Ghe NICA-Blog: Aiud-Cabana Sloboda-Ramet-Bradesti(muntii Trascaului)

miercuri, 5 septembrie 2012

Aiud-Cabana Sloboda-Ramet-Bradesti(muntii Trascaului)

Aiud - Cabana Sloboda - Ramet - Bradesti.

-TRASEU RUTIER-

Din centrul orasului pornim spre vest, pe drumul care duce la Buru. Trecem prin partea nord-vestica a orasului, care pana nu demult era o localitate de sine statatoare, sub denumirea de Aiudul de Sus, care in prezent apartine de Aiud. Aproape de capatul localitatii, un indicator ne atrage atentia la derivarea drumului judetean spre Ramet-Abrud. La 2 km de oras, ajungem la liziera Padurii Orasului sau Slobodei. Aici, la o curba accentuata la dreapta, o sageata indica popasul Izvorul de Aur, aflat la cateva sute de metri, langa un mic lac artificial. Drumul continua in padure si, dupa 5 km, ajungem la Cabana Sloboda, cu cateva casute de camping, un loc de agrement al aiudenilor. Din pacate, drumul este asfaltat numai pana aici. In continuare, drumul pietruit urca vertiginos, prin serpentine lungi, si, dupa 4-5 km, atinge o altitudine de 750 m. Dupa iesirea drumului din padure, urcand in continuare, ajunge pe o creasta care este principala cumpana a apelor intre bazinele hidrografice ale Muresului si Ariesului. Drumul pe creasta ne asigura o larga si splendida priveliste, putand zari culmile Piatra Cetii, Piatra Craivei, Cheile Rametului si multe alte zone din Muntii Trascaului, si chiar din alti munti invecinati. Drumul trece pe la marginea superioara a comunei Ramet, de unde avem drum de acces catre Valea Manastirii, pe urma ocoleste muchia stancoasa a Varfului Plesii (1250m) si, ramanand la o altitudine intre 900-1000m, trece deasupra obarsiilor vailor Uzei si Inzelului, apoi strabate satul Bradesti, dupa care continua spre Mogos si Abrud.
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;