Ghe NICA-Blog: Superstitii cu partile corpului

marți, 3 martie 2015

Superstitii cu partile corpului

1 - Capul - Daca te doare puternic capul din senin, casti in continuu, fara sa-ti fie somn, daca iti curge sange din nas sau ai stari de voma fara motiv, daca ti se congestioneaza fata, iti tiuie urechile, ai putea fi deochiat.

2 - Iti ard obrajii - Daca ti se imbujoreaza si iti ard obrajii fara motiv, se zice ca cineva vorbeste despre tine.

3 - Nasul - Daca te mananca nasul, anunta suparare. Dar mai exista si varianta ca daca te mananca nasul, cineva vine sa te vada.

4 - Ochiul - Daca ti se zbate ochiul drept, este de bine. Daca ti se zbate ochiul stang, este de rau.

5 - Palma - Daca te mananca palma dreapta, dai bani in curand. Daca te mananca palma stanga, vei primi bani.

6 - Parul - Se zice ca daca in timp ce iti perii parul, pieptenele cade pe jos, vei avea mari dezamagiri.

7 - Talpa - Daca te mananca talpa de la piciorul drept, se anunta o calatorie.

8 - Urechea - Daca te mananca urechea dreapta, cineva te vorbeste de bine. Daca te mananca urechea stanga, te vorbeste de rau.

Sursa:http://superstitii.visele.ro/superstitii-cu-partile-corpului.php

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;