Ghe NICA-Blog: Bigfoot de la Ape Canion-adevar sau inscenare?

luni, 13 decembrie 2010

Bigfoot de la Ape Canion-adevar sau inscenare?

Aceasta poveste incepe in 1924 atunci cand Fred Beck si o banda de mineri s-au decis sa exploateze aur la doua mile la est de Mont St. Helens intr-un canion care se numeste astazi “Ape Canion” ca urmare a acaestei povesti. Intr-o zi pe cand ei se aflau la munca au zarit o creatura stranie care statea ascunsa dupa un copac.

Unul dintre mineri a facut foc si fiinta a fugit, ranita la cap se pare. Mai tarziu Beck a vazut o alta creatura asemanatoare la marginea canionului. Beck a facut focul, fiinta a parut sa cada de pe faleza si a disparut. In noaptea urmatoare, mai multe creaturi au atacat cabana unde dormeau minerii. Oamenii au fost treziti de lovituri date in pereti si pe acoperis, care rezonau ca la loviturile unor pietre uriase. Dar cabana este solida si putea sa reziste iar usa era inchisa prin interior. Minerii si-au abandonat cabana si mina in timp ce creaturile au lasat sute de urme in jurul lor. Se crede ca a fost Bigfoot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;