Antichitatea Egiptului reprezintă o necunoscută pentru cei mai mulți dintre arheologi. Unii sunt de părere că civilizația egipteană îşi are originile în Africa şi evoluția socio-culturală se întinde pe o perioadă cuprinsă între 20.000 şi 40.000 de ani. De aici s-a născut teoria “culturii negre“, adică vechii egipteni erau de culoare şi în urma unui exod au ajuns pe teritoriul actualului Egipt.
Acest punct de vedere a fost extras din ceea ce arheologii numesc Cărțile lui Toth, un personaj mitologic cu un caracter divin. El a prezentat în scrierile sale povestea vechiului Egipt precum şi secretele fundamentale ale unor puteri nelimitate.
Astfel, Cartea lui Toth, formată din mai multe papirusuri vechi de circa 20.000 de ani, a reprezentat un element fundamental în evoluția şi dezvoltarea culturii Egiptului antic. Ea transmitea umanității modalitatea comunicării prin scris şi constituia o carte fundamentală, un fel de Biblie, ale puterilor universale.
Între secolele I-II î.Hr. au apărut o serie de manuscrise care au format Corpus hermeticum. Aceste texte au fost adunate, ani mai târziu, şi au constituit ceea ce a mai rămas din Cartea lui Toth. Textele celebre ale acestei serii se numeau: Asclepsius, kore, Kosmou şi Poimandres.
Asclepius descrie în imagini bizare puterile fantastice de care dispuneau civilizațiile dispărute. Un fragment din acest text descrie forța spirituala și științifică ale civilizațiilor dispărute.
“Strămoșii noștri dețineau secretul de a crea zei. Ei construiau statui şi pentru că nu ştiau cum să le facă suflete, invocau fel de fel de spirite şi le introduceau înăuntru, În acest fel zeii prindeau viață şi aveau puterea de a invoca fie binele sau răul.”
Zeii egipteni, chiar şi Toth, au fost creați astfel grație civilizației impresionante care a trăit înaintea egiptenilor antici. Acești zei antici mai erau în viață și în epoca în care s-a născut Iisus.
Misterul Cărţii lui Toth s-a perpetuat de-a lungul timpului, ajungând în timpurile noastre sub o formă impresionantă. Încă din secolul al XV-lea o societate secretă deținea misterioasa carte şi pentru a demonstra acest fapt a făcut public un rezumat al cărții. Scrierea se referea la faimosul joc de Tarot. Se pare că toate învățăturile antice cât şi puterile nebănuite ale civilizațiilor anterioare sunt codificate într-un fel impresionant într-un joc de cărţi. Aceeași idee o regăsim şi în cartea Istoria Magiei, scrisă de Christian Pitois, în anul 1876. Pitois susținea că toate secretele Egiptului antic sunt gravate pe lamele tarotului, găsindu-se totodată aici esențialul conținutului Cărţii lui Toth.
O poveste antică, care descrie cât mai bine această știință ocultă de care dispunea civilizația egipteană, spune că în Egipt existau adevărate școli de ocultism. Marea Şcoală se desfășura chiar într-o piramidă şi îi învăța pe studenții săi cum să se transforme din ființe sub-umane, aşa cum suntem şi noi acum, în fiinţe adevărate, cu ajutorul unor forţe nebănuite existente în corpul uman. Marea Şcoală pusese la punct şi o ştiinţă, numită optica psihologică. Ea permitea studiul oglinzilor care nu reflectau decât energiile negative. O astfel de oglindă se numea ankh-en-maat sau oglinda adevărului. Doar ființele sub-umane se puteau vedea în ea, celelalte nu. Astfel purificarea era un procedeu necesar pentru a atinge culmile evoluției umane.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cartea-lui-toth-si-misterele-civilizatiei-egiptene
Acest punct de vedere a fost extras din ceea ce arheologii numesc Cărțile lui Toth, un personaj mitologic cu un caracter divin. El a prezentat în scrierile sale povestea vechiului Egipt precum şi secretele fundamentale ale unor puteri nelimitate.
Astfel, Cartea lui Toth, formată din mai multe papirusuri vechi de circa 20.000 de ani, a reprezentat un element fundamental în evoluția şi dezvoltarea culturii Egiptului antic. Ea transmitea umanității modalitatea comunicării prin scris şi constituia o carte fundamentală, un fel de Biblie, ale puterilor universale.
Între secolele I-II î.Hr. au apărut o serie de manuscrise care au format Corpus hermeticum. Aceste texte au fost adunate, ani mai târziu, şi au constituit ceea ce a mai rămas din Cartea lui Toth. Textele celebre ale acestei serii se numeau: Asclepsius, kore, Kosmou şi Poimandres.
Asclepius descrie în imagini bizare puterile fantastice de care dispuneau civilizațiile dispărute. Un fragment din acest text descrie forța spirituala și științifică ale civilizațiilor dispărute.
“Strămoșii noștri dețineau secretul de a crea zei. Ei construiau statui şi pentru că nu ştiau cum să le facă suflete, invocau fel de fel de spirite şi le introduceau înăuntru, În acest fel zeii prindeau viață şi aveau puterea de a invoca fie binele sau răul.”
Zeii egipteni, chiar şi Toth, au fost creați astfel grație civilizației impresionante care a trăit înaintea egiptenilor antici. Acești zei antici mai erau în viață și în epoca în care s-a născut Iisus.
Misterul Cărţii lui Toth s-a perpetuat de-a lungul timpului, ajungând în timpurile noastre sub o formă impresionantă. Încă din secolul al XV-lea o societate secretă deținea misterioasa carte şi pentru a demonstra acest fapt a făcut public un rezumat al cărții. Scrierea se referea la faimosul joc de Tarot. Se pare că toate învățăturile antice cât şi puterile nebănuite ale civilizațiilor anterioare sunt codificate într-un fel impresionant într-un joc de cărţi. Aceeași idee o regăsim şi în cartea Istoria Magiei, scrisă de Christian Pitois, în anul 1876. Pitois susținea că toate secretele Egiptului antic sunt gravate pe lamele tarotului, găsindu-se totodată aici esențialul conținutului Cărţii lui Toth.
O poveste antică, care descrie cât mai bine această știință ocultă de care dispunea civilizația egipteană, spune că în Egipt existau adevărate școli de ocultism. Marea Şcoală se desfășura chiar într-o piramidă şi îi învăța pe studenții săi cum să se transforme din ființe sub-umane, aşa cum suntem şi noi acum, în fiinţe adevărate, cu ajutorul unor forţe nebănuite existente în corpul uman. Marea Şcoală pusese la punct şi o ştiinţă, numită optica psihologică. Ea permitea studiul oglinzilor care nu reflectau decât energiile negative. O astfel de oglindă se numea ankh-en-maat sau oglinda adevărului. Doar ființele sub-umane se puteau vedea în ea, celelalte nu. Astfel purificarea era un procedeu necesar pentru a atinge culmile evoluției umane.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cartea-lui-toth-si-misterele-civilizatiei-egiptene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu