Ghe NICA-Blog: Despre fuga criminalilor de razboi nazisti in America de Sud

marți, 4 iulie 2017

Despre fuga criminalilor de razboi nazisti in America de Sud

Despre fuga criminalilor de razboi nazisti in America de Sud

Despre Martin Bormann, numărul doi în ierarhia nazistă, se spune că a murit, în 2 mai 1945, la Berlin.
În anul 1972, au fost descoperite la Berlin, osemintele a două persoane. S-a spus că, una dintre acestea era Martin Bormann.
Există martori care susțin că, în anii 50-60, Bormann trăia în Paraguay. Conform statisticilor, în America de Sud și-au găsit refugiul peste 60000 de naziști. Peste 500 dintre aceștia erau criminali de război.
Cu ajutorul rețelei Odessa, alți naziști au fugit în Siria, Egipt și Irak.
Este celebru cazul criminalului de război Klaus Barbie, care a fost căutat de către serviciile secrete franceze ani de zile și într-un final, a fost descoperit în SUA, ca agent CIA.
Suedia și Elveția au fost țările prin care naziștii au reușit să fugă din Europa. S-au născut multe legende privind tezaurul naziștilor. Unde ar putea fi ascuns? Există mai multe variante și toate sunt legate de pasajul naziștilor, în drumul lor spre țările unde au fost primiți.

Sursa:http://www.romaniatv.net/istorie-interzisa-cele-mai-mari-secrete-ale-nazistilor_253942.html#n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;