Ghe NICA-Blog: Caciulata-Cozia-Poiana Bivolari-Stana "La Musetel"-Curmatura "La Troita"-Poiana Stanisoarei (muntii Cozia)

joi, 9 august 2012

Caciulata-Cozia-Poiana Bivolari-Stana "La Musetel"-Curmatura "La Troita"-Poiana Stanisoarei (muntii Cozia)

3. Căciulata (300 m) – Cozia – Poiana Bivolari (305 m) – stîna „La Muşeţel“ (530 m) – Curmătura „La Troiţă“ (673 m) – Poiana Stînişoarei (720 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 420 m

Timp de mers: 2–2½ ore

Timpi intermediari: Poiana Bivolari – 15–20 minute; curmătura .,La Troiţă“ – 1¼ ore

Trasee de legătură: 11 (sub poiana „La Muşeţel“), 1, 2 (curmătura „La Troiţă“), 9, 10 (Poiana Stînişoarei)

Traseu uşor accesibil tot timpul anului.

Este un traseu uşor care se desfăşoară în partea de sud-vest a Coziei, pe culmile mai joase ale acesteia, dar care poate fi continuat către vîrful şi cabana Cozia pe traseele 1 sau 2. Pe parcur-sul său se întîlnesc numeroase obiective de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile şi strungile din Valea Seacă, stîncile şi grotele din Muntele Sălbaticu. Străbate frumoasele pă-duri de gorun şi fag de pe Dealul Chiciora şi Muchia Trăznită. Intrarea în acest traseu se poate face fie de la Călimăneşti sau satul Păuşa, mergînd pe şoseaua de pe stînga Oltului pînă în Poiana Bivolari, fie din dreptul complexului turistic Cozia, de pe dreapta Oltului, în apropie-rea staţiunii Căciulata. Acest ultim loc de plecare este mal convenabil deoarece se găseşte în staţia autobuzelor care fac legătura între gara Călimăneşti şi Căciulata şi este mai aproape de poteca marcată.
Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;