Holocaustul ( holo-īntreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial un ritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa īn īntregime. Īn zilele noastre cuvāntul face legatura mai ales cu exterminarea aproape īn totalitate a evreilor din Europa de catre Germania nazista.
Īn secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce īn ce mai emancipata si, īn majoritatea tarilor, ajunsese sa aiba o situatie egala cu restul populatiei. Totusi, din cānd īn cānd evreii erau defaimati si hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o "rasa" straina, ce nu putea fi asimilata īn interiorul culturii europene; īnsa acestea nu au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.
II PERSECUŢIA EVREILOR GERMANI ĪNAINTE DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Cānd regimul nazist a ajuns la putere īn Germania īn ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite sistematice. Un prim decret a reprezentat īnsasi definitia termenului evreu. Rolul crucial īl avea religia bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca.
Cei pe jumatate evrei deveneau evrei numai daca aveau aceeasi religie sau daca erau casatoriti cu o persoana cu aceasta religie. Toti ceilalti jumatate-evrei si persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiti Mischlinge (corcituri, hibrizi). Evreii si Mischlinge erau "non-arieni". Īn doctrina nazista o astfel de subliniere a descendentei era privita ca o confirmare a "rasei", dar scopul principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei tinte a legilor si directivelor discriminatorii.
A "Arianizarea" afacerilor
Īntre 1933 si 1939 s-au facut eforturi deosebite din partea Partidului Nazist, agentiilor guvernamentale, bancilor si a lumii afacerilor pentru eliminarea evreilor din viata economica. Non-arienii erau eliberati din posturile publice iar avocatii si medicii evrei īsi pierdeau aproape toti clientii.
Firmele evreiesti fie erau lichidate si patrimoniul lor era confiscat, fie erau cumparate la preturi mult mai mici decāt adevarata lor valoare de catre companii care nu apartineau sau nu erau conduse de evrei. Transferul prin contract al īntreprinderilor evreiesti catre patroni germani era denumit "arianizare". Cāstigurile oricaror vānzari, precum si economiile tuturor evreilor erau supuse unor taxe de proprietate speciale. Angajatii evrei ai firmelor lichidate sau arianizate īsi pierdeau locurile de munca.
B "Noaptea de cristal"
Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. Īn noaptea de 9 noiembrie 1938, dupa asasinarea unui diplomat german la Paris de catre un tānar evreu, toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor evreiesti au fost sparte si 20.000 de oameni arestati.
Aceasta Kristallnacht ("Noapte de cristal") a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania si Austria sa plece cāt mai curānd posibil. Cāteva sute de mii de oameni au reusit sa se refugieze īn alte tari, dar tot atātia, printre care multi batrāni si saraci, au ramas sa īnfrunte o soarta nesigura.
III OCUPAREA POLONIEI
La īnceperea celui de-al doilea razboi mondial īn septembrie 1939, armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugānd aproape 2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decāt cele din Germania.
Evreii polonezi au fost fortati sa se mute īn ghetouri īnconjurate de ziduri si sārma ghimpata. Acestea erau asemenea unor orase-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu gazduirea, cu salubritatea si cu productia. Māncare si carbune urmau sa fie aduse īn interior iar bunurile produse
trebuiau trimise spre exterior. Aprovizionarea cu hrana permisa de germani, totusi, consta mai ales īn cereale si legume ca napii, morcovii si sfecla. Īn ghetoul Varsovia ratia oficiala abia asigura 1200 de calorii pentru fiecare locuitor. Māncarea de pe piata neagra introdusa īn ghetouri era vānduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg raspāndite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte persoane īntr-o singura camera, iar tifosul īsi facea aparitia.
IV INVADAREA URSS
Īn timpul introducerii ghetourilor īn Polonia o actiune mult mai drastica era lansata mai la est. Īn iunie 1941 armatele germane au invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si īn acelasi timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni īn unitati speciale pe noile teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii.
Aceste detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au trecut īn curānd la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei īn santuri sau rāpe din apropierea oraselor. Din cānd īn cānd la acestea asistau soldati sau localnici. Īn curānd zvonuri despre ucideri au īnceput sa ajunga īn capitalele lumii.
V "SOLUŢIA FINALĂ"
La o luna dupa īnceperea operatiunilor mobile īn URSS-ul ocupat, Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o directiva catre seful Serviciului
de Securitate al Reich-ului (Sicherheitsdienst - SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era īnsarcinat cu organizarea "solutiei finale la problema evreiasca" īn toata Europa aflata sub ocupatie germana.
Pāna īn septembrie 1941 evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderole marcate cu o stea galbena – "steaua lui David". Īn lunile urmatoare zeci de mii de oameni au fost deportati īn ghetourile din Polonia si īn orasele capturate din URSS. Pe cānd aceasta operatiune era īn plina desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii.
Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate īn apropiere. Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de persoane.
Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii sau barbati mai batrāni care nu puteau munci; evreii capabili de lucru erau opriti īn magazine sau īn uzine, dar si acestia erau pāna la urma ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc īn vara si toamna anului 1942.
Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor evreiesti, dar zvonuri despre uciderile īn masa ajungeau īn cele din urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si din Marea Britanie. Īn aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi īn Varsovia s-au opus politiei germane care intrase īn ghetou pentru o ultima adunare. Luptele au durat trei saptamāni.
Sursa:portalroman.com
Īn secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce īn ce mai emancipata si, īn majoritatea tarilor, ajunsese sa aiba o situatie egala cu restul populatiei. Totusi, din cānd īn cānd evreii erau defaimati si hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o "rasa" straina, ce nu putea fi asimilata īn interiorul culturii europene; īnsa acestea nu au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.
II PERSECUŢIA EVREILOR GERMANI ĪNAINTE DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Cānd regimul nazist a ajuns la putere īn Germania īn ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite sistematice. Un prim decret a reprezentat īnsasi definitia termenului evreu. Rolul crucial īl avea religia bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca.
Cei pe jumatate evrei deveneau evrei numai daca aveau aceeasi religie sau daca erau casatoriti cu o persoana cu aceasta religie. Toti ceilalti jumatate-evrei si persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiti Mischlinge (corcituri, hibrizi). Evreii si Mischlinge erau "non-arieni". Īn doctrina nazista o astfel de subliniere a descendentei era privita ca o confirmare a "rasei", dar scopul principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei tinte a legilor si directivelor discriminatorii.
A "Arianizarea" afacerilor
Īntre 1933 si 1939 s-au facut eforturi deosebite din partea Partidului Nazist, agentiilor guvernamentale, bancilor si a lumii afacerilor pentru eliminarea evreilor din viata economica. Non-arienii erau eliberati din posturile publice iar avocatii si medicii evrei īsi pierdeau aproape toti clientii.
Firmele evreiesti fie erau lichidate si patrimoniul lor era confiscat, fie erau cumparate la preturi mult mai mici decāt adevarata lor valoare de catre companii care nu apartineau sau nu erau conduse de evrei. Transferul prin contract al īntreprinderilor evreiesti catre patroni germani era denumit "arianizare". Cāstigurile oricaror vānzari, precum si economiile tuturor evreilor erau supuse unor taxe de proprietate speciale. Angajatii evrei ai firmelor lichidate sau arianizate īsi pierdeau locurile de munca.
B "Noaptea de cristal"
Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. Īn noaptea de 9 noiembrie 1938, dupa asasinarea unui diplomat german la Paris de catre un tānar evreu, toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor evreiesti au fost sparte si 20.000 de oameni arestati.
Aceasta Kristallnacht ("Noapte de cristal") a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania si Austria sa plece cāt mai curānd posibil. Cāteva sute de mii de oameni au reusit sa se refugieze īn alte tari, dar tot atātia, printre care multi batrāni si saraci, au ramas sa īnfrunte o soarta nesigura.
III OCUPAREA POLONIEI
La īnceperea celui de-al doilea razboi mondial īn septembrie 1939, armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugānd aproape 2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decāt cele din Germania.
Evreii polonezi au fost fortati sa se mute īn ghetouri īnconjurate de ziduri si sārma ghimpata. Acestea erau asemenea unor orase-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu gazduirea, cu salubritatea si cu productia. Māncare si carbune urmau sa fie aduse īn interior iar bunurile produse
trebuiau trimise spre exterior. Aprovizionarea cu hrana permisa de germani, totusi, consta mai ales īn cereale si legume ca napii, morcovii si sfecla. Īn ghetoul Varsovia ratia oficiala abia asigura 1200 de calorii pentru fiecare locuitor. Māncarea de pe piata neagra introdusa īn ghetouri era vānduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg raspāndite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte persoane īntr-o singura camera, iar tifosul īsi facea aparitia.
IV INVADAREA URSS
Īn timpul introducerii ghetourilor īn Polonia o actiune mult mai drastica era lansata mai la est. Īn iunie 1941 armatele germane au invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si īn acelasi timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni īn unitati speciale pe noile teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii.
Aceste detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au trecut īn curānd la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei īn santuri sau rāpe din apropierea oraselor. Din cānd īn cānd la acestea asistau soldati sau localnici. Īn curānd zvonuri despre ucideri au īnceput sa ajunga īn capitalele lumii.
V "SOLUŢIA FINALĂ"
La o luna dupa īnceperea operatiunilor mobile īn URSS-ul ocupat, Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o directiva catre seful Serviciului
de Securitate al Reich-ului (Sicherheitsdienst - SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era īnsarcinat cu organizarea "solutiei finale la problema evreiasca" īn toata Europa aflata sub ocupatie germana.
Pāna īn septembrie 1941 evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderole marcate cu o stea galbena – "steaua lui David". Īn lunile urmatoare zeci de mii de oameni au fost deportati īn ghetourile din Polonia si īn orasele capturate din URSS. Pe cānd aceasta operatiune era īn plina desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii.
Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate īn apropiere. Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de persoane.
Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii sau barbati mai batrāni care nu puteau munci; evreii capabili de lucru erau opriti īn magazine sau īn uzine, dar si acestia erau pāna la urma ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc īn vara si toamna anului 1942.
Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor evreiesti, dar zvonuri despre uciderile īn masa ajungeau īn cele din urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si din Marea Britanie. Īn aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi īn Varsovia s-au opus politiei germane care intrase īn ghetou pentru o ultima adunare. Luptele au durat trei saptamāni.
Sursa:portalroman.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu