Ghe NICA-Blog: Un cioban in tren...(gluma)

miercuri, 7 aprilie 2010

Un cioban in tren...(gluma)

Un cioban intra intr-un compartiment de tren in care se afla o tanara domnisoara de la oras. Tanara este cam nemultumita de companie, dar neavand ce sa faca, continua sa citeasca o revista. Ciobanul scoate o sticla de palinca din desaga, trage o dusca zdravana, dupa care intinde sticla tinerei: - Domnisoara, doriti? - Nu, multumesc, raspunde intepat domnisoara si se trage mai la marginea banchetei. Ciobanul scoate din desaga o bucata de paine, una de cas, o ceapa, si incepe sa manance cu zgomot. Dupa doua imbucaturi, intreaba pe domnisoara: - Domnisoara, doriti? - Nu, multumesc, raspunde aceasta, continuandu-si lectura. Terminand de mancat, ciobanul isi rasuceste o tigara din hartie de ziar si, dupa ce trage vreo doua fumuri, intreaba pe domnisoara: - Domnisoara, doriti? - Nu, multumesc, raspunde aceasta stramband din nas. - Apai, domnisoara, dupa cum fu discutia, eu socot ca de fu*ut nici nu mai are rost

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;