Ghe NICA-Blog: Gura Apei-In aval de Lunca Berhina-Crucea Trasnitului-Dosul Slaveiului-Lacul Bucura(muntii Retezat)

luni, 15 octombrie 2012

Gura Apei-In aval de Lunca Berhina-Crucea Trasnitului-Dosul Slaveiului-Lacul Bucura(muntii Retezat)

14. Gura Apei (998 m) — in aval de Lunca Berhina (1229 m) — Crucea Trasnitului (2075 m) — Dosul Slaveiului (2346 m)— lacul Bucura (2041 m).

Marcaj: punct galben. Timp de mers: 7—8 ore.

Cu exceptia portiunii de traseu cuprinsa intre Lunca Berhina si Crucea Trasnitului, particularitatile traseului nr. 14 pot fi aflate din cercetarea prezentarilor facute pentru traseele nr. 13 si nr. 11 care, pentru unele dintre sectoarele lor (Gura Apei—Lunca Berhina si Crucea Trasnitului—lacul Bucura) sint comune cu traseul nostru.
Venind dinspre Gura Apei (pe soseaua forestiera) inca inainte de a ajunge la Lunca Berhina, parasim soseaua in zona in care se afla unele constructii silvice si traversind apa Lapusnicului Mare, intram intr-o regiune acoperita cu padure de lunca. Curind insa, ajungem in locurile pe unde falnicii molizi ai codrului au fost smulsi din radacina de furtuna naprasnica abatuta pe aici cu citiva ani in urma. Calea noastra urca din greu pe serpentinele potecii care, pe alocuri, este intrerupta de arborii cazuti de-a curmezisul ei.
Pe nesimtite, locul coniferelor il ia fagetul care, insa, nu-si pastreaza pentru mult timp stapinirea asupra coastelor muntelui. Trupul de padure deasa care urmeaza codrului de fag este, curind, alcatuit din rasinoase. Imediat linga liziera de sus a padurii intilnim constructia solida a stinii Slaveiu.
De aici mai departe, urcusul se face de-a lungul priporului Piciorul Slaveiului, prin golul alpin imbracat cu vestmint de iarba inalta. In capatul de sus al priporului, la obirsia unei viroage, apa izvorului de aici este prinsa in citeva uluce, jgheaburi lungi din care sint adapate vitele cirezilor varate pe aici.
In continuarea drumului, ne angajam intr-un lung urcus, pe o carare lata ce strabate rarisuri de molizi piperniciti sau se arcuieste in jurul unor cringuri intinse de jnepeni. Urmeaza apoi o serie de citeva coborisuri line impletite cu unele urcusuri domoale; ajungem astfel in zona cunoscuta sub denumirea de Crucea Trasnitului, loc in care, dinspre stinga, ajung aici traseele marcate cu triunghi rosu si cruce albastra. Alaturate marcajului nostru (punct galben), aceste semne ne vor insoti in calea ce o vom avea de parcurs pina la lacul Bucura.
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;