Ghe NICA-Blog: Apocrifa lui Ioan :Cartea secreta * Manuscrisele de la Nag Hammadi

miercuri, 6 iulie 2022

Apocrifa lui Ioan :Cartea secreta * Manuscrisele de la Nag Hammadi

Apocrifa lui Ioan: Cartea secreta

*Manuscrisele de la Nag Hammadi

*Foto:Wikimedia Commons

*Cel de-al doilea Codex

*Sursa:https://www.descopera.org/manuscrisele-de-la-nag-hammadi/

Apocrifa lui Ioan (Cartea secreta a lui Ioan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isus l-a invatat pe apostolul sau Ioan. „Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)”
S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120 – 180 e.n.
In acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este „psihicul Adam”, al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, „sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni” cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al „Tatalui perfect, primul om in forma unui om”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;