Ghe NICA-Blog: Lipitori,injectii si clisme nutritive Curiozitati despre moartea lui Stalin

sâmbătă, 1 august 2026

Lipitori,injectii si clisme nutritive Curiozitati despre moartea lui Stalin

Lipitori, injecții și clisme nutritive

Curiozitati despre moartea lui Stalin

*Ghe NICA Blog

*Foto:Lucenta PEXELS

În încercarea disperată de a-l resuscita, medicii au recurs la un arsenal de tratamente bizare și arhaice. Pe capul dictatorului au fost aplicate lipitori, o practică medicală desprinsă din secolul al XIX-lea, în speranța că extragerea sângelui îi va reduce tensiunea. Spatele i-a fost masat cu camfor, ca și cum prevenirea escarelor ar mai fi contat. Când aceste măsuri au eșuat, s-a trecut la clisme nutritive absurde, conținând glucoză, smântână și gălbenuș de ou, administrate de două ori pe zi. S-au aplicat comprese reci, s-a încercat respirația artificială și i s-au administrat multiple injecții cu adrenalină.
La un moment dat, fiul său, Vasili, a izbucnit, urlând la medici: „Nenorociților, îmi omorâți tatăl!”. Fiica sa, Svetlana, a descris ultimele clipe: „A deschis brusc ochii și s-a uitat la toți cei din cameră. Era o privire teribilă, nebună sau poate furioasă și plină de teamă de moarte.” Când Stalin și-a dat ultima suflare, toți cei prezenți, cu o singură excepție notabilă, au îngenuncheat și i-au sărutat mâna. Excepția a fost Lavrenti Beria, șeful poliției secrete, care, se spune, ar fi scuipat pe cadavru.

*VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;