Cabana Obarsia Lotrului-Poiana Muierii-Vf.Pravatul Mare-Pasul Groapa Seaca-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang

24. Cabana Obirsia Lotrului - Poiana Muierii -vf. Pravatul Mare - pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: Cabana Obirsia Lotrului - Poiana Muierii (triunghi rosu refacut); Poiana Muierii - pasul Groapa Seaca (banda albastra); pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului (poteca si sosea)                            

Timp: 6-6½ ore.                                                                                                                                        

Traseu accesibil si iarna.


Traseele 24, 25 si 26 constituie ansamblul culmii principale de legatura Paring - Sureanu. Aceasta frumoasa culme este accesibila din bazinul Lotrului mai ales in trei puncte: Poiana Muierii, pasul Groapa Seaca si saua Huluzul. Traseele 24 si 25 ne ofera circuite relativ comode si frumoase, avind ca baza de plecare cabana Obirsia Lotrului. Traseul 26 este mai dificil si necesita un timp mai indelungat. Cei care folosesc pentru innoptare cortul pot alege din traseele 24, 25 si 26 partile corespunzatoare culmii principale in 1-2 etape de la Poiana Muierii la vf. Piatra Taiata si in continuare spre lacul Cilcescu etc.
De la cabana Obirsia Lotrului pornim pe DN 67 C in urcus pe valea Pravatului. Dupa circa 200 m (km 61,2) trecem pe malul sting si incepem urcusul in padure. Soseaua, aici cu aspect de drum forestier, urca treptat si dupa 3,5 km ajunge pe un afluent al Pravatului. Urcam spre izvorul lui, apoi urmam bucla soselei in ascensiune pe malul opus, pina la curba de sub pasul Tartarau (1590 m alt.). Aici parasim drumul 67 C (care urca spre dreapta) si intram spre nord-vest, pe o veche scurtatura, urcind prin padure si raristi, pe linga mici izvoare. Dupa circa 10 minute de la parasirea soselei iesim intr-o sa, la 1605 m alt. Aici se afla un drum de tractor care vine din pasul Tartarau si pe care intram la stinga. Dupa inca 10 minute de mers iesim in capatul estic al Poienii Muierii (1650 m alt.). Timp: 1½-1¾ ora.
Dupa un popas parasim drumul de tractor si poteca spre Voievodul (traseul 23) si ne orientam la stinga, pe panta cu iarba a muntelui Poiana Muierii. Lasam in stinga stinele si urcam spre o troita (1715 m alt.) care se vede pe muchia ce leaga saua Poiana Muierii de virf. Poteca devine clara si ocoleste prin vest si sud-vest vf. Poiana Muierii (alt. max. 1756 m). chiar pe liziera padurii. Dupa ce ajungem pe flancul sudic, coborim spre sud in inseuarea cu izvor, la 1676 m alt. Urcam pe muchia cu bradet, trecem printr-o portiune de padure batrina si iesim in golul intins al muntelui Pravatul Mare. De aici se profileaza niste urme de tractor care vor fi vizibile pina aproape de muntele Capra. La circa 1815 m alt., cu 70 m mai jos de virf, putem ocoli cupola Pravatului Mare pe flancul vestic, atingind in ocol o culme vestica la 1845 m alt. (Cotul Ursului). Terenul plin de lastari de molid si tufe de ienupar lasa loc potecii care razbate dupa ocol in saua Pravatului, la 1740 m alt., intr-o raspintie de poteci. Timp: 1¼ -3¾ ore.
In stinga (est) se vede poteca intinsa pe sub vf. Pravatul Mare spre muntele Pravatul Mic. Inainte, spre sud, poteca se bifurca. Varianta de sus urca pe culme, printre tufe de ienupar, atinge platoul virfului Buha (1905 m alt. max.) la circa 1860 m alt. si coboara pe sub culmea muntelui Costisele pina in saua Scovarda.
Varianta pe curba de nivel dureaza l½ -1¾ ora. Din saua Pravatul urcam usor spre stinga, pe flancul estic al muntelui Buha. Trecem pe deasupra stinei Buha si inaintam comod pe curba de nivel, la circa 1740 m alt. Dupa ce trecem pe piciorul estic traversam doua ravene (cu izvoare) si parcurgem flancul sud-estic al muntelui Costisele, cu vizibilitate si spre poteca variantei de sus. Dupa un larg ocol pe la izvorul Gropii iesim pe platoul mlastinos din saua Scovarda (1770 m alt.). Timp: 4½ -5¼ ore.
Lasam spre nord virful Capra (1927 m alt.) si traversam saua spre sud-sud-est, ocolim prin sud vf. Scovarda (1871 m alt.) si, dupa traversarea unei ravene de la izvorul Jivinelor, cotim pe culme spre sud. Trecem pe linga stina din Scovarda (stinga) si intram in padure; dupa o coborire scurta atingem pasul Groapa Seaca (1598 m alt.) pe DN 7 A. Timp: 5¼. Ultima parte o traseului este o coborire continua. Parasim culmea principala, evitam soseaua si, pe directia est, urmarim poteca prin zona defrisata. Mai jos, la circa 1520 m alt., intilnim un piriias; poteca coboara pe linga acesta si la circa 1490 m alt. ajunge din nou la sosea, linga un podet. DN 7 A coboara pe valea Groapa Seaca si de la podet se instaleaza pe stinga vaii. Coborim pe sosea, apoi, la gura vaii Izvorul Gropii, urmarim bucla in adincimea vaii. Revenim odata cu DN 7 A la firul principal al vaii pe care coborim inca 1 km. Iesind din padure in valea larga a Lotrului atingem punctul de racord cu DN 67 C. In dreapta se afla cabana I.F. Groapa Seaca. Urmeaza inca un mars de 1,3 km pe drumul montan (DN 7 A este comun cu DN 67 C), pina la Obirsia Lotrului (1340 m alt.).
Sursa:scrigroup.com

Noi reglementari de asuprire a taranilor-Deportarile in Baragan #1

Noi reglementări de asuprire a ţăranilor - Deportarile în Bărăgan

de Cicerone Ionitoiu
#1

Pentru cei ce se socoteau minori "agăţaţi" de scoală", pentru că vacanţele să le fie folositoare, s-a inventat munca voluntar-obligatorie. Hotărârea CC. al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri privind întreţinerea culturilor, pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei pe 1951 (publicată în Buletinul oficial 58/24 Mai 1951)cerea la punctul 5( implicarea în muncile agricole a celor ce reprezentau viitorul comunismului) precizând "strângerea spicelor este obligatorie imediat după recoltare .Organizaţia U.T.M. va face_ o larga mobilizare pentru această acţiune".
 Se făcea şi o excepţie pentru şoimii patriei. Dar daca voiau şi aceştia puteau să se ţină de fusta mamei pentru acomodare cu atmosfera şi ritmul muncii socialiste: toţi pentru unu, unu pentru toţi.
 După modelul sovietic, conducătorii împuşi ţării, au pregătit din primăvară şi pe 15 Martie 1950 , Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Dumitru Coliu au semnat H.C.M-ul. 344/I5 Martie 1951 cu privire la mutarea persoanelor ce ar dauna "construirii socialismului" şi au însărcinat o Comisie Centrala compusă din cinci persoane care să "ducă la îndeplinire ordinul: Alexandru Draghici , Marin Jianu, general Mihas Burca, gen.lt. de miliţie Pavel Cristescu şi gen.maior de securitate Vladimir Mazuru.
40 320 - cifra nereală, oficială Intre 60 000 şi 100 000 - apropiată de realitate
 Sunt cifre manevrate de comisia celor cinci care au participat la acţiunea declanşată în noaptea de 18/19 Iunie 1951,între localităţile Beba Veche şi Gruia, pe o adâncime între 25-30 km. urmărindu-se distrugerea satului, această cetate a rezistenţei prin degradarea spirituala şi lichidarea proprietăţii private şi a omului, cel mai preţios capital.Minciuna oficială era că dislocarea lor se făcea ca fiind "dăunători construirii socialismului prin manifestările fata de poporul muncitor".
Printre cei expulzaţi de pe frontiera sud-vestica a Tării se numărau: BASARABENI (8477), MACEDONENI (3557),SÂRBI (1.054), ŞVABI (871 familii sau 2601 persoane) şi alte categorii precum: cârciumarii şi chiaburii(19.034) cei mai numeroşi. Bulgarii cei mai putini. Au fost ridicaţi din 203 localităţi(pe când oficialii indică 172).Aceste cifre oficiale sunt mincinoase. Şvabii o dovedesc.
Pregătirile au fost strict secrete, ca pe front, punându-se la dispoziţia celor peste 20.000 cadre militare un număr de 2955 camioane şi 6.191 vagoane pentru a-i duce până la Lehliu. De acolo , împrăştiaţi în 18 aglomerări pe Bărăgan, unde fiecărei familii i se rezervaseră 4 ţăruşi între care să se chivernisească, având drept acoperiş cerul şi mila lui Dumnezeu.In aceea căldura insuportabilă de Rusalii, îi aştepta pe "teren" câte un butoi cu apa în care înotau viermii.
Asupra modului de transport s-au scris multe cărţi, nu destule însă să cuprindă suferinţa de neimaginat a oamenilor duşi ca să se îngroape de vii în bordeie.
 Autori ca Miodrag Milin şi Liubomir Stepanov (în Golgota Bărăganului), Viorel Marineasa şi Daniel Vighi (în Rusalii -51) şi Smaranda Vultur( în Istorie traită-Istorie povestită), sunt cu toţii de acord că cifrele oficiale sunt cu mult sub realitate.
Redactorul Franz Schuttack este de părere ca în Bărăgan au fost deportaţi în Iunie 1951 circa 30.000 şvabi bănăţeni, între care se găseau chiar supravieţuitori ai deportărilor din Donbas. Dintre şvabi, în jur de 1.000 si-au pierdut viata .
Dar cea mai valoroasă lucrare la capitolul şvabilor este cea a lui Heinrich Freihoffer (şvab bănăţean), publicată în 1981 sub titlul "SKLAVEN IM BĂRĂGAN", apărută la Deggendorf, care în 400 de pagini cu appendix documentar cuprinde fotografii şi hărţi. Zguduitoare sunt "fragmentele din deportare", iată din RUSALII -51,unele de neimaginat şi care definesc genocidul comunist:
 "..în cele din urma aceşti gealaţi(criminali) i-au luat pe tata şi pe mama şi i-au aruncat în camion, ca şi cum ar fi fost nişte obiecte fără nici o valoare.(Stoinel Ilie din Dalboset...)
Alt episod şi mai dramatic:
"Ne-am aşezat într-un lan de grâu înconjuraţi de tancuri, cuiburi de mitralieră, soldaţi din cinci în cinci metri. Optsprezece zile am suferit de sete. deoarece ne aduceau apa în cisterne cu miros de gaz, putină şi murdară...In aceste săptămâni mi-a murit de dezinterie copilul de zece luni. L-am îngropat eu şi cu soţia şi cu miliţianul la spate, ca pe un câine."
 Să nu uităm ca în acelaşi timp se omora în reeducarea din Gherla, se extermina în lagărele de munca, se omorau ţăranii în sate. . ." Acesta era genocidul generalizat.
Mai putem trage o concluzie, ca românii aplicând sistemul sovietic i-au depăşit pe ruşi. Pe când aceştia au deportat pe 5/6 Iulie 1949, după datele oficiale, 11.293 familii de români basarabeni, noi, românii din România, am dus în Siberia românească peste 60.000 de mii, expuşi la exterminare. Acolo au stat între 4 ani,unii ajungând până la 10 ani. Acasă li se distruseseră totul. Pe acest Bărăgan au continuat să se scurgă forţat, tot români mânaţi de români: din munţii Apuseni, care erau doar bănuiţi că sprijiniseră luptătorii din munţi; familiile şi sprijinitorii partizanilor din munţii Semenic; cei din Bucovina care se opuseseră colectivizării, ca şi fraţii lor din Arad şi Bihor; cei din jurul Belişului, unde se făcuse un lac; cei din regiunea Vaşcăului, unde ruşii au început exploatarea uraniului, familiile din Dobrogea şi multe alte categorii, dar cea mai importantă este cea a deţinuţilor eliberaţi şi aduşi la "odihnă" până la arestarea viitoare din 1959.
Legătura permanentă a ţăranului cu locul de baştină este redată în "Epilogul" de la pag.184, din "Rusalii -51", scrisă de Viorel Marineasa şi Daniel Vighi: Peste două decenii, trei bănăţeni încărcaţi cu rucsacuri burduşite coborînd la Băile Herculane, întrebaţi unde merg, răspund cu smerenie: "II ADUCEM PE AI NOŞTRI DIN BĂRĂGAN. LE-AM SPĂLAT OASELE CU VIN ŞI ACUM ÎI ADUCEM ACASĂ."
 Doamne iartă-i !
"..De când tot stau şi-aştept pe aspre plaiuri un vis olog şi o dreptate ciungă,
 De veacuri îmi tot pun în sac oftatul şi toamna plec la vale prin vâlcele... "
 Pe acesta MOŢ l-a ajuns şi năpasta comunistă, că răspândit pe cele 8 raioane : Huedin , Cluj , Câmpeni, Brad , Alba , Beius , Turda şi Gurahont , să nu mai poată pleca cu cercuri şi ciubere pentru că stăpânirea îi luase toata "sărăcia". Cu cotele de lapte, lâna şi papuşoi, pe care nu-l mai putea cultiva pe râpele date în schimbul păşunilor şi ochiurilor de verdeaţa răsădite printre stânci, îi adusese "bogăţia".
 In loc să macine pentru mămăliga copiilor era el măcinat de foame şi bolile promiscuităţii în care trăia. In Iunie 1951 când fraţii lor, ţărani din Banat, erau duşi cu vagoane în Siberia româneasca, ei au pornit singuri la vale, cu mic cu mare, după datina străbuna, să ceara foi de transport pentru lemne, fireze pentru lucru, sare, gaz, ulei, zahăr chibrite pentru casă şi sălaşe, pentru a-şi creste copiii şi a-şi târî zilele.
Unii mai întreprinzători plecaseră cu geamuri la oraş ca să aducă, nu bani, ci bucate pentru gurile flămânde ce-i aşteptau acasă.
 Nemulţumirile şi abuzurile din partea funcţionarilor s-au adunat şi au îngroşat partizanii din munte. Primul secretar al raionului Câmpeni raporta ca a văzut în câteva case de moţi ca se mâncau - buruieni - şi erau câte 7 până la 10 copii flămânzi, şi cum spune tot poetul Radu Gyr: "Curg zdrenţele ca ploaia, ca o jale peste ciolanele ce ies prin piele..."
 Toate relele parcă special adunate peste el au dus la răbufnirea din Iunie 1951 când şuvoiul din munte nemaiputând fi zăgăzuit, au început să se audă strigându-şi ofurile: vrem fereze, daţi-ne foi de transport, daţi-ne mâncare, vrem de lucru... Se dusese vestea până sus, la CC. ca se înfiinţaseră colhozurile pe date false şi prin forţarea ţăranilor.
 După doi ani, în loc ca numărul lor să crească, se cerea desfiinţarea la ce se făcuse numai pe nisip.
DOMNIA FRICII SE ÎNSCĂUNEAZĂ
 Peste tot şi între toţi se instaurase teama de aproape şi asupriţi şi chiar între asupritori, care de la spălatul rufelor pline de sânge, în familia lor artificial creată, au ajuns să o facă public şi cu acuzaţii din ce în ce mai grave. Singura monedă de parvenire era delaţiunea.
Cei ce slujiseră unor principii ce apărau demnitatea şi dreptatea, foştii magistraţi, ofiţeri superiori, intelectuali de renume ce depăşise hotarele tării, erau aruncaţi în temniţe iar familiile ridicate şi ele , luaseră drumul Canalului şi lagărelor de munca in Aprilie 1951.
 Cei de "mâna doua", înstăriţii de odinioară, care nu militaseră prin partide, umblau cerşind posturi de hamali sau încărcători de vagoane. Alţii ce găsiseră câte o mârţoagă, făceau pe căruţaşii la treburile casnice(lemne, cărbuni, legume), sau pe şantierele de construcţii cărând pământ şi materiale. Toţi trăiau cu frica zilei de mâine. Loviturile date ţărănimii nu reuşiseră să o îngenunche şi au recurs pentru a doua oară în 5 ani la o nouă reforma monetara.
 Mergând pe drumul sărăcirii populaţiei, ca la răsărit de Nistru, conducerea comunistă, hotărând încă din August 1951 să treacă la reforma monetară, a dat indicaţii ministrului de finanţe să reducă ritmul încasării impozitelor(care acopereau în mare parte cheltuielile bugetare), urmând ca acestea să fie luate în moneda consolidată, făcând în primul rând pe ţărani să mai fie jupuiţi.
 Prin preschimbarea banilor din 28 Ianuarie 1952 , ţăranii iar erau furaţi de stat fiindcă nu li se preschimba decât o sumă derizorie. Cu trei zile înainte avuseseră grijă să dea 2 decrete: Nr.13/25-01-1952 prin care se stabilea regimul vânzării produselor agricole de către producători ,şi Nr.D.36/25-01-1952 prin care se modifica impozitul agricol.
 Mergând spre pauperizarea ţărănimii înstărite, prin Decretul 125 din 31 Mai 1952 s-a anunţat majorarea impozitului cu 50% pentru chiaburi. Ţărănimea se găsea în fata unui nou asalt pentru a o distruge. Dar perfidia comunistă a scos la iveala lupta dintre clanurile de conducere pe spatele ţărănimii, în folosul unora din CC al P.M.R
Aceştia, prin plenara din 26-27 Mai 1951, au trecut la înlăturarea lui Vasile Luca, Anei Pauker şi Teohari Georgescu din conducere, arătându-le drumul subsolului din MAI.
Gheorghiu Dej cu clica lui au trecut la pregătirea unui proces după modelul stalinist, făcându-i răspunzători de dezastrul economic deliberat şi în subsidiar relevând ca toţi fuseseră agenţi informatori ai vechii siguranţe. Mai reieşea că Vasile Luca fusese membru al partidului bolşevic din URSS, până în 1946 deputat în Sovietul Suprem URSS şi tot timpul războiului ca cetăţean sovietic lucrase în Direcţia politica a Armatei Roşii.
In România se făcea vinovat de favorizarea elementelor chiabureşti, ca pe 8-03-1951 a anulat datoriile către bănci ale foştilor fabricanţi şi moşieri, ca diminuase impozitul celor înstăriţi (chiaburi) şi mărise preţul la achiziţionarea produselor agricole favorizându-i că n-a redus ritmul încasărilor agricole înaintea reformei monetare şi altele, iar între cei trei proscrişi era o solidaritate, şi exercitarea presiunii şi torturilor asupra ţăranilor s-ar fi datorat lor.
 Acuzat de sabotarea reformei monetare şi a politicii financiare, V.Luca încercând să se apere a spus că în politica economica a fost îndrumat şi ajutat de consilierul sovietic Dobrohotov, fapt ce l-a "enervat" pe Dej care i-a replicat că este o "calomniere a tovarăşului sovietic".
"Nevinovatul" Dej uitase că în 1950 la Constanţa strigase ca "acolo, la Canal va fi mormântul intelectualităţii româneşti".
In timp ce se juca această tragi comedie, se continuau deportările din valea Crişului, unde se accentua extragerea de către ruşi a uraniului românesc şi transportarea lui în URSS; Ţăranii care nu păstrau secretul exploatărilor, în urma delaţiunilor, erau ridicaţi, duşi la Vaşcău, pe 19 Mai 1952 şi apoi pe Bărăgan , în domiciliu obligatoriu. Şi în acest an, 1952, s-au scurs spre bordeiele din Bărăgan încă 2-3000 de ţărani.
Începând din Iulie 1952 până în noaptea de Sf. Mărie a anului 1952, încă un val uriaş s-a ridicat din ţară, rostogolindu-se spre lagărele de exterminare ale Canalului. Intr-adevăr de exterminare fiindcă, în rostogolire, a adunat pe toţi care mai erau în viata după 1 Decembrie 1918 şi ocupaseră funcţii de prefecţi, primari, notari, administratori financiari, pretori , perceptori sau orice funcţie administrativa. Au fost aduşi ca să nu moara acasă, unii având vârsta de 90 ani şi se sprijineau în beţe de lemn, pentru că bastoanele le fuseseră confiscate.
Odată cu aceste personalităţi care au făcut cinste organizării României după primul război mondial, în ziua de Sf.Mărie au fost arestaţi sute_ de preoţi, alte sute de învăţători şi ţărani înstăriţi care făcuseră cinste satului românesc, învinuiţi cu toţii ca sunt instigatori ai procesului colectivizării care nu se poate înfăptui din cauza lor. Toţi aceştia, în număr ce poate a depăşit cifra de 10.000, au fost împărţiţi în două categorii: cei din Moldova, Bucovina şi regiunea Galaţi au ajuns la Capul Midia, iar ceilalţi de la Satu Mare, culeşi până la Olteniţa au ajuns la Galeş, Poarta Alba şi Peninsula , într-adevar centre de exterminare.
Erau socotiri instigatori, fără altă motivaţie penala şi au fost condamnaţi administrativ cu pedepse trecute în luni, nu în ani.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0024]
Sursa:universulromanesc.com

Magura Vanata *muntii Apuseni

Măgura Vânătă

Creasta în formă de sector de cerc, lungă de aproximativ 12 km se înalţă din zona de izvoare a Someşului Cald spre est până în Vârful Măgura Mică (1.573 m), apoi coteşte lin spre sud printr-o alternanţa de vârfuri şi şei line. Urmează sectorul vârfului Măgura Mare (1.642 m) cu aspect de piramidă, coborând abrupt spre Valea Bătrană. În extrema sudică, Măgura Vânătă este legată printr-o şa de vârful Biserica Moţului, prin care intră în Padiş drumul de la Huedin.
Creasta Măgura Vânătă oferă largi privelişti asupra bazinului Padişului, iar în zare spre Muntele Ţapu (1.475 m) cu Groapa Ruginoasă şi în ultimul plan coama prelungită a Masivului Biharia cu vârful Curcubata Mare (1.848 m).
Spre nord, dincolo de valea adâncită a Someşului Cald se observă Abruptul Brăiesei şi vârful Cârligate (1.694 m), apoi Şaua Cumpănăţelul şi creasta spre piramida Muntelui Vlădeasa (1.836 m) cu vârfurile Piatra Graitoare (1.678 m), Briţei (1.759 m), Buteasa (1.792 m) şi Micău (1.640 m), iar sub aceasta, poienile Cuciulata, Piatra Arsă şi Onceasa.
Partea estică ne dezvăluie Valea Someşului, trecând prîntre casele cătunelor Ic Ponor şi Doda Pilii şi pierzandu-se prîntre culmile deluroase ale Măgurii Călăţele, pe care sunt presărate cătunele comunelor Mărgau şi Beliş. În plan îndepartat se zăresc casele de pe versanţii lacului de acumulare Fântânele.
Sursa:parcapuseni.ro

Sfaturi pentru drumetii *Sacul de dormit

Sfaturi pentru drumetii *Sacul de dormit
Să-mi iau sac de puf sau sintetic? Aceasta este întrebarea!


Materialele sintetice sunt mai ieftine iar proprietăţile lor izoterme se menţin bine şi la umezeala (sac ud!). De exemplu, umplutura sintetică este de ne-înlocuit în condiţiile de temperaturi extrem de joase însoţite de umiditate sau din peşteri. Ele au însă şi dezavantaje:
• capacitatea izotermă este mult mai mică decât cea a pufului;
• greutate mai mare (sac greu!);
• mai puţin comprimabile decât puful.
Structura anatomică a sacului este din nou, foarte importantă. Cea mai răspândită formă, în diverse variante, este sarcofagul. Acest model permite reducerea pierderilor de căldură prin înconjurarea corpului uman cu un strat protector de izolator, puf sau material sintetic.
Modelele vechi de saci, cu gura largă mai sunt folosite doar pentru temperaturi mult peste 0 grade.


Criterii de alegere:

Când cumpăraţi un sac aveţi în vedere mai degrabă utilizarea sa decât temperaturile extreme pe care oricum le veţi întâlni rar. Poate niciodată! E mult mai uşor să te protejezi de frig decât de cald. Când e frig, mai poţi lua o haină pe tine sau alte echipamente care te pot proteja în aceste situaţii extreme. Tocmai în acest sens, deschiderea laterala permite ajustarea izolării termice a sacului, atunci când îl utilizaţi în condiţii mai blânde.
Chiar si cu produsele actuale de calitate medie se poate face un sac la -30 grade. Dar acesta va fi extrem de greu şi, odată strâns, vă va ocupa tot rucsacul. Mă rog, o mare parte din el! Înainte de cumpărare comparaţi cu atenţie greutatea sacului şi dimensiunea sa odată pliat în sacul de compresie. Pentru o aceeaşi temperatură de referinţă, aceste două criterii fac diferenţa între un sac bun şi unul mai puţin bun, între materiale folosite bune şi unele mai puţin bune.
Şi dacă vreţi să dormiţi bine noaptea gândiţi-vă ca sacul să fie uşor de purtat ziua în spate!


Saci cu compoziţie sintetica

Compoziţia lor are la bază fibre de poliester supuse la diverse tratamente termice, lucru care dă naştere la diverse caracteristici variate şi la diverse denumiri comerciale.
Fibrele de bază sunt: holofibra, qualofibra, polarguard-ul şi thinsulate.
Holofibra şi qualofibra sunt fibre groase. Polarguard-ul este constituit din fibre lungi. Acestea se încâlcesc, de obicei, lucru ce dă naştere la umflarea sacului.
Siliconarea amestecului de fibre, permiţând o glisare relativa a fibrelor, produce o senzaţie mult mai plăcută la atingere.
O ultima diferenţă de calitate vine din modul de confecţionare a sacului: materialele sintetice sunt lucrate fie în dublu strat fie în "ţigle" parţial acoperite. Aceasta din urmă tehnologie este utilizată de modelele cele mai avansate.
Spălarea sacilor sintetici se face într-o maşină de spălat normală, la temperatură joasă, cu un detergent delicat.


Sacii de puf

• Oricât ne-am strădui nu putem depăşi natura mamă!
• Cu cât fulgii sunt mai mari, cu atât sunt mai bune calităţile pufului (reluarea volumului, rezistenţa la umiditate). Aceasta este cauza pentru care fulgii de gâscă sunt consideraţi cei mai buni. De asemenea, sunt mai buni fulgii de la păsări adulte decât cei de la păsări tinere.
• Puful rămâne incomparabil mai bun în ceea ce priveşte compresia şi greutatea
• Compoziţia în puf este dată de multe ori în formă 70/30 ceea ce înseamnă că în compoziţie intră 70% puf şi 30% pene. Cea mai buna calitate este în cazul utilizării unei compoziţii 90/10. Mai mult nu se poate deoarece minimul de 10% pene este necesar pentru structurarea compoziţiei, asigurarea omogenităţii şi asigurarea reluării volumului după comprimare


Temperatura de confort:

Temperatura de confort este acea temperatură la care o persoană cu rezistenţă medie la frig poate dormi în condiţii plăcute, confortabile.


Temperatura extremă:

Temperatura extremă este sub care modelul devine pur şi simplu de ne-utilizat, punând în pericol viaţa utilizatorului.
Între aceste două temperaturi există o zonă de toleranţă în care o persoană va simţi frig din ce în ce mai puternic, fără a i se pune în pericol sănătatea şi viaţa.
Termo-reglarea nu este o ştiinţă exactă aşa că senzaţia de frig variază mult de la o persoană la alta. Variaţiile pot atinge şi 15 grade între persoanele cele mai friguroase şi cele mai călduroase.
Un sac bun este scump deoarece foloseşte mai mult material izolant sau un izolant de calitate mai bună!
Sursa:lsggiasi.ro

Cimpa-Valea Jiului de Est-Cabana Voivodul-Muntele Sterminosul-Poiana Muierii-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang

23. Cimpa - valea Jiului de Est - cabona Voievodul - muntele Sterminosul - Poiana Muierii -cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: triunghi rosu (vechi).                                                                                                                

Timp: 8½ -9½ ore. Cimpa - cabana Voievodul (7,6 km pe drum forestier; 2 –2¼ ore); cabana Voievodul - cabana Obirsia Lotrului (6½ -7¼ ore).                                                                                                

Traseu greu accesibil iarna.


Cimpa (704 m alt.) este ultima localitate spre munte pe firul Jiului de Est. Pina aici putem ajunge cu autobuzul din Petrosani. Capatul liniei se afla chiar in marginea estica a localitatii. Soseaua pe care o urcam se mentine numai pe malul sting al Jiului de Est, prin lunci si prin pilcuri de padure. Dupa citeva minute de mers remarcam o ramificatie la stinga, cu pod mare peste Jiu (spre Rascoala). Dupa 7 km din Cimpa (1¾ ore) ajungem la gura piriului Lolaia. In dreapta se ramifica drumul forestier Lolaia, iar in stinga, peste Jiu, drumul forestier Molidvul. Urcam mai departe pe linga Jiul de Est si dupa o mica grupare de gospodarii sosim la obirsia Jiului de Est (820 m alt), la km 7,4. Aici se afla o raspintie importanta. Inainte, pe valea Voievodul, continua drumul forestier principal pina la izvoarele vaii Birlogul Mic si ale Cindresului (muntii Sureanu). La dreapta se desprinde drumul forestier Sterminosul (3,5 km), pe valea cu acelasi nume. De la gura piriului Voievodul mai urcam 200 m pe drumul forestier, pina la gura piriului Bilele, care vine din stinga. Trecem podul de beton peste Voievodul, intram 50 m pe valea Bilele si observam imediat la stinga poteca priporoasa care din doua serpuiri ne scoate pe piatoul cabanei Voievodul (835 m alt.). De la cabana Voievodul se poate traversa la cabana Obirsia Lotrului, urmarind in continuare traseul 23 (triunghi rosu). De la cabana Voievodul revenim pe drumul forestier Voievodul cale de 200 m, la gura piriului Sterminosul (km 7,4), unde se afla o cabana forestiera. Intram pe drumul forestier Sterminosul, trecem de gura vaii Fetita, iar la 200 m de cabana forestiera ajungem la punctul unde incepe ascensiunea. Poteca silvica intra in zona plantata a muntelui Sterminosul. Parasim soseaua, intram in plantatie si incepem urcusul pe poteca marcata cu triunghi rosu (marcaj rar si vechi). Prima parte a urcusului este dura. Serpentinele sint taiate pe coasta inclinata. Ajungem pe muchie, taiem si o serpentina prin padure (versantul dinspre valea Fetita) si revenim pe muchie. De aici, poteca este insotita si de marcajul forestier banda rosie, care este prezent atit timp cit tinem culmea. Dupa 1¼ ora de la plecare, iesim intr-o poienita, apoi reintram in padure, urcind mai departe pe culme. Ne abatem pentru circa 5 minute la stinga, in padure, pe o alta serpentina, revenim pe culme la 1330 m alt., intr-o poienita. Urcusul este mai usor pina intr-o mica sa impadurita; de aici urcam din nou panta iute spre mici cocoase acoperite cu fagi. Traversam un luminis, o portiune cu ar-bori prabusiti si razbatem in alta poiana frumoasa (1360 m alt.). Poteca si marcajul ne conduc paralel cu liziera din stinga. Atentie! Sa nu se intre la dreapta in poiana, in jos! Traversam o noua sa ingusta, cotim circa 30° la dreapta pe culme (liziera de brazi in stinga) si urcam la golul virfului Sterminosul (1435 m alt), unde sosim dupa 4½ -5 ore de la plecare.
Dupa popas reluam traseul pe culmea Sterminosul, coborim putin si ocolim spre stinga o mica zona de stincarii (prapastie spre sud); urmeaza o coborire mai preunga prin padure, pina in saua Sterminosul. Urcam o panta lina. Poteca se pierde sub trunchiuri, iar marcajul, cit mai exista, ne indruma exact pe mijlocul culmii, in urcus. Dupa circa 50 minute de la vf. Sterminosul iesim intr-un luminis, avind in stinga linia crestei stincoase. Din acest loc parasim culmea si iesim in ocol larg pe versantul din dreapta noastra. Poteca trece prin luminisuri succesive deasupra izvoarelor Sterminosului. Priveliste spre muntii Retezat. Traversam un izvoras, iar la al doilea sipot ajungem exact in dreptul seii Poiana Muierii. Urcam pieptis 20 m diferenta de nivel si sosim pe culmea principala, in marginea poienii (1665 m alt.). Timp: 4 -4½ ore. Coborim pe linga stina direct spre est (stilpii de marcaj lipsesc) circa 200 m, pina cind observam, la marginea poienii, doua stine. In stinga apare marcajul banda albastra al traseului de la cabana Sureanu prin Salane. Mergem in lungul unui mic drum alpin, intrind in padure. Trecem pe versantul sudic al muntelui Tartarau, mentinind numai curba de nivel. Trecem saua cu poienita. De aici, o scurtatura cu marcaje refacute in 1984 taie prin padure si prin raristi, iesind la DN 67 C mai jos, la sud de pasul Tartarau. Ocolim pe versantul impadurit izvoarele vaii Pravatul ca sa ajungem dupa circa 20 minute pe piciorul sudic al Tartaraului, la jonctiunea cu DN 67 C (km 65,9). La sosea observam marcajul triunghi albastru care vine de la cabana Oasa.
Ultima parte a traseului nostru (marcaj refacut triunghi rosu, marcaj vechi triunghi albastru) se desfasoara cale de 5 km pe DN 67 C, prin padure. La km 61,2 trecem apa Pravatului pe malul drept si dupa inca 200 m sosim in dreptul cabanei Obirsia Lotrului (1340 m alt.).
Sursa:scrigroup.com

Revolta taraneasca din satul Piscuri-comuna Plopsoru,jud.Gorj-septembrie 1950 #9

 Revolta ţărănească din satul Piscuri-comuna Plopşoru, jud Gorj-septembrie 1950
 de Cicerone Ionitoiu
#9

Încă din luna august începuseră presiunile asupra ţăranilor chiar din satele cele mai sărace, urmărindu-se să rămână flămânzi în prag de iarnă. Activiştii de partid şi securitatea erau permanent pe capul oamenilor.
 Satul Piscuri, situat la izvorul Pârâului Groşerea, afluent al Gilortului, aparţinând de comuna Plopşoru, de pe şoseaua Filiaşi-Rovinari, era socotit reacţionar, datorită împotrivirilor la măsurile de renunţare la pământ şi adversităţii manifestate la predarea cotelor de cereale din recoltă.
 Locuitorii prevedeau cât de curând o confruntate cu autorităţile represive. Într-una din zile, o mână de săteni i-au aşteptat pe cei de la securitate la o bifurcaţie de la intrarea în sat, cum se vine dinspre Tg.Jiu-Plopşoru. Acolo au încercuit maşinile, iar securiştii, nemaiavând cum să fugă, au făcut uz de arme şi au tras asupra populaţiei, rănindu-l grav pe ţăranul Ion Bubuiocu. Câţiva locuitori printre care Constantinescu Constantin, Piscureanu Ştefan si Bratu Grigore au ripostat dezarmând securitatea, luându-le pistoalele mitralieră. Securiştii au încercat să folosească pistoalele de buzunar dar n-au mai avut timp fiind blocaţi. Căpitanul comandant al securităţii a fost rănit grav.
 Atunci s-au înţeles ca cei doi răniţi să fie ridicaţi pentru a fi duşi la spital la Tg.Jiu. Pe drum au murit amândoi. Trupul lui Ion Bubuiocu nu a putut fi obţinut de rude şi se crede că s-a turnat benzină pe el şi i s-a dat foc. Evenimentul fiind anunţat la Bucureşti, la faţa locului a venit însuşi ministrul de interne Teohari Georgescu care a ordonat urmărirea celor care erau înarmaţi.
 Desigur asupra satului s-a abătut o complexă represiune şi până la urmă au fost arestaţi: Constantin Constantinescu, Ştefan Piscureanu şi Grigore Bratu. Trimişi în judecată, după chinurile de la securitatea Craiova unde au cunoscut sălbăticia lui Oancă, Tribunalul Militar Craiova i-a condamnat la moarte pe Constantinescu Constantin şi Bratu Grigore.
 După 3 luni lui Constantinescu Constantin i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viaţă, pe când celuilalt i s-a respins cererea de graţiere. Pe data de 29 mai 1952 a fost executat la Craiova ţăranul Grigore Bratu. Dar nemulţumirile nu au fost înăbuşite, ele vor răbufni în continuare în judeţul Gorj ca şi în toată ţara.
SE SIMŢEA UNITATEA SUFLETEASCA A ŢĂRANULUI JEFUIT
Activiştii comunişti se plângeau ca în com. Lazuri de lângă Satu Mare, preotul Cesernei Anton, bătea clopotul în fiecare zi şi ţinea
 slujba până la prânz ca ţăranii să nu iasă pe câmp, sfătuindu-i să nu dea cote, că este munca lor.
 În schimb,preotul Ioniţă Petre din com. Guşoieni (aproape de Drăgăsani), jud.Vâlcea, nu incita ci da exemplu personal. A refuzat să duca grâul la arie şi-l căra acasă unde în timpul noptii îl treiera ca pe vremuri, cu băţul. Exemplul preotului Ioniţă Petre a fost pus în practică şi de ţăranii din com. Leu (Romanaţi) la peste 150 km. sud de Guşoieni. Aici au făcut vinovaţi de instigare pe ţăranii fruntaşi, "chiaburi" şi au arestat pe Niţă P.Matei, Ionită P.Matei, Dumitru P.Matei, Marin Dincă, Marin Vertaşu,Vasile Mustaţă, Radu Mustaţă, Ştefan Dincă, şi Dumitru Marinescu.
 Miliţia i-a arestat, securitatea a trecut l-a anchetarea lor iar ţăranii ceilalţi au continuat să-şi duca grâul acasă şi să nu mai dea cote pentru că după informaţiile ce le aveau, trebuia să înceapă războiul care deja pornise în Coreea iar la noi începuse construirea cazematelor de la Buziaş până la Mare.
 In mai multe comune din jud.Dolj ţăranii au refuzat să ducă grâul la arie. Ca să-i forţeze, securitatea a trecut la arestarea lui Lepădatu-Dumitru, care fusese primar cu 30 de ani mai înainte(pe timpul lui Averescu),alături de Popescu C.Grigore şi Marcu Nicolae, socotindu-i instigatori şi au găsit martori falşi care au afirmat că i-a îndemnat să iasă cu topoarele şi sapele contra organelor administrative ca să-si apere munca împotriva celor ce le cer cote.
Dacă aceasta se întâmpla în com. Tiu, pe malul Dunării, la Gighera arestaseră pe Dănescu Ion, Fane Florea şi Popescu Gheorghe, învinuindu-i ca anunţaseră începerea războiului şi vor scapă de cote.
 Securitatea avea necazuri că nu găsise delatori în com.Cornu, spre Calafat, unde ţăranii motivau că nu ies la treierat fiindcă e devreme.Este posibil să fi găsit acest argument în aşteptarea desfăşurării evenimentelor.
PACOSTEA PESTE TRANSILVANIA
 Dacă luna iulie a fost caracterizată prin crime făcute de securitate pentru strângerea cotelor la refuzul ţăranilor de a treiera, luna August s-a caracterizat prin uciderea unor ţărani de frunte din Tara Moţilor, din ordinul col.Patriciu Mihai (fost Mihai Weiss), şeful securităţii din Cluj. După ce executase în primăvară zeci de deţinuţi în baza ordinului lui A.Nicolschi, trimiţându-i la Timişoara, acum el personal a dat dispoziţie ca până la 23 aug.1950 să se urgenteze colectivizarea prin executarea ţăranilor fruntaşi ai satelor, care aveau influenţă asupra ţăranilor, sfătuindu-i să reziste la colectivizare. Ordinul verbal a fost pus în practica de maiorul Kovaci Mihai de la securitatea din Turda.
 Astfel, ţăranul fruntaş BIHOREANU Viorel, din com.Papiu Ilarian jud.Turda, arestat pe. 20 Iunie .1950., a fost. scos din închisoare de la Turda _şi dus în noaptea de 2/3 August 1950 pe păşunea de vite a satului, unde a fost împuşcat cu un glonţ în cap şi cu altul în piept, de o echipa alcătuită din trei securişti criminali. Trei zile a stat pe câmp acoperit cu un cearceaf şi în a patra zi, primarul Nemeş Alexandru a dat ordin să se sape o groapă şi să-l arunce ca pe un animal, fără să i se pună cruce. Oamenii speriaţi s-au înscris şi după 10 zile s-a format colectivul prin sacrificarea unui om.
 LELUŢ Remus din com.Oroşia, jud.Turda a fost împuşcat în noaptea următoare, 3/4 August 1950, poate tot de aceiaşi criminali conduşi de acelaşi Covaci Mihai şi aruncat după câteva zile tot într-o groapa la margine de drum.
 Au mai fost împuşcaţi în aceiaşi noapte următorii ţărani: BRUSTUR Gheorghe din com.Lechinţa, jud.Mureş tot la marginea comunei lui şi lăsat la vedere. GRINDEANU Ion, ţăran din com.Silvaşu de Câmpie, a fost împuşcat în aceiaşi noapte de 3 August la marginea drumului către Camaraşu. AMAŞ din Luduş a fost împuşcat între Luduş şi com.Cheţani.
 Continuând acţiunea criminala pentru înfiinţarea colhozurilor, din ordinul lui Patriciu Mihai au fost arestaţi 34 de ţărani din Bistra şi satele din jur, de securitatea din Câmpeni . Ancheta a fost făcută tot de securitatea Turda prin lt.Herţa Vasile şi slt.Tăutu Valentin.
Au fost alese trei persoane influente printre moţi şi s-a hotărît executarea lor.TRIFA Iosif, pe lângă faptul că era ţăran înstărit, era şi fratele episcopului ortodox din America ce făcea mari greutăţi regimului represiv din România. A fost împuşcat în noaptea de 16/17 August pe Dealul Muntelui la 6 km. de Bistra şi lăsat la margine de drum. POM Traian a fost împuşcat la 8 km. de Bistra în aceiaşi noapte de 16/17 August. ANDREŞEL Ion a fost împuşcat la 12 km.de Bistra ,în aceiaşi noapte şi lăsat la margine de drum.
 După aceste crime oribile, maiorul Kovaci Mihai a întocmit un raport mincinos motivând că aceşti ultimi trei ţărani au murit în lupta cu organele securităţii, pe care le-au atacat cu armele ce le aveau asupra lor. Deci crime justificate prin minciuni ce au stat la baza înfăptuirii colhozului din Tara Moţilor.
 Tot în Transilvania,în comuna Cistei pe Mureş,a venit Ion Moraru, secretarul de partid, într-o Duminică din Iulie şi le-a spus că cine intra în colectiv le dă 3 ha de pământ, putând să ţină o vaca cu lapte, 10 oi...si a adăugat că "ori vreţi, ori nu vreţi, colectiv tot se face. Vă bat cu capul de pereţi şi tot facem colectiv. Luni, a doua zi seara, a venit o maşina şi a ridicat 5 ţărani şi marţi i-a adus bătuţi groaznic. Lui Varadi Ion îi curgea sângele din cap.
 Femeilor le-a spus că dacă bărbaţii nu se înscriu, o să-i ducă la Canal de unde nu se vor mai întoarce. Din altă comună, Şoimuş, prin August au ridicat 6 oameni, i-au dus la securitatea din Blaj şi după ce i-a bătut bine i-a trimis acasă obligându-i să spună că au căzut din tren. Intr-o săptămâna din 192 familii s-au înscris 180 de familii, aproape tot satul. Şi totul a pornit de la un rămăşag pe vin între preşedintele şi secretarul Comitetului provizoriu, cu secretarul organizaţiei de bază, că într-o săptămână se va face colectiv. Şi s-a făcut. Vai de ţărani.
 Abuzurile de tot felul ale comuniştilor se practicau peste tot. In August 1950 ajunseseră să se intensifice în jud.Trei Scaune. Şi aici, ca peste tot, domnea între conducătorii locali, suspiciunea şi imoralitatea. Dar aici ungurii se înscriseseră pentru ca unii să-şi uite trecutul compromiţător, alţii pentru a-şi face carieră şi a se folosi de privilegiile oferite spre înavuţire fără control.
 Despre morală nici nu se punea pune vorba, iar beţia ce-i prinsese pe conducători, făcea ravagii. Pentru menţinerea privilegiilor, au recurs la tot felul de artificii când li s-a ordonat să înceapă întovărăşirile ca momeală şi transformarea lor în colectiv. Au trimis elevii de la şcoli, sub ameninţarea că nu vor mai fi primiţi dacă părinţii nu se vor înscrie. Au trimis militarii sau funcţionarii în acelaşi scop.
 Asaltul se da împotriva ţăranului. Arestările, bătăile erau la ordinea de zi. Secretarul de partid Deneş a intrat cu pistolul în mâna în casa unui ţăran din com. Let ca să-l forţeze să se înscrie, pe când Abraham, secretarul plăşii Tg.Secuiesc, îi aducea noaptea pe ţărani, cu miliţia, la organizaţia de partid ca să-i facă să semneze intrarea în colhoz. Toth Geza, secretarul judetean, despre care se zicea că era fratele lui Vasile Luca, făcea presiuni asupra intelectualilor şi proprietarilor care aveau influenţă asupra "norodului".
 Practicarea minciunilor şi promisiunilor era o altă metoda încetăţenită de comunişti pentru a-i determina pe nehotărâţi să se înscrie: Ba că vor fi scutiţi de dări şi obligaţii către Stat, ba că vitele le vor folosi în continuare, sau că îmbrăcămintea şi alimentele nu vor lipsi din cooperativele ce vor funcţiona pentru ei, pe când tinerilor căsătoriţi le oferea creşe pentru copii, când ei vor fi la muncă, unde pe lângă bani buni vor primi şi cantităţi de cereale destul de mari...
 Cu toate acestea neîncrederea domnea printre ei. Atunci au încercat să aţâţe pe muncitori împotriva ţăranilor. Începutul s-a făcut cu muncitorii din minele de andezit de la Micfalău-Malnaş ,din munţii Baraolt, la sud de băile Tuşnad. Începutul a fost un eşec, deoarece secretarul organizaţiei de bază ce era în capul acţiunii, era în acelaşi timp un beţiv ce mergea noaptea prin sat la siluirea femeilor minierilor care se aflau în şut. Minierii l-au prins şi bătut bine - şi minierii au sărit în ajutorul ţăranilor ameninţaţi să predea vitele Statului după ce se înscriseseră în colectiv.
 In Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond CC. al P. C . R . -Cancelarie-, Dosar 59/1950, file 55-56, se spune: "Timp de 5 zile, oamenii cu coase, topoare, furci au înconjurat comuna, n-a putut nimeni intra, activiştii nu erau lăsaşi afara din comună şi erau ameninţaţi cu moartea."
 Ţărancele care fuseseră amăgite cu minciuni să insiste pe lângă bărbaţi să iscălească intrarea în colectiv, acum s-au dovedit cele mai aprige şi la gura şi la mânuirea uneltelor.
Comuna Moacşa, situată între Covasna şi Sf.Gheorghe, a făcut un pas mai departe pe drumul "liberalizării" de comunism. Sătenii au redactat o moţiune prin care se declarau comuna independentă, precizând că va întreţine numai relaţii comerciale cu Statul român. In timp ce 40-50 "independeti" semnaseră Rezoluţia, un activist a sărit să o rupă şi în învălmăşeala ce a urmat unii au rămas cu tevtul în mâna iar alţii cu iscăliturile.
 Leţ, o altă comuna lângă Moacşa, prin promisiuni false, arestări şi bătai, activiştii reuşiseră să înscrie toată comuna în colectiv. Ţăranilor nu le venea să creadă când s-au dus la serbarea de inaugurare a colectivului. Dându-si seama de batjocura în care fuseseră târâţi prin minciună, ţăranii n-au mai ieşit la lucru şi pe 11 Septembrie 1950 a izbucnit revolta. După câteva zile a intervenit securitatea şi miliţia.
 In comuna Marcus, spre Braşov(în apropiere de Prejmer), ţăranii au păţit la fel, fiind trecuţi prin minciună în colectiv. Deşteptându-se au făcut trei zile greva foamei, cu pancarte strigând: NU VREM COLECTIV.
 Comuna Lemina, de lângă Breţcu, a devenit şi ea centrul rezistenţei împotriva colectivizării. Sfântul Gheorghe, capitala judeţului, a cunoscut emoţia revoltei ţărăneşti, miliţia şi securitatea fiind pregătite de intervenţie. La 5-6 km de oraş, în comuna Vadul Crişului, solidari cu ţăranii s-au răsculat până şi ţiganii.
 Revoltele au continuat extinzându-se în această regiune spre nord, spre Miercurea Ciuc. Cu toate presiunile exercitate asupra ţăranilor, la sfârşitul anului 1950 se poate spune ca era un eşec deoarece 50 de gospodării agricole nu funcţionau decât ca prezente pe liste, iar alte 60 de colhozuri îşi stagnaseră procesul colectivizării.
 Unele din datele culese în jurul Bucureştiului sunt elocvente. In plasa Buftea, unde sarcina de partid urmarea înfiinţarea colectivelor în comunele Tămaşi, Crevedia şi Flamânzeni, nu au reuşit. Chiar agentul agricol, ţăran sărac, Toma D.Florea din Flamânzeni a fost primul retras din colectiv deoarece n-a fost lămurit de la început despre ce este vorba.... La Chiseleţ(lângă Olteniţa),din cei 80 de membrii înscrişi în colectiv s-au retras 40 pentru aceleaşi motive. La Valea Dragului,pe Argeş, vicepreşedintele Comitetului provizoriu şi agentul agricol deşi membrii ai p.c.r. au refuzat înfiinţarea colectivului, pe când cei din satul Plăţărestl (com.Podul Pitarului) pe Dâmbovita, la sud de Bucureşti, după ce un număr de 15 membrii de familie, ţărani săraci s-au înscris în colectiv, s-au adunat în şedinţa din proprie iniţiativa şi au hotărît să se retragă.
 Colectivizarea întâmpina o mare rezistentă şi revenea acum securităţii sarcina să vegheze, să nu doarmă noaptea şi să adune sau mai precis să inventeze pe adversari şi să pregătească noi asalturi.
80.000
 O cifra după modelul sovietic. Şi poate a fost depăşită dacă ne gândim la proporţia dintre populaţiei URSS-ului şi a României. Cu siguranţă am depăşit-o referindu-ne că ea a fost realizată într-un timp foarte scurt de şcoliţii Moscovei.
 Cifra se referă la ţăranii arestaţi la acest început sângeros deceniu când, ridicaţi din mijlocul familiilor, judecaţi în procese înscenate sau fără procese, au luat drumul Canalului, îngroşând numărului victimelor genocidului împotriva ţărănimii române.
"...în numele luptei împotriva chiaburilor, peste 80.000 de ţărani, în majoritatea lor ţărani muncitori, au fost trimişi în judecată peste 30.000 fiind judecaţi în procese publice."( Din articole şi cuvântări, Ed.Politică 1962,p.206)
 Prin arestări, foame şi frică, satele se goleau. O altă formă de rezistenta se năştea. Cei mai tineri, cei mai curajoşi luau viata în piept, lăsau totul şi porneau pe drumul oraşelor unde cu greu reuşeau să se încadreze la întreprinderi şi uzine, la acest început de industrializare.
 La sate rămâneau bătrânii, femeile şi copiii, braţele de munca vânjoase împuţinându-se, iar modelul sovietic se înrădăcina după lozinca populara ... Ana, Luca, Teo, Dej au băgat spaima-n burghezi... Metodele de constrângere abundau odată cu mărirea şi diversificarea cotelor, de la nuca din vârful pomului până la ultimul spic rămas în urma secerătorii.
Obiectivul colectivizării era pe lângă sărăcirea ţăranilor, atacarea spiritualităţii ancestrale ce începuse transformarea Bisericii în curea de transmisie a p.c.r-ului şi distrugerea structurii lor statului românesc.
 Pe unde treceau activiştii de partid însoţiţi de miliţie ,totul se distrugea... In urmă lăsau numai haos. Curţile oamenilor răvăşite, pătulele maturate şi de ultimul bob, curţile vraişte fără vietăţi iar de ieşeai din sat, în fată apărea o imagine dezolantă, câmpul o paragina.
 Strigătul trântorilor răsuna în goL.Toată lumea la munca. In vorbirea curentă apăruseră cuvinte noi: chiabur, burjui, normă, cotă, grafic, colhoz, stahanovist... fiecare însemnând câte o măciucă în spatele ţăranului.
 Pe lângă produse, în primăvara lui 1951, "organele" de partid sprijinite de securitate, căutau instigatori. Se zicea că din cauza lor ţăranii nu vor să se înscrie, să dea cote, să muncească, fiindcă vine războiul sau mai precis, pentru că lor nu le rămâne nimic după muncă.
Această nouă activitate a trântorilor a adus altă "binefacere" rusească: delaţiunea. Astfel în Com.Mierleşti, aşezată la izvorul pariului Cleja şi în comuna Brebeni, de pe valea Dârjovului, au găsit elementele căutate în persoana unor săteni gospodari. Au pus mâna pe ei şi i-au dus cap. Ion Cârnu la securitatea din Piteşti. După proba "focului" care le-a muiat oasele, au ajuns la tribunal unde Prună M.Ilie, tată a 3 copiii(n.1897) şi Nacu Marin cu PENCIU Alexandru au fost condamnaţi; primul la 10 ani, ceilalţi la câte 6 ani, prin Sent.nr.50/1952, pentru că ei anunţaseră venirea războiului şi terminarea cotelor.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0023]
Sursa:universulromanesc.com

Prohibitie 2013 la pescuit in Romania

Prohibitie 2013 pescuit in Romania Delta Dunarii. Prohibitie 2013 Delta Dunarii, Prohibitie 2013 in Romania, Prohibitie 2013 pescuit sportiv si industrial stiuca, crap, caras, somn, salau, sturion, biban, etc. Ordinul privind prohibitia la pescuit.

Ordinul Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice nr. 400/2013 privind stabilirea perioadelor si zonelor de prohibitie a pescuitului, precum si a zonelor de protectie a resurselor acvatice vii in anul 2013 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 145, din 19 martie 2013.

Avand in vedere Referatul de aprobare nr. 694 din 4 februarie 2013 al Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura, luand in considerare prevederile:
- art. 3 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale si pentru modificarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare;
- art. 1 din anexa la Acordul dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea in domeniul protectiei resurselor piscicole si reglementarea pescuitului in raul Prut si in lacul de acumulare Stanca-Costesti, semnat la S tanca la 1 august 2003, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1.207/2003;
- art. 1 alin. (2) lit. a)-c) din Regulamentul (CE) nr. 2.371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea si exploatarea durabila a resurselor piscicole in conformitate cu politica comuna in domeniul pescuitului;
- art. 7 pct. A lit. g) din Hotararea Guvernului nr. 545/2010 privind organizarea, structura si functionarea Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura, cu modificarile ulterioare, in temeiul art. 12 alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, aprobat a cu modificari si completari prin Legea nr. 317/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si al art. 13 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice si pentru modificarea unor acte normative in domeniul mediului si schimbarilor climatice, ministrul mediului si schimbarilor climatice emite urmatorul ordin

Sectiunea 1
Zone si perioade de prohibitie

Art. 1. 1 Se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul in scop comercial, recreativ/sportiv si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice in habitatele piscicole naturale, pe o durata de 60 de zile, in perioada 8 aprilie-6 iunie inclusiv, si in apele care constituie frontiera de stat, inclusiv Golful Musura, pe o durata de 45 de zile, in perioada 8 aprilie-22 mai inclusiv, cu exceptiile prevazute in prezentul ordin. 2 Se interzice pescuitul in scop comercial si recreativ/sportiv al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice in raul Prut si in zonele inundate permanent sau temporar ale acestuia, precum si in lacul de acumulare Stanca-Costesti, pe o durata de 90 de zile, in perioada 8 aprilie-6 iulie inclusiv. 3 Se interzice pescuitul in scop comercial, recreativ/sportiv si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice in fata gurii Dunarii - Meleaua Sfantu Gheorghe pana la Ciotic, pe o durata de 60 de zile, in perioada 8 aprilie-6 iunie inclusiv.

Art. 2. - In Complexul Razim-Sinoe si lacurile litorale se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul in scop comercial si recreativ/sportiv al oricaror specii de pesti si alte vietuitoare acvatice, pe o durata de 90 de zile, in perioada 1 aprilie-29 iunie inclusiv.

Art. 3. - Se declara zone de refacere biologica/zone de protectie pentru resursele acvatice vii urmatoarele:
a) pe raul Prut, sectorul cuprins intre barajul Stanca-Costesti si confluenta cu raul Elan, tot timpul anului, cu exceptia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfasura in afara perioadei de prohibitie prevazute la art. 1 alin. (2);
b) pe Dunarea Veche, intre confluenta canalului Olguta cu Dunarea Veche si confluenta Dunarea Veche cu Canalul Sulina, M m {{13+1.000,}} de la intrarea in vigoare a prezentului ordin pana la data de 30 noiembrie inclusiv, cu exceptia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfasura in afara perioadei de prohibitie prevazute la art. 1 alin. (1), cu eliberarea in mediul acvatic natural a pestelui si a altor vietuitoare acvatice capturate;
c) sectorul de pe Dunarea Veche cuprins intre confluenta cu canalul Sulina, de la M m {{13+1.000}} si pana la confluenta cu canalul Sulina, M m {{8+600,}} tot timpul anului, cu exceptia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfasura in afara perioadei de prohibitie prevazute la art. 1 alin. (1), cu eliberarea in mediul acvatic natural a pestelui si a altor vietuitoare acvatice capturate;
d) lacul Gasca din Complexul Somova-Parches, tot timpul anului;
e) lacurile Erenciuc si Zmeica, tot timpul anului;
f) cursul vechi al bratului Sfantu Gheorghe din zonele rectificate, tot timpul anului, cu exceptia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfasura in afara perioadei de prohibitie prevazute la art. 1 alin. (1), cu eliberarea in mediul acvatic a pestelui si a altor vietuitoare acvatice capturate;
g) pe bratul Chilia, zona km 72 - 77 Pardina, pe o durata de 113 zile, in perioadele 20 martie-10 mai si 1 octombrie-30 noiembrie inclusiv, fara a aduce atingere perioadei de prohibitie instituite la art. 1 alin. (1);
h) pe Dunare, zonele Mm 53-54 (Isaccea), Mm 64,5 - 65,5, M m {{67-68,5 (Groapa Catargului si Pluton)}} pe o durata de 113 zile, in perioadele 20 martie-10 mai si 1 octombrie-30 noiembrie inclusiv, fara a aduce atingere perioadei de prohibitie instituite la art. 1 alin. (1); i pe bratul Borcea, zona km 33 - 48 (Fetesti), pe o durata de 113 zile, in perioadele 20 martie-10 mai si 1 octombrie-30 noiembrie inclusiv, fara a aduce atingere perioadei de prohibitie instituite la art. 1 alin. (1);
j) zonele cu regim de protectie integrala din perimetrul Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”, tot timpul anului;
k) zona Rezervatiei Marine Vama Veche-2 Mai, delimitata de coordonatele: N V:{{ 43° 47’ lat. N si 28° 35’ 18” long. E;}} N E:{{ 43° 47’ lat. N si 28° 40’ long. E;}} S V:{{ 43° 44’ 20” lat. N si 28° 35’ 18” long. E;}} S E:{{ 43° 44’ 20” lat. N si 28° 40’ long. E}} si a carei limita dinspre mal este balizata, tot timpul anului;
l) zona marina cuprinsa intre Periteasca si Insula Sacalin, din perimetrul Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”, delimitata de coordonatele: N V:{{ 44° 46’ 12.25” lat. N si 29° 08’ 20.08” long. E;}} N E:{{ 44° 48’ 49.59” lat. N si 29° 26’ 00.35” long. E;}} S E:{{ 44° 44’ 02.05” lat. N si 29° 28’ 07.06” long. E;}} S V:{{ 44° 42’ 18.56” lat. N si 29° 10’ 25.44” long. E,}} incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la data de 31 mai.

Art. 4. -
(1) In zonele de refacere biologica/zonele de protectie sunt interzise:
a) pescuitul oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice;
b) lucrari care impiedica migrarea, reproducerea sau pun in pericol existenta resurselor acvatice vii, cum ar fi ingustarea/bararea cursului apei, taierea si recoltarea plantelor, extragerea de namol, nisip si pietris, colectarea ghetii;
c) lucrari in zona malurilor, precum si taierea arborilor si arbustilor de pe mal;
d) admiterea in zona a ratelor si gastelor domestice
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), activitatile prevazute la lit. a)-c) nu sunt interzise in urmatoarele situatii:
a) cand pescuitul se desfasoara in scopuri stiintifice sau de cercetare;
b) din considerente de prevenire a inundatiilor.

Sectiunea a 2-a
Specii si perioade de prohibitie

Art. 5
(1) Prin exceptie de la art. 1 se interzice pescuitul comercial, recreativ/sportiv si familial al speciilor de pesti si al altor vietuitoare acvatice, dupa cum urmeaza:
a) stiuca, incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la data de 25 martie; in perioada 8 aprilie-6 iunie inclusiv, pescuitul stiucii se poate efectua numai cu folosirea echipamentelor de pescuit recreativ/sportiv si a momelilor artificiale, cu eliberarea capturii in mediul acvatic natural;
b) pietrarul (Zingel zingel), ghibortul de rau (Gymnocephalus baloni), cernusca (Petroleuciscus borysthenicus/Leucisus borysthenicus), salaul vargat (Stizostedion volgensis), aspretele (Romanichtyis valsanicola), pecarina (Pecarina demidoffi), guvidul de balta (Proterorhinus marmoratus), guvidul de Babadag (Neogobius syrman), zglavoaca rasariteana (Cottus poecilopus), lostrita (Hucho hucho), mihaltul (Lota lota) si caracuda (Carassius carassius), precum si alte vietuitoare acvatice incluse in anexele nr. 4 A si 4 B la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, cu modificarile ulterioare, tot timpul anului;
c) coregonul, pastravul de mare, lipanul, tot timpul anului;
d) pastravul indigen, pastravul curcubeu si pastravul fantanel, incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la data de 30 aprilie si din 15 septembrie pana pe 31 decembrie;
e) sturionii, tot timpul anului, cu exceptia pescuitului in scop stiintific si a pescuitului reproducatorilor in stare vie pentru programele de populare de sustinere a Dunarii si dezvoltare a acvaculturii de sturioni;
f) capturarea lipitorilor medicinale (Hirudo verbana), pe o durata de 62 de zile, in perioada 1 iulie-31 august
(2) In apele Marii Negre se interzic:
a) prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1), pescuitul specializat al rechinului cu traul, ohane si paragate, precum si capturarea, detinerea si comercializarea acestuia, de la data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la 30 aprilie si in perioada 15 octombrie-30 noiembrie inclusiv;
b) retinerea la bord a femelelor de rechin gestante, pe toata perioada anului;
c) pescuitul sturionilor, tot timpul anului;
d) pescuitul guvizilor, pe o durata de 30 de zile, in perioada 1 mai-30 mai inclusiv;
e) pescuitul delfinilor, tot timpul anului, mentinandu-se obligativitatea raportarii capturilor accidentale de delfini inclusiv din ZEE (zona economica exclusiva)
(3) Pe scuitul calcanului se supune dispozitiilor Regulamentului (UE) nr. 1.261/2012 al Consiliului din 20 decembrie 2012 de stabilire, pentru 2013, a posibilitatilor de pescuit pentru anumite resurse halieutice si grupe de resurse halieutice aplicabile in Marea Neagra
(4) Pentru pescuitul calcanului se folosesc unelte (setci) cu dimensiunea ochiului de plasa egala sau mai mare de {{400 mm (2a ≥ 400 mm),}} iar dimensiunea minima a exemplarelor care vor fi retinute pe timpul pescuitului va fi de cel putin 45 cm (lungime totala). 5 Prin exceptie de la prevederile art. 1, capturarea rapanei (Rapana venosa) este permisa tot timpul anului; in perioada 8 aprilie-6 iunie inclusiv, capturarea rapanei se poate efectua numai cu folosirea metodelor si echipamentelor selective pentru aceasta specie.

Art. 6. - Prohibitia pescuitului in scop comercial si familial a scrumbiei de Dunare se stabileste, pe sectoare astfel:
a) pe sectorul de Dunare si bratele sale, de la Marea Neagra pana la Ceatal Chilia, Mm 43, pe o durata de 10 zile, in perioada 29 aprilie-8 mai inclusiv;
b) pe sectorul de Dunare si bratele sale, de la Ceatal Chilia, Mm 43, pana la Vadul Oii, km 238, pe o durata de 20 de zile, in perioada 1 mai-20 mai inclusiv;
c) pe sectorul de Dunare si bratele sale, de la Vadul Oii, km 238, pana la Gura Timocului, km numarul 845,6 pe o durata de 30 de zile, in perioada 11 mai-9 iunie inclusiv.

Art. 7. - Capturarea sturionilor pentru programele de populare de sustinere a Dunarii si dezvoltare a acvaculturii de sturioni, cu autorizatie speciala de capturare a reproducatorilor de sturioni, se realizeaza in stare vie, pe o durata de 113 zile, in perioada 20 martie-10 mai si, respectiv, 1 octombrie-30 noiembrie inclusiv, in zonele:
a) Dunare, {{Mm 53-54 (Isaccea), Mm 64,5-65,5, Mm 67-68,5 (Groapa Catargului si Pluton);}} b bratul Borcea, km 33 - 48 (Fetesti).

Sectiunea a 3-a
Dispozitii finale

Art. 8. 1 Caracteristicile tehnice si conditiile de folosire a uneltelor si metodelor de pescuit comercial sunt cele prevazute in Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale nr. 449/2008 privind caracteristicile tehnice, conditiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial si metodele de pescuit comercial in apele maritime si continentale, cu modificarile si completarile ulterioare.
2 Se interzice folosirea navoadelor in delta si in lunca inundabila a Dunarii, in complexul Razim-Sinoe si in celelalte lacuri litorale, pe o durata de 183 de zile, in perioada 1 aprilie - 30 septembrie inclusiv.
3 Se interzice folosirea uneltelor de pescuit de tip setca in baltile, lacurile, garlele si canalele de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”, in perioada 8 aprilie-30 septembrie inclusiv.
4 Se interzice folosirea uneltelor de pescuit de tip setca in complexul Razim-Sinoe si in celelalte lacuri litorale, tot timpul anului.

Art. 9. -
(1) Capturarea speciilor de pesti si a altor vietuitoare acvatice incluse in anexele nr. 4 A si 4 B la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, cu modificarile ulterioare, se supune derogarilor stabilite potrivit respectivei ordonante de urgenta
(2) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1), dimensiunile minime ale pestilor si altor vietuitoare acvatice vii care pot fi pescuite sunt cele prevazute in Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale nr. 342/2008 privind dimensiunile minime individuale ale resurselor acvatice vii din domeniul public al statului, pe specii, care pot fi capturate din mediul acvatic.

Art. 10. -
(1) Prevederile prezentului ordin nu se aplica unitatilor de acvacultura, inclusiv celor situate in ariile naturale protejate, cu exceptia celor din teritoriul Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”
(2) In amenajarile piscicole situate pe teritoriul Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii” activitatea de pescuit este permisa, in perioada de prohibitie, numai daca administratorii amenajarilor piscicole detin licenta de acvacultura eliberata de Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura si avizul Administratiei Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”, eliberat in baza urmatoarelor documente:
a) facturi fiscale in ultimii 3 ani, pe specii, de achizitie a materialului piscicol de la societatile de profil autorizate in producerea de material piscicol si dovada popularii;
b) bilantul financiar-contabil anterior anului pentru care se solicita avizul;
c) facturi privind consumul energiei electrice utilizate pentru vidarea helesteielor;
d) licenta de acvacultura eliberata de Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura
(3) Activitatea de pescuit in amenajarile piscicole se face prin notificarea prealabila cu 48 de ore inainte si in prezenta reprezentantilor Administratiei Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”.

Art. 11. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin se sanctioneaza potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 317/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 12. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Ministrul mediului si schimbarilor climatice, Rovana Plumb
Bucuresti, 15 martie 2013.

Sursa:vanatoarepescuit.ro

Sfaturi pentru drumetii *Rucsacul

Sfaturi pentru drumetii
Rucsacul

Rucsacul trebuie să corespundă turei ca mărime. Pentru ture de o zi folosim ''rucsaci de tură'', de 30-40 litri. În ture lungi, rucsacul trebuie să fie încăpător, de 80 litri pentru bărbaţi şi 60-65 litri pentru femei!

Rolul rucsacului mare este ca să încapă totul în el (excepţie făcând izoprenul şi cortul), să nu mergem ca ''pomi de Crăciun, cu tot felul de obiecte atârnate de rucsac. Ei fiind reglabili ca volum (prin curelele de compresie laterale şi prin înălţător/etajul superior), îi putem ajusta după volumul bagajelor la plecare şi pe parcurs. Aranjarea obiectelor în rucsac nu se face oricum! În principiu, sacul de dormit se pune în fundul rucsacului într-o husă impermeabilă, să nu se ude când punem uneori rucsacul jos pe teren ud. Obiectele mai grele se aşează lângă/spre spate, dar în aşa fel încât să nu jeneze. Obiectele de care avem nevoie mai des se aşează în buzunarele laterale şi în cel din "capac". Ce vom mânca în acea zi se pune separat de restul alimentelor şi mai la îndemână (sub capac), la fel tricouri de schimb, pelerina de ploaie, polarul.
Curelele rucsacului trebuie reglate corect, după înălţimea fiecăruia, în aşa fel ca centura să poată fi strânsă bine deasupra şoldurilor. În acest fel, un rucsac inteligent umplut (ca greutate şi aranjare interioară) şi inteligent reglat şi fixat pe solduri menajează coloana (foarte important), deoarece şoldurile şi picioarele rezistă mult timp la greutăţi mari, coloana nu! Coloana e menajata la coborâre şi prin folosirea beţelor de trekking (a beţelor telescopice). Betele vă menajează genunchii şi la urcare, dar mai ales la coborâre!
Luarea de unul singur, fără ajutor a unui rucsac greu în spinare, e bine sa nu se facă ''dintr-o mişcare" (e un gest periculos pentru coloana), ''ci în doi timpi'': se va face o fandare ducând un picior înainte pe pantă, sau pe o piatră, trunchi de copac căzut; urcăm mai întâi rucsacul pe coapsa respectivă, apoi de acolo în spinare.

Sursa:lsggiasi

Saritoarea Bohodei*muntii Apuseni

Săritoarea Bohodei

Accesul la cascadă se face din drumul forestier de pe Valea Aleului. Când drumul face o curbă la dreapta pentru a traversa valea ajungând pe versantul stâng părăsim drumul şi urcăm pe poteca pe care apar semnele marcajului. La 15 minute după ce am părăsit drumul, poteca începe sa urce mai accentuat, jos în dreapta firul Aleului formând numeroase cascade. Mai departe poteca ne conduce la firul apei pe care îl traversăm şi ne angajăm în versantul stâng urcând pe stânci, printr-o zonă acoperită de afinişuri.
Trecem peste o culme, coborâm uşor printre tufe de afin, peste blocuri de cuarţite şi dintr-o dat[, ne apare în faţa imensa cascadă Bohodei ce cade de la o înălţime impresionantă. De fapt, apa nu cade în gol, ci se prelinge pe stânca foarte înclinată care formeaza patul văii. Înălţimea cascadei este de circa 80 m, la baza ei existând o nişă, între stânci suspendate, puţin deasupra firului văii Bohodei.
De la cascadă, traseul turistic se continuă până în Şaua Bohodei pe o culme stâncoasă deosebit de abruptă, existând porţiuni echipate cu lanţuri, care necesită căţărare. Fiind deosebit de periculos, acest traseu este recomandat numai turiştilor foarte bine pregătiţi, echipaţi corespunzător, şi de asemenea, este interzisă parcurgerea lui pe vreme ploioasă, ceţoasă, sau cu rucsac mare în spate.
Sursa:parcapuseni.ro

Cabana Obarsia Lotrului-Groapa Seaca-Cheile Jietului-Lonea *muntii Parang

22. Cabana Obirsia Lotrului - Groapa Seaca - cheile Jietului - Petrosani (Lonea)

Soseaua nationala 7 A, partial modernizata.                                                                                      

Lungimea traseului pe sosea: 27,5 km; lungimea traseului pe scurtatura: 25 km.                                      

Timp: 6½-7½ ore.                                                                                                                              

Traseu accesibil tot timpul anului.


De la cabana Obirsia Lotrului (1340 m alt.) iesim in intersectia drumurilor 67 C (Novaci - Sebes) si 7 A (Brezoi - Petrosani). Traseul nostru porneste spre sud, pe DN 67 C, urmind valea Lotrului spre izvoare. Dupa 1,2 km ajungem la canalul de aductiune o apelor Jietului, care se varsa in Lotru. Ceva mai departe ajungem la ramificatia DN 67 C cu DN 7 A (1345 m alt). Lasam in stinga DN 67 C, apoi, la marginea padurii, cabana I.F. Groapa Seaca, si urcam pe drumul nemodernizat si ingust 7 A. Intram in padure. In apropiere se vede si albia piriului Groapa Seaca. Dupa aproape 1 km ne abatem pe o curba accentuata a soselei, urcam putin pe afluentul Groapa, trecem podul (la 1430 m alt.) si revenim pe valea principala, in urcus pe versantul nordic al vaii. Trecem pe linga un rambleu si continuam urcusul prin padure, apropiindu-ne de piriul Groapa Seaca. Inainte de pod (1490 m alt.) parasim soseaua care urca cu ocol si intram pe malul sting, pe o potecuta. Urcusul continua printr-o zona de defrisare. Trecem piriiasul Groapa si urcam prin culoar spre vest pina ce sosim in pasul Groapa Seaca (1598 m alt.), linga DN 7 A. O borna altimetrica marcheaza cota 1575 m , care nu se potriveste cu cea indicata pe harti. Ne aflam pe creasta principala Paring - Sureanu si la ramificatia traseelor 24 si 25. Timp: 1¼ -1½ ore.

Din acest loc se poate urca pe traseul 24 la vf. Capra si Poiana Muierii. Tot aici soseste traseul 25 de pe Coasta lui Rus.

Varianta A: Pasul Groapa Seaca - izvorul Jivinele - cantonul silvic Cotul Jietului (45 minute)

Din pasul Groapa Seaca parasim soseaua, care se duce in stinga, si coborim in padure pe directia vest. Dupa citeva zeci de metri, firele razlete ale potecii se aduna pe versantul hunedorean, coborind accentuat pe serpentine. Schimbam directia spre nord-vest si dupa 10 minute de coborire atingem firul ingust al piriului Jivinele, la 1530 m alt. Coborim pe latura stinga a piriului pina la 1470 m alt., apoi trecem pe malul drept. In apropiere vine din nord piriul Corbul. La 1450 m alt. trecem din nou pe stinga piriului, iesind curind din padure, in zona de defrisare La Gratar. La 1380 m alt. lasam mult pe stinga gura tunelului si capatul canalului podit prin care apele Jietului se indreapta, pe sub munte, spre intilnirea cu Lotrul. Atentie! Zona fostului santier este accidentata, iar taluzurile cu roca depozitata sint instabile. Trecind pe dreapta vaii Scovarda, intram pe drumul forestier, coborim mult pe linga liziera padurii, pina la circa 1290 m alt., cind reintilnim DN 7 A linga doua baraci. Taiem pe poteca doua serpentine ale soselei si sosim in valea Jietului, la cantonul silvic Cotul Jietului (1200 m alt.).

Varianta B: Pasul Groapa Seaca - cantonul silvic Cotul Jietului (pe sosea)

Din Groapa Seaca, DN 7 A incepe o lunga coborire (diferenta de nivel circa 400 m; distanta 5 km). Coborirea se face initial prin padure, pe muntele Coricia. Trecem printr-o zona de defrisare, soseaua ,,infasurind” coasta povirnita si brazdata de izvoare. La km 19,8 trecem piriul Coricia, iar la km 19 depasim un grup de cabane forestiere. Mai jos se vad, linga drum, alte baraci muncitoresti, iar la km 17,5 linga piriul Fometescu, pe malul drept, se ramifica la dreapta un drum forestier ce trebuie evitat. Coborim pe valea Scovarda inca 1 km si ajungem in larga depresiune de la Cotul Jietului (1200 m alt.). Timp: 2½ -3¼ ore. Din fata cantonului silvic incepe un drum forestier pe Jiet in sus, circa 4 km (traseul 31). Din dreptul contonului silvic continuam coborirea. Trecem de Cotul Jietului si, dupa o scurta portiune de lunca, valea se strimteaza, anuntind apropierea cheilor. De aici in jos vom merge peste 2 ore numai pe linga apa navalnicului Jiet. La km 15 trecem prin fata cabanei I.F. Valea Tiganului. De aici in jos DN 7 A este modemizat. O curba scurta ne va deschide brusc vederea spre pereti si ripe cu cascade. Intre km 15 si 14, peretii stincosi se afla numai pe malul drept; la km 13,9, linga o cruce, in marginea soselei, privim o cascada ce se arunca de pe soclu dlrect in Jiet. La km 13,5, linga alte doua cascade ce se dezlantuie pe peretii Zaganiilor, trecem pe malul drept al Jietului. Aici se vede inca urma fostei poteci aninate de peretii cheilor, cindva singura cale de acces in salbaticia acestor meleaguri. Dupa circa 5 ore de mers ajungem in mica lunca de la gura piriului Mija (950 m alt.; km 11,9). La ramificatia drumului forestier Mija a fost construita recent cabana forestiera Mija. Trecem pe malul sting. Muntii se apropie iarasi. Peisajul atinge maximum de frumusete abia de aici inainte. Jietul fierbe in cataracte. La km 9,6, pe malul opus se vede cascada Muncelul, cazind in piriul Jiet de la peste 30 m inaltime; la km 9 soseste cu zgomot Piriul lui Tutu, care vine tocmai din Paringul Mic. Cele mai spectaculoase locuri apar insa la 300-400 m mai departe, cind peretii verticali si puternic santuiti inchid pur si simplu valea. Ne apropiem si observam strimtoarea La Clesti, cu o ingustime greu de imaginat. Scapam din Clesti printr-o curba in care soseaua si Jietul se infratesc pina la km 8. Inainte de iesirea din chei, peretele formeaza o surplomba. Mai departe, valea se largeste brusc intr-o zona cu pasuni domoale. Trecind pe sub aceasta ,,poarta', din dreptul careia si Jietul scapa in lunca, ajungem intr-un loc linistit, unde poposim (km 7,5). Ultima parte a traseului se desfasoara prin lunca Jietului (0,5 km), pina in dreptul cantonului silvic Jiet. In apropiere trecem printr-o cheie mica si iesim in peisajul obisnuit al localitatilor din preajma vaii Jiului. Soseaua ne poarta pina la km 5 prin localitatea Jiet. La ramificatie (bufet si statie auto) avem de ales intre doua variante:

I. Sa iesim la Petrosani pe DN 7 A, la stinga, cale de 5 km, peste dealul Moluvis si prin valea Maleia (1¼ ora). La intersectia cu drumul Maleia - statie auto.

II. Sa iesim la Lonea, traversind Jietul pe pod si urmarind soseaua pe malul drept al Jietului pina la marginea orasului si mai departe pe dreapta pina la statia auto in directia Petrosani (1 ora).
Sursa:scrigroup.com