Ghe NICA-Blog: Apocrifa lui Ioan * Manuscrisul de la Nag Hammadi

vineri, 18 noiembrie 2022

Apocrifa lui Ioan * Manuscrisul de la Nag Hammadi

Apocrifa lui Ioan
*Manuscrisul de la Nag Hammadi

*Cel de al patrulea Codex

*Foto:Wikimedia Commons

Apocrifa lui Ioan, numită și Cartea secretă a lui Ioan sau Revelația secretă a lui Ioan, este un text pseudoepigrafic crestin gnostic setian din secolul al II-lea atribuit apostolului Ioan. Este unul dintre textele abordate de Irineu în Impotriva Ereziilor ceea ce plasează crearea apocrifei înainte de anul 180 d.Hr. Apocrifa prezintă apariția lui Isus care îi dă cunoștințe secrete (gnoza) ucenicului său Ioan. Autorul descrie că totul a avut loc după ce Isus „s-a întors la locul din care a venit” (din Cer)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;