Ghe NICA-Blog: Un adio fermecator ,demn de un rege * Curiozitate despre moartea lui Stalin

miercuri, 15 aprilie 2026

Un adio fermecator ,demn de un rege * Curiozitate despre moartea lui Stalin

Un adio fermecător, demn de un rege

*Curiozitate despre moartea lui Stalin

*Foto:Licenta PEXELS

Dacă ar fi putut vedea scena, Stalin s-ar fi răsucit în mormânt. În dimineața în care a fost descoperit, dictatorul atotputernic zăcea inconștient pe podea, într-o baltă de urină. Medicii săi și liderii comuniști, adunați în grabă, stăteau încremeniți, paralizați de teamă. Miasma înțepătoare din încăpere era egalată doar de frica ce le înghețase sângele în vine. Ani mai târziu, Peter Lozgachev, gardianul care l-a găsit, avea să povestească: „Toți medicii erau îngroziți. Se uitau la el și tremurau. Trebuiau să-l examineze, dar mâinile le tremurau prea tare.”
Când, în cele din urmă, au acționat, tabloul clinic era sumbru: tensiune arterială de 210/120, paralizie pe partea dreaptă și, un detaliu aproape comic în tragedia sa, proteza dentară prețioasă, din platină, era aproape distrusă. Unul dintre medici, tremurând incontrolabil, a scăpat proteza pe podea în timp ce încerca să o scoată. Gândul că ar putea fi considerați responsabili pentru distrugerea protezei dictatorului era la fel de terifiant ca însăși moartea acestuia, aducând cu sine spectrul unei condamnări sigure. Potrivit dentistului Kremlinului, în ziua morții sale, Stalin mai avea doar trei dinți naturali.

*VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;