Ghe NICA-Blog: DRUMETIE(din Turda pe Valea Ariesului)

miercuri, 28 aprilie 2010

DRUMETIE(din Turda pe Valea Ariesului)

Ca un “aperitiv” urcand din Turda pe Valea Ariesului, aveti posibilitatea sa va racoriti si sa vedeti in 30 min. dus-intors, ceva fain, o bijuterie de mini-chei: “Cheile Borzesti”. Dupa satul Cornesti, dupa ce treceti podul peste Aries, cam la 1km, in dreapta se vede un colt de stanca ” Coltul Fetei”. Pe langa el, din dr, pe sub linia ferata abandonata (dar semnele de circulatie “crucea lui Andrei” au ramas!) vine paraul Borzesti. Pe borna km. din stanga soselei scrie: “Buru 4 km”.

Treceti linia ferata; pe acolo se merge apoi spre stanga, 300m la “Cabana Buru”. O luati la dr. si ATENTIE- nu urcati pe drumul cu marcaj, ci coborati la firul apei pe care il urmati. Prima cascada de cca 3m se ocoleste prin dr, iar la cam 10 min, a doua tot cam de 3-4 m, prin stanga. Apoi, daca sunteti grabiti, nu mai continuati inca 30-40 min pana la ” Cascadele de Sus” ( fainute si ele), ci urcati panta abrupta spre stg, unde dati de un drum de carute care va duce in 5 min. la masina.
Daca spre Teius- Cheile Remetilor ocoliti prin Turda, puteti vedea aceste “Cascade de Jos” ale Cheilor Borzesti la intoarcere, la 4 km. in aval de Buru si ramificatia spre Aiud.
SURSA:”alpinet.org”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;