Ghe NICA-Blog: Legende infricosatoare * Iubirea distrusa pe lacul din parcul Inokasira

duminică, 31 ianuarie 2016

Legende infricosatoare * Iubirea distrusa pe lacul din parcul Inokasira

Iubirea distrusă pe lacul din parcul Inokashira

Plimbările cu barca pe lac sunt destul de romantice. Linişte, aer, calm… Se aude doar sunetul păsărilor care înconjoară lacul. Vă aflaţi doar dvs. cu iubitul sau iubita vostru/voastră. Un vânt adie şi trece prin părul vostru. Acesta e blestemul care provoacă sfârșitul relatiei voastre. Sau cel puţin aşa se întâmplă pe toţi îndrăgostiţii care se hotărăsc să se plimbe cu barca pe lacul din parcul Inokashira din Tokyo. Aceasta este legenda urbană: toţi îndrăgostiţii care îndrăznesc să ajungă pe acest lac, relaţia lor de iubire va fi “ruptă” pentru totdeauna.
Legenda urbană îşi are originea într-o străveche legendă japoneză. Zeiţa Benzaiten care ar stăpâni acele locuri ar fi o zeiţă extrem de geloasă… aşa că ea blestemă toate cuplurile care ar îndrăzni să-şi arate dragostea unul faţă de celălalt pe lac.
Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;