continuare pîna în valea Ruschita. Din saua amintita, drumul continua pe partea sudica a culmii ocolind vîrful Paducel. Atentie! La 1,4 km dupa saua îngusta amintita, culmea se bifurca. Coborîm pe culmea din dreapta noastra, spre nord-vest, urmînd marcajul cruce rosie. Dupa 700 m coborîs, trecem de o zona plata a culmii, lunga de 400 m, dupa care un nou coborîs pe o distanta de 700 m ne scoate la confluenta vaii Miclaus cu valea Ruschita. Aici un indicator pentru traseul cruce rosie spre Lunca Ornii de Sus (3 ore) arata, pentru cei ce parcurg traseul în sens invers, ca poteca urca în botul de deal defrisat de la sud de confluenta Miclausului cu valea Ruschita. Pentru a ajunge la Ruschita, urmam soseaua asfaltata 2 km spre amonte. Varianta: Putem ajunge de la Lunca Cernii la Ruschita mergînd de la Gura Bordului pe drumul forestier de pe valea Bordului spre amonte. Dupa 7 km, ajungem la Poiana Crivina, unde întîlnirn traseul 18 care ne conduce la Ruschita prin Poiana lui Mînjila si Valea Morii.
Sursa:www.scritube.com

Biroul 39,Coreea de Nord(top-secret)

Camera 39                                                                                                                                                             


Camera 39 sau Biroul 39 este fara indoiala una dintre organizatiile cele mai secrete din Coreea de Nord, organizatie ce cauta modalitati de a obtine valuta pentru Kim Jong, preşedintele Coreei de Nord si al Comisiei Nationale de Aparare. Camera 39 a fost înfiintata la sfarsitul anilor 1970. Acesta a fost descrisa ca axa centrala a Nordului “economia instantei” . Nu se stie originea numelui si ce a stat la baza alegerii acestuia. Se stiu foarte putine despre aceasta organizatie de aici si numele de “oraganizatie secreta“, dar se banuieste ca oraganizatia foloseste 10-20 de conturi bancare in China si Elvetia in scopul falsificarii si spalarii de bani impreuna cu alte tranzactii ilicite. De asemenea se speculeaza ca “Room 39″ este implicata in traficul de droguri, arme si vanzarea acestora. Ce se stie este ca organizatia conduce 120 de companii de comert extern si intra sub jurisdictia si controlul direct al lui Kim Jong. Sediul Camerei 39 este considerat a fi in cladirea Pardidului Muncitorilor din Phenian, capitala Coreei de Nord.
www.cerceteaza.com

Area 51,Nevada,SUA(top secret)

Area 51(TOP SECRET)                                                                                                                                                                                   
Am pus acest loc pe lista, deoarece este locul pe care cei mai multi cititori se asteapta sa-l vada. Area 51 este o porecla pentru o baza militara care se afla in partea de sud din Nevada , vestul Statelor Unite, 83 mile (133 km) la nord-nord-vest de centrul orasului Las Vegas. Situat in centru, pe malul sudic al Groom Lake, este un aeroport mare secret militar. Scopul de baza este acela de a sprijini dezvoltarea si testarea de avioane experimentale si sisteme de arme. Secretul intens din jurul bazei, insasi existenta acesteia pe care guvernul SUA abia o recunoaste, a facut obiectul frecventelor teorii conspirative si o componenta centrala a obiectelor zburatoare neidentificate (OZN) . Semnul de mai sus ne arata ca exista riscul de moarte in cazul in care oamenii intra in zona Area 51.                                                                                                    


www.cerceteaza.com

Comuna Densus-Titiana-Lunca Cernii(muntii Poiana Rusca)

22. Comuna Densus - Titiana - Lunca Cernii 

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: de la Hateg, fie 6 km asfalt pe DN 68 pîna la Totesti, de unde înca 5 km spre Densus prin Hatagel, fie 12 km drum modernizat prin localitatile Unirea, Farcadin, Tustea (autobuz).                                                            

Distanta: 18,5 km                                                      

Durata: 5-6 ore                                                

Caracteristici: traversarea prin partea sudica a Muntilor Poiana Rusca pe drum forestier si drumul vechi care lega Lunca Cernii de Hateg. Traseu usor, fara probleme de orientare. Diferenta de nivel: 400 m.

                                                                                                                                                   




In centrul comunei Densus, în dreptul unui loc larg de parcare si a bustului lui Ovid Densusianu (1873-1938), un indicator ne arata directia spre monumentul istoric Densus, cea mai veche biserica româneasca cunoscuta în tara. Biserica, în care se mai oficiaza si astazi, se afla la 250 m de locul de parcare amintit, într-o livada cu pomi situata pe terasa din versantul nordic al apei Densusului. Biserica din Densus, ridicata în locul unei cladiri mai vechi decît secolul X, a fost realizata în trei etape principale de constructie: a) Prima constructie, formata dintr-o încapere aproape patrata cu patru stîlpi de sustinere si o absida semicirculara orientata spre rasarit, dateaza probabil de la începutul secolului XIII. b) Ulterior, în a doua jumatate a secolului XIII, au fost adaugate chiliile si turnul clopotnitei ase-manator cu acela al bisericii din Strei. c) La mijlocul secolului XV constructia se mareste prin adaugarea unui pronaos si a tindei din partea de sud, ambele fara acoperis în prezent. In acelasi timp se realizeaza si picturile din interior, care poarta semnatura mesterului zugrav stefan, cu mentiunea anului 1443. Materialul pentru constructie a fost adus în mare parte de la ruinele forului român din Sarmizegetusa. Se recunosc în peretii cladirii fragmente de statui, lespezi de mormînt, pietre cu inscriptii. Coloanele si leii care ornamenteaza cladirea provin din aceeasi sursa. Prima parte a traseului, si anume de la Densus - valea în amonte (5,2 km) pîna la localitatea Strei, poate fi parcursa cu autobuzul. Remarcam în versantii vaii deschideri mari in aglomerate vulcanice formate în urma cu 70 milioane ani (sfîrsitul Cretacicului). De la Strei, urmam valea în continuare pe directia nord-vest, lasînd în stînga noastra, în dreptul bisericii din Strei, drumul spre localitatile Poieni si Criva. Dupa 4,2 km, în dreptul unor cabane pentru muncitori forestieri, valea principala si drumul se bifurca. Continuam pe drumul forestier spre dreapta (nord) pe valea Mascasului; drumul din stînga urmareste spre sud-vest Valea Fierului. La o distanta de 2,5 km de la bifurcatia mentionata, dupa ce lasam întîi în dreapta, apoi în stînga noastra cîte un afluent mai mare, valea se largeste putin în dreptul locului numit ,,Hamei". Lînga firul apei se afla "moara lui Daicut", care în trecut satisfacea nevoile salaselor situate pe culmile învecinate. De aici valea coteste treptat spre vest. Dupa 2 km drumul forestier se termina. Inainte de sfîrsitul drumului forestier, ne angajam pe un drum vechi care urca în serpentine versantul din dreapta noastra (nordic) pentru a ajunge dupa 500 m la Salasul Titiana, situat într-o sa cu poieni, la cumpana de ape dintre bazinul Mascasului si bazinul vaii Cerna. In fata noastra se deschide o priveliste frumoasa asupra muntilor din jur. De la Titiana urmam în continuare spre directia nord-vest drumul catre Lunca Cernii. In curînd intram în padure si coborîm într-o vale pe care dupa 2 km ajungem la capatul estic al comunei Lunca Cernii de Jos. De la Lunca Cernii putem pleca cu autobuzul la motelul ,,Cincis" si la Hunedoara sau sa continuam pe traseele 24, spre Lunca Cernii, sau 23, spre Ruschita.
Sursa:www.scritube.com

Comuna Hasdau-Cheile Cernei-Lunca Cernii(muntii Poiana Rusca)

21. Comuna Hasdau - Cheile Cernei - Lunca Cernii                                                                        

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: din orasul Hunedoara 19 km, sau de la motelul ,,Cincis" 11 km, pe sosea asfaltata pîna la Toplita. De aici, 8,5 km drum neasfaltat la Hasdau prin Dabîca (autobuz). 

Distanta: 11 km                                                          

Durata: 4½ ore                                                                                                                                                      

Caracteristici: traversarea cheilor Cernei. Traseu dificil pe 6 km prin chei, în rest 5 km pe drum forestier si comunal, fara diferenta de nivel notabila.

La Hasdau ajungem cu autobuzul plecînd fie din Hunedoara, fie de la motelul ,,Cincis". Din centrul comunei, urmam catre vest drumul spre Lunca Cernii. In curînd lasam în urma ultimele case ale localitatii si dupa înca 0,5 km ajungem la confluenta vaii Cerna cu Valea Ursului. Aici drumul se bifurca. Spre stînga continua pe Valea Ursului drumul spre Lunca Cernii, iar spre dreapta în lungul vaii Cerna drumul forestier valea Bunila (Bîlii) - Vadu Dobrii. Mergem în continuare pe drumul din valea Cernei, care se îngusteaza brusc între versanti cu pante abrupte. Dupa 1,5 km valea face un cot mare spre vest si dupa înca 0,5 km conflueaza cu valea Bunila, ale carei izvoare se afla în partea centrala a masivului, sub localitatea Vadu Dobrii. Aici parasim drumul forestier, care continua pe valea Bunila, si ne îndreptam spre sud (spre stînga) urmînd valea Cerna. Versantii vaii devin din ce în ce mai abrupti si stîncosi. Drumeagul de lînga firul apei se pierde lasînd loc unei poteci care în zonele mai dificile se pierde si ea. Cheile Cernei sînt sapate adînc de apa în roci metamorfice dure, si anume în gnaise cenusii masive în care se disting cu ochiul liber noduli albi de feldspat cu diametrul pîna la cîtiva centimetri (gnaise oculare). Inaltimea versantilor abrupti, acoperiti în parte de padure, atinge 200 m. Lungimea strîmtorii este de 4,2 km. Valea urmareste un curs sinuos între pereti stîncosi care, în special în jumatatea sudica, coboara uneori pîna în firul apoi, nelasînd loc pentru poteca. De aceea traversarea cheilor Cernei întîmpina în cîteva locuri dificultati, în special în perioada cu debit ridicat de apa. Parcurgerea strîmtorii necesita în asemenea situatii trecerea prin apa, care în general nu prezinta adîncime mare. în cazul în care consideram ca trebuie sa abandonam la un moment dat traseul, se poate încerca fie o ocolire a zonei dificile prin versantul stîncos, fie se poate urca, cu un oarecare efort, în versantul din stînga noastra, în sensul mersului, pentru a ajunge pe culmea dintre valea Cernei si Valea Ursului. în cazul în care dupa acest urcus nu am întîlnit drumul carosabil Hasdau-Lunca Cernii, ne îndreptam pe culme spre dreapta (vest) pîna ajungem în drumul amintit. La iesirea din chei, valea se largeste brusc. în versantul despadurit din stînga noastra se zareste drumul Hasdau - Lunca Cernii care, pentru a evita strîmtoarea Cernei, traverseaza culmea de la izvoarele Vaii Ursului. Urmînd spre amonte lunca vaii, ajungem în curînd la drumul amintit. In continuare, ne înscriem într-un cot larg al vaii, dupa care întîlnim primele case din Lunca Cernii de Jos. Comuna Lunca Cernii de Jos este localitatea cea mai "desirata" din Muntii Poiana Rusca. Gospodariile oamenilor se întind în lungul vaii pe o distanta de 7 km. Pîna la confluenta vaii Cerna cu valea Negoiului asezarea se numeste Lunca Cernii de Jos, în timp ce în amonte de aceasta confluenta se întind Lunca Cernii de Sus si Gura Bordului. De la Lunca Cernii, ne putem întoarce cu autobuzul la motelul ,,Cincis" sau la Hunedoara. In cazul în care dorim sa continuam drumetia spre Ruschita (traseul 23) sau Rusca Montana (traseul 24), se poate înnopta în cort sau la localnici.                                                                                                                  
www.scritube.com