Ghe NICA-Blog: Demonii universului * Lucifer

duminică, 6 septembrie 2015

Demonii universului * Lucifer

Lucifer

Lucifer este un nume deseori dat Satanei în credinţa creştină. Această asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger căzut vine dintr-o interpretaţie particulară a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbeşte despre cineva care primeşte numele “steaua zilei” sau “steaua dimineţii” (în latină, Lucifer) care semnifică un om căzut din Rai. Acelaşi cuvânt latin este folosit ca stea în Petru 1:19 şi oriunde altundeva fără legătură cu Satana. Totuşi, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvântul latin a fost folosit ca un nume care îl desemnează pe Satana. Aceastaă semnificaţie a lui Lucifer = Satana a fost raspândit ăcu ajutorul unor lucrări precum Infernul lui Dante Alighieri şi Paradisul Pierdutal lui John Milton.În Biblia satanică din 1969, Lucifer este văzut ca unul dintre cei patru prinţi ai iadului, reprezentând “luceafărul, aducătorul de lumină, iluminarea”

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cei-mai-mari-7-demoni-ai-universului/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;