Ghe NICA-Blog: Expansiunea catre vest a lui Lewis si Clark

joi, 7 aprilie 2016

Expansiunea catre vest a lui Lewis si Clark

Expansiunea către vest a lui Lewis şi Clark

În 1803, cumpărarea Louisianei a atras atenţia Americii în partea de vest. Guvernul American nu ştia ce cumpărase de la Franţa, aşa că preşedintele Thomas Jefferson a întrunit Congresul să pună deoparte 2.500 de dolari pentru o expediţie, la doar câteva săptămâni de la încheierea tranzacţiei. S-a stabilit că o să fie condusă de căpitanul armatei Mariwether Lewis, care l-a selectat pe William Clark ca asociat al său. Au părăsit St Louis în mai 1804 cu 3 sergenţi şi 22 de soldaţi, voluntari, traducători şi scalvi ai lui Clark.
Au pornit pe râul Missouri şi au iernat în fortăreaţa Mandan (acum Dakota de Nord). În primavară au continuat să meargă pe râuri şi apoi au traversat şi au continuat să meargă pe râurile Clearwater, Snake şi Columbia, până la Pacific.
La gura fluviului Columbia au construit fortăreaţa Clatsop, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Astoria, Oregon.
La întoarcere s-au desparţit în trei grupuri, după ce au trecut de Rockies, să descopere mai multe ţinuturi. S-au reunit aproape de locul unde se întâlnesc râurile Yellowstone şi Missouri şi au mers împreuna în St Louis.
Au fost întâmpinaţi ca nişte eroi la întoarcere, pe 23 septembrie 1806. Călătoria lor de 28 de luni a dovedit că nu există o rută navală transcontinentală şi au adus acasă şi o mulţime de informaţii preţioase, inclusiv hărţi ale drumurilor pe unde merseseră, descrieri ale culturilor indiene şi observaţii ale mediului.
Cei care i-au îndrumat
Lewis and Clark au fost îndrumaţi din fortul Mandan de o tânară indiancă numita Sacagawea. Ea i-a îndrumat mii de kilometrii, cărând în spate pe băiatul ei, Jean Baptiste. Relaţia cu oamenii şi lucrurile cunoscute de ea au fost folositoare acestei misiuni.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-expeditii-faimoase/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;