Ghe NICA-Blog: Caciulata-Pausa-Dealul Pausa-Curmatura "La Troita"-Poiana Stanisoarei-Muchia Vladesei-Muntele Durduc-Cabana Cozia(muntii Cozia)

miercuri, 1 august 2012

Caciulata-Pausa-Dealul Pausa-Curmatura "La Troita"-Poiana Stanisoarei-Muchia Vladesei-Muntele Durduc-Cabana Cozia(muntii Cozia)

1. Căciulata (300 m) – Păuşa (300 m) – Dealul Păuşa (647 m) – Curmătura „La Troiţă“ (673 m) – Poiana Stînişoarei (720 m) – Muchia Vlădesei – Muntele Durduc (1568 m) – cabana Cozia (1573 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 1273 m

Timp de mers: 5½–6 ore

Timpi intermediari: Curmătura „La Troiţă“ – 1½ ore; Stînişoara – 2½– 2¾ ore

Trasee de legătură: 2, 3 (Curmătura „La Troiţă“); 9, 10 (Stînişoara); 4 (Muchia Vlădesei).

Traseu accesibil tot timpul anului (Căciulata – Păuşa – Stînişoara), recomanda-bil numai vara (Stînişoara – Muchia Vlădesei – cabana Cozia).

Este principalul traseu turistic către care se poate ajunge din Călimăneşti, Căciulata, Păuşa şi Jiblea Veche. Se menţine, în general, pe culme, urmînd la început Dealul Păuşa şi apoi Muchia Vlădesei. În lungul său se întîlnesc numeroase elemente de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile şi strungile din Valea Seacă, stîncile şi grotele din Muntele Sălbaticu, repezişurile văii Bulzului, Colţul lui Damaschin, Grota Haiducului, cheile şi abrupturile Bulzului, numeroasele „chipuri de piatră“ din creasta Bulzului, muntele Durduc.
Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;