Ghe NICA-Blog: Simboluri oculte-Svastica

duminică, 11 iunie 2017

Simboluri oculte-Svastica

Svastica este unul dintre cele mai vechi și mai răspândite simboluri de pe Pământ. În prezent, din cauza preluării simbolului de către naziști, există ideea preconcepută conform căreia svastica reprezintă răul și moartea, dar svastica era, la origini, un simbol al păcii și prosperității.
A fost utilizată de numeroase culturi și civilizații de-a lungul istoriei. Svastica, așa cum o cunoaștem astăzi, este, de fapt, un cuvânt în limba sanscrită și semnifică „ceea ce este bun” sau „totul este bun”.
Oricare ar fi traducerea, este clar că simbolul este pozitiv. În hinduism, svastica este un simbol sacru, asociat un norocul și prosperitatea.
Arheologii au avut păreri împărțite despre originea exactă a svasticii. Cercetările recente au arătat că cel mai vechi obiect cu motive în formă de svastică este o pasăre sculptată din fildeșul unui mamut, descoperită în așezarea paleolitică Mezine (Ucraina), care datează din 10.000 – 12.000 î.e.n.

Cultura Vinca – ce se întindea în jurul Dunării, în România, Serbia, Bulgaria și Macedonia – a fost una dintre primele culturi care au folosit simbolul svasticii. De ce acest simbol se regăsește la atât de multe culturi este o întrebare încă rămasă fără răspuns.

Sursa:http://incredibilia.ro/istoria-interzisa-simboluri-ascunse-care-fac-legatura-intre-civilizatiile-antice/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;