PRELUAT din Rex Histrianorum
Rezistenţa în Munţii Banatului (1946 – 1958) - Urmările (cap-VI-)
de Cicerone Ionitoiu
-PARTEA II-
Rezistenţa în Munţii Banatului (1946 – 1958) - Urmările (cap-VI-)
de Cicerone Ionitoiu
-PARTEA II-
GRUPUL ISFANUT DUMITRU zis Sfârloagă
Această grupare a fost cea mai activă ce a dat mult de lucru securităţii reuşind să pedepsească pe unii colaboratori care prin acţiunile lor făceau mult râu sătenilor, îngrozindu-i. Astfel în sarcina lor e pusă omorârea asesorului popular de la judecătoria din Teregova, a deputatei Sfatului popular din com.Verendin anume Munteanu Cala, pe soţia preşedintelui Sfatului popular din com. Rusca(membră de partid propusă ca preşedintă a Gospodăriei colective) anume Dobre Floarea, pe secretarul organizaţiei de bază din comuna Rusca, anume Davidescu Eftimie, pe preşedintele Frontului plugarilor din Caransebeş, Rotescu Filip.
In Martie 1951 au atacat o maşină a securităţii care-i urmărea, iar pe 31 Mai acelaşi an, au atacat primăria comunei Borovenii Noi, unde au rupt afişele si tablourile, plecând cu paznicul Sfatului si 8 persoane. Miliţianul Păsărică căutând să intervină a fost împuşcat mortal.
Securitatea era îngrozita si-l numea pe Sfârloagă "călăul Resitei". Pe urmele lui s-au pus potere importante de soldaţi. Unul dintre aceştia, anume Mihai Stoica din Slobozia, a luat parte la acţiunile întreprinse pentru prinderea lui si povesteşte pe cea din 1 Martie 1952 ( în revista Memoria, pag. 98-109). După ce arată greutăţile întâmpinate, faptul că din cauza gerului cumplit, nu numai că au degerat oameni dar au si murit trebuind să-i transporte la spitalul de la Reşita, descrie şi întâlnirea cu Sfârloagă: după ce le-a ordonat să lase armele jos la 10 m. şi ei de asemenea să se aşeze, le-a vorbit prieteneşte, i-a servit cu o ţigară si le-a spus :" Eu n-o să vă iau aici decât rănitele. Armele n-o să vi le iau, pentru că ştiu că veţi fi aspru pedepsiţi pentru asta. Veţi sta aici si eu am să plec. Dar voi nu aveţi voie să vă ridicaţi până nu auziţi o rafală de puşcă automată. In clipa aia aveţi voie să vă ridicaţi, vă luaţi armele si o rupeţi la fugă spre cabană. Acolo o să povestiţi ce vi s-a întâmplat."
Agentura informativă era din ce în ce mai activă. S-a reuşit prin informatoarea "Lina" amanta lui Ciurică Nicolae, ca în luna Iulie 1952 să fie atraşi înt-o capcană trei partizani: Isfănuţ Dumitru, Ciurică Nicolae si Stanescu Constantin. Partizanii au reuşit să dispară. Dar urmărirea a continuat si o noua capcana s-a întins la stâna tatălui lui Ciuricu din muntele Buza Osiei, unde pe 1 Sept, 1952 lt.Varody Emeric grăbindu-se să deschidă focul a făcut ca partizanii să reusească să scape iarăşi.
Dar securitatea reuşise să încadreze gruparea lui Isfănuţ cu zeci de informatori dintre care 4 erau "dubli", fiind arestaţi după aceia. Incă din luna Ianuarie 1952 se luase legătura cu agentul "Corbu" care era socrul lui Victor Curescu, determinându-l prin mijloace securiste să predea pe partizani. Astfel pe 27 Aug.1952 "Corbu" a luat legătura cu ginerele său si cu Duicu Nistor zis Boieru stabilind o altă întâlnire a doua zi pe 28 Aug.1952. A doua zi la întâlnire au sosit 35 ostaşi din securitate, 16 miliţieni si 5 câini de luptă si urmărire.
In timpul luptei ce s-a încins, Duicu Nistor a fost grav rănit si dus l-a spital deşi i s-a făcut intervenţie chirurgicală a murit. Celălalt partizan Victor Curescu a fost prins viu si în urma torturilor îngrozitoare a divulgat locurile unde se ascundeau partizanii si pe sprijinitorii lor, printre care Rolu Avram, Dionisie Obersterescu (din com.Lăpusnicul Mare)...
Securitatea a intrat în acţiune si sub pretextul verificării situaţiei militare a fost dus la Timişoara unde Mois Aurel si Ambrus Coloman l-a "convins" sa le predea pe Isfănut. Eliberat, Roiu Avram a aranjat si pe 29 Septembrie 1952 s-a făcut o perchizitie într'un adăpost special amenajat în grajdul lui. Căutând să riposteze, securitatea a aruncat o grenadă şi Isfănuţ Dumitru -Sfârloagă a fost rănit mortal, în comuna Sadova Nouă. Fusese născut în 1906 la Mehadica. Acţiunile au continuat cu repeziciune pe baza trădărilor sprijinitorilor ce s-au derulat după torturarea lui Victor Curescu.
O altă gazdă, Dionisie Obersterescu din Lăpusnicu Mare, după prelucrarea lui si eliberarea condiţionată a trecut pe ziua de 10 Noiembrie 1952 la dezarmarea si predarea lui Balica Gheorghe (n.1931 la Resita) si Baderca Iancu , ţăran din com.Mehadica născut în 1927. Securitatea l-a preluat si supuşi la torturi au reuşit să mai aducă si pe alţii în temniţă. In procesul care a urmat au fost condamnaţi la moarte si executaţi în închisoarea de la Caransebeş pe 13 August 1953: Curescu Victor, Balica Gheorghe si Baderca Iancu.
Restul celor cinci partizani rămaşi au fost arestaţi tot prin trădări. Părinţii lui Budescu Iosif au fost "convinşi" de securitate să-l predea pe fiul lor, care avea posibilitatea de a intra în legătură cu cei încă liberi, promitându-i-se libertatea . Lucrurile s-au aranjat , predarea s-a făcut la sălaşul părinţilor .După prelucrarea lui ca să ia legătura cu ceilalţi, a fost lăsat să circule, tot ca urmărit, în schimb să contacteze pe ceilalţi. A reuşit să capete încrederea "banditei" Vlădescu Maria al cărei soţ făcea parte din grup. In timp ce era la "lucru" a fost semnalată prezenta lui de către securitatea din Mehadia si imediat securitatea raionului a ordonat să fie eliberat.
Pe 24 Aprilie 1954 a fost arestat Ciuricu I.Nicolae (n.l3 Feb.1931 la Baia de Aramă si a fost condamnat la 25 ani muncă silnică. A fost trădat de Toma Duicu . S-a eliberat pe 30-06-1964 si a trecut prin Gherla si minele de plumb.
MUTASCU Dumitru zis Fus , zis Sfârloagă (?) fiul lui Iosif, născut în com. Verendin nr.455, urmărit ca fiind condamnat la moarte în contumacie prin Sent. nr.152/2-03-1950 a T.M. Timişoara a fost împuşcat mortal pe 28 Noiembrie 1954 în pădurea de lângă Văliug (jud.Caras) în luptă cu securitatea.
CARAIBOT Ion , ţăran, a fost rănit într-o luptă în 1951 luna Mai si condamnat la închisoare pe viată. Ciocnirea cu securitatea a avut loc în pădurea Păroasa din munţii Semenic. Brigadierul silvic a anunţat miliţia din com.Văliug si cei 5 partizani care erau acolo au fost înconjuraţi . Folosind arcele de foc au reuşit să scape 4 dintre ei.
Printr-un lanţ de trădări s-a lichidat înainte de Crăciun 1954 acest grup de partizani, iar amintirea lor este mereu vie în memoria ţăranilor transmiţându-se si bineînţeles unele episoade devenind subiecte de legendă.
GRUPUL DE PARTIZANI Nicolae DORAN
DORAN C. Nicolae, născut pe 22 Aprilie 1922 în com. Ciclova Româna, de lângă Oravita, fiul lui Constantin si Elena, domiciliat în oraşul Oraviţa unde a urmat liceul General Dragalina, din 1942 fusese membru "Mănunchiului de prieteni" legionari si făcuse frontul. Se înscrisese la Fac. de drept de la Cluj si se angajase din 1947 ca ajutor de comisar la politia din Oraviţa, iar în 1949 a fost repartizat la biroul siguranţei care se transformase în securitate. Cât a lucrat în politie a emis buletine de populaţie pe diferite nume celor ce erau urmăriţi si a înlesnit trecerea frontierei în spre Apus, prin Iugoslavia la mai mulţi.
Pe alţii evadaţi de la Aiud prin 1946 si anume Popovici Nicolae(căruia i-a făcut acte false pe numele de Ionescu Gheorghe) si Erdelea (cu nume nou Ion Brânze), la care s-au adăugat Ion Chirilă (parasutat pe 12 Dec.1944) originar din com. Ciuchici si ardeleanul Ion Dobrin pe care i-a găzduit în str .Fometescu şi îi ţinea la curent cu intenţiile siguranţei.
Când au început arestările din 15 Mai a fost arestat si un adjutant de aviaţie Ursache , din satul Steindorf de lângă Anina care pretindea că a primit o scrisoare de la Horia Sima sa treacă la organizare si caută ajutoare băneşti în acest scop, dar banii îi folosea pentru întreţinerea lui si a ţiitoarei sale. A primit Doran ordin să-l aresteze, dovedindu-se că scrisoarea era falsă, iar Ursache în timpul anchetei l-a "denunţat" pe Nicolae Doran ca ajuta reacţionarii.
Pe 12 Iunie 1948 Doran era la telefon înlocuind un coleg si i s-a transmis un ordin de la securitatea Timişoara. El s-a prezentat la primirea ordinului cu numele celui pe care-l înlocuia. Ordinul prevedea să-l aresteze pe Doran Nicolae. De la aceea dată împreuna cu Popovici Nicolae din Caras au trecut la organizarea Rezistentei din munţi-desfăşurând activitatea cu unii cunoscuţi din comunele Ciclova Română, Ciclova Montana, Socolari, Ilidia, Rusova Noua, Răcăjdia...
Urmărirea se accentua. Doran a fost recunoscut într-un grup într-o seara în Oravita si somaţi sa se predea s-a deschis focul de securitate si a fost în Decembrie 1948. Brindescu Gavrilâ , născut pe 15 Nov.1908 în com.Igris si care mai fusese arestat pe 31-01-1941, era pus sub urmărire după 15 Mai 1948 si venise de la Timişoara să fie în siguranţă în munţi. In aceasta ciocnire în timp ce se împrăştiau ceilalţi, lui Popovici Nicolae i-a ieşit în cale un plutonier de grăniceri care a aruncat o grenadă omorîndu-l pe grănicer. Popovici Nicolae a ajuns la Timişoara unde a fost prins si executat.
Acum Doran Nicolae era însoţit de Nicolae Caragea si un tânăr ţăran, Ilie Dancea, zis Drulea, n.8 Oct.1923, fiul lui Vasile si Iustina din Ciclova Română de profesie lăcătuş. Peregrinând au ajuns în satul Socolari din munţii Aninei. La gazda unde poposiseră au întâlnit o rudă a acesteia, un anume Zarcula care s'a declarat fidel regimului comunist. La o nouă întâlnire acest Zarcula i-a amenintat că-i predă. Ilie Dancea în fata pericolului ce-i aştepta a scos pistolul si l-a împuşcat mortal pe omul regimului. Mai târziu când a fost arestat Ilie D Dancea , pe 3 Ianuarie 1951, a fost anchetat ca la securitate, condamnat la moarte si executat pe 7 Mai 1952 la Timişoara.
Urmărirea grupului continua. Securitatea a fost informata că Nicolae Penta (născut 1911 la Ilidia)care avea o stupină la Răcăjdia (sud de Oravita) ascundea si ajuta pe partizani. Acolo s-a organizat o capcană dar aflând partizanii nu s-au dus. In schimb s-au împuşcat 4 ostaşi între ei într-un schimb de focuri de armă la o alarmă falsă dată de frică crezând că au venit.
Urmărit, o nouă ciocnire a avut loc în Decembrie 1950 în care, partizanul Nicolae Caragea a fost rănit grav în torace, între comunele Ilidia si Socolari, tot la sud de Oravita. Dus la spitalul din Oravita a fost operat de dr, chirurg D.Bucheru. Şeful securităţii din regiune, un anume Hahanu era preocupat ca să se poată începe anchetarea lui pentru prinderea lui Duran si a legăturilor. După trecerea prin chinurile lui Mois Aurel, condamnat în 1952 a ajuns la Gherla , unde a trecut prin chinurile reeducării.
N.Doran şi-a găsit adăpost la un canton al pădurarului din Ciclova Montană al cărui fiu făcuse parte cu el din Frăţiile de cruce. După ce l-a ascuns în podul casei s-a dus si a anunţat securitatea, care a înconjurat locul si l-a arestat în ziua de 3 Ianuarie 1951 pe Nicolae Doran.
Au urmat numeroase arestări ale sprijinitorilor si gazdelor si anchetele barbare au avut loc la Timişoara conduse de Aurel Mois si Ambrus Coloman. Condamnaţi la moarte, Nicolae Doran si Ilie Dancea , au fost executaţi pe 7 Mai 1952 la Pădurea Verde de la Timişoara, noua Vale a Plângerii româneşti. In afară de ei am văzut că mai muriseră în luptă Brindescu Gavrilă si Nicolae Popovici. Rănit grav fusese Caragea Nicolae. Dar nu au fost numai ei. Dintre cei arestaţi si condamnati în legătură cu acest grup de partizani au mai murit alţii prin temniţe ca urmare a torturilor din anchete a a condiţiilor de exterminare prin care au fost nevoiţi să treacă.
Datorită lui Ioan Muntean , coleg de clasă cu el la Oravita, si "frate de cruce" arestat pe 8 Iunie 1948 la Cluj, lista celor implicaţi în grupul partizanilor poate să mai fie completată:
Andrei Pavel, născut pe 16 Iulie 1903 la Socolari, a ajutat pe partizani si a fost arestat pe 29 Iunie 1951 si condamnat la 20 ani muncă silnică. A ajuns la Aiud unde s-a îmbolnăvit grav si doctorul deţinut Marinescu a propus internarea în spital, dar călăii închisorii Gheorghe Crăciun, lt.col.Iacob Dezideriu si maiorul Popa au refuzat, dându-si avizul numai după ce murise pe 27 Iulie 1961 în Aiud.
Andrei P.Ion, tânăr de vreo 16 ani a fost arestat si chinuit cu tatăl său.
Chirilă Ion, din com.Ciuchici-jud.Caras, paraşutat pe 12 Dec.1944 cu grupul Filon Verca, a avut legături cu Nicolae Doran până în 1948 cu o lună înainte de arestarea lui din Mai 1948. Dobrin Ion din Transilvania.
Lazăr Aurel , ţăran din Ilidia arestat în 1950, bolnav , a murit la Aiud în condiţii de exterminare.
MURGU Nicolae, arestat în 1950, chinuit la Timişoara, condamnat a trecut prin Aiud unde s-a îmbolnăvit de TBC ca urmare a condiţiilor inumane prin care a trecut în anchete si temniţe, după munca forţată de la Peninsula.
PENTIA Gh.Nicolae, n.18-06-1919 în com.Răcăjdia , ţăran domiciliat în satul Hilidia(Caras) arestat pentru deţinere de armament si ajutor, pe 25-11-1949, torturat de securitatea Timişoara, condamnat 7 ani, a ajuns la Gherla unde a murit în condiţii de exterminare , în anul 1953.
Talescu Gheorghe, coleg de clasă cu Nicolae Doran, după ce acesta fusese pus sub urmărire îl ţinea la curent cu ştirile de la posturile străine de radio. Arestat, torturat la securitatea din Timişoara si condamnat la 12 ani a trecut prin demascările de la Gherla supus la alte torturi. A ieşit timorat după 12 ani si securitatea nu-l lăsa de loc în pace. Nu după mult a murit cu nervii zdruncinaţi datorită încercărilor la care a fost supus.
Băies Gheorghe , ţăran din Rusova Nouă, arestat si condamnat 12 ani în 1951 pentru sprijin partizanilor lui Nicolae Doran .A ajuns si pe Bărăgan 1 an.
Si această acţiune a grupului Nicolae Doran se înscrie în lupta contra barbariei comuniste si lista celor implicaţi trebuie completată.
Sursa:unuversulromanesc.com
Această grupare a fost cea mai activă ce a dat mult de lucru securităţii reuşind să pedepsească pe unii colaboratori care prin acţiunile lor făceau mult râu sătenilor, îngrozindu-i. Astfel în sarcina lor e pusă omorârea asesorului popular de la judecătoria din Teregova, a deputatei Sfatului popular din com.Verendin anume Munteanu Cala, pe soţia preşedintelui Sfatului popular din com. Rusca(membră de partid propusă ca preşedintă a Gospodăriei colective) anume Dobre Floarea, pe secretarul organizaţiei de bază din comuna Rusca, anume Davidescu Eftimie, pe preşedintele Frontului plugarilor din Caransebeş, Rotescu Filip.
In Martie 1951 au atacat o maşină a securităţii care-i urmărea, iar pe 31 Mai acelaşi an, au atacat primăria comunei Borovenii Noi, unde au rupt afişele si tablourile, plecând cu paznicul Sfatului si 8 persoane. Miliţianul Păsărică căutând să intervină a fost împuşcat mortal.
Securitatea era îngrozita si-l numea pe Sfârloagă "călăul Resitei". Pe urmele lui s-au pus potere importante de soldaţi. Unul dintre aceştia, anume Mihai Stoica din Slobozia, a luat parte la acţiunile întreprinse pentru prinderea lui si povesteşte pe cea din 1 Martie 1952 ( în revista Memoria, pag. 98-109). După ce arată greutăţile întâmpinate, faptul că din cauza gerului cumplit, nu numai că au degerat oameni dar au si murit trebuind să-i transporte la spitalul de la Reşita, descrie şi întâlnirea cu Sfârloagă: după ce le-a ordonat să lase armele jos la 10 m. şi ei de asemenea să se aşeze, le-a vorbit prieteneşte, i-a servit cu o ţigară si le-a spus :" Eu n-o să vă iau aici decât rănitele. Armele n-o să vi le iau, pentru că ştiu că veţi fi aspru pedepsiţi pentru asta. Veţi sta aici si eu am să plec. Dar voi nu aveţi voie să vă ridicaţi până nu auziţi o rafală de puşcă automată. In clipa aia aveţi voie să vă ridicaţi, vă luaţi armele si o rupeţi la fugă spre cabană. Acolo o să povestiţi ce vi s-a întâmplat."
Agentura informativă era din ce în ce mai activă. S-a reuşit prin informatoarea "Lina" amanta lui Ciurică Nicolae, ca în luna Iulie 1952 să fie atraşi înt-o capcană trei partizani: Isfănuţ Dumitru, Ciurică Nicolae si Stanescu Constantin. Partizanii au reuşit să dispară. Dar urmărirea a continuat si o noua capcana s-a întins la stâna tatălui lui Ciuricu din muntele Buza Osiei, unde pe 1 Sept, 1952 lt.Varody Emeric grăbindu-se să deschidă focul a făcut ca partizanii să reusească să scape iarăşi.
Dar securitatea reuşise să încadreze gruparea lui Isfănuţ cu zeci de informatori dintre care 4 erau "dubli", fiind arestaţi după aceia. Incă din luna Ianuarie 1952 se luase legătura cu agentul "Corbu" care era socrul lui Victor Curescu, determinându-l prin mijloace securiste să predea pe partizani. Astfel pe 27 Aug.1952 "Corbu" a luat legătura cu ginerele său si cu Duicu Nistor zis Boieru stabilind o altă întâlnire a doua zi pe 28 Aug.1952. A doua zi la întâlnire au sosit 35 ostaşi din securitate, 16 miliţieni si 5 câini de luptă si urmărire.
In timpul luptei ce s-a încins, Duicu Nistor a fost grav rănit si dus l-a spital deşi i s-a făcut intervenţie chirurgicală a murit. Celălalt partizan Victor Curescu a fost prins viu si în urma torturilor îngrozitoare a divulgat locurile unde se ascundeau partizanii si pe sprijinitorii lor, printre care Rolu Avram, Dionisie Obersterescu (din com.Lăpusnicul Mare)...
Securitatea a intrat în acţiune si sub pretextul verificării situaţiei militare a fost dus la Timişoara unde Mois Aurel si Ambrus Coloman l-a "convins" sa le predea pe Isfănut. Eliberat, Roiu Avram a aranjat si pe 29 Septembrie 1952 s-a făcut o perchizitie într'un adăpost special amenajat în grajdul lui. Căutând să riposteze, securitatea a aruncat o grenadă şi Isfănuţ Dumitru -Sfârloagă a fost rănit mortal, în comuna Sadova Nouă. Fusese născut în 1906 la Mehadica. Acţiunile au continuat cu repeziciune pe baza trădărilor sprijinitorilor ce s-au derulat după torturarea lui Victor Curescu.
O altă gazdă, Dionisie Obersterescu din Lăpusnicu Mare, după prelucrarea lui si eliberarea condiţionată a trecut pe ziua de 10 Noiembrie 1952 la dezarmarea si predarea lui Balica Gheorghe (n.1931 la Resita) si Baderca Iancu , ţăran din com.Mehadica născut în 1927. Securitatea l-a preluat si supuşi la torturi au reuşit să mai aducă si pe alţii în temniţă. In procesul care a urmat au fost condamnaţi la moarte si executaţi în închisoarea de la Caransebeş pe 13 August 1953: Curescu Victor, Balica Gheorghe si Baderca Iancu.
Restul celor cinci partizani rămaşi au fost arestaţi tot prin trădări. Părinţii lui Budescu Iosif au fost "convinşi" de securitate să-l predea pe fiul lor, care avea posibilitatea de a intra în legătură cu cei încă liberi, promitându-i-se libertatea . Lucrurile s-au aranjat , predarea s-a făcut la sălaşul părinţilor .După prelucrarea lui ca să ia legătura cu ceilalţi, a fost lăsat să circule, tot ca urmărit, în schimb să contacteze pe ceilalţi. A reuşit să capete încrederea "banditei" Vlădescu Maria al cărei soţ făcea parte din grup. In timp ce era la "lucru" a fost semnalată prezenta lui de către securitatea din Mehadia si imediat securitatea raionului a ordonat să fie eliberat.
Pe 24 Aprilie 1954 a fost arestat Ciuricu I.Nicolae (n.l3 Feb.1931 la Baia de Aramă si a fost condamnat la 25 ani muncă silnică. A fost trădat de Toma Duicu . S-a eliberat pe 30-06-1964 si a trecut prin Gherla si minele de plumb.
MUTASCU Dumitru zis Fus , zis Sfârloagă (?) fiul lui Iosif, născut în com. Verendin nr.455, urmărit ca fiind condamnat la moarte în contumacie prin Sent. nr.152/2-03-1950 a T.M. Timişoara a fost împuşcat mortal pe 28 Noiembrie 1954 în pădurea de lângă Văliug (jud.Caras) în luptă cu securitatea.
CARAIBOT Ion , ţăran, a fost rănit într-o luptă în 1951 luna Mai si condamnat la închisoare pe viată. Ciocnirea cu securitatea a avut loc în pădurea Păroasa din munţii Semenic. Brigadierul silvic a anunţat miliţia din com.Văliug si cei 5 partizani care erau acolo au fost înconjuraţi . Folosind arcele de foc au reuşit să scape 4 dintre ei.
Printr-un lanţ de trădări s-a lichidat înainte de Crăciun 1954 acest grup de partizani, iar amintirea lor este mereu vie în memoria ţăranilor transmiţându-se si bineînţeles unele episoade devenind subiecte de legendă.
GRUPUL DE PARTIZANI Nicolae DORAN
DORAN C. Nicolae, născut pe 22 Aprilie 1922 în com. Ciclova Româna, de lângă Oravita, fiul lui Constantin si Elena, domiciliat în oraşul Oraviţa unde a urmat liceul General Dragalina, din 1942 fusese membru "Mănunchiului de prieteni" legionari si făcuse frontul. Se înscrisese la Fac. de drept de la Cluj si se angajase din 1947 ca ajutor de comisar la politia din Oraviţa, iar în 1949 a fost repartizat la biroul siguranţei care se transformase în securitate. Cât a lucrat în politie a emis buletine de populaţie pe diferite nume celor ce erau urmăriţi si a înlesnit trecerea frontierei în spre Apus, prin Iugoslavia la mai mulţi.
Pe alţii evadaţi de la Aiud prin 1946 si anume Popovici Nicolae(căruia i-a făcut acte false pe numele de Ionescu Gheorghe) si Erdelea (cu nume nou Ion Brânze), la care s-au adăugat Ion Chirilă (parasutat pe 12 Dec.1944) originar din com. Ciuchici si ardeleanul Ion Dobrin pe care i-a găzduit în str .Fometescu şi îi ţinea la curent cu intenţiile siguranţei.
Când au început arestările din 15 Mai a fost arestat si un adjutant de aviaţie Ursache , din satul Steindorf de lângă Anina care pretindea că a primit o scrisoare de la Horia Sima sa treacă la organizare si caută ajutoare băneşti în acest scop, dar banii îi folosea pentru întreţinerea lui si a ţiitoarei sale. A primit Doran ordin să-l aresteze, dovedindu-se că scrisoarea era falsă, iar Ursache în timpul anchetei l-a "denunţat" pe Nicolae Doran ca ajuta reacţionarii.
Pe 12 Iunie 1948 Doran era la telefon înlocuind un coleg si i s-a transmis un ordin de la securitatea Timişoara. El s-a prezentat la primirea ordinului cu numele celui pe care-l înlocuia. Ordinul prevedea să-l aresteze pe Doran Nicolae. De la aceea dată împreuna cu Popovici Nicolae din Caras au trecut la organizarea Rezistentei din munţi-desfăşurând activitatea cu unii cunoscuţi din comunele Ciclova Română, Ciclova Montana, Socolari, Ilidia, Rusova Noua, Răcăjdia...
Urmărirea se accentua. Doran a fost recunoscut într-un grup într-o seara în Oravita si somaţi sa se predea s-a deschis focul de securitate si a fost în Decembrie 1948. Brindescu Gavrilâ , născut pe 15 Nov.1908 în com.Igris si care mai fusese arestat pe 31-01-1941, era pus sub urmărire după 15 Mai 1948 si venise de la Timişoara să fie în siguranţă în munţi. In aceasta ciocnire în timp ce se împrăştiau ceilalţi, lui Popovici Nicolae i-a ieşit în cale un plutonier de grăniceri care a aruncat o grenadă omorîndu-l pe grănicer. Popovici Nicolae a ajuns la Timişoara unde a fost prins si executat.
Acum Doran Nicolae era însoţit de Nicolae Caragea si un tânăr ţăran, Ilie Dancea, zis Drulea, n.8 Oct.1923, fiul lui Vasile si Iustina din Ciclova Română de profesie lăcătuş. Peregrinând au ajuns în satul Socolari din munţii Aninei. La gazda unde poposiseră au întâlnit o rudă a acesteia, un anume Zarcula care s'a declarat fidel regimului comunist. La o nouă întâlnire acest Zarcula i-a amenintat că-i predă. Ilie Dancea în fata pericolului ce-i aştepta a scos pistolul si l-a împuşcat mortal pe omul regimului. Mai târziu când a fost arestat Ilie D Dancea , pe 3 Ianuarie 1951, a fost anchetat ca la securitate, condamnat la moarte si executat pe 7 Mai 1952 la Timişoara.
Urmărirea grupului continua. Securitatea a fost informata că Nicolae Penta (născut 1911 la Ilidia)care avea o stupină la Răcăjdia (sud de Oravita) ascundea si ajuta pe partizani. Acolo s-a organizat o capcană dar aflând partizanii nu s-au dus. In schimb s-au împuşcat 4 ostaşi între ei într-un schimb de focuri de armă la o alarmă falsă dată de frică crezând că au venit.
Urmărit, o nouă ciocnire a avut loc în Decembrie 1950 în care, partizanul Nicolae Caragea a fost rănit grav în torace, între comunele Ilidia si Socolari, tot la sud de Oravita. Dus la spitalul din Oravita a fost operat de dr, chirurg D.Bucheru. Şeful securităţii din regiune, un anume Hahanu era preocupat ca să se poată începe anchetarea lui pentru prinderea lui Duran si a legăturilor. După trecerea prin chinurile lui Mois Aurel, condamnat în 1952 a ajuns la Gherla , unde a trecut prin chinurile reeducării.
N.Doran şi-a găsit adăpost la un canton al pădurarului din Ciclova Montană al cărui fiu făcuse parte cu el din Frăţiile de cruce. După ce l-a ascuns în podul casei s-a dus si a anunţat securitatea, care a înconjurat locul si l-a arestat în ziua de 3 Ianuarie 1951 pe Nicolae Doran.
Au urmat numeroase arestări ale sprijinitorilor si gazdelor si anchetele barbare au avut loc la Timişoara conduse de Aurel Mois si Ambrus Coloman. Condamnaţi la moarte, Nicolae Doran si Ilie Dancea , au fost executaţi pe 7 Mai 1952 la Pădurea Verde de la Timişoara, noua Vale a Plângerii româneşti. In afară de ei am văzut că mai muriseră în luptă Brindescu Gavrilă si Nicolae Popovici. Rănit grav fusese Caragea Nicolae. Dar nu au fost numai ei. Dintre cei arestaţi si condamnati în legătură cu acest grup de partizani au mai murit alţii prin temniţe ca urmare a torturilor din anchete a a condiţiilor de exterminare prin care au fost nevoiţi să treacă.
Datorită lui Ioan Muntean , coleg de clasă cu el la Oravita, si "frate de cruce" arestat pe 8 Iunie 1948 la Cluj, lista celor implicaţi în grupul partizanilor poate să mai fie completată:
Andrei Pavel, născut pe 16 Iulie 1903 la Socolari, a ajutat pe partizani si a fost arestat pe 29 Iunie 1951 si condamnat la 20 ani muncă silnică. A ajuns la Aiud unde s-a îmbolnăvit grav si doctorul deţinut Marinescu a propus internarea în spital, dar călăii închisorii Gheorghe Crăciun, lt.col.Iacob Dezideriu si maiorul Popa au refuzat, dându-si avizul numai după ce murise pe 27 Iulie 1961 în Aiud.
Andrei P.Ion, tânăr de vreo 16 ani a fost arestat si chinuit cu tatăl său.
Chirilă Ion, din com.Ciuchici-jud.Caras, paraşutat pe 12 Dec.1944 cu grupul Filon Verca, a avut legături cu Nicolae Doran până în 1948 cu o lună înainte de arestarea lui din Mai 1948. Dobrin Ion din Transilvania.
Lazăr Aurel , ţăran din Ilidia arestat în 1950, bolnav , a murit la Aiud în condiţii de exterminare.
MURGU Nicolae, arestat în 1950, chinuit la Timişoara, condamnat a trecut prin Aiud unde s-a îmbolnăvit de TBC ca urmare a condiţiilor inumane prin care a trecut în anchete si temniţe, după munca forţată de la Peninsula.
PENTIA Gh.Nicolae, n.18-06-1919 în com.Răcăjdia , ţăran domiciliat în satul Hilidia(Caras) arestat pentru deţinere de armament si ajutor, pe 25-11-1949, torturat de securitatea Timişoara, condamnat 7 ani, a ajuns la Gherla unde a murit în condiţii de exterminare , în anul 1953.
Talescu Gheorghe, coleg de clasă cu Nicolae Doran, după ce acesta fusese pus sub urmărire îl ţinea la curent cu ştirile de la posturile străine de radio. Arestat, torturat la securitatea din Timişoara si condamnat la 12 ani a trecut prin demascările de la Gherla supus la alte torturi. A ieşit timorat după 12 ani si securitatea nu-l lăsa de loc în pace. Nu după mult a murit cu nervii zdruncinaţi datorită încercărilor la care a fost supus.
Băies Gheorghe , ţăran din Rusova Nouă, arestat si condamnat 12 ani în 1951 pentru sprijin partizanilor lui Nicolae Doran .A ajuns si pe Bărăgan 1 an.
Si această acţiune a grupului Nicolae Doran se înscrie în lupta contra barbariei comuniste si lista celor implicaţi trebuie completată.
Sursa:unuversulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu