Ghe NICA-Blog: Stalpii umani * Legende infricosatoare

luni, 7 martie 2016

Stalpii umani * Legende infricosatoare

Stâlpii umani

Conceptul de “stâlp uman” este unul destul de ciudat. Imaginați-vă o clădire de care sunteţi foarte ataşaţi. De exemplu, casa din copilărie sau apartamentul în care aţi făcut prima dată dragoste. Acum, imaginați-vă că trupul vostru este încastrat în pereţii clădirii. Acesta reprezintă un “stâlp uman”.
Această formă destul de ciudată de sacrificiu se regăseşte în Japonia feudală, atunci când un samurai sau alte persoane importante alegeau să devinăhitobashira. Adică să se sinucidă, iar trupurile lor să fie plasate în zidurile unei clădiri sau în fundaţia ei. Se credea că spiritele hitobashira deveneau astfel gardieni ai clădirii, alungând spiritele rele.
Cel mai celebru caz de hitobashira se referă la Castelul Matsue. Castelul japonez a fost construit în secolul al 17-lea, dar construcția s-a dovedit a fi dificilă, mai multe ziduri căzând. Drept rezultat a fost necesar un sacrificiu uman, pentru a echilibra structura (acest sacrificiu uman se aseamănă foarte mult cu legenda românească a meşterului Manole). În acea perioadă avea loc un festival, denumit Festivalul Bon. Gărzile castelului au coborât în oraș, au capturat cea mai frumoasa dansatoare și s-au întors cu ea la castel. Aici, ei au ucis-o şi i-au plasat cadavrul în pereți. Lucrările de construcție a continuat fara probleme.

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;