La 12 iunie 1942, Himmler facea public “Planul general Est”. Proiectele sale gigantice prevedeau deportarea in Siberia a 30 de milioane de slavi si colonizarea, prin 5 milioane de germani a teritoriilor ocupate din Polonia, Uniunea Sovietica, Boemia - Moravia cat si din Rutenia (Ucraina). Conducatorii nazisti, in special maresalul Goring, prevazusera inca de la 23 mai 1941 “moarte prin foame” a 20 - 30 milioane de sovietici, adica a poparelor slave considerate ca “Untermenschen”. In special, erau vizati evreii. De fapt, invazia URSS-ului a inceput la 22 iunie 1941 si sase luni mai tarziu, 2 milioane de prizioneri sovietici au fost exterminati, cat si 900.000 de evrei, fara a mai vorbi de soldatii Armatei rosii ucisi in lupta. Istoricii germani aduc noi lamuriri.
Populatiile bielorusa, ucraineana si rusa au avut de suferit din cauza represiunii miscarilor de partizani (rezistenta). Sute de sate au fost arse impreuna cu locuitorii lor. Dar “justificarile” unor asemena masacre nu erau in urma unui ordin criminal sau de rasism. Ele erau multiple - economice, politice, rasiste si au evoluat rapid in functie de evolutia razboiului.
Infrangerea Armatei rosii in 1941, a fost o surpriza neasteptata pentru conducatorii germani, insa redresarea sa ulterioara si rezistenta populara sovietica nu au fost de natura sa opreasca complet planurile naziste. Acesta este contextul in care a inceput operatia “Barbarossa” (invazia URSS) chiar inainte ca ea sa fie decisa la conferinta de la Wannsee, in ianuarie 1942, a “solutiei finale in chestiunea evreiasca”, altfel spus lichidarea a aproximativ a 11 milioane de evrei.
(va urma)
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu