Ghe NICA-Blog: Cabana Postavarul-Poiana Trei Fetite

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Cabana Postavarul-Poiana Trei Fetite

16. Cabana Postavarul - Poiana Trei Fetite Marcaj: banda galbena Durata: 30 minute; in sens invers, 20 minute Caracteristici: usor in orice anotimp Din fata cabanei Postavarul (1 590 m altitudine) pornim spre sud-est, conform indicatorului de linga cabana. Dupa 30 de pasi printre molizi, se desprinde spre stinga traseul nr. 24 (sectorul nemarcat al Drumului Rosu); dupa alti 25 de pasi pe poteca din dreapta se ajunge in Pirtia Lupului. Traversam pirtia si intram din nou in padurea de molid. Dupa 10 minute de la cabana ajungem pe culmea dintre Vanga Mare (in dreapta) si Valea Seaca (in stinga), la un cot al potecii de unde se deschide o frumoasa priveliste. Spre sud-vest se zareste statiunea Piriul Rece si Bucegii, iar spre vest Golful Zarnesti ai Depresiunii Brasov, Piatra Craiului si Poiana Marului. Dupa traversarea culmii, ne indreptam spre est, pe curba de nivel, prin padurea de molid, pina la firul fara apa de la obirsia Vaii Seci. Pe poteca ce urca in serpentine spre stinga (nord) se poate ajunge la cabana Cristianul Mare, iar pe cea care coboara spre dreapta, in lungul Vaii Seci, la Portile de Piatra ale Postavarului si la Cheile Risnovului. Dupa traversarea obirsiei Vaii Seci poteca coteste la dreapta (sud-vest), in stinga vaii si urca usor pe un versant defrisat, cu stinci si bolovani din calcare. Citiva pasi inaintea unei proeminente stincoase intilnim traseul nr. 15 Predeal - Poiana Trei Fetite - cabana Cristianul Mare (banda galbena). Dupa 250 pasi de la aceasta intersectie se ajunge pe culmea principala, ingusta, a Postavarului, in Poiana Trei Fetite (1 620 m). In fata noastra, spre est, se deschide panorama de neuitat a Pietrei Mari (cu serpentinele drumului care urca spre cascada Tamina); spre sud-est si sud se vad Muntii Baiului, Predealul si Bucegii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;