Asasinate celebre(13)

O romanca, ultima femeie din viata a 35 de barbati                                                 

Este vorba de Vera Renczi, numita de criminalisti “Vaduva Neagra”. A ucis 35 de barbati in decurs de zece ani. Doi i-au fost soti, iar restul amanti. Vaduva Neagra si-a ucis chiar si fiul de 10 ani, pentru ca aflase faptele odioase ale mamei lui. Dupa unele informatii, Vera s-a nascut in 1903 dar, cel mai probabil, ea a venit pe lume la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o tanara frumoasa din Romania. Vera a trait in Bucuresti pana la varsta de 13 ani, cand mama ei a murit. Apoi a fost mutata la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde tatal sau avea o mosie. La nici 20 de ani, Vera, de o frumusete iesita din comun, s-a indragostit de un bancher austriac, Karl Schick, cu mult mai in varsta ca ea. Anterior acestei relatii, “Vaduva Neagra”, cand nici nu implinise varsta majoratului, avea o lista foarte lunga de amanti. Prin patul ei au trecut de la elevi de liceu, pana la bancheri si oameni de afaceri. Schick a disparut misterios la mai putin de un an dupa ce s-a casatorit cu Vera. In scurt timp, femeia il cunoaste pe Joseph Renczi, un om de afaceri sarb, frumos si foarte bogat cu care se si casatoreste. Si acesta a disparut fara urma ca si primul sot, la cateva luni dupa casatorie. Dupa disparitia celor doi soti, Vera Renczi si-a reluat viata desfranata de dinainte. Se imbraca tot timpul in negru. A atras pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, majoritatea straini cunoscuti la Viena, dar nici unul dintre acestia nu s-a mai intors. In mai putin de 10 ani, peste 30 de barbati au trecut pragul tinerei si toti au disparut fara urma. Vera a comis imprudenta de a se indragosti la un moment dat de Milorad, un cunoscut bancher sarb, care era casatorit de 20 de ani. Dupa cateva luni, si el a disparut. Numai ca sotia acestuia a fost teribil de insistenta si a ajuns in final la Vera. Asa au fost anuntate autoritatile. Vera a fost condamnata la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata, intrucat femeile nu puteau fi executate in Iugoslavia acelor vremuri. In inchisoare, starea ei s-a degradat. Vera Renczi isi inchipuia ca este inconjurata de toti cei pe care ii ucisese si le vorbea acestora ore intregi cu voce tare. Schizofrenica, Vera a fost transferata intr-un ospiciu, acolo unde s-a stins in urma unei hemoragii cerebrale, cu putin inaintea inceperii celui de al doilea Razboi Mondial. Romania are si ea o serie de criminali fiorosi care au pus pe jar autoritatile si au ingrozit lumea. “Macelarul din Iasi” sau “Ucigasul brutarilor” sunt doar doua porecle care starnesc si acum panica.

Piatra Lesului-Dealul Boului-Vf.Petrii(muntii Sureanu)

Piatra Leşului - dealul Boului - Vf. Petrii 



Nemarcat.                                                              

Durata: 4-5 ore                                                      

Distanţa: 13 km

Din capătul nordic al străzii care porneşte din poarta minei de la Petrila se formează o cărare pe care se ajunge destul de repede pe podul unel terase de confluenţă între Jiul de Est şi Băniţa, în eel mai sudic punct al masivului. De aici coteşte la dreapta şi uncă costiş prin pajiste pînă în Piatra Leşului (1 228 m) - o lama de ealcar bine expri-mată în relief, prinsă, datorită unei falii, între şisturile cristaline. La capetele lamei calcaroase sînt modelate Cheile Rosiei şi Taiei. Traversăm calcarele prin ,,Crestătură", coborîm cca 80 m într-o sa (pe cumpăna de ape dintre văile Roşia şi Taia). Mai departe, spre nord, poteca se men-tine pe cumpăna apelor, depăseşte în urcuş dealul Jiului, ajunge prin poiană în Avrămoanea, a-poi trece prin şaua Soma, unde în partea dreapta este o stînă (l-IVa ore din Crestătură). De aici coteşte la stînga (vest) şi trece prin şaua împă-durită de la obîrşia pîrîului Roşia, apoi urca spre NV în dealul Boului şi ajunge în dreptul stînei de pe acesta. În continuare, ea merge spre NV, menţinîndu-se pe culmea Boului, delimitată de văile Popii (est) şi Galbena (vest), ocoleşte cîteva mameloane şi trece (cca 1 km) printr-o pădure de fag. După aproximativ o oră de la stîna Boului, poteca urca în Poiana Lungă, pe la vest, şi după alte 30-40 minute ajungem în şaua dintre Vf. Petrii (1 525 m) la nord şi Vf. Poiana Lungă (1518 m) la sud, unde întîlneşte traseul (nr. 18) de creastă (încă nemarcat) al Munţilor Şureanu. Această şa, cunoscută sub numele de ,,La Cristare", se recunoaşte după poziţia vîrfurilor amintite şi a vegetaţiei. Atît Vf. Petrii cît şi Vf. Poiana Lungă sînt împădurite pe versanţii estici şi despădurite pe cei vestici. Stînd cu faţa spre nord, în stînga observăm baliza din dealul Boţanilor (Poienile Tăii). În această şa, poteca se pierde prin pajişte, dar devine vizibilă îndată ce se intră la dreapta spre Gruiu, în pădurea de fag. Pe acest traseu se poate ajunge şi de pe văile Taia şi Roşia. Dacă se urcă pe prima vale, la mai bine de 1,5 km amonte de Cheile Taiei, din drumul forestier (traseul 20) se desprinde un altul, ce traversează lunca şi se angajează pe valea Moruşi. La 200 m pe acest drum, ascunsă după un bot de deal, se află cabana Lunca Florii, casă de odihnă a minerilor din Petrila. De aici, o poteca urcă pe pîrîul Moruşi aproximativ 1 km, pînă la furcitura pîraielor, apoi în serpentine şi pieptiş (cca 200 m diferenţă de m) pe muchia dintre pîraie - printre rugi de rare şi tufişuri crescute după tăierea pădurii pînă în Avrămoanea, unde se întîlneşte cu poteca descrisă). Varianta pe valea Roşie este mai lungă, avînd vedere că se parcurge o distanţă de peste 7 km drumul forestier care pleacă din DN-66. Este preferabilă totuşi deoarece se parcurge uşor şi prin Cheia Rosiei, unde pot fi vizitate cîteva peşteri. De la capătul dmmului forestier, o potecă ne scoate după 30 minute în şaua de la obîrşia Roşiei.                                                                                                                               
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(12)

Copilul necunoscut al Americii                                                                                      


In 1957 politia din Philadelphia a gasit corpul neinsufletit al unui copil dezbracat, invelit intr-o patura din flanel si asezat intr-o cutie de carton. S-a estimat ca acesta avea intre 4 si 6 ani. Corpul copilului era curat, unghiile de la maini si picioare fusesera taiate frumos, parul ii fusese tuns foarte scurt iar bratele, asezate pe stomac. Corpul (in special capul) copilului era acoperit cu vanatai. De-a lungul timpului au aparut numeroase teorii referitoare la conditiile crimei insa nici utilizarea recenta ale unor teste ADN asupra probelor existente nu a reusit sa ofere un raspuns.

Vf.Comarnicel-Vf.Stevia-Culmea Drugu-Vf.Jigoru Mare-Jigorel-Culmea Vartoape-Banita(muntii Sureanu)

Vf. Comărnicel - Vf. Ştevia - culmea Drugu - Vf. Jigoru Mare - Jigorel - culmea Vîrtoape - Băniţa 


Nemarcat.                                                                    

Durata: 7-8 ore                                                      

Distanţa: 27 km.

Acest traseu urmăreşte cumpăna de ape între afluenţii Jiului şi Mureşului şi constituie sectorul nemarcat al crestei principale a munţilor Şureanu. Se poate folosi ca itinerar de coborîre la aşezările din depresiunile Haţeg şi Petroşani, în completare la traseul 7. Astfel, după 2-2¼ ore de la cabana Şureanu, parcurgînd poteca traseului 7, ajungem în şaua dintre Gropşoara şi Comărnicel, pe al cărei vîrf există o baliză. Părăsim marcajul (tritmghi roşu) şi coti-m la stînga, pe o eărare nemarcată, avînd In dreapta Vf. Comărnicel[6]. Pe versantul estic al acestuia mergem circa 15 minute, pînă ajungem pe o culme largă. În faţă şi puţin la dreapta observăm o rarişte de brazi uscaţi, unde ajungem în cca 10-l5 minute pe o poteca abia vizibilă prin pîsla deasă de iarbă a păşunii. Trecem prin rarişte, cotind la dreapta, şi ajungem printr-o mică şa în culmea Şteviei. Poteca se desfăşoară un timp aproape în curba de nivel, apoi coboară (cca 100 m diferenţă de nivel) în curmătura Şteviei, de unde o cărare şerpuieşte în stînga, la punctul de colectare a fructelor de pădure din valea Popii (Taiei). Pe tot parcursul, în lungul culmii Ştevia avem în stînga valea adîncă a Taiei, dincolo de care este culmea întinsă a Dobraiei. Din curmătura Şteviei urcăm o diferenţă de nivel de 40-50 m, pătrundem în pădure şi curînd începem un coborîş rapid (cca 160 m diferenţă de nivel) pînă la poiana Gruiu, unde ajungem după cca 1½ ore de la părăsirea potecii marcate de lîngă Vf. Comărnicel. O cruce metalică, situată în şaua acestei poieni, este un semn de recunoaştere. La nordul poienii, versantul dinspre valea Sasu este acoperit cu pădure de conifere, pe cînd versantul sudic dinspre valea Taiei (Popii) este acoperit cu pădure de fag. La capătul vestic al poienii, în stînga, se află un sălaş. El poate fi folosit ca loc de refugiu pe timp nefavorabil. Părăsind poiana, urcăm uşor 15 minute prin pădurea de amestec de la sudul Vf. Petrii (1 525 m) şi ajungem în şaua La Cristare. În stînga se ridică Vf. Poiana Lungă, în dreapta Vf. Petrii, iar în faţă Poienile Taiei, marcate de o baliză. În şaua La Cristare, poteca se bifurcă. La stînga se află poteca traseului 19, care coboară Petrila (prin dealul Boului şi Piatra Leşului); dreapta merge poteca pe care o vom urma şi este mai puţin vizibilă prin iarba pajiştei. Ea ocoleşte pe la vest Vf. Petrii, pînă în şaua dintre aceasta şi Poienile Taiei, pe cumpăna de ape dintre văile Galbena şi Sasu. Poteca urca puţin spre baliză, apoi ocoleşte vîrful pe la sud, urmărind un traseu aproximativ în curba de nivel pînă troiţa de pe versantul sudic al Poienilor Taiei. De aici se deschide perspectiva spre Vf. lui Pătru, Vf. Şureanu, Coasta lui Brat, Defileul Jiului, Depresiunea Petroşani, Munţii Vîlcan şi Vf. Piule. Coborîm spre vest în curmătura Prislop (1 260 m). În stînga zărim stînele de vaci şi oi. Traversarea Poienilor Taiei (între şeile Cristare şi Prislop) se face în cca 30 de minute. Din curmătura Prislop urcăm pe culme în lungul cumpenei de ape, pe un drumeng larg, mai întîi prin pădurea de fag presărată cu poieni (cca 30 minute) şi apoi prin poiana de pe Muntele Drugu (1449 m). Trecem printr-o şa abia schiţată şi ajungem la o mica zonă mlăştinoasă din care izvorăşte pîrîul Drugu. În continuare, coborîm pe versantul drept al pîrîului, prin pajişte, apoi prin pădure, şi în 10 minute ajungem într-o poiana alungită, cu două stîne, pe care o parcurgem în 5 minute, avînd în stînga liziera pădurii. De aici începem un urcuş uşor şi după cca 10 minute apare în faţă noastră baliza de pe vîrful Capu Muntelui. Ocolim vîrful pe la nord, în urcus uşor. În dreapta, mai jos pe versant, aproape de limita cu pădurea, observăm construcţiile unei stîne. Trecem pe lîngă un grup de lespezi orizontale, utilizate ca suport al droburilor de sare pentru animale, cotim uşor spre dreapta şi urmărim poteca ce merge aproape în curba de nivel, avînd pe stînga baliza de la Capul Muntelui. Timp de o oră ne deplasăm prin pajişte de-a lungul culmii Jigorului[7], avînd în dreapta, jos, liziera pădurii de fag. La capătul acestei culmi se ridică Vf. Jigoru Mare (1499 m), pe care-l ocolim pe la vest, lăsînd în dreapta un mamelon. În partea sudică a vîrfului întîlnim un drum de tractor pe care coborîm prin pajişte, apoi prin pădure, cca 15 minute, plnă la troiţa din curmătura Jigoru. De aici pornesc două pîraie (unul afluent al Streiului, altul al Băniţei). În continuare, drumul urcă (cca 100 m diferenţă de nivel) pe Vf. Jigorel (1 416 m), pe care îl ocoleşte pe la est. După 30 minute de la plecarea din şa ajungem în pajiştea de la sudul Jigorelului. Spre vest observăm o culme largă, care se prelungeşte pînă la ponoarele din Poiana (cca 2 km). Ea este mai îngustă spre sud. Ne menţinem pe această culme cca 15 minute, trecînd pe deasupra obîrşiei largi a văii Obîrşia pe o cărare care se vede mai slab. O data cu intrarea în pădure, poteca se bifurcă. O ramură se menţine spre sud, alta cea pe care o urmăm - coteşte uşor la dreapta se desfăşoară peste calcarele ciuruite de doline din culmea Vîrtoape. Trece prin apropierea ei stîne, apoi printr-o pădure chircită, de unde schimbă direcţia spre sud. Începem un coborîş pe poteca pietroasă, prin pădure. După cca 45 minute de la părăsirea păşunii Jigorelu ajungem într-o şa joasă, între văile Obîrşiei (vest) şi Babei (est). Privind spre est, dincolo de valea Babei observăm o stîncă de calcar, Piatra Brînduşii. Urcăm puţin, apoi coborîm în lungul interfluviului şi în cca 15 minute ajungem în poiana de pe versantul sudic, la baza căruia sînt diseminate casele din Jitoni (Băniţa). O luăm la stînga şi trecem pe lîngă Izvorul de la moară (o resurgenţă ale cărei ape provin în bună măsură din valea Babei). Avînd pîrîul în stînga, ieşim pe poteca la drumul carosabil din Jitioni, în punctul unde putem remarca o captare iminentă a văii Cheii (Obîrşiei) asupra văii Babei. Mergînd 15 minute pe drumul carosabil spre sud, pe un platou neted, ajungem la şoseaua asfaltată (DN-66) care traversează pasul Băniţa (759 m). Gara Băniţa este la o distanţă de numai 1,5 km.                        
Sursa:guideromania.ro

Asasinate celebre(11)

Otraviti cu cianura                                                                                                    
Politia din Chicago s-a confruntat in septembrie-octombrie 1982 cu o serie de cazuri cat se poate de ciudate. Rand pe rand, sapte persoane au murit otravite cu cianura. Legatura dintre victime a fost observata de un pompier care asculta radioul politiei: el a remarcat ca toate luasera pastile de Tylenol pentru diferite dureri. Crimele au starnit un val de isterie in Chicago ajungandu-se pana in punctul in care politistii au mers pe strazile orasului avertizand prin portavoce cetatenii asupra pericolului pastilelor. Medicamentul a fost scos din magazine pentru analize insa nu s-au descoperit nereguli. S-a ajuns la concluzia ca cineva otravise intentionat cu cianura cateva flacoane de medicament. Vinovatul ramane necunoscut.

Crivadia-Valea Jghiabului(Munceilor)-Pestera Tecuri-Valea Rachitea-Poiana Comarnice-Izvoreni-Merisor(muntii Sureanu)

Crivadia - valea Jghiabului (Munceilor) -peştera Tecuri - valea Răchiţea - Poiana -Comarnice - Izvoreni - Merişor                                                  


Nemarcat                                                              

Durata: 6-8 ore                                                            

Distanţa: 20 km

Traseul porneşte din apropierea viaductului peste rîul Crivadia, străjuit de un turn medieval. De pe viaduct putem admira măreţia Cheilor Crivadiei, precum şi confluenţa în chei cu pîrîul Jghiabului. Dacă condiţia fizică şi cunoştinţele ne permit, putem încerca ascensiunea prin Cheile Crivadiei şi Cheile Jghiabului, pînă la peştera Gaura Oanei. Traseul propus urmăreşte şoseaua (DN-66) spre localitatea Baru; după cca 400 m de la viaduct, în dreapta se desprinde un drum forestier pe care urcăm în serpentine lungi timp de 40 minute, cca 200 m diferenţă de nivel. Aproximativ în dreptul Vf. Runcuri, bucla drumului forestier se apropie foarte mult de Cheile Jghiabului. Din curba acestei bucle coborîm pe o potecă îngustă, care în 5 minute ne duce în faţa celei de-a doua deschideri a peşterii Gaura Oanei (pe care o putem vizita, dacă avem o sursă de lumină). După vizitarea peşterii ne întoarcem la drumul forestier, pe care continuăm urcuşul, trecînd prin apropierea unui sălaş ascuns de vegetaţie bogată. El este situat pe un mamelon de calcar deasupra treptei antitetice a văii Jghiabului, unde se află şi deschiderea din amonte a peşterii Gaura Oanei. După ce trecem de sălaş, în dreapta noastră şi pe stînga văii apare o şa prin care, urmărind o potecă, putem ajunge la peşterile de la Izvoreni. Drumul se menţine pe versantul drept al Cheilor Jghiabului, care aici sînt ceva mai puţin spectaculoase, dar în care putem recunoaşte, în apropierea talvegului, intrarea în peştera Malul Roşu, care, la ape mari, funcţionează ca ponor.. Puţin mai în amonte, o data cu trecerea pe roci cristaline, valea se lărgeşte şi îşi schimbă numele în valea Munceilor. În lungul ei, pe tăpşanele de la baza versanţilor apar fînaţe. Deasupra tăpşanelor de pe stînga văii, versantul este mai abrupt, fiind alcătuit din calcare; este împădurit şi fragmentat de cîteva şei (Scoaba Paltinului, Bîrloagă, Poieţi), care facilitează trecerile spre Izvoreni, Cuculeu şi Gura Plaiului. Noi mergem în amonte, pe drumul forestier. După cca 1 km trecem pe versantul stîng al văii şi imediat drumul se bifurcă. O ramură urcă pe deasupra Poieţilor, pe versantul sudic al Vf. Căpriori (1 141 m) şi se îndreaptă spre Comarnice. Continuăm deplasarea pe drumul care se menţine în lungul văii şi după aproape 2 km ajungem la cabana forestieră de la obîrşia Văii Munceilor. Dincolo de mamelonul pe care a fost construită cabana, întîlnim poteca largă, nemarcată, care urcă din valea Petros. Din şoseaua naţională (DN-66) pînă aici, traseul s-a parcurs în aproape 3 ore. În acest punct putem ajunge şi o potecă ce se desprinde din drumul forestier în dreptul Scoabei Paltinului şi urcă pe versantul drept al văii Munceilor pînă în cumpăna apelor, pe care o urmăreşte prin pădure, apoi prin pajişte pînă în Vf. Pleşa (1048 m). Aici se deschide o frumoasă privelişte spre Depresiunen Haţeg şi Munţii Retezat. Din acest vîrf se vede şi cabana forestieră spre care ne îndreptăm, ocolind obîrşia văii Munceilor. In continuare mergem pe poteca largă ce şerpuieşte pe muchia calcaroasă a versantului stîng al văii Petroşului. Intrăm în pădure şi poteca se îndepărtează de muchia versantului văii. După circa 20-30 minute ajungem în punctul Preluci, vale carstică seacă. Pentru a ajunge la peştera Tecuri, vom apuca pe poteca ce coteşte la stînga şi coboară pe versantul drept al văii, intrînd în pădure. După 5 minute observăm în dreapta o altă potecă, ce coboară de la Teiul Lung de-a lungul văii seci dintre culmea Şomîrdale şi dealul Bradului. Continuîndu-ne drumul încă 2-3 minute, ajungem dreptul peşterii Tecuri, situată mai sus cu 20 m diferenţă de nivel. Spre ea se desprinde cărarea care urcă în linie dreaptă. Recomandăm vizitarea ei (parţială) după ce ne întoarcem de abruptul dinspre Petros. Pentru aceasta continuăm drumul spre vest încă 5 minute şi ajungem deasupra abruptului, spre valea Petroşului. După înapoierea în Poiana Preluci, urmărim 15 minute valea seacă, în amonte, pînă la cabana forestieră situată pe un tăpşan pe dreapta văii. De aici cotim la stînga, ocolind cabana, şi intrăm într-o pădure tînără, ieşim din nou în poiană şi, după 45 minute de la peştera Tecuri, ajungem în dreptul unui tăpşan pe care se află o pepinieră şi un adăpost din lemn. Tăpşanul este un con de dejecţie a pîrîului Răchiţelei, captat ulterior în subteran. Dacă continuăm drumul prin poiană spre est, ajungem în dreptul văii Clenjii, unde trei ponoare trimit în subteran apele unor pîraie. Una din pierderile de apă se realizează prin peştera Clenjii. Traseul însă continuă de la pepiniera din Răchiţea. Din faţa adăpostului pornim spre nord (pe valea Răchiţelei). Poteca, mai circulată, urcă pe versantul drept. O părăsim deocamdată, pentru a merge în lungul văii circa 5 minute. Vom ajunge pe buza unei depresiuni circulare formată prin adîncirea văii în locul de captare a pîrîului Răchiţelei. O potecă îngustă coboară pînă la punctul de pierdere a apei. Pe stînca de calcar se observă urme de înfundări şi desfundări repetate ale ponorului. Reţeaua sa subterană se desfăşoară spre resurgenţele de la Şipot. Ne întoarcem din nou la pepinieră, pentru a urca prin pădure, pe poteca semnalată pe versantul drept, care ne va conduce în 15 minute pe o culme înierbată. Spre nord avem priveliştea unui uluc depresionar perforat de doline. Urmărim poteca spre nord, pe marginea acestui uluc. La capătul său (după 15-20 minute) intrăm pe o potecă mai circulată, care se ramifică. Mergînd spre stînga, putem ajunge în 10 minute la ponorul din Teiu Lung, de unde se poate coborî în valea Petroşului, la confluenţa cu Valea Rea. Drumul la dreapta duce după 10 minute de mers prin pădure la depresiunea de contact litologic şi ponoarele de la Poiana. Aici, pe stînga, există o stînă. Din drumul care urcă uşor la Vf. Jigorel, cam la mijlocul poienii, se desprinde o potecă la dreapta, în apropierea unor fagi izolaţi. Ea trece pe lîngă un izvor şi ajunge deasupra văii Obîrşiei unde face un cot de 900. De aici, cărarea ne duce spre S şi SV, printre doline şi lapiezuri, la început pe muchia versantului drept al văii Obîrşia. Treptat, ea se depărtează de vale şi ajunge în cîmpul de doline de la Comarnice. Intr-una ele, numită Tecanul Rotund, se găseşte intrarea îngustă a unui mic aven (29). După cca 45 minute de la plecarea de la Poiana, trecem pe lîngă cîteva stîne şi intrăm în pădure, prin care mai mergem 10-l5 minute, pînă lîngă izvorul Gura Plaiului. De aici coborîm lungul unei văi seci, apoi cotim puţin la dreapta. Poteca se bifurcă. Spre dreapta, duce prin Poieţi în valea Munceilor. Ne menţinem însă pe poteca pietroasă ce coboară spre sud, pînă zărim în partea stînga, sub un perete abrupt de calcar, un grup de case. Ne îndreptăm spre ele şi, urmărind cărarea de vite ce ocoleşte împrejmuirea, ajungem sub peretele abrupt de calcar la exurgenţele de la Izvoreni. După ce le-am vizitat, ne întoarcem pe acelaşi drum pînă la împrejmuire, de unde poteca ne coboară pe sub versantul estic, abrupt, al dealului Runcu, apoi pe lîngă gardurile unor livezi, pînă la podul căii ferate aflat pe valea Crivadiei. De aici o luăm la stînga şi folosim poteca din lungul terasamentului, pînă la şoseaua naţională (15 minute) sau pînă la staţia de cale ferată Merişor (30 minute).                                                                  
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(10)

Strangulata in beciul familiei                                                                                     
Cazul tinerei de doar 6 ani, JonBenet Ramseys, a impresionat lumea. “Regina frumusetii”, preferata a concursurilor miss pentru copii, a fost gasita moarta in subsolul resedintei familiei imediat dupa Craciun in 1996. Fusese asfixiata prin strangulare. Politia nu a reusit sa identifice autorul, crima fiind clasata cu 'autor necunoscut'. Insa in 2003 au fost gasite noi probe, printre care si ADN-ul criminalului, identificat ca apartinand unui barbat caucazian. Insa cautarea ADN-ului pentru o potrivire in baza de data internationala, unde se afla mai mult de 1,6 milioane de persoane inregistrate, majoritatea fosti criminali, nu a adus nici un rezultat.

Comuna Baru-satul Petros-Valea Rea-Paraul Cald-Saua Sinca(muntii Sureanu)

Comuna Baru - satul Petros - valea Rea - pîrîul Cald - saua Şinca                                                


Nemarcat.                                                                

Durata: 10-l2 ore                                                            

Distanţa: 32 km, care se pot parcurge cu mijloace auto şi 3 km cu piciorul.

Traseul urmăreşte un drum forestier care urca în lungul văii Petroşului. La 150 m de la staţia de autobuz din Baru, mergînd spre Petroşani, din şoseaua asfaltată (DN-66) se desprinde la stînga un drum pietruit. Este uşor de recunoscut, deoarece de îndată ce ne angajăm pe el trecem podul peste rîul Muncel, care vine din sud, din Piscul Oboroca (M. Tulişa). Traversînd podul, observăm în stînga confluenţa rîurilor Petros şi Muncel. În aval de confluenţă, cursul de apă se numeşte Strei. După cca 500 m pătrundem în satul Petros, cu case ascunse în grădini şi livezi de pomi, din care ieşim după cca 2 km. În continuare, drumul se desfăşoară, ca şi pînă aici, pe malul stîng al Petroşului, a cărui vale se îngustează treptat. El face un cot mare la stînga, apoi la dreapta, după care se lărgeşte într-un bazinet alungit. La 5,6 km de la părăsirea şoselei (DN-66) ajungem în punctul ,,La Strîmtură"; în stînga văii, lîngă şoseaua forestieră, există un izvor carstic cu debit important (10 1/s), care îşi trimite apele în rîul Petros. Pe dreapta văii, unde se ajunge trecînd o punte formată din tulpina unui arin, se zăreşte poteca nemarcată ce urca şerpuit în valea Lola. O excursie în bazinul hidrografic al acestei văi seci, perforată de doline şi suspendată la 300 m în versantul drept al văii Petroşului, este deosebit de instructivă pentru iubitorii formelor carstice. Depăşind Strîmtura, valea coteşte la dreapta şi se deschide într-un bazinet depresionar, în a cărui luncă se găseşte un canton forestier. Aici se pot admira, pe dreapta văii, sub Vf. Ticera Pinului (1 057 m), impresionanţii pereţi de calcar însoţiţi de hornuri, turnuri, surplombe sau crestaţi de văi suspendate care oferă minunate trasee de alpinism cu diferite grade de dificultate. La capătul din amonte al acestui bazinet (cunoscut şi sub numele de ,,km 9", din timpul funcţionării C.F.F.), valea prezintă o îngustare în spatele căreia se dezvoltă un alt bazinet depresionar, dar cu un larg tăpşan dezvoltat pe stînga sa. La capătul nordic acestuia şi la 7 km de la şoseaua naţională ajungem la confluenţa cu pîrîul Şipot, care-şi adună apele din trei izvoare carstice de tip resurgenţă. Oboseala urcuşului în lungul acestui pîrîu este recompensată de tulburătoarea privelişte a unor cascade şi repezişuri cu frumoase concreţiuni de tuf calcaros, precum şi de cele trei resurgenţe situate la baza unui perete vertical înalt de peste 150 m. Două din izvoare apar din grote, iar unui dintr-un con de grohotiş calcaros (care cu siguranţă maschează intrarea într-o peşteră). Apa resurgenţelor aparţine, în cea mai mare parte, pîraielor din platoul de la Poiana, din valea Clenjii şi din Răchiţeaua, care au fost captate în subteran. Tot în peretele calcaros din această zonă se deschid şi cîteva peşteri ale căror admirabile formaţiuni stalagmitice s-au putut păstra tocmai pentru că sînt greu accesibile. In amonte, pînă la confluenţa cu Valea Rea (Apa Rea), pe o distanţă de 3,5 km, valea Petrosului prezintă o succesiune de 4 bazinete cu lunci bine dezvoltate, utilizate ca terenuri de fîneţe, separate de îngustări scurte. De la această confluenţă marcată şi de schimbarea orientării rîului Petros, diverg mai multe poteci care urcă spre sălaşele şi stînele din Paltinu, Bulzu, Teiu Lung etc. Tot de aici se desprinde spre nord, în lungul Văii Rele, un drum forestier pe cca 2 km. Vom continua traseul pe valea Petroşului ce vine din est. Ea se menţine relativ largă, cu bazinete înierbate şi agestre suprapuse, ce sînt folosite şi ca locuri propice unor construcţii de adăpost sezoniere. După 2,7 km, în preajma confluenţei cu Jiguroşiţa, direcţia văii se schimbă iar, orientîndu-se spre nord. O data cu această schimbare, ea devine mai îngustă, astfel că luncile înierbate, cu flori viu colorate, în care orchestra greierilor concură cu murmurul apelor, sînt tot mai restrînse. Pe acest sector lung de aproape 4 km, cuprins între gurile văilor Jiguroşiţa pe stînga şi Răchiţeaua pe dreapta, rîul Petros primeşte pe partea stînga pîrîul Jigureasa, în lungul căruia există un alt drum forestier, care se înfundă după aproape 6 km. De la confluenţa cu pîrîul Răchiţelei, orientarea văii devine est-vest pe o distanţă de 6,5 km (pînă la confluenţa cu pîrîul Sasu). Aproximativ la jumătatea acestui sector, drumul forestier trece de pe dreapta pe stînga văii. Pe valea Sasu, la cca 5 km amonte, există un sector pitoresc, format din chei şi cascade modelate în roci metamorfice. Eventuala vizitare a acestui sector este parţial uşurată de drumul forestier la care ajungem trecînd podul construit chiar la confluenţă (de pe dreapta, pe stînga Petroşului). De la gura văii Sasu şi pînă la gura Pîrîului Cald mai sînt de străbătut 7 km. Pe acest sector, valea Petroşului are pante mai accentuate. Drumul în lungul văii Petroşului, lung de cca 31 km de la şoseaua asfaltată (DN-66), se poate parcurge cu mijloace de transport auto. La cantonul de la Pîrîul Cald (Izvoarele Streiului) se poate solicita cazarea. Pentru a ajunge în saua Şinchii pornim în amonte pe Pîrîul Cald, urmărind un drum de tractor. După cca 45 minute lăsăm în stînga două bifurcaţii ale drumului, păşind uneori din piatră în piatră, ajungem la o a treia bifurcaţie, la confluenţa cu un pîrîu care coboară din stînga noastră (pe dreapta văii Pîrîul Cald). De aici ne angajăm pe cărarea care urca în lungul pîrîului (,,Drumul oilor") ce-şi adună apele dintr-o zonă mlăştinoasă. După 15-20 minute de urcuş de la firul Pîrîului Cald ajungem în şaua de ia stîna Şinchii, la o potecă largă, bătută de oi (traseul 12). De aici putem să ne îndreptăm spre Babana Şureanu, prin Mlăci (traseul 7), spre Grădişte prin culmea Godeanu (traseul 12), spre Costeşti prin Poiana Omului (traseul 13), spre cabana Prislop (traseul 7) sau spre Cugir (traseul 9). Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(9)

Picioare fara trup                                                                                                        

Intre lunile august 2007 si octombrie 2009 opt picioare taiate au fost aduse la mal de apele Pacificului in zona canadiana British Vancouver (sapte dintre ele) si in zona tarmului statului american Washington (in nord-vestul SUA, langa granita cu Canada). Ceea ce face acest caz mai special este ca nu s-au gasit si alte parti ale corpului, ci doar labele picioarelor in incaltaminte sport de firma. Intre cele opt picioare gasite au fost identificate doar doua perechi. Picioarele sunt de dimensiuni diferite, ele apartinand atat unor femei cat si unor barbati. Exista numeroase teorii ce incearca sa explice acest caz. Cea mai cunoscuta dintre ele sustine ca picioarele ar apartine victimelor unui accident aviatic, insa investigatiile criminalistice par sa o infirme.

Ciopeia-Vf.Purcaretu-Vf.Lautu-Vf.Rotundei-Dealul Arsului-Ponoraci(muntii Sureanu)

Ciopeia - Vf. Purcăreţu - Vf. Lăutu - Vf. Rotundei - dealul Arsului - Ponorîci                        


Nemarcat.                                                            

Durata: 5-6 ore                                                          

Distanţa: 16 km

De la Ciopeia, unde putem ajunge cu trenul pe calea ferată Simeria-Petroşani sau cu autobuzul de la Haţeg ori Petroşani (pe DN-66), trecem puntea de peste apa Streiului. Pe malul drept al acestuia facem cîţiva paşi prin iarba grasă a luncii, pînă la poalele înălţimii Purcăreţu, cel mai vestic vîrf din Munţii Şureanu. De aici ne angajăm pe drumul de care ce urca costiş spre stînga (nord) şi intră în pădurea de fag. După cca o oră ajungcm în Vf. Purcăreţu (870 m), pe un mic platou, ce reprezintă un admirabil punct de perspectivă. Spre nord se derulează panglica argintie a Streiului inferior, în a cărui vale lungă, punctată de numeroase aşezări, deosebim oraşul Călan (se recunoaşte cu uşurinţă după blocurile noi de locuinţe şi fumul de la bateriile de cocsificare). Mai departe, la confluenţa cu Mureşul, valea parcă este stăvilită de Munţii Mureşului, din care se detaşează înălţimea mamelonară a Măgurii Uroiului. Pe dreapta Streiului, pînă în valea Beriului se desfăşoară dealurile piemontane a căror fragmentare este estompată de distanţă şi de înălţimea de la care sînt privite, dar fără să afecteze paleta culorilor ce subliniază modul de folosire a terenului. Doar dealul Măgura (592 m) apare mai pregnant, datorită abruptului cuestic orientat spre sud. În stînga Streiului urmărim şirul dealurilor Hunedoarei, mai puţin fragmentate, dincolo de care bănuim oraşul Hunedoara şi valea Cernei. Spre vest, la orizont, se profilează Munţii Poiana Ruscă, ca un imens dom împădurit. La sud se ridică maiestuos Munţii Retezat, la care, în condiţii atmosferice favorabile, putem identifica cu uşurinţă toată înşiruirea de vîrfuri, culmi şi circuri glaciare de pe versantul nordic. La picioarele noastre, spre vest, sud şi sud-vest se desfăşoară admirabila Depresiune a Haţegului[5], cu cele două compartimente dcspărţite prin linia de înălţimi Beleiu-Dumbrava-Ploştina-Poieni. Ele sînt străpunse printr-o captare de rîul Nucşoara şi printr-o adîncire epigenetică de Strei, în defileul de la Ciopeia. Compartimentul de vest al depresiunii, mai coborît, este format dintr-o cîmpie piemontană netedă, puţin fragmentată de o reţea hidrografică cu numeroase puncte de convergenţă asemănătoare celei din Depresiunea Braşov. Compartimentul de est, numit şi Pui, este mai înalt. În el se pot recunoaşte mai multe trepte piemontane, dispuse de la poalele Retezatului spre nord, fragmentate de o reţea hidrografică paralelă, în culmi plane, prelungi, asemănătoare celor din Depresiunea Făgăraş. Din Vf. Purcăreţu, poteca urmăreşte culmea Ruşorului, aproximativ pe cumpăna apelor, împinsă mult spre sud, ca un arc de cerc, de izvoarele Văii Mari. Urmînd-o prin rariştea de pădure, observăm versantul sudic - stîncos, ravenat al culmii care adăposteşte o vegetaţie cu elemente floristice xerice. Coborîm într-o şa adîncă de 140 m, după care urcăm la Vf. Măgura. În continuare, poteca urmăreşte linia de creastă prin pădure, cu mici urcuşuri şi coborîşuri. Lăsînd pe dreapta mai multe poteci ce coboară spre localităţile Băieşti, Ruşor, Galaţi din Depresiunea Haţeg-Pui, ajungem pe culmea Bîrnei. Aici dăm de o întretăiere de poteci şi de o troiţă. Spre nord, o poteca largă ocoleşte zona de obîrşie a văii Vînătorului, apoi se desparte treptat în mai multe ramuri ce coboară în satele Balomir (prin dealul Lat), Bucium (prin Cracu lui Trandafir), Covragi şi Gînţaga (prin Moşotca, 1101 m), Vîlcele şi Boşorod (prin Vf. Jubăi, dealul Pleş, Muncelu). De la troiţă, altă poteca coboară spre est, în Valea Vînătorului. Cărarea pe care însă o urmăm pleacă de la troiţă spre SE cca 500 m, lăsînd în stînga un mic mamelon, apoi coteşte spre NE şi din nou, la SE, pînă în Vf. Lăutu, unde ajungem după 30-40 minute de la reluarea traseului. De culmea se lărgeşte, pădurea se retrage de pe versantul sudic, înalt, din mers, se pot urmări relieful şi distribuţia grupărilor de case din bazinul hidrografic al Fizeşului, coama împădurită a Măgurii, care se ridică insular spre sud, stîncile calcaroase de la Ohaba Ponor şi covata compartimentului depresionar Pui, astfel că aproape nici nu simţim trecerea timpului (circa 1 oră) pînă în dealul Arsului din apropierea Ciclovinei. De aici, poteca mai umblată coboară în valea Morii. Noi menţinem însă direcţia spre est, trecem printr-o şa şi ajungem la capătul vestic al abruptului de la Ciclovina, care priveşte spre nord. Mai departe urmărim liziera pădurii, care se menţine tot timpul în stînga noastră şi coborîm uşor, avînd în dreapta o depresiune carstică (uvală) perforate de doline imense, dincolo de care se ridică dealul Robului. Cu timpul, poteca devine tot mai vizibilă, merge aproape în curba de nivel şi ajungem în capătul din aval al văii Ponorîci în apropierea peşterii, unde întîlnim traseul 14, dintre Călan şi Ohaba Ponor.                            
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(8)

Jack the Stripper                                                                                                       

Este porecla data unui criminal in serie necunoscut ce a omorat sase, posibil opt, femei, intre 1964-1965 in Londra. Numele a fost ales gratie asemanarii dintre modul lui de operare si cel al vestitului Jack the Ripper. Numarul de victime e neclar deoarece doua dintre crimele ce i se atribuie au un mod de operare diferit. Corpurile dezbracate ale victimelor au fost descoperite fie pe strazile Londrei, fie in Tamisa. Ca si in faimosul caz pe care l-a copiat, dupa un an de teroare, crimele s-au oprit. Politia si-a orientat atentia asupra mai multor suspecti insa vinovatul nu a fost gasit.

Ordinul Nr.1016 din 14 03 2012 al Ministerului mediului si padurilor privind prohibitia la pescuit in anul 2012

ORDINUL Nr. 1016 din 14 03 2012                                                                                                                  

*Act emis de Ministerul Mediului si Padurilor                                                                                                            
*Act publicat in Monitorul Oficial Nr.188 din 22 martie 2012                                                                            

EXTRAS                                                                                                                                                        
Articolul 1 (1) Se instituie măsuri de prohibiţie pentru pescuitul în scop comercial, recreativ/sportiv şi familial al oricăror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durată de 60 de zile, în perioada 15 aprilie-13 iunie inclusiv, şi în apele care constituie frontieră de stat, inclusiv Golful Musura, pe o durată de 45 de zile, în perioada 15 aprilie-29 mai inclusiv, cu excepţiile prevăzute în prezentul ordin.                                                                                                                           
(2) Se interzice pescuitul în scop comercial şi recreativ/sportiv al oricăror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice în râul Prut şi în zonele inundate permanent sau temporar ale acestuia, precum şi în lacul de acumulare Stânca-Costeşti, pe o durată de 60 de zile, în perioada 15 aprilie-13 iunie inclusiv.                                                                                                                                                                     
(3) Se interzice pescuitul în scop comercial, recreativ/sportiv şi familial al oricăror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice în faţa gurii Dunării-Meleaua Sfântu Gheorghe până la Ciotic, pe o durată de 60 de zile, în perioada 15 aprilie-13 iunie inclusiv.

Solunar pentru anul 2012

Legenda:

Rosu : Zi Excelenta de pescuit, influenta solunarului fiind maxima

Albastru: Zi buna de pescuit, influenta solunarului fiind foarte buna

Mov: Zi normala de pescuit, influenta solunarului fiind normala

Gri: Zi mai slaba de pescuit, influenta solunarului fiind minima

Calan-Luncani-Ciclovina-Ohaba Ponor-Ponor(muntii Sureanu)

Călan - Luncani - Ciclovina - Ohaba Ponor - Ponor                                                                  


Nemarcat.                                                              

Durata: 4-5 ore (între Luncani şi Ponor)                        

Distanţa: 37 km

Pentru parcurgerea acestui traseu este convenabil să folosim autobuzul de la Călan pînă la Luncani, pe o distanţă de 18 km, cînd de fapt străbatem zona de terase şi de dealuri din culoarul Streiului. Din autogara Călan, o şosea asfaltată traversează lunca spre est, în linie dreaptă, apoi trece peste rîul Strei şi urca pe terasa de 10 m de pe dreapta acestuia, unde în ultimii ani s-a construit Călanul Nou, un cartier modern al oraşului Călan. De aici, şoseaua coteşte spre SV şi urmăreşte valea Luncanilor, trecînd prin satele Streisîngiorgiu (la 2,8 km de Călan), Chitid (7 km de Călan), Boşorod (10,6 km de Călan), în amonte de care, o dată cu pătrunderea în domeniul montan şi cu apariţia rocilor cristaline, valea se îngustează. Cursele I.T.A. îşi au capul de linie în satul Luncani (moară), aflat la 18 km de Călan. Şoseaua carosabilă urca mai departe, trece de cunfluenţa pîraielor Luncani cu Alunul (există un drum forestier ce duce în satul Alunu) şi după aproape 4 km se bifurcă; o ramură pătrunde la dreapta, pe valea Vînătorului, alta, la stînga, pe pîrîul Morii (denumirea pîrîului Ponorîci, după ce traversează în subteran peşterile Ponorîci - Ciclovina cu Apă). Ne angajăm pe drumul acesta din urmă. După mai bine de 1 km, el începe să urce pe versantul drept, în satul Ciclovina, unde pot fi zărite case răsfirate înconjurate de livezi. După un urcuş mai greu, panta scade treptat. Drumeagul se transformă într-o cărare ce şerpuieşte printre livezi, pînă la un fîneţ situat la baza unui abrupt calcaros, împădurit, în care sînt sculptate peşterile Ciclovina Uscată şi Ciclovina cu Apă. În dreapta, o urmă de cărare ne îndreaptă spre peştera Ciclovina Uscată (pe care o putem vizita, dacă sîntem în posesia unei surse de lumină). După eventuala vizitare a peşterii, ne întoarcem şi urcăm cca 15 minute pe poteca în serpentină aninată de abruptul calcaros. Ajungem în Albii - o vale seacă, perforată de doline, creată de pîrîul Ponorîci, înainte de a fi fost captat în subteran. Urmăm poteca pe versantul nordic al Albiilor şi după 20 minute ajungem la capătul lor, pe buza treptei antitetice formate prin adîncirea Ponorîciului în urma captării sale în subteran. În faţa noastră se desfăşoară valea oarbă a Ponorîciului, prin a cărui luncă serpuieşte pîrîul. Urmărindu-i meandrele, găsim cu uşurinţă punctul în care dispare în adîncuri: baza versantului stîncos, în apropierea unor gospodării izolate. Cărarea coteşte la dreapta, menţinîndu-se aproape pe curba de nivel. Avînd în stînga albia Ponorîciului, trecem pe deasupra unui aven şi a intrării în peştera Ponorîci. După aceea ajungem în apropierea unei doline, unde întîlnim una din cărările de acces între Poiana Omului şi satele Fizeşti şi Ponor. Tot aici ajunge şi poteca de la Ciopeia (traseul 15). Pentru a vizita peştera Ponorîci, coborîm timp de 5 minute la stînga. Deschiderea triunghiulară a peşterii apare în peretele vertical de calcar. În faţa ei este un mic tăpşan înierbat, provenit din dărîmături. Fără un echipament adecvat (scară, corzi etc.), peştera poate fi vizitată parţial (pînă la un puţ adînc de peste 20 m). După vizitarea peşterii, revenim la intersecţia potecilor. Din acest punct, lăsînd în dreapta cărarea pe care am venit de la Ciclovina, după un parcurs de cca 200 m, la dreapta (vest), se desprinde un drum de care ce ocoleşte (la nord şi vest) Vf. Robu (974 m), trecînd pe lîngă o serie de doline de dimensiuni mari, care, prin îngemănare, au format o depresiune carstică de tip uvalas. Din acest drum se desprind mai multe poteci, care coboară spre satul Fizeşti. Depăşim această bifurcaţie îndreptîndu-ne spre sud şi traversăm o şa. Cotim uşor la stînga şi, după un scurt parcurs, aproape pe curba de nivel, coborîm poteca largă, avînd în faţă peisajul unei părţi din Depresiunea Haţeg, dincolo de care se zăresc Munţii Retezat. Trecem pe lîngă un grup de case din satul Federi. În stînga se deschide valea Cheii. După cca 1½ ore de la plecarea din Ponorîci, trecem pe lîngă biserica din Federi, aninată pe coasta dealului. Pînă în satul Ohaba Ponor, drumul coboară continuu cca 20 minute. La Ohaba Ponor putem vizita, dacă dispunem de echipament adecvat, cheile şi peştera Şura Mare, ambele de o deosebită monumentalitate. Tot de aici, un drum pietruit urcă către est la Luncile Hobenilor. Aceasta este o vale seacă, cu versanţi înierbaţi şi cu numeroase fenomene carstice (avene, doline, lapiezuri). De la Ohaba Ponor parcurgem distanţa de 3 km pînă în satul Ponor pe un drum pietruit. De la podul peste Strei pînă la halta Ponor avem de mers încă 0,5 km, iar pînă la şoseaua naţională (DN-66), 1,2 km.                                                                                                 
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(7)

Disparitia lui Jimmy Hoffa sau cum ne amintim, din nou, de Elodia                                        

Frank  Sheeran

Disparut in iulie 1975, fiind vazut ultima data intr-un local din Detroit, Jimmy Hoffa, liderul sindicatului soferilor de autocamioane Deposed Teamsters, este un alt caz celebru. Corpul lui nu a fost gasit niciodata. In 1982 Jimmy Hoffa a fost declarat mort. Cazul lui a atras atentiei mass-media si datorita faptului ca Deposed Teamsters era una dintre cele mai puternice organizatii sindicale americane si avea asocieri cu mafia locala. Prin urmare, se presupune ca a fost asasinat din cauza unor neintelegeri cu mafiotii vremii. Din 1975 se vehiculeaza cele mai exagerate scenarii referitoare la locatia cadavrului, aceasta practica devenind un soi de hobby national american. Cazul seamana cu disparitia avocatei brasovence Elodia Ghinescu. Pe 29 august 2007, Elodia dispare fara urma, nefiind gasita nici in zilele noastre. Cazul a devenit subiectul unei lungi anchete a politiei si procuraturii, puternic mediatizata in presa romaneasca. Nimeni nu poate spune cu certitudine daca Elodia traieste si nici unde ar putea zacea cadavrul ei, asta in caz ca a fost omorata.

Vf.Steaua-Vf,Tampu-Culmea Meleia-Vf.Rudii-Poiana Omului-Tarsa-Leurdana-Cetatea Blidaru-Cabana Costesti(muntii Sureanu)

Vf. Şteaua - Vf. Tîmpu - culmea Meleia - Vf. Rudii - Poiana Omului - Tîrsa - Leurdana - Cetatea Blidaru - cabana Costeşti                            


Nemarcat                                                                


Durata: 9-l0 ore                                                      

Distanţa: 33 km

Drumul spre Costeşti, prin platforma Luncani, porneşte din Şteaua Mare, unde ajungem venind dinspre Grădiştea de Munte (traseul 12), Orăştie (traseul 11), cabanele Prislop sau Şureanu (traseul 7). Stînd pe drumul de tractor al traseului 12, orientaţi cu faţa spre vest, avem în dreapta stîna din Şteaua Mare; în faţa noastră, urmărind curba de nivel, se desfăşoară pe clina domoală a unei culmi orientate N-S panglica drumului pe care ne aflăm; în stînga noastră, aproape la nivelul drumului, este o mică şa (spre obîrşia văii Scorţaru). Părăsim poteca traseului 12, cotind la stînga, trecem prin şa şi ne menţinem prin pajişte mergînd spre vest timp de cca 10 minute, apoi vom coborî prin pădure, pe culmea Tîmpu[4], aflată între văile Şesul şi Scorţaru. După cca 15 minute ieşim într-o poiană. În dreapta susură un izvor alături de o construcţie care, la nevoie, poate fi folosită pentru refugiu. În faţă, spre sud, se conturează un mic mamelon (Vf. Tîmpu, 1 493 m), pe care-l ocolim prin est şi ajungem într-o pajişte largă pe care o traversăm, avînd mereu în stînga valea Scorţaru (împădurită). După cca 20 minute de la izvor, cotim în unghi drept la stînga şi ne menţinem, coborînd prin pădure, pe cumpăna apelor, de pe culmea ce separă văile Tîmpu de Scorţaru. În dreapta avem pădure de fag, iar în stînga de răşinoase. Ieşim din pădure după 15-20 minute şi în faţă ne apare un vîrf (1 417 m), pe care îl ocolim pe clina vestică. Trecem printr-o rarişte de brazi şi ajungem în pajiştea de pe culmea Meleia, cu vestigii de stîne dacice, pe care o străbatem timp de 15 minute, pînă la un pîlc de brazi uscaţi (o fostă pepinieră). In faţa noastră se ridică un vîrf (1395 m). De la pîlcul de brazi uscaţi coborîm uşor spre dreapta, intrăm în pădurea de fagi ocolind vîrful pe la nord, pe o poteca ce urmăreşte aproximativ curba de nivel. Ajungem într-o şa uşor ondulată, în lungul căreia cresc molizi, pe stînga, şi fagi, pe dreapta. După aproape 30 de minute de la depăşirea pîlcului de brazi uscaţi, începem să urcăm din şa timp de 10-15 minute, pînă ce ajungem la o tăietură. Vom ocoli, pe la sud, un mamelon şi vom ajunge într-o altă şa, unde putem face un popas lîngă izvorul de pe versantul nordic. De aici, spre sud, se pot recunoaştc vîrfurile şi culmile de pe partea stînga a Streiului superior (Taia, Drugu, Capu Muntelui, Jigoru), iar spre nord - culmea Godeanului, pînă la Cetatea Grădiştea. In continuare, traversăm un pîlc de fagi şi ieşim în poiana de pe culmea Rudii. În stînga zărim o stînă. Pe culme ne menţinem în zona cumpenei de ape. Urcînd uşor, vom lăsa pe stînga un mamelon, apoi poteca ne poartă printr-o poiană îngustă, urmată de o pădure de fagi cu mici luminişuri, pînă la poiana largă din culmea Rudii. Sîntem aici la capătul a 45 minute de la plecarea de la izvor. De la baliza (1281 m) plantată lîngă poteca pe Vf. Rudii, avem un frumos punct de perspectivă spre NV, pînă în valea Mureşului la Orăştie, peste culmile împietrite ale platformei Luncani. Continuăm traseul cotind spre sud, lăsînd baliza la dreapta; vom coborî cca 40 m diferenţă de nivel prin poiana care se îngustează treptat. Trecem pe lîngă un mic pîrîu şi cotim la dreapta. Drumul pe cumpăna de ape ne poartă cînd prin mici poieni, cînd prin pădure. După 30-40 minute de la plecarea de pe Vf. Rudii ajungem într-o poiană largă cu cîteva sălaşe. Sîntem la Porumbelul Mare. Aici îşi are obîrşia pîrîul Ponor (Ohaba), care curge spre SV şi se pierde în ponoarele de la Fundătura. Ne continuăm însă drumul spre dreapta, pe liziera pădurii, trecem pe deasupra izvorului pîrîului Ponor, de unde pătrundem în pădure. Mergem cca 30 minute, pînă într-o mica poiană (Ciovîrtez), de unde, urcînd uşor, vom intra iar în pădurea pe care o vom parcurge în cca 20 minute. La marginea ei este poiana de pe culmea Deluţu. Vom cobori uşor, trecînd pe la nord de poiana Chicera Izvorului. La marginea ei intrăm din nou în pădure, poteca schimbînd direcţia către dreapta. Se iese în Poiana Omului. Aceasta apare ca o suprafaţă aproape netedă, situată la 1100 m, de un pitoresc deosebit şi cu o frumoasă perspectivă spre pîlcurile de case ale satelor Alunul, Prihodişte, Tîrsa (unde s-au descoperit urme de aşezări civile dace). Aici poteca se bifurcă. Ramura din stînga merge spre vest către dealul Rotunda şi, mai departe, la Ponorîci. Ramura din dreapta, pe care vom continua traseul, urmează un drum de care ce face un cot spre nord, pe coama netedă a dealului Frasinului, acoperit de o pădure compactă de fagi pe versantul estic şi o plantaţie de răşinoase pe cel vestic. La capătul nordic al acestei culmi, pe care o parcurgem în cca 25-30 minute, există o poiană. Din ea vom coti la stînga (vest) şi vom coborî cca 10 minute pînă în şaua de la Prihodişte, unde zărim primele case din aşe-zările de pe platforma Luncani. După alte 5 minute ajungem în dreptul şcolii. De aici avem o frumoasă perspectivă asupra văii Grădiştei, dincolo de care se ridică dealul Vîrtoapele. Drumul de care şerpuieşte cu mici urcuşuri şi coborîşuri pe coama dealului Alunu şi după 35 minute ajungem în satul Tîrsa, unde se bifurcă. În dreapta se merge pe dealul Groşilor, iar în stînga, drumul pe care-l urcăm spre Leurzea (Leurdana) ne conduce în 30 minute pînă la căminul cultural. Aici drumul se bifurcă din nou. Ne angajăm pe eel din dreapta. După 20 minute drumul se transformă în potecă, pe care mergem cca 25 minute, pînă ajungem în Leurdana, coborînd şi urcînd pe la obîrşia Văii lui Mălin. Din cătunul Leurdana, poteca ne poartă cca 50 minute prin poienile de pe dealul Petroşu, pe care coborim la Cetatea Blidaru. După vizitarea cetăţii, situată pe un pinten de peste 300 m deasupra văii Grădiştei, coborîm timp de 40 minute la cabana Costeşti, pe o potecă largă, utilizată uneori şi de care. Deoarece traseul este foarte lung pentru a-l parcurge, e necesară înnoptarea la o stînă, pe parcurs, la una dintre cele mai apropiate de punctul de pornire (Şinca. Şteaua) sau la una din casele răsfirate de pe platforma Luncani.                                                                                                                                 
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(6)

Cazul “Dalia neagra”                                                                                                    
Un corp taiat in doua si golit de sange. Asta au gasit politistii intr-un parc din Los Angeles pe 15 ianuarie 1947. Trupul apartinea actritei Elizabeth Short. Criminalul i-a mai facut si cateva taieturi in jurul gurii creand impresia unul zambet de clown. Moartea frumoasei starlete reprezinta probabil cea mai cunoscuta crima din randul starurilor hollywood-iene. Cazul a ramas nerezolvat in ciuda investigatiei de durata si a atentiei pe care a primit-o din partea mass-media.