Legende infricosatoare *Cronometrul Sony pentru stricarea produselor

Cronometrul Sony pentru stricarea produselor

Să fim serioşi: Japonia dă tonul atunci când vine vorba de electronică. Iar Sony reprezintă unul din numele de top din domeniul electronicii. Dar totuşi, circulă zvonuri conform cărora Sony nu ar lucra atât de curat cu clienţii săi. Astfel, în anii 1980, oamenii au început să se plângă că dispozitivele lor electronice marca Sony se stricau la doar câteva luni după ce perioada lor de garanţie expira. În cele din urmă, suspiciunea a cazut asupra lui Sony. S-a răspândit un zvon conform căruia compania japoneză ar fi instalat un cronometru în produsele lor electronice, cronometru care le-ar fi determinat sa se ​​strice după o anumită perioadă de timp. Astfel, clienţii ori trebuiau să cumpere piese de schimb originale pentru a le repara, fie trebuiau să-şi cumpere un alt model Sony în locul lor.
Cel mai mare argument împotriva existenței “cronometrului Sony ” îl reprezintă faptul că, în peste 30 de ani, nimeni nu a găsit vreodată un asemenea dispozitiv în interiorul produselor electronice. Și, astfel, “cronometrul Sony” își păstrează statutul de legendă urbană.

Preluat de pe :http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Începerea tratativelor de la Cairo - Românii să lupte contra germanilor...

Începerea tratativelor de la Cairo - Românii să lupte contra germanilor... 
de Cicerone Ionitoiu

Acestea au fost cuvintele lui de Chastelain când, pe 23 decembrie 1943, a fost întrebat de anchetatorii români asupra scopului acţiunii „Autonomus". Şi continuând discuţia cu Eugen Cristescu i-a spus că la Cairo se pierduse în*crederea în „aşa numita lovitură de stat a lui Maniu; numai Mareşalul, bucurându-se de sprijinul armatei, putea spera să reorienteze politica românească... de aceea i-am explicat că venisem să convingem guvernul român să rupă legăturile cu Axa... " 
În discuţiile avute cu Piki Vasiliu, general şi ministru de interne, în ziua de 24 decembrie, acesta i-a transmis din partea Mareşalului că el „ ne va proteja de nemţi. Nu trebuie să li se ofere nemţilor nici un pretext să ne ia în seama lor şi de aceea profesorul Mihai Antonescu, prim-ministru şi ministru de externe al României, specialist în drept internaţional, ne va ajuta să ne întocmim declaraţiile. In nici un caz nu trebuie să admitem că am fost trimişi să sabotăm petrolul, pentru că un astfel de act împotriva unei mărfi strategice, le-ar fi oferit nemţilor argumentul valabil ca să ne preia...
Nemţii, care fuseseră avertizaţi după prinderea paraşutiştilor, au încercat în zadar să-i preia şi, nereuşind, au trimis oameni care să-i interogheze în sediul jandarmeriei, începând cu 10 ianuarie 1944. Românii îi ceruseră şefului anchetator neamţ, Peţermann, să se comporte „în mod prietenos şi camaraderesc."
Când pe 24 ianuarie, Manfred von Killinger a trimis procesele verbale de interogatoriu la Berlin, le-a însoţit şi de comentariul său personal: „Este clar că românii nu au nici o intenţie să-i interogheze sau să se poarte dur cu De Chastelain şi cu tovarăşii săi, aceasta fiind încă o dovadă a faptului, asupra căruia v-am atras atenţia în mod repetat că ei au o atitudine binevoitoare faţă de americani şi britanici. Am făcut acum o cerere oficială pentru transferarea lui De Chastelain în Germania, deşi nu cred, chiar dacă am recurge la artileria grea, că îl vom putea forţa să permită interogarea lui De Chastelain în Germania."
Acelaşi von Killinger, ochii şi urechile Germaniei în România, urmărind pro*blema celor 3 paraşutişti, a informat din nou Berlinul pe 28 aprilie, că Mareşalul Antonescu i-a refuzat cererea de a-i preda serviciilor nemţeşti, motivând că sunt prizonieri de război. Pentru ultima dată l-a abordat pe Mareşal cu aceeaşi cerere, răspunzându-i-se că decizia sa era definitivă. La sfârşitul lui februarie, Barbu Ştirbei a plecat spre Turcia, cu trenul şi acolo a fost ţinut 12 zile, în timp ce guvernul britanic încerca să-i parvină din partea ruşilor un proiect de armistiţiu. Molotov era de părere să se afle mai întâi ce vrea România.
Între timp, ministrul SUA, Lincoln MacVeagh îi explicase lui Cretzeanu „că nu există nici o speranţă ca trupele engleze să se deplaseze în vecinătatea României şi că ar fi mai bine pentru România dacă atunci când sosesc la frontierele sale ruşii o găsesc cu armele întoarse împotriva Germaniei, decât luptând în continuare de partea acesteia. " (23 martie 1944)
În acest timp Statele Unite îşi fixaseră poziţia, stabilind 27 de principii ce trebuiau impuse României la semnarea documentului de capitulare; la rândul său Comitetul englez pentru problemele postbelice de asemenea elaborase „un instrument de capitulare pentru România", numai din partea URSS nu se primise nimic şi nici nu se va primi. Barbu Ştirbei a ajuns la Cairo pe 17 martie 1944 şi a precizat că reprezintă pe Iuliu Maniu şi în acelaşi timp cunoaşte şi părerile lui Antonescu.

Interesele lui Maniu sunt îndreptate spre o lovitură de Stat, dar înainte de a întreprinde aceasta, ar dori asigurări de la Aliaţi, în următoarele puncte:
1. Independenţa României să fie menţinută;
2. Drepturile ei teritoriale să fie respectate;
3. Să i se acorde statut de cobeligerant;
4. În caz că e atacată de Bulgaria sau Ungaria, ea să fie ajutată de Aliaţi, în felul în care le va fi lor posibil, cum ar fi un bombardament sau sabotaj, sau altceva de felul acesta.

Întrebat despre drepturile teritoriale, el a spus că acestea se referă la Transilvania şi că viitorul Basarabiei să fie hotărât în cele din urmă printr-un plebiscit, dar că Româ*nia nu are pretenţii la partea din Dobrogea cedată Bulgarilor în 1940... Din partea Aliaţilor se aşteaptă un ajutor imediat constând în sprijin aerian şi o debarcare la Con*stanţa. .. menţionând... evident numai ruşii sunt în situaţia de a o face...
Referitor la discuţiile purtate la Cairo, s-a primit o scrisoare de la Molotov de către ambasadorul USA, Averell Harriman, trimisă apoi secretarului de stat Cordell Huli şi în care se spunea: „Molotov a explicat că din rapoartele preliminare primite de guvernul sovietic referitor la aceste convorbiri, prinţul Ştirbei nu poate să-l reprezinte pe Iuliu Maniu şi nu este împuternicit de el să poarte negocieri cu Aliaţii; că acum totul este clar: Maniu nu este unul dintre acei lideri care să se poată opune lui Antonescu şi este mai probabil că acţiunile sale sunt întreprinse cu permisiunea lui Antonescu, Maniu fiind doar o unealtă în mâna acestuia. Molotov adaugă că în prezent nu a reieşit clar... că Antonescu manifestă interes sau dorinţă pentru negocierile cu Aliaţii, care să ducă la ieşirea României din război şi trecerea ei de partea Aliaţilor, împotriva Germaniei. Având în vedere cele de mai sus, Molotov conchide că... nu există motive să se acorde importanţă declaraţiilor lui Ştirbei... şi se îndoieşte de rezultatele pozitive... "
În schimb, pe 23 martie, din instrucţiunile Departamentului de Stat către ambasadele americane de la Londra şi Cairo, semnată C. Huli, reieşea altă părere decât a lui Molotov: „...Departamentul împărtăşeşte satisfacţia la abordarea neaşteptat de realistă cuprinsă în propunerile româneşti... Departamentul consideră că anumite aspecte ridicate de Ştirbei nu ar fi într-o contradicţie serioasă cu condiţiile pe care Aliaţii le-ar putea stabili între ei. Autorităţile militare americane consideră că stipulaţiile române nu ridică nici un fel de obiecţie din punctul militar al Statelor Unite. Acestea şi-a manifestat, de asemenea, convingerea că ieşirea României din război şi asumarea de către România a statutului de cobeligerant alături de Aliaţi va avea o importanţă cardinală în desfăşurarea viitoare a războiului... " (C. Hull - Washington)
Ministrul USA, Lincoln MacVeagh pe 24 martie a trimis o telegramă către secretarul de Stat Cordell Hull, aducându-i la cunoştinţă situaţia delicată în care este pusă România în intenţiile germane de a declanşa o nouă ofensivă, prin chemarea lui Antonescu la Cartierul lui Hitler: „La 22 martie Ştirbei a primit prin intermediul britanicilor un mesaj de la ambasadorul român de la Ankara, dezvăluind legătura strânsă între guvernul român şi emisar. (n.n. de fapt Ştirbei fusese trimis cu acordul lui Antonescu, care când plecase Cretzeanu la Ankara îi comunicase unele indicaţii pe care să le spună Aliaţilor şi pe care le-am menţionat mai sus). Am primit o telegramă de la Mihai Antonescu, în care mi se spunea că Antonescu a fost invitat de Hitler şi că el probabil îl va însoţi..." Şi cere unele indicaţii, ţinând cont şi de cele petrecute cu ocuparea Ungariei, dacă e posibil urgent.
Generalul Wilson, comandantul suprem al forţelor aliate din Mediterana, a trimis în aceeaşi zi următorul mesaj Mareşalului:„Nu trebuie sub nici un motiv să mergeţi la Hitler. Dacă o veţi face, aceasta va fi interpretată ca o dovadă categorică a intenţiei României de a colabora până la sfârşit cu Germania şi ţara dv. va trebui să suporte toate consecinţele. Dv. trebuie să capitulaţi imediat în faţa celor Trei Puteri şi să ordonaţi trupelor române să nu mai lupte cu ruşii. Germania se află într-o situaţie disperată în sudul Rusiei şi dv. aveţi acum cea mai bună şi cea din urmă şansă ca să contribuiţi la înfrângerea ei totală. Rezultatele şi natura condiţiilor de pace care, în cele din urmă, vor fi impuse României, vor fi în general determinate de măsura în care ea va contribui la înfrângerea Germaniei. Cu cât veţi face mai mult ca să-i împiedicaţi pe germani, cu atât mai rapidă va fi înfrângerea lor şi cu atât mai mari vor fi perspectivele de a salva România să devină un câmp de bătaie în săptămânile care urmează. Confirmaţi de primire imediat." Telegrama lui Wilson a ajuns după plecarea lui Antonescu la Hitler.
Pe 22 martie Iuliu Maniu i-a timiş un mesaj lui Barbu Ştirbei, solicitând: „... Cu consimţământul Regelui, vă rog să puneţi următoarea problemă repre*zentanţilor britanic şi american, ştiind că există toate indiciile ca României, aseme*nea Ungariei, să i se ceară să accepte trupe germane în ţară... pentru a avea o oarecare bază în vederea organizării unei posibile tentative de a ne opune ocupaţiei germane, noi trebuie să ştim dacă putem conta pe minimum de ajutor din partea anglo-americanilor... regiunea în care se va încerca rezistenţa va fi Oltenia şi Banat pentru a avea astfel posibilitatea unei eventuale retrageri în Iugoslavia... "
Lordul Moyne, ministru din partea Angliei, l-a informat pe Ştirbei „că acest mesaj nu poate fi acceptat întrucât el este adresat numai britanicilor şi americanilor şi nu tuturor celor trei puteri negociatoare; şi că negocierile vor fi reluate după primirea unui mesaj adresat în comun reprezentanţilor britanic, rus şi american." Ruşii şi-au manifestat nemulţumirea pentru faptul că se trimisese telegramă lui Antonescu, fără să fie consultaţi şi ei. 
Ambasadorul american Lincoln MacVeagh l-a informat pe Secretarul de Stat, Cordell Hull, pe 27 martie, despre o scrisoare a lui Molotov, din 18 martie, în legătură cu scoaterea României din război şi dorinţa de a stabili contact cu Antonescu, spunând printre altele:„ Guvernul sovietic are puţine speranţe în utilitatea unui contact prematur cu mareşalul Antonescu, datorită faptului că atitudinea lui fusese în general mai rea decât cea a guvernelor finlandez şi maghiar, lăsându-şi trupele în prima linie împo*triva trupelor sovietice în Crimeea", el „doreşte să încerce să stabilească legătura cu Antonescu " şi „ să considere că măsurile luate deja de generalul Wilson să fie suplimentate", în sensul de mai jos. Lordul Moyne a telegrafiat în dimineaţa aceasta domnului Maniu, din partea guvernului Majestăţii Sale următorul mesaj conţinând esenţa scrisorii lui Molotov:

1. Guvernul sovietic este gata acum să încerce să stabilească un contact cu Antonescu.

2. Pe lângă măsurile cerute deja de generalul Wilson, ei afirmă următoarele:

a. Antonescu trebuie să ordone trupelor române aflate în legătură cu trupele sovietice să depună armele şi să se predea trupelor sovietice. Dacă acest ordin este emis şi executat... Comandamentul sovietic se obligă să trimită trupele capitulate într-una din zonele de pe Prut, pentru a fi predate în scopul organizării unei rezistenţe împotriva trupelor germane.
b. Legătura directă trebuie stabilită, comandamente... să se numească o persoa*nă autorizată... transmiteţi acest mesaj prin mijloace rapide şi înştiinţaţi-ne imediat ce aţi făcut cu aceasta."
Pe data de 25 martie Iuliu Maniu a telegrafiat că cei doi Antoneşti plecaseră la Hitler şi că mesajul generalului Wilson ajunsese după plecarea lor, iar în alt mesaj, tot Maniu comunică întoarcerea celor doi Antoneşti, fără a se fi putut afla hotărâ*rile luate de ei.
Molotov a trimis pe 29 martie, prin A. Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, acordul de sprijin al lui Maniu:„Molotov răspunde că guvernul sovietic nu are nici o obiecţie şi a instruit mi nistrul sovietic de la Cairo să-i spună generalului Wilson, pentru informarea lui Maniu, că dacă domnul Maniu plănuieşte o lovitură împotriva germanilor şi răstoarnă guvernul Antonescu, guvernul sovietic este gata să-i vină în ajutor. "
Nu cu puţin timp înainte Molotov avusese altă părere despre Maniu. Şi se observă că el lucra pe mai multe tablouri. Se angaja şi la Stockholm, fără a preveni pe ceilalţi doi aliaţi. Pe 28 martie, ataşatul militar român de la Ankara l-a întrebat pe colegul lui militar american, pe ce forţe de sprijin aerian s-ar putea bizui Mareşalul Antonescu din partea Aliaţilor, dacă s-ar decide să reziste germanilor? El preciza că Mareşalul are şapte divizii în Crimeea, trei pe Nistru şi alte trei lângă Odesa şi că are alte cincisprezece mobilizate şi concentrate în mod secret... Dominaţia germană este atât de puternică la Ploieşti, încât nu considera că e posibil o distrugere eficientă...

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1157-Începerea-tratativelor-de-la-Cairo-Românii-să-lupte-contra-germanilor

Exploatarea miniera Calimani-saua Nicovala-vf.Retitis *muntii Calimani

Exploatarea minieră Călimani - şaua Nicovala - Vf Reţitiş (2021m.)
Timp de mers: 2 - 2 1/2 ore
Marcaj: triunghi albastru
Caracteristici: pericol de rătăcire iarna pe ceaţă.

Sursa:http://tara-dornelor.ro/trasee/calimani

Asasini in slujba Mafiei * Joseph "The Animal" Barboza

Joseph "The Animal" Barboza (1932 - 1976)
Crime comise: 26
Afiliatie: Familia Patriarca (care actioneaza in Providence, Rhode Island si Boston)
Cel mai cunoscut asasinat: Cornelius si Stevie Hughes. In 1966, cel mai bun prieten al lui Barboza, Vincent "The Butcher" Flemmi este aproape ucis intr-un schimb de focuri cu fratii Hughes. "The Animal" ii vaneaza pe cei doi vreme de aproape 6 luni de zile, interval in care tortureaza cu bestialitate si executa mai multi prieteni si membri ai familiei Hughes, pentru a afla locul in care se ascund. In cele din urma, ascunzatoarea din Boston a fratilor Hughes este dezvaluita, iar Barboza ii prinde si ii tortureaza cateva zile, inainte de a-i ucide.
Barboza, fost boxer profesionist, era extrem de violent si impulsiv, performand chiar acte de canibalism si necrofilie cu victimele sale. Porecla "The Animal" a capatat-o intr-un club din oraselul Revere din Massachussetts, cand a baut peste masura si patronul italian, un barbat in varsta, l-a poftit afara, iar Barboza a inceput sa-l palmuiasca. Henry Tameleo, uncapo bastone (sef secund) al familiei Patriarca, i-a ordonat nervos: "Nu vreau sa-l mai palmuiesti pe acest om! Nu vreau sa-l mai atingi niciodata cu mana pe acest om!" Infuriat, Barboza s-a repezit asupra batranului, l-a muscat brutal de ureche, i-a sfasiat-o cu dintii, a mestecat-o si a inghitit-o. Apoi, a urlat la Tameleo: "Uite, nu l-am atins cu mainile!". Foarte putine detalii se cunosc despre anii din urma ai lui Barboza; incepand cu 1967, devine informator F.B.I., iar in 1970 este primul mafiot care intra in deja faimosul Program de Protectie al Martorilor, dupa ce ajuta la condamnarea bossului suprem Raymond Patriarca si depune marturie impotriva a numerosi alti capi mafioti.

Sursa:http://singurafelina.blogspot.ro/2014/06/asasini.html

Teoria Pamantului Gol – de la extraterestri la nazisti

Desi multi dintre noi gasesc ca ideea unui Pamant gol in interior este mai degraba una ridicola, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la indemana oricui in prezent, teoria care exploateaza aceasta varianta dateaza din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii. Ea apare atat in folclorul islandez, cat si in indepartatul Tibet, iar ideea de baza este aceeasi: din adancurile Pamantului izvoreste adevarata intelepciune, iar acolo se afla o populatie avansata atat din punct de vedere spiritual, cat si tehnologic. Sau poate Paradisul pierdut? Sau este in realitate adevarata locatie a Atlantidei? Sau poate micii omuleti verzi nu vin din spatiu cum credem noi, ci chiar din centrul Pamantului, unde isi au baza pentru farfuriile lor zburatoare. In acest caz, ar trebui sa ne scoatem palaria in fata lor si sa-i numim "intraterestri"…Cat este adevar si cat este fictiune?

Variatii pe o tema data
Teoria sustine ca Pamantul nu este o sfera solida, ci este gol in interior, iar deschiderile catre lumea interioara sunt polii. Aceste "porti" au fost multiplicate in timp, ca urmare a diversitatii geografice, prin urmare, polilor li s-au adaugat pesterile din jungla sud-americana, muntele Meltpego Punson din Tibet, Stonehenge, Anglia sau Muntele Shastra din California. In prezent, aceasta teorie a trecut de pragul in care este descrisa drept sursa unei mari intelepciuni, poate si pentru ca oamenii moderni nu mai doresc sa creada in vise, ci vor sa atinga, sa vada si, mai ales, sa afle exact ce beneficiu le poate aduce orice noua descoperire, cantarita din punct de vedere material. Faptul ca vechimea teoriei Pamantului Gol contrasteaza cu lipsa unor informatii concrete in legatura cu acest subiect, i-a facut pe foarte multi sa speculeze ca aceasta este de fapt sursa celui mai mare secret guvernamental existent. Ramanand in aceeasi sfera, conspiratia a fost pusa in legatura directa cu altele, printre care cea a rasei ariene care continua sa se dezvolte si cea a mortii inscenate a lui Hitler, care traieste bine-sanatos in adancurile Pamantului.
In Occident, ideea a prins aripi in anul 1628, cand Edmund Halley marturisea: "Eu cred ca Pamantul e constituit din sfere concentrice, ca o cutie de puzzle chinezeasca. Aceste sfere sustin viata si sunt imbaiate intr-o lumina eterna". In opinia lui, aurora boreala era cauzata de gazul care scapa din interior prin crusta subtire. Pornind de la Haley, John Simms a dezvoltat in jurul anului 1800 noile teorii ale golului. "Haley avea dreptate in legatura cu sferele concentrice, dar nu a mentionat deschiderile de la poli. Oceanul curge din si inspre aceste deschideri si nu este nicio indoiala ca exista, de asemenea, locuitori in interiorul Pamantului."

Noua teorie venea pe un fond istoric propice, cand descoperirile stiintifice erau in toi. In acea perioada, presedintele Statelor Unite, John Quincy Adams, a aprobat o expeditie pe mare care sa fie condusa de catre Charles Wilkes. Americanii se mandreau cu prima misiune ampla dedicata localizarii si explorarii Pamantului Interior. Presedintele a fost mai mult decat incantat sa finanteze aceasta calatorie unica, in speranta ca Americii i se va atribui cea mai mare descoperire de la insasi descoperirea ei. Temerara calatorie urmarea sa dezvaluie locuri pe care nimeni nu le vazuse vreodata, desi toata lumea vorbea despre ele de sute de ani. Aceasta expeditie avea sa joace un rol important pentru stiinta intrucat, chiar daca Pamantul Interior a ramas o necunoscuta, navigatorii au adus inapoi materiale importante pentru geologie, botanica, zoologie, antropologie, care au dus ulterior la necesitatea formarii unei fundatii. Cel putin trei dintre oamenii de stiinta aflati la bord au primit recunoasterea internationala a cercurilor stiintifice ca urmare a descoperirilor lor.
In 1906, William Reed Teed publica lucrarea "Fantoma Polilor", in care explica de ce polii nu au fost localizati: pentru simplul fapt ca acestia nu existau. In opinia acestuia, denumirea generica de "poli" se referea, de fapt, la intrarile catre interiorul Pamantului. Un alt autor, Marshall B. Gardner publica o carte intitulata "O calatorie catre interiorul Pamantului", in cadrul careia impinge aceasta credinta la extreme: "Eu am descoperit ca teoriile anterioare sunt cumva pe directia buna dar, ca o adaugare, eu cred ca interiorul Pamantului este iluminat de un soare care are aproximativ 600 de mile in diametru, iar gaurile de la poli au cu siguranta mai mult de 1000 de mile in diametru". Subiectul nu era chiar nou. Inaintea lui a mai existat un "vizionar" care impartasea aceeasi idee excentrica, Cyrus Teed. In 1897, acesta sustinea: " Noi de fapt traim in interiorul Pamantului, sub suprafata interioara a crustei. In interiorul golului sunt Soarele, Luna, stelele, planetele si cometele. Nu exista absolut nimic in exterior. Interiorul este tot ceea ce este". Ideea poate parea cel putin aberanta pentru astronomii moderni, care descopera noi si noi galaxii la milioane de ani-lumina distanta. Cu toate acestea, in anii '40 in Germania, adeptii teoriei erau numerosi.

Adolf Hitler si mirajul Pamantului Gol
In 1913, Rudolf Glauer infiinteaza societatea Thule, la care adera de-a lugul timpului numeroase societati secrete politico-militare. Mixul mitologic pe care acesta l-a tesut in jurul societatii sale a atras o multime de germani, vrajiti de ipoteza unui taram ascuns de unde izvoreste intelepciunea lumii si puritatea. In concluzie, Thule fusese populata de fiinte magice, initiate de extraterestri, iar descendentii lor nu erau nimeni altii decat arienii. Cei mai puri descendenti ai acestora erau, evident, germanii, iar menirea lor era sa mosteneasca puterea stramosilor si sa se foloseasca de cunostintele lor avansate. Atat de convinsi erau germanii de autenticitatea radacinilor lor, incat unul dintre teoreticienii partidului nazist, Alfred Rosenberg, avea sa declare in 1946: "Totul a plecat de la aceasta societate. Invatatura secreta pe care am primit-o acolo ne-a ajutat si mai bine decat diviziile noastre de SA si SS sa cucerim puterea. Fondatorii Societatii Thule erau niste veritabili magicieni". Dogma acestei societati avea sa fie baza miscarii Pamantului Gol in Germania, initiata de aviatorul Peter Bender. In opinia acestuia, Pamantul nu avea fata externa, deoarece era o gaura intr-un Univers stancos care se intinde la infinit.
Desi pare greu de crezut, imposibilitatea acestei fantezii este direct proportionala cu adeptii ei, printre care se numarau si ofiteri superiori din aviatie si marina. Nu a durat mult pana ca insusi Hitler sa imbratiseze ideea unui Pamant Gol. In 1942, in plin razboi, Hitler a comandat o expeditie secreta. In ideea ca ideile lui Bender erau adevarate, atunci germanii ar fi putut spiona armata britanica fara ca aceasta sa aiba habar. Insotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltica. Daca Pamantul ar fi fost concav, atunci reflectarea undelor radar ce se propaga in linie dreapta vor furniza imagini ale unor puncte indepartate situate pe fata interna. Acesta era planul militarilor pentru a afla pozitia inamicilor. Nu mai este nevoie sa spunem ca acest lucru nu s-a intamplat decat in imaginatia lor. Dezvoltata pe fondul instabilitatii si insecuritatii proprii Germaniei acelor timpuri, situarea inauntrul unui Pamant Gol mai avea si un alt efect psihologic, dupa cum subliniaza Jacques Bergier si Louis Pauwels: "Teoria Pamantului Gol pe dinauntru dadea fiintei umane senzatia de-a fi infasurata, inchisa, protejata ca un fetus in pantecul mamei". Dupa moartea lui Hitler, multi nu au vrut sa creada intr-un final banal al unuia dintre cele mai marete destine ale omenirii, prin urmare s-au convins ca acesta nu s-a sinucis ci ca, impreuna cu aghiotantii sai, s-a strecurat in adancurile Pamantului, unde au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti.
Ideea unei lumi inedite a inflacarat mintile multor aventurieri. Unul dintre ei a mers mai departe cu aceasta cercetare. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea "Pamantul Gol", dupa care a initiat constructia unei asezari in America de Sud, hotarat fiind sa descopere posibile intrari care sa il angajeze in calatoria vietii lui. Mai tarziu, acesta a disparut fara urma intr-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul. Asa sa fie oare?

Mistificarea lui Byrd
Numele amiralului Byrd este relationat cu descoperirea Pamantui Gol. Un explorator pasionat, acesta a participat la misiuni de cercetare atat in Antarctica, cat si in Arctica, evenimente care au oferit un nou impuls teoriei Pamantului Gol. Initial s-a crezut ca expeditiile sale vor pune capat odata pentru totdeauna acestor fantezii dar, in final, lucrurile s-au asezat altfel. Documente legate de aceste expeditii, cat si jurnalele lui Byrd au fost depuse ulterior in analele universitatii din Ohio. Faptul ca unul dintre jurnale lipsea, a generat o intreaga plasa de intrigi. Asta, si faptul ca Byrd s-a referit la Antarctica drept "Pamantul Misterului Vesnic" si a notat: "As vrea sa vad pamantul dincolo de Polul Nord. Zona de dincolo de pol este centrul Marelui Necunoscut". Aceste dovezi au fost mai mult decat suficiente pentru cei care au crezut in teorie.
Operatiunea Highjump, demarata de guvernul american in 1946, il avea la bord si pe amiralul Byrd. Scopul declarat era acela de a explora zona Antarcticii din punct de vedere geografic, geologic, hidrografic, de a testa conditiile electromagnetice ale zonei, de a consolida suveranitatea Statelor Unite in zona si de a testa reactiile corpului uman in conditii extreme. Misiunea a fost intrerupta brusc in luna februarie a anului 1947, cu sase luni mai devreme decat data prevazuta initial, fara nicio explicatie acceptabila.

Tocmai pastrarea misterului asupra adevaratei motivatii au deschis cutia Pandorei. Presupusul jurnal lipsa al amiralului cuprindea chiar evenimentele din luna februarie, insa cuvintele scrijelite pe hartie au fost prea dure pentru urechea sensibila a omenirii. O varianta neautentificata a acestui jurnal circula pe internet, iar aici Byrd povesteste in detaliu expeditia sa care l-a dus dincolo de gheturi, catre un taram verde, unde a fost intampinat de oameni blonzi prietenosi, care l-au condus catre Maestru. Urmeaza o lectie de filozofie si de viata pe care cel numit Maestru o va oferi umanului Byrd. Cu lectia invata, acesta se urca iar la bordul aparatului sau de zbor si revine pe taramurile inghetate in mijlocul omenirii care se indreapta catre pieire. Ceea ce nu se mentioneaza aici este ca luna februarie in zona Antarcticii este atat de dura din punct de vedere al conditiilor meteo, incat o misiune de cercetare aici inseamna timp si resurse pierdute, iar un zbor este de-a dreptul imposibil.

De ce nu poate fi Pamantul gol in interior - fapte stiintifice
Intr-un articol al publicatiei The New Scientist, oamenii de stiinta sunt invitati sa isi ofere parerea de experti asupra acestei chestiuni. Acestia sunt de acord asupra faptului ca in cazul in care Pamantul ar fi gol, omenirea ar fi in pericol de sufocare, sete, seceta, foamete, inghet si in final, scufundare. Chiar in aceasta ordine. Un Pamant gol nu ar avea suficienta masa pentru a sustine existenta atmosferei prin forta gravitatiei, iar apa de la suprafata s-ar evapora. De asemenea, nu ar exista campul magnetic, generat de nucleul din fier lichid al Pamantului. Busolele nu ar functiona, iar anumite pasari migratoare ar fi total debusolate in ceea ce priveste orientarea. Insa asta ar fi cea mai mica grija. In lipsa unei atmosfere, radiatiile din spatiu nu ar mai intampina nicio bariera, iar viata pe Pamant nu ar fi avut nicio sansa. Nu ar exista niciun fel de activitate vulcanica si nici urma de lava. Si mai ales, un Pamant Gol ar avea o masa de 5 x 1022 de kilograme, ceea ce inseamna doar o mica parte din masa sa reala.

Facts - literatura inspirata din teoria Pamantului Gol
Teoria Pamantului Gol, dincolo de dezbaterile pe care le-a generat, a infierbantat mintile scriitorilor si, mai ales, le-a oferit un material numai bun pentru a fi exploatat. Prin urmare, multi dintre cei care isi doresc cu ardoare sa creada in aceasta teorie, s-au folosit de aceste produse ale literaturii si fictiunii pentru a oferi credibilitate credintelor lor, parcurgand practic drumul in sens invers. Printre personajele culturale importante care au scris despre Pamantul Gol se afla : H.G. Wells, Aldous Huxley, Herman Hesse, Edgar Allan Poe, Edgar Rice Burroughs si, poate cea mai cunoscuta lucrare dintre toate, cea a lui Jules Verne, "Calatorie catre centrul Pamantului".

Preluat de pe :http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4232282-teoria-pamantului-gol-de-la-extraterestri-la-nazisti

Ferdinad Magellan si prima expeditie in jurul Pamantului

Ferdinand Magellan şi prima expediţie în jurul Pământului

Magellan a fost născut în 1480 în Sabrosa, Portugalia. A rămas orfan la vârsta de 10 ani, iar tânărul Ferdinand a devenit pajul reginei Leonor. Întreaga tinereţe şi-a petrecut-o luptând prin Egipt, India şi Malaezia. În ciuda serviciilor sale, nu a fost protejat de regalitate şi în 1517 însoţit de cosmograful Ruy Faliero şi-a oferit serviciile Curţii Spaniole din Sevillia.
În acest timp, Tratatul de la Tordesillas a împărţit Lumea Nouă: Portugalia a luat Brazilia până la Indiile de est şi Spania a luat partea de vest a Braziliei până la meridianul 134.
Magellan a vrut să vadă dacă Insulele Molucca chiar aparţineau Spaniei, aşa cum credea el. Regele Charles al V-lea, a aprobat expediţia, aşa că Magellan a pornit cu 5 vase pe 20 septembrie, 1519. Au navigat către Brazilia şi apoi au coborât către linia de coastă a Americii de Sud, apoi către San Julian, Patagonia, unde şi-au petrecut iarna. În timp ce stăteau în San Julian a avut loc o tentativă de răzvrătire, un căpitan a fost decapitat, iar câţiva sclavi au fugit. Alţi membrii de pe vas care au fost găsiţi vinovaţi au fost puşi să lucreze în lanţuri. Apoi, 3 dintre cele 5 vase au trecut prudente strâmtoarea Magellan. A urmat debarcarea în Guam şi apoi au navigat către Cebu, în Filipine, unde Magellan a hotărât să lupte în război în încercarea de a câştiga bunăvoinţa unui conducător local.
Cumnatul lui Magellan, Duarte Barbosa şi căpitanul unuia dintre vase, Joao Serrao au fost ucişi în bătălie. Câţiva dintre membrii echipajului s-au îmbolnăvit şi cei care au supravieţuit au fost nevoiţi să ardă vasul. Magellan a murit în bătălie, în timpul unei razii, când cei care conduceau vasul au amânat să ceară ajutor sperând că el va fi omorât în bătălie. Juan Sebastian Del Cano, un fost răzvrătit, a dus misiunea la sfârşit făcând înconjurul lumii, ajungând în Seilla pe 8 septembrie 1522.

Cine l-a îndrumat

În călătoria lui, Magellan nu a fost îndrumat de nimeni, pentru că a fost prima persoana care a făcut o astfel de călătorie. A fost însoţit de un echipaj de 234 de barbati din Spania, Portugalia, Italia, Grecia şi Franţa.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-expeditii-faimoase/

Legende infricosatoare * Iubirea distrusa pe lacul din parcul Inokasira

Iubirea distrusă pe lacul din parcul Inokashira

Plimbările cu barca pe lac sunt destul de romantice. Linişte, aer, calm… Se aude doar sunetul păsărilor care înconjoară lacul. Vă aflaţi doar dvs. cu iubitul sau iubita vostru/voastră. Un vânt adie şi trece prin părul vostru. Acesta e blestemul care provoacă sfârșitul relatiei voastre. Sau cel puţin aşa se întâmplă pe toţi îndrăgostiţii care se hotărăsc să se plimbe cu barca pe lacul din parcul Inokashira din Tokyo. Aceasta este legenda urbană: toţi îndrăgostiţii care îndrăznesc să ajungă pe acest lac, relaţia lor de iubire va fi “ruptă” pentru totdeauna.
Legenda urbană îşi are originea într-o străveche legendă japoneză. Zeiţa Benzaiten care ar stăpâni acele locuri ar fi o zeiţă extrem de geloasă… aşa că ea blestemă toate cuplurile care ar îndrăzni să-şi arate dragostea unul faţă de celălalt pe lac.
Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Anul hotărîtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic

Anul hotărîtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic
de Cicerone Ionitoiu

Anul 1944 a început cu masive bombardamente asupra capitalei Reichului. în acea zi de 1 ianuarie, Hitler a ţinut un discurs, poate numai pentru el, sub zgomotul asurzitor al exploziilor bombelor de toate calibrele, aruncând vorbe în vânt: „Eu zic cu încredere poporului german: unde Aliaţii vor debarca, ei vor avea primirea ce li se cuvine. " Şi într-adevăr au avut o primire entuziastă, spre deziluzia Fuhrerului. La celălalt capăt care mai rămăsese Axei, împăratul Japoniei îşi da curaj în mesajul de Anul Nou: „Poporul este strâns unit pentru a zdrobi Anglia şi USA." 
Iar Laval, care nu bănuia ce-l aşteaptă în anul ce venea, vorbea în vânt: „Eu vă spun cu o asigurare liniştită că armata germană nu va fi învinsă. " Probabil era o încurajare tardivă după atacul asupra Parisului din noaptea de Anul Nou care făcuse 250 de morţi şi peste 300 de răniţi, după radio Londra.
Mihai Antonescu, responsabilul politicii noastre externe, era obsedat de o pace de compromis care ar putea salva Europa de bolşevism şi pe această linie de autoîncurajare se înscrie şi textul ministrului Fr. Nanu lăsat ministrului belgian de la Stockholm, prinţul de Croy, din însărcinarea Mareşalului. La început de an, pe 4 ianuarie 1943, a avut loc acasă la dr. Lucian Stănculescu, şedinţa PNŢ, cu participarea lui Ghiţă Pop, Aurel Dobrescu, Cezar Simionescu, Ilie Lazăr, generalul Gabriel Negrei, Anton Chrihan, Mihai Răutu, Teodor Roxin, Costache Lupu... şi unde s-a discutat situaţia politică şi mersul războiului.
Pe 8 ianuarie 1943 Secretarul de Stat american, Cordell Hull, preciza că poblema condiţiilor capitulării României este de competenţa Comisiei Consultative Europene de la Londra, hotărâtă în cadrul Conferinţei de la Moscova: „ Ca una din sarcinile prime ale Comisiei, pe care le doresc cele trei guverne este ca să prezinte, cât mai repede posibil, recomandări detaliate privind condiţiile capitulării ce urmează a fi impuse fiecăruia din statele europene cu care una din cele trei mari Puteri se află în război şi mecanismul necesar pentru asigurarea îndeplinirii acestor condiţii."
În timp ce preocuparea Aliaţilor era de a se ajunge la convingerea Românilor pentru o capitulare necondiţionată, în discuţiile ce le va avea cu reprezentantul lui Iuliu Maniu, Mihai Antonescu îi comunica lui Frederic Nanu la Stockholm să conti*nue tactica tratativelor neangajate şi să nu se ia noi angajamente faţă de Rusia, prin delegaţii ei oficiali din capitala Suediei.
Încă de pe 5 ianuarie începuse ofensiva sovietică în Ucraina, în direcţia Kirovograd şi deocamdată nemţii încearcă să se apere cu disperare, spre a evita încercuirea într-o pungă, în care până la sfârşitul lunii ianuarie vor fi prinse peste 10 divizii germane, ce vor fi măcinate până la mijlocul lui februarie. Nu trebuie uitat că în aceeaşi perioadă, românii aveau 7 divizii, alături de cele 5 divizii germane în capcana din Crimeea, a căror soartă va fi foarte dificilă în mai puţin de 4 luni.
La celălalt capăt al Axei, în Oceanul Pacific, japonezii începuseră să bată în retragere în timpul anului 1943 şi pierdeau atol după atol, insulă după insulă, retrăgându-se de la porţile Australiei. Mai aveau şi un necaz în coastă: China, care fusese abandonată, fiind lăsată pentru sfârşit. China izolată şi fără aprovizionare din partea americanilor şi englezilor, după ocuparea Birmaniei, continua să fie susţinută cu ajutorul aviaţiei, peste munţii Hymalaia - un adevărat pod aerian. La Cairo, în drum spre Teheran, Roosevelt şi Churchill îi promiseseră lui Tchan Kai-Chek sprijin ca să pornească lupta, şi în acest sens trimiseseră întărituri în golful Bengal. Armata care fusese nevoită să se retragă din Birmania era antrenată şi pregătită de luptă în India. în acelaşi timp, trupele de gherilă chineze hărţuiau armata japoneză de ocupaţie de pe coasta de est a Asiei.
În februarie 1944, americanii au realizat o mare spărtură în perimetrul defensiv japonez, ceea ce a scurtat drumul spre victorie. Interesul americanilor era ca să nu se lase China la discreţia japonezilor, fiindcă astfel un milion de niponi aflaţi pe continent, răspândiţi până la Singapore, ar fi putut fi utilizaţi în luptele din arhipelagurile Pacificului. În februarie 1944 în Birmania au început lupte înverşunate cu japonezii care cu greu dădeau înapoi, dar au fost nevoiţi s-o facă şi anglo-indienii au pus un picior solid în această ţară, venind cu întărituri dinspre golful Bengal. Puterea zdrobitoare a Aliaţilor începea să se simtă şi în Pacific.
După ocuparea arhipelagului Marshall, americanii au hotărât din punct de vedere strategic să ocupe arhipelagul Mariane şi în vederea acestui scop au pus la punct o flotă „cea mai mare care a existat vreodată în Pacific", compusă din 535 de vase de luptă şi alte nave, care să transporte aproape 128.000 de oameni pregătiţi pentru asalt. Ceea ce este important este faptul că această forţă se pregătea în acelaşi timp cu cea care urma să invadeze Franţa şi amândouă vor acţiona simultan atacând forţele ce se aflau în debandadă la cele două capete ale Axei.
Iuliu Maniu constituia obiectivul principal al serviciilor de informaţii, nu numai româneşti, dar şi a celor germane. După o serie de intervenţii cu privire la condiţiile de detenţie a celor arestaţi, guvernul a hotărât să trimită pe 11 ianuarie pe maiorul magistrat Titus Goruneanu la Maniu acasă şi să-i încredinţeze spre a fi citit, răspunsul forurilor oficiale la comunicările ce le făcuse şi după ce a luat la cunoştinţă, le-a restituit, cu mulţumiri şi a transmis guvernului rugămintea pentru ofiţerii englezi prizonieri la Timiş: „ Sunt mulţumiţi de tratamentul ce-l au din partea autorităţilor, cu singura observare însă că deşi primesc solda gradului ofiţeresc respectiv, nu primesc totuşi şi accesoriile soldei... şi Dl Maniu atrage atenţia că gradaţii englezi sunt trataţi corespunzător gradului militar, dar nu şi titlurilor academice ori situaţiei lor sociale... Este în interesul nostru să li se amelioreze tratamentul printr-o hrană mai bună şi locuinţă cu baie."
Referitor la intervenţia pentru Petru Groza, Maniu primeşte informaţia că se ştie că e un om bogat şi deci nu poate fi comunist, dar e cunoscut ca total neserios şi îşi închipuie că e capabil să se amestece în ideologii politice pe care nu le înţelege şi din care cauză a avut neplăceri acum, ca şi în trecut. Şi cazul Groza, ca şi al legionarilor, va fi soluţionat de justiţie în conformitate cu legile Ţării şi interesele de Stat. Faptul că supravegherea lui Iuliu Maniu de către germani devenise bătătoare la ochi şi făcea să circule fel de fel de zvonuri, l-a făcut pe Eugen Cristescu, şeful serviciului special de informaţii, să se adreseze colonelului Rodler, şeful secţiunii din România a S.I.A.G., pe 18 ianuarie şi să-i spună:„Locuinţa lui Maniu din Str. Sfinţilor 10 este supravegheată de automobilul nr. 416 Sibiu, schimbat după aceea cu un Mercedes foarte elegant şi e posibil ca acei indivizi să recurgă şi la acte de violenţă contra dlui Maniu. Dl Mareşal a rugat să se intervină pentru încetarea acestei acţiuni, deoarece domnia sa cunoaşte acest caz şi acţiunea dlui Maniu, pe care o consideră că nu are nici un ecou în masa populaţiei."
Eugen Cristescu menţionează că socoteşte aceste servicii de informaţii, cu caracter clandestin, ce execută operaţiuni pe teritoriul României, ştirbind suveranitatea Statului român şi se mai poate trage concluzia că însăşi supravegherea oficială româ*nească este controlată de germani, în mod public şi în condiţii să jignească guvernul şi să rănească simţămintele de demnitate românească.
Partidul Naţional-Ţărănesc era preocupat şi de soarta postbelică şi prin fruntaşii săi căuta să discute şi să cristalizeze hotărâri care se vor pune în aplicare „mâine". Astfel în seara de miercuri 19 ianuarie 1944 a avut loc o şedinţă a fruntaşilor din cercurile de studii, la care a fost prezent şi Ion Mihalache şi la care Iuliu Maniu în cuvântul său a vorbit despre situaţia generală şi s-a referit la activitatea tehnicienilor chemaţi să studieze probleme şi să sugereze soluţii ce vor putea fi luate în considerare când partidul va avea răspunderea. Soluţiile propuse trebuie să fie cele mai bune şi cele mai cuminţi, indiferent de linia pe care ei îşi închipuie că partidul trebuie s-o aibă.
„ Un partid de opinie publică, un partid viu nu trebuie să se sperie de curentele din sânul său; ele sunt de dorit, fiindcă numai partidele moarte, înţepenite în idei vechi şi refractare oricăror pulsaţii, îşi asigură o omogenitate. Partidul este naţional şi de dreptate socială. Ţelul suprem este reîntregirea ţării; pentru îndeplinirea lui nici o jertfă, nici o muncă şi nici o strădanie nu vor fi neglijate. Politica generală a partidului, dusă în împrejurări atât de vitrege şi în mijlocul atâtor primejdii, ţinteşte la atingerea acestui ţel. Dar partidul nu poate să rămână străin de spiritul vremii, cu atât mai mult cu cât ideea de dreptate socială figurează în programul său de la început. Tehnicienii adunaţi în cercurile de studii vor găsi soluţiile cele mai bune care să pună de acord interesele ţării cu exigenţele de ordin internaţional, pentru a asigura poporului român dreptatea socială de care este însetat."
Spania care participase în răsărit cu o „divizie albastră" şi-a retras-o pe 19 ia*nuarie 1943, ea probabil ştiind mai multe decât noi, fiind şi mai aproape de izbucnirea vulcanului din Canalul Mânecii. Şi generalul Charles de Gaulle vorbea cu mai multă siguranţă în discursul de la Dakar de pe 25 ianuarie: „Acest război este pentru noi o chestiune de viaţă sau de moarte. Nu se va sfârşi odată cu terminarea războiului. Franţa va avea nevoie de concursul tuturor fiilor ei..." 
Fiind întrebat în Camera Comunelor referitor la Polonia, Eden a spus, după relatarea BBC din 28 ianuarie: „ Pentru Anglia, frontierele Poloniei sunt şi azi cele din 1939, înaintea agresiunii Germaniei; cât despre viitor, baza poziţiei noastre rămâne Charta Atlanticului. "
Îngrijorarea creşte în rândurile politicienilor ardeleni din cauza frământărilor interne din Ungaria, unde lumea e nemulţumită de continuarea războiului şi le este teamă că opoziţia ungară va încheia armistiţiu cu anglo-americanii, în schimbul întregii Transilvanii. Anglia la această oră găzduieşte deja 200.000 de oameni ce se pregătesc intens pentru invazia Europei, în timp ce serviciile ei de informaţii urmăresc intoxicarea şi dezinformarea Germaniei, prin tot felul de manevre derutante. Numai Adolf Hitler se încurajează în discursul din 30 ianuarie: „în ciuda tuturor acţiunilor diabolice ale adversarilor noştri, această luptă se va termina în cele din urmă cu cea mai mare victorie a Reichului German... " Răspunsul a venit prompt, în următoarele 24 de ore. Englezii, în două raiduri, pe 31 ianuarie, au lansat 5.000 de tone de bombe asupra Berlinului.
Sovieticii şi ei trecuseră al terciuirea celor zece divizii germane prinse în încercuirea din Ucraina. Ei nu neglijau nici asaltul ideologic pe care îl neglijaseră odată cu desfiinţarea Comintemului. După anunţarea acelei desfiinţări, Dimitrov, secretarul acelui organism de expansiune a ideologiei comuniste, după un turneu de studii în ţările Orientului apropiat (Siria, Turcia, Iranul, Irakul, Cairo şi Palestina) s-a instalat în Transcaucazia, la Tiflis, unde a stabilit posturi de radio pentru a face propagandă în limbile popoarelor balcanice şi de unde se expediau şi curieri în aceste ţări, ce urmau „să fie eliberate de armata roşie", fiindcă nu se mai punea problema unei debarcări anglo-americane.
Pe 31 ianuarie americanii anunţaseră că în cursul lunii ianuarie fabricaseră 8.789 de avioane, gata de a fi folosite pe fronturile împotriva Axei. Minai Antonescu face aluzie prietenilor lui Maniu că ar fi bine să aibă loc o convorbire cu Mareşalul. Pistonat şi de Mihai Popovici şi de dr. Lupu, Iuliu Maniu le spune: „Nu stau de vorbă cu acest nebun decât dacă se decide să plece de la conduce*re, ori să formeze un guvern naţional, altceva nu am de discutat cu el. "
Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc nu vedea altă soluţie decât plecarea cât mai grabnică a lui Barbu Ştirbei la Cairo şi a aranjat ca pe 2 februarie să meargă la Buftea cu Ion Hudiţă. Maniu, ferm convins că anglo-americanii vor merge uniţi cu ruşii până la capăt si nu vor discuta decât pe baza capitulării necondiţionate, i-a spus lui Barbu Ştirbei: „În aceşti ani de război, mentalitatea englezilor faţă de germani s-a schimbat în aşa măsură, a continuat el, încât astăzi ei acceptă nu numai desfacerea unităţii Reichului, dar sunt dispuşi să-i lase şi pe ruşi să ocupe o mare parte din el, pentru 20-30 de ani; toate celelalte probleme privind raporturile cu ruşii pierd din importanţă în faţa hotărârii Angliei de a pedepsi Germania; aceasta este convingerea mea fermă şi de aceea, d-le Ştirbei, eu te rog din tot sufletul meu să pleci cât mai repede în afară, unde, sunt sigur, că te vei convinge, ca şi mine, că nu mai e cazul să ne facem iluzii şi că ieşirea noastră din alianţa germană este o necesitate urgentă şi vitală. "
În faţa agravării situaţiei prin înaintarea rusească, Mareşalul Antonescu s-a pregătit pentru evacuarea autorităţilor din Basarabia şi Bucovina de Nord, ceea ce a făcut pe Iuliu Maniu să transmită conducătorului statului să nu facă acest lucru. Se zvonea că Mareşalul luase hotărârea să se depună în Elveţia un fond de zece milioane franci elveţieni pentru sprijinirea fruntaşilor basarabeni şi bucovineni în cazul când aceştia ar fi nevoiţi să se refugieze din faţa tăvălugului rusesc. Şi în aprilie vom asista la o „bătălie" pentru ocuparea unui loc pe listă, chiar de unele cadre universitare care nu erau legate de cele două provincii.


Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. ....

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1156-Anul-hotărîtor-1944-Sovieticii-nu-neglijau-nici-asaltul-ideologic

Asasini in slujba Mafiei: Salvatore "Salvie" Testa

Salvatore "Salvie" Testa (1956 - 1984)
Crime comise: peste 15
Afiliatie: Familia Scarfo (cea mai puternica banda criminala din Philadelphia)
Cel mai cunoscut asasinat: Rocco "Boom Boom" Mancini. In 1982, la un an dupa ce Mancini il omoara pe tatal lui "Salvie", dinamitand restaurantul in care Testa Senior isi lua cina, Salvatore se razbuna impuscandu-l pe Mancini, intr-o parcare, de trei ori - in piept, in gat si in cap - si indesandu-i in gura trei pocnitori de Revelion pentru a ironiza specialitatea lui Mancini: explozibilii.
O fire extem de violenta, cunoscut si drept "Printul Incoronat al Mafiei din Philadelphia", Salvatore intra de tanar in gratiile bossului suprem al Philadelphiei, Nicodemo Scarfo, ajutandu-l pe acesta in lupta pentru suprematie dintre familia Scarfo si familia Riccobene, razboi mafiot in care a comis numeroase asasinate. Este numit capo la numai 26 de ani si devine tinta predilecta a killerilor trimisi de Riccobene. Supravietuieste de 17 ori incercarilor de asasinat, dar isi primeste lovitura de gratie in 1984, chiar de la Scarfo, care devenise temator cu privire la puterea din ce in ce mai mare pe care "Salvie" o acapara in familie.

Preluat de pe :http://singurafelina.blogspot.ro/2014/06/asasini.html

Semne că există fantome sau spirite în jurul tău!

Considerate fenomene paranormale, intamplarile despre fantome ridica numeroase semne de intrebare. Unii oameni cred ca exista posibilitatea ca spiritele sa stea in preajma noastra, in timp ce altele considera ca este vorba doar despre povesti menite sa inspaimante lumea. Tu crezi ca exista fantome? Iata 10 semne care iti vor schimba perceptia asupra a ceea ce se intampla in jurul tau!
Desi nu multe persoane cred ca exista fantome, specialistii in domeniu incearca sa ne avertizeze in legatura cu diferite intamplari bizare. Asa ca nu ar trebui sa tratezi cu indiferenta anumite semne care iti pot indica ca un spirit incearca sa ia legatura cu tine. Poate ca el vrea sa te avertizeze ca esti in pericol ori, dimpotriva, sa isi apere teritoriul in care bantuie.

1. Simti deseori ca nu esti singura intr-o incapere. Daca ti s-a intamplat sa mai simti o prezenta in apropierea ta, cu siguranta ai intrat in campul energetic al unui spirit. In functie de senzatia pe care ai avut-o in acel moment, el are intentii bune ori nu.

2. Simti brusc ca iti este frig intr-o camera in care te simteai bine. Acum un minut te simteai confortabil, iar acum simti ca a trecut un curent de aer rece pe langa tine, desi nu exista o explicatie clara pentru acest lucru.
3. Pana de curent inexplicabila. Fantomele sunt des asociate cu problemele de energie electrica dintr-o locuita. Astfel de intamplari ridica semne de intrebare, in special atunci cand specialistii nu gasesc o explicatie clara pentru aceste fenomene.

4. Animalele de companie se comporta ciudat. Animalele simt imediat prezenta unui spirit in preajma lor. Nu ar trebui sa te mai intrebi daca exista fantome atunci cand ele privesc in gol ori se agita in prejma a ceva ce pare invizibil, ci sa iei lucrurile in serios. Unele isi ies din minti, altele par sa isi fi gasit o noua preocupare interesanta, in functie de intentiile si de energia (pozitiva ori negativa) pe care o are spiritul respectiv.

5. Auzi ciocanituri, dar nu vezi niciun musafir. Cercetatorii spun ca astfel de semne demonstreaza ca spiritul din preajma incearca sa ia legatura cu tine. Fie incearca se te avetizeze de ceea ce ti s-ar putea intampla, fie incearca sa isi rezolve o problema din perioada in care traia.

6. Ti se pare ca iti auzi numele, insa nu este nimeni in zona. Daca ti s-a intamplat in ultima perioada sa auzi ca te-a strigat cineva, ar trebui sa iei in calcul ca exista fantome. Persoanele dragi decedate incearca sa ia cumva legatura cu tine.

7. Usile se deschid si se inchid singure. Multi cercetatori care investigheaza fenomenele paranormale au ajuns la concluzia ca acesta este unul dintre cele mai intalnite semne care demonstreaza ca exista fantome intr-o casa.

8. Miros ciudat in incapere. Desi aerisesti casa zilnic, totusi nu poti sa scapi de un anumit miros. Daca el iti amiteste de o persoana draga care a murit, s-ar putea ca spiritul ei sa fie mai aproape de tine decat iti inchipui. Nu te speria, poate doar incearca sa te protejeze ori nu se poate desparti de tine.

9. Simti ca cineva te atinge usor. Nu este nimeni langa tine, insa tu simti ca te mangaie cineva pe brat ori pe par? Daca simti des aceasta senzatie, ar trebui sa iei in considerare ca ai un spirit in preajma ta care incearca sa intre in contact cu tine.

10. Detectezi o aparitie. Fie ca observi o umbra ciudata intr-o fotografie, fie ca reusesti sa vezi cu coada ochiului o silueta stranie, ar trebui sa iti pui intrebari daca existenta fantomelor chiar este un mit.

Sursa:http://www.efemeride.ro/10-semne-ca-exista-fantome-sau-spirite-in-jurul-tau

Calatoria lui Charles Darwin pe vasul HMS Beagle

Călătoria lui Charles Darwin pe vasul HMS Beagle

Charles Darwin s-a născut în 1809. Încă dinainte de a începe şcoala, el arăta un interes deosebit pentru istorie şi colecţii. Mai târziu s-a înscris la Universitatea din Edinburgh, secţia Medicină, dar curând după asta a început să îşi neglijeze studiile, pentru că a devenit pasionat de împăierea animalelor, acest lucru învăţându-l de la John Edmonstone, cel care l-a însoţit pe Charles Waterton în călătoria sa în America de Sud.
În anul doi de studiu, s-a alăturat unui grup de studenţi la istorie, Societatea Plinian, unde a învăţat clasificarea animalelor şi a plantelor. Întors acasă după terminarea studiilor, a găsit o scrisoare de la John Stevens Henslow (profesor de botanică şi prieten apropiat), în care îi spunea lui Darwin că ar fi biologul potrivit care să îl însoţească pe capitanul Robert FitzRoy pe coasta Amercii de Sud, pe vasul HSM Beagle.
Călătoria lor a început în 27 decembrie, 1831, şi a durat aproape 5 ani. Darwin a petrecut majoritatea timpului pe uscat cercetând despre geologie şi strângând diverse colecţii naturale.
Au trecut din Postsmouth, Anglia, în St. Jago, numit acum Santiago, Capul Verde; Brazilia; Punta Alta în Patagonia; Chile; Insulele Galapagos; Coasta Sudică a Australiei; Insula Cocos (Keeling); şi Cape Town, Africa de Sud.
Darwin a dat peste sute de specii în timpul acestor călătorii şi când s-a întors acasă a început să le catalogheze, ăncepând să formeze câteva idei principale, care mai târziu au apărut în cărţile lui numite „Originea Speciilor” şi în „Teoria Evoluţiei,” mai târziu devenind operele lui principale şi asigurându-i locul în istorie.

Cine l-a îndrumat

Cei care l-au îndrumat pe Darwin nu l-au însoţit şi în călătoriile lui. Totuşi a fost ajutat de operele câtorva biologi şi geologi. În timp ce studia la Universitate, a fost influenţat de mai multe persoane: Robert Edmund Grant, William Paley şi cartea acestuia „Mărturia credinţei”, John Stevens Henslow, Alexander Von Humbolt şi John Herschel. În călătorie a studiat un volum al lui Charles Lyell, intitulat „Principiile Geologiei”, iar în timpul călătoriei din Cape Town a avut ocazia să îl cunoască pe Hercshel.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-expeditii-faimoase/

Legenda infricosatoare * Ventilatorul ucigas

Ventilatorul ucigaş

Deşi legenda ventilatorului ucigaş este una sud-coreeană, totuşi ea a intrat şi în rândul legendelor urbane japoneze. Premiza este simplă: dacă lăsați un ventilator electric peste noapte în camera în care dormiţi, veţi muri. Legenda îşi are originile în anii 1920, atunci când oamenii au fost avertizați de faptul că ventilatoarele pot provoca greață, hipotermie, probleme de respirație și chiar paralizie facială. Alții sugerează că guvernul sud-coreean a introdus legenda în anii 1970 pentru a reduce consumul de energie al țării. Există chiar și un site dedicat “ventilatorului ucigaş”, pentru cei care sunt pasionaţi de asemenea idei.

*Preluat de pe :http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Operaţiunea "Autonomus"- 21/22 dec. 1943, De Chastelain, Ivor Porter, Silviu Meţianu

 Operaţiunea "Autonomus"- 21/22 dec. 1943, De Chastelain, Ivor Porter, Silviu Meţianu 
de Cicerone Ionitoiu

După telegrama din 20 noiembrie, prin care Moscova anunţa Foreign Office că „Guvernul sovietic este de acord ca Maniu să fie informat că poate să-şi trimită un reprezentant..." englezii i-au sugerat lui De Chastelain să-i ducă personal mesajul lui Maniu. Aşa s-a reluat operaţiunea ce fusese întârziată din motive meteorologice. Între timp Maniu primise prin intermediul postului de radio BBC mesajul şi cu precizarea ca delegatul să meargă la Nicosia. În noaptea de 21/22 decembrie 1943, De Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu (specialist în sabotaje), au fost paraşutaţi.Pe teren erau aşteptaţi la sud de Roşiorii de Vede, dar din cauza cetii s-au pomenit în apropierea comunei Plosca din jud. Teleorman.
Zona fiind împânzită de jandarmi şi autorităţi din cauza manifestelor ce se răspândiseră aici în loc de Piteşti, cei trei au fost trădaţi de o femeie pe care o întrebaseră ce distanţă mai aveau până la Roşiori şi care a primit recompensa de 20.000 de lei. Arestaţi, au fost duşi la Bucureşti şi găzduiţi în sediul jandarmeriei de pe Str. Ştefan cel Mare. Au reuşit prin intermediul autorităţilor să stea de vorbă şi cu Maniu şi cu unii miniştrii. Li s-au făcut multe înlesniri şi chiar au putut să transmită în străinătate despre situaţia lor. În noaptea de 23/24 august 1944 au fost trimişi la Ankara să comunice arestarea guvernului şi lovitura de stat.
Fiind informat prin BBC de paraşutarea celor trei din operaţiunea „Autonomus", a doua zi după capturarea lor, Iuliu Maniu, pe 23 decembrie s-a dus la Mihai Antonescu, asumându-şi întreaga răspundere pentru sosirea lor. In acelaşi timp, la intervenţia tot a lui Maniu către conducerea statului, cerând indulgenţă asupra unor persoane în curs de cercetare judiciară pentru activitate comunistă, în răspunsul primit de la Mareşal i se comunicau:
„ Luând act că aveţi la îndemână soluţii personale pentru a crea imediat o situaţie mai bună Ţării, Guvernul este dispus să vă înlesnească acele înalte răspunderi, dacă:
- Puteţi garanta că ceea ce preconizaţi n-ar provoca dimpotrivă dificultăţi şi suferinţe mai mari Ţării;
- Dacă prin conflictele ce le-aţi deschide în mod fatal, n-aţi atrage automat consecinţe dintre cele mai grave, privind liniştea, securitatea şi independenţa terito*riului nostru naţional."
Maniu a răspuns: „ Cât mă priveşte, cred că aceste considerente sunt chemate să hotărască atitudinea noastră în politica de stat a României şi trebuie să declar că sunt gata să iau răspunde*rea pentru o astfel de politică, cu singura condiţie ca să mi se lase urgent posibilitatea să coordonez această radicală schimbare cu evenimentele internaţionale determinante. În special să sincronizez atitudinea schimbată a României cu acţiunile Aliaţilor, şi în consecinţă să iau de cu bună vreme, garanţiile necesare ca atitudinea schimbată a ţării noastre să fie îmbrăţişată cu sprijinul necesar al puterilor aliate, care, în prin*cipiu, au aceleaşi interese ca şi noi şi au de apărat aceleaşi compartimente ale confi*guraţiei internaţionale, ce formează şi principalele noastre preocupări. Ţara nu poate fi aruncată într-o aventură pe bază de simple informaţii şi vagi promisiuni!...Paşii ei trebuie să se sprijine pe înţelegeri precise şi mai trebuie susţinuţi prin concertări concrete în care scop este necesară o libertate de mişcare şi de acţiune, de care eu şi partidul meu pe care-l prezidez, de atâta vreme, am fost lipsiţi. "
Imediat după Crăciun, Iuliu Maniu a revenit de la Sibiu, pentru a acţiona, deoa*rece „România nu mai are decât un scurt răgaz pentru a-şi revizui politica sa externă şi militară, înainte de începerea ofensivei conjugate a Aliaţilor... "

Acţiunile politice şi diplomatice prevăzute de Maniu, urmăreau să obţină:

a. Ca România să nu fie socotită solidară cu Germania şi să i se ofere posibili*tatea de a ieşi din Axă, fără a avea de suportat represaliile germane;
b. Ca România să poată începe discuţii cu guvernul sovietic, întrucât în ultimele evenimente rezultă influenţa pe care şi-a asigurat-o URSS-ul în Balcani;
c. Maniu vrea să reia demersurile pentru a putea trimite în străinătate delegaţi, capabili să ducă negocieri cu reprezentanţii guvernelor englez, american şi rus.
Iuliu Maniu era informat că Mareşalul Antonescu va opune rezistenţă înaintării sovietice, dar nu se va bate cu anglo-americanii dacă aceştia ar intra în Peninsula Balcanică. Preşedintele PNŢ mai deţinea ştirea că von Ribbentrop chemase pe ministrul nostru la Berlin spre a-i notifica guvernului român să-şi fixeze în mod clar poziţia sa în faţa unui eventual atac anglo-american în Balcani. Pe de altă parte, informaţiile dr. N. Lupu că la Constanţa, Brăila şi Galaţi se fac lucrări de fortificaţii, înseamnă că războiul se va duce şi pe teritoriul românesc.
Iuliu Maniu a precizat că Mareşalul caută să ne angajeze total şi definitiv alături de germani şi a precizat: „Dacă dl Mareşal nu vede altă situaţie decât continuarea luptei, fiindcă o capitulare ar aduce la o ocupaţie germană şi nimic din partea aliaţilor, nu înseamnă însă să ipotecăm şi de acum înainte politica ţării angajându-ne în acţiuni militare hotărâtoare pe frontul de răsărit şi chiar pe cel eventual de sud. "

Iuliu Maniu socotea timpul sosit pentru a-i cere Mareşalului precizări dacă:

a. înţelege să meargă alături de germani până la capăt, lăsând României o singură eventualitate, aceea de a împărtăşi soarta Germaniei în luptă şi la conferinţa păcii, sau
b. înţelege să păstreze loialitatea în executarea angajamentelor economice şi militare, dar să nu distrugă total perspectivele ţării, în ipoteza cealaltă, a unei înfrângeri germane, cu atât mai mult cu cât această eventualitate se discută pretutindeni, chiar şi la Berlin.
Barbu Ştirbei argumenta:„Adoptând o atitudine de pasivitate, se va crea la un moment dat o situaţie din care ţara nu va mai putea ieşi, iar oamenii politici care au militat într-adevăr în altă direcţie, nu vor mai avea nici o autoritate."
La acest sfârşit de an, Barbu Ştirbei a convocat pe Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu să le aducă la cunoştinţă informaţiile primite din străinătate şi prin care i se comunica, că a sosit momentul hotărâtor pentru România, să se decidă pentru continuarea războiului din răsărit cu suportarea tuturor consecinţelor grave sau să facă un gest de retragere, fie revenind cu trupele pe Nistru, fie să anunţe că România se retrage din război. Părerea lui era că dacă nu poate fi salvată ţara de la dezastru distrugerilor de război, cel puţin să câştige situaţia pentru conferinţa păcii. Politicienii români aveau de ce să se îngrijoreze la acest sfârşit de an, deoarece ei doar percepeau dezastrul ce se abătea asupra Germaniei.
Realitatea ea dură. Aliaţii trecuseră la pregătirea operaţiunii „Overlord" şi numiseră comandant suprem pe generalul american Eisenhower, pe care-l chemaseră de pe frontul italian, ca odată cu începerea anului să se treacă la organizarea debarcării.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-052)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1155-Operaţiunea-Autonomus-21-22-dec-1943-De-Chastelain-Ivor-Porter-Silviu-Meţianu

Cabana Omu-muntii Bucegi

Pentru a ajunge la Cabana si Varful Omu (2505m), traseul care porneste de la Cabana Babele reprezinta cea mai comoda modalitate. Este un traseu usor, dar care ofera privelisti spectaculoase spre Valea Cerbului, Coltii Moraruluisi Valea Obarsiei. La Cabana Babele urcam cel mai usor cu telecabina. Un sfat util ar fi acela de a fi foarte devreme la telecabina, pentru ca se formeaza cozi foarte lungi de turisti dornici sa urce la Platoul Bucegilor. De la Cabana Babele spre Varful Omu urmam traseul marcat Banda Galbena.Traseu: Cabana Babele (2200m) – Cabana Omul (2505 m)Marcaj: Banda GalbenaDurata: 2hTraseul trece pe langa stancile Babele si Sfinx, apoi urmeaza o scurta portiune de drum alpin care ajunge la Releul Costila. Continuand mersul pe marcaj, dupa o portiune de urcus domol, ajungem in Saua Sugarilor (2295m) unde traseul se bifurca. In stanga este poteca de iarna care urca peste Coltii Obarsiei, iar inainte este varianta de vara, pe la Cerdacul Obarsiei, ambele variante intalnindu-se in Saua Vaii Cerbului. In continuare se trece de Varful Gavanele (2493m), si dupa ocolirea Varfului Bucura Dumbrava (2503m), ajungem la Cabana Omul.Pentru intoarcere in Busteni putem folosi acelasi traseu pana la Cabana Babele sau putem alege varianta de a cobori prin Valea Cerbului, marcaj cu banda galbena. Traseu este pe cat de lung si obositor, pe atat de minunat de parcurs datorita panoramelor spre Coltii Morarului si Muntele Costila. Traseul nu este recomandat pe timp de iarna. De la Cabana Omu pana in Poiana Vaii Cerbului avem de mers aproximativ 4 ore, iar de aici avem 2 variante de a ajunge in Busteni.Prima este aceea de a merge pe traseul prin Poiana Costilei, marcat cu triunghi rosu, care in aproximativ 2 ore ne scoate la Caminul Alpin, sau putem alege drumul spre Cabana Gura Diham (banda galbena) la care ajungem intr-o ora si jumatate. De aici mai trebuie parcurs drumul auto de aproximativ 3 km spre Busteni.

Preluat textul de pe :http://www.traseeromania.ro/cabana-omu-muntii-bucegi/

Asasini in slujba Mafiei

In cultura populara, prin intermediul melodiilor, al romanelor politiste, dar mai ales al numeroaselor filme hollywoodiene care i-au fost consacrate, Mafia a capatat o imagine aparent umanista, bazata pe mituri urbane ce-i confera onorabilitate si respect. De la pusti saraci, crescuti in cartiere marginase, care vedeau prin ea unica cale de a se impotrivi destinului mizerabil ce le fusese sortit, pana la intelectuali si oameni de afaceri care ovationau vointa de putere sau barbatia si caracterul darz al mafiotilor, Mafia, machiata pana la sufocare de industria de divertisment, a inflacarat generatii intregi – nu de putine ori, Capone, Dillinger sau Luciano au fost priviti ca niste adevarati eroi. Istoria reala a crimei organizate, asa cum incercam sa o povestim in articolele ce compun acest maraton, este, insa, cu totul alta.
E o istorie intunecata si sangeroasa, bantuita de cele mai abjecte si deviante trairi si comportamente umane. Pentru a fi facut mafioso, iar apoi pentru a accede pe scara ierarhica pana la titlul de capo, cineva era nevoit sa calce la propriu pe cadavre, pe zeci si sute de cadavre. Cu cat urca mai sus, cu atat carnagiul era mai cumplit, intrucat pozitia si afacerile trebuiau din ce in ce mai atent protejate. Astfel incat, fiecare mare cap mafiot a avut in subordine o adevarata armata de asasini.
In anii de glorie ai Mafiei, intre 1930 si 1940, in America, chiar ajunsese sa se vorbeasca despre o asociatie criminala profesionala, Murder, Inc. - cum a fost numita de presa sau The Combination - cum ii spuneau chiar mafiotii, care ar fi fost bratul armat al Sindicatului National al Crimei, gruparea de gangsteri intemeiata de Charlie "Lucky" Luciano, Meyer Lansky si alti bossi mafioti care incercau sa reproduca sistemul piramidal si total al stavechii Cosa Nostra siciliene pe teritoriul SUA. Murder, Inc. a fost arcada care a strans sau a inspirat mare parte a celor mai fiorosi asasini mafioti, soldati fanatici ai bossilor sau, dupa cum veti vedea in unele cazuri, psihopati si ucigasi in serie care au gasit in razboaiele de strada mediul propice pentru a-si exprima nestingherit pornirile criminale.
Topul pe care vi-l prezentam in continuare, realizat pe baza numarului cunoscut sau estimat de crime comise de asasini, este unul relativ. Crima era o actiune obisnuita, cotidiana a vietii de mafiot - nici macar cei care si-au recunoscut singuri crimele, cum este ocupantul locului doi, care declara senin in fata politiei ca a ucis intre 100 si 200 de oameni, nu au tinut o socoteala exacta. Pe de alta parte, multe asasinate au avut loc in infruntari de grup, iar politiei nu i-a fost facil sa descopere de fiecare data cine a tras exact glontul care a adus moartea. Chiar si asa, acestia sunt cei mai fiorosi criminali care au servit intereselor Mafiei.

( VA URMA )

Sursa:http://singurafelina.blogspot.ro/2014/06/asasini.html

Hernan Cortes si caderea Imperiului Aztec

Hernan Cortes şi căderea Imperiului Aztec

Hernan Cortes s-a născut în Medellin, în ceea ce se numea atunci regatul Castilei, Spania.
A studiat la Universitatea din Salamanca de la vârsta de 14 ani, dar la scurt timp a renunţat la studii şi s-a întors în Medellin, atunci când ştirea despre descoperirea lui Columbus ajunsese în Spania. Cortez a părăsit Spania în favoarea Lumii Noi în 1504 şi s-a hotărât să devină colonist al insulei Hispaniola (o insulă Caraibiană mare, acum locul unde se afla Haiti şi Republica Dominicană) şi s-a înregistrat ca cetăţean.
Cortez a luat parte la cucerirea Hispaniolei şi Cubei în 1506 şi a fost recompensat cu multe bunuri şi scalvi indieni. În 1518 a condus o expediţie în Mexic. Când guvernatorul care l-a trimis în expediţie s-a razgandit (din cauza rivalităţii dintre ei), Cortes a plecat singur. A plecat în februarie 1519 cu 11 vase, 500 de oameni, 13 cai şi multe tunuri. Ajuns în peninsula Yucatan şi-a ars vasele, astfel putându-se gândi doar la cucerire. S-a mutat în oraşul Tenochitlan, ocrotind sute de indieni care erau sătui de dominaţia aztecă a locului.
Când a ajuns în oraş, Cortes a fost primit de împăratul Montezuma II, care credea că acesta e zeul reîntors Quetzalcoatl (acest lucru a dus eventual la întemniţarea lui). Cucerirea a fost de scurtă durată şi atunci când Cortes a auzit că un grup al armatei spaniole din Cuba vroia să iasă din comanda sa, a părăsit Tenochitlan cu un căpitan de vas şi a plecat să opună rezistenţă.
Când s-a întors victorios, oraşul s-a răsculat iar el şi-a condus trupele afară din oraş. S-a întors în 1521 şi în acest timp nu a cucerit doar oraşul, ci întreg Imperiul Aztec.

Cine l-a îndrumat

Când a debarcat pentru prima dată în Mexic, Cortes l-a întâlnit pe Geronimo de Anguilar, un preot spaniol care supravieţuise unui naufragiu şi unei perioade de captivitate într-un oraş maiaş. În timpul captivităţii sale a învăţat limba maya şi a devenit translator pentru Cortes. După câştigarea unei bătălii la Tabasco, lui Cortes i-au fost date 20 de tinere, dintre care una numită La Malinche, devenea concubina lui, dăruindu-i şi un copil, Martin. Dar această tânără, a fost mai mult decât iubita lui, deoarece cunoştea şi limba Nahuatl a aztecilor şi maiaşilor, astfel devenind şi interpreta şi sfătuitoarea lui.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-expeditii-faimoase/

Supravietuire-adaposturi in desert sau pe tarm

Supravietuire-adaposturi in desert sau pe tarm
Articolul preluat de pe http://traseeromania.ro/wiki/supravietuire-adaposturi-in-desert-sau-pe-tarm/

CAND CONSTRUIESTI UN ADAPOST TREBUIE SA FII ATENT LA:
in desert, pe tarm, sau in zonele fara umbra permanenta este nevoie de un adaost care sa ne fereasca de razele ultraviolete
ridica sau sapa un sant pentru a creea o zona mai racoroasa decat suprafata solului
construieste un acoperis din doua straturi de material lasand aproximativ 10 cm intre ele pentru a lasa aerul sa circule
sa nu te pozitionezi intr-o albie de rau uscata, care in cazul ploilor torentiale devine foarte repede un torente rapid de apa, noroi si alte obiecte aduse de amonte
alege un loc mai inalt, in caz de ploaie sa nu balteasca apa chiar in adapostul tau
alege un loc ferit, neted si destul de mare incat sa iti permita sa te intinzi
lasa loc pentru ventilatie astfel incat adapostul sa se mentina uscat
in zonele temperate avem nevoie de un adapost care sa ne fereasca de ploaie si frig
lasa o gaura pentru ventilatie, este importanta caldura dar trebuie sa si respiri aer proaspat

DIN CE CONSTRUIM UN ADAPOST:
foloseste-te de barca, automobil sau epava avionului in cazul in care am ramas izolati din cauza defectionarii acesteia
construieste adapostul in functie de ce materiale ai la dispozitie si de cat timp intentionezi sa-l folosesti; in cazul in care alegi sa stai pe loc si sa astepti sa fii gasit de echipele de salvare, merita sa construiesti un adapost mai serios
daca ai la dispozitie un poncho, o pelerina de ploaie, o folie de plastic, o patura sau o prelata o poti folosi pe post de acoperis; daca lungimea materialului iti permite, aseaza un pliu sub zona in care vei dormi
aseaza pe sol crengi, frunze – nu dormi direct pe sol
cand pui pe acoperis elementele, incepe de jos in sus intr-un mod asemanator sindrilei de pe case, astfel incat apa sa se scurga spre sol
cand folosim o prelata, patura sau alt fel de folie pe post de acoperis, ai grija ca acesta sa fie cat mai bine intins si tensionat
construieste acoperisul cu o inclinatie de 40-60 grade
in caz de ploaie cu cat avem mai multe straturi, cu atat riscul de a intra apa prin acoperis scade

SI PENTRU A RECAPITULA:

acoperisul si peretii: paturi, poncho, parasuta, sac sau folie de plastic, scoarta uscata de copac, muschi uscat, iarba uscata, noroi, pietre, crengi cu frunze, lemne
podea: material din barca pneumatica, frunze, muschi, iarba, burete sau pernele scaunelor

Tentativa de asasinat a lui Hitler (1944)

Tentativa de asasinat a lui Hitler (1944)

Pe locul 4 s-a introdus o tentativă de asasinat a lui Hitler, şi anume cea din 20 iulie 1944. În acea zi, colonelul Claus von Stauffenberg a plasat într-o sală de conferinţe din Prusia o servietă cu explozibili. Explozia s-a soldat cu patru morţi şi 20 de răniţi. Hitler a suferit răni minore.

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-spectaculoase-10-asasinate-din-ultimii-100-de-ani/