Comori pierdute ale lumii(Comorile de la Lima)

Comorile de la Lima                                                                


In 1920, in Peru, Lima era in pragul revoltei. Ca o masura de precautie, viceregele orasului a decis sa mute bogatiile in Mexic, pentru pastrare in siguranta. Astfel, pietre pretioase, doua statui de aur in marime naturala reprezentand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus si multe altele au umplut 11 corabii, a caror valoare totala se ridica la 60 de milioane de dolari. Viceregele i-a incredintat comanda transportului comandantului William Thompson de pe "Dear Mary", care s-a dovedit a fi un pirat nemilos. El a condus vasele spre Insulele Cocos din Oceanul Indian, unde se spune ca a ingropat comoara. "Dear Mary" a fost capturata de spanioli si toti marinarii, in afara de Thompson si ajutorul sau au fost spanzurati. Cei doi i-au condus pe temniceri pana la Insulele Cocos, unde au reusit sa scape in jungla. Nici ei, nici comoara nu au mai fost vazuti vreodata. De atunci, mai mult de 300 de expeditii au incercat, fara succes, sa gaseasca comoara de la Lima.

Talmaciu-Sadu-Raul Sadului-Gatu'Berbecului-Rozdesti-Serbanei-Curmatura Steflesti(muntii Lotru)

Tălmaciu-Sadu-Râu Sadului-Gâtu Berbecului-Rozdeşti-Şerbănei-curmătura Ştefleşti                        


Nemarcat.                                                                    

Durata: 14-15 ore                                                                                                                                                    

Distanţa: 52 km (7 km asfaltaţi)

Traseul, urmărind valea Sadului, constituie calea nordică de pătrundere în zona muntoasă. Fiind plasat pe limita dintre Munţii Ştefleşti şi Munţii Cindrel, el constituie un drum axial din care se desprind spre arabele masive poteci marcate şi nemarcate. Deşi pe vale, parcurgerea sa la pas, mai ales de la comuna Sadu în amonte, este reconfortantă, el poate fi străbătut până la Fundu Râului sau Sădurel şi cu autobuze. În lungul văii se întâlnesc sectoare mai înguste, de defileu şi, mai largi, bazinete în care se dezvolta terase şi glacisuri ce oferă o varietate peisagistică. De fapt, bazinetele au constituit cadrul natural de instalare a aşezărilor. De la intersecţia de lângă magazinul universal din Tălmaciu, drumul se derulează spre vest, până în comuna Sadu, prin Depresiunea Sibiu. Pe acest sector (lung de 7 km şi asfaltat), în partea stângă curge râul Sadului, iar dincolo de el se ridică cea mai nordică culme a Munţilor Ştefleşti, cu înălţimi mai mici de 800 m. În comuna Sadu se mai poate ajunge de la Sibiu, prin Cisnădie, cu autobuzul (14 km). Din comuna Sadu în amonte, drumul pătrunde în zona muntoasă printre înălţimile Priboiu (765 m) şi Sorbu Mic (753 m). După 4 km ajungem la Masa Verde, trecând pe lângă U.H.E. Sadu (construită în 1896). De aici, pe câteva sute de metri în talvegul râului apar stânci şi mici praguri care imprimă apei un curs vijelios. La confluenţa cu valea Juvertului, în locul numit Masa Verde, o săgeată indicatoare ne atenţionează asupra punctului în care, din drumul judeţean, se desprinde poteca marcată cu triunghi albastru ce duce la cabana Prejba (traseul nr. 8). Mai în amonte se deschide bazinetul de la Gura Plaiului, cu o terasă mai înalta parazitată de agestre şi deluvii care se îngustează apoi spre confluenţa cu pârâul Luntrii, unde funcţionează UHE Sadu II (construită în 1907); în apropiere se află cabana Valea Sadului (construită pe un fragment de terasă) la care ajungem trecând podul pe partea dreaptă a râului. De aici pornesc două trasee turistice marcate cu cruce roşie: unul spre N, în Munţii Cindrel, altul spre S la cabana Prejba (traseul 9). În continuare, valea se păstrează îngustă până la păstrăvăria din capătul din aval al satului Ciupari. Din apropiere porneşte o potecă nemarcată spre comuna Răşinari şi spre satul Cisnădioara peste vârful Măgura. În amonte de Ciupari, un drum forestier porneşte pe valea Prejbei. Tot de aici se desprinde spre sud şi o potecă (marcată odinioară cu cruce roşie) ce urcă prin Văreţe la cabana Prejba. Continuând drumul în amonte intrăm în satul Beberani, unde este şi reşedinţa comunei Râu Sadului. Chiar la intrare se formează un drum forestier ce urcă pe valea Mancului. După circa 1,3 km pe partea dreaptă, o potecă nemarcată urcă prin fâneţele de pe Dealul Runcu, până la Apa Cumpănită (Munţii Cindrel). Precedând intrarea în satul Fundu Râului sunt confluenţele cu valea Vârjoghii şi Valea lui Ivan pe care s-au construit drumuri forestiere. Din drumul forestier de pe Valea lui Ivan se desprinde un vechi drum de car, puţin utilizat în prezent, care duce la Curmătura Buceciu, apoi prin Buclia şi pe la cantonul silvic Negovanu coboară în valea Sadului la Rozdeşti (traseul nr. 11). La ieşirea din satul Fundu Râului se află confluenţa cu valea Pinului, însoţită şi ea de un drum forestier ce urcă până aproape de cantonul din Tomnatec (Munţii Cindrel). Tot de aici porneşte şi o potecă marcată cu cruce roşie. Valea se îngustează şi după 2 km ajungem la Sădurel, unde funcţionează o tabără de şcolari, în clădirile fostei colonii a constructorilor hidrotehnicieni. Din spatele taberei, pe lângă cantonul silvic, urcă o potecă nemarcată până la vechiul drum de pe Porcoviţa. Puţin mai în amonte este confluenţa cu Sădurelul - cel mai important afluent al Sadului - care-şi are obârşia sub Vf. Negovanu. Pe Sădurel urcă un drum forestier (traseul 13), din care pornesc ramificaţii pe văile afluente. Acestea constituie căi de acces lesnicioase spre culmea principală a Munţilor Ştefleşti. Pe drumul de pe valea Vaca, la confluenţa ci izvorul Zâmbrişorul, se află o fostă cabană forestieră în care membrii clubului de turism „Amicii Munţilor" din Sibiu, au amenajat un adăpost primitor pentru cazarea drumeţilor. În continuare, până la lacul Negovanu mai sunt aproape 9 km. Drumul trece pe lângă U.H.E. Sadu V - model de ingeniozitate a hidrotehnicienilor noştri - care iniţial avea două grupuri generatoare de 7,7 MW, formate din turbine Pelton. Ulterior, hidrocentrala s-a extins printr-un grup generator cu turbină Francis de 10 MW, astfel că puterea instalată a crescut la 25 MW, pentru acelaşi debit de apă (5 m3/s). Apa Sadului, captată în amonte de confluenţa cu valea Ţiganului, „introdusă în galeria principală de aducţiune printr-o conductă forţată şi un puţ forţat, se foloseşte la o cădere de 42 m într-o centrală secundară de 400 Kw putere" (Mateescu C., Pavel D., 1972). Drumul carosabil urmăreşte cu fidelitate meandrele văii, apoi face o dublă serpentină pentru a câştiga în înălţime, necesară spre a traversa botul de deal, dincolo de care se află cabana Gâtul Berbecului (1175 m). De la Tălmaciu până la cabana turistică Gâtul Berbecului, situată pe malul lacului Negovanu (Gâtul Berbecului) sunt 36 km. Lacul s-a format în urma construirii barajului în cea mai îngustă secţiune de pe valea Sadului, numită de localnici Gâtul Berbecului. Este primul baraj în arc construit în ţara noastră, cu o rază medie la coronament de 78 m. De la cabană urcă o potecă marcată cu triunghi roşu, la staţiunea climaterică Păltiniş. Drumul forestier se derulează în amonte, pe matul stâng al lacului şi ajunge în bazinetul de la Rozdeşti (canton silvic, magazin alimentar), de unde porneşte poteca marcată cu triunghi roşu, spre Negovanu şi Dobrun (traseul 14). La 6 km de la cabana Gâtul Berbecului şi după magazinul alimentar Rozdeşti se desprinde drumul carosabil spre staţiunea climaterică Păltiniş. Drumul forestier continuă pe valea Sadului şi după circa 1,2 km ajunge la cantonul silvic Şerbănei, de unde porneşte o potecă spre refugiul Cânaia (triunghi roşu) din Munţii Cindrel, apoi se ramifică drumul forestier de pe valea Conţului. Pe poteci nemarcate se poate merge de pe valea Conţului pe vârful Negovanu Mare, Balindru sau Conţu. În continuare, drumul se menţine pe partea dreaptă a albiei, trece pe la gura lujbei şi ajunge în zona de obârşie a Sadului, unde fundul văii este larg şi relativ neted, pe seama acumulării unor depozite fluvio-glaciare. Drumul ocoleşte pe la nord o zonă mlăştinoasă şi ajunge în curmătura Ştefleşti, pe cumpăna de ape dintre valea Sadului şi valea Frumoasei, unde intersectează poteca ce face legătura între Păltiniş şi Obârşia Lotrului. De aici se continuă pe valea Frumoasei (traseul 3).                                                                         
Sursa:guideromania.com

Comori pierdute ale lumii(2)

2. Camera de Chihlimbar                                                                                    
Descrisa si ca a opta minune a lumii, Camera de Chihlimbar este in mod sigur una dintre cele mai disputate comori disparute. Alcatuita din placi de chihlimbar, poleite cu foita de aur, a fost creata de catre artizanii germani si rusi, la inceputul secolului al XVIII-lea si oferita de catre regele Prusiei, Friedrich Wilhelm I, aliatului sau rus, tarul Petru cel Mare, in 1716. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, camera a disparut fara urma. Se banuieste ca nemtii au fost atat de incantati de camera de chihlimbar incat au desfacut-o, perete cu perete, si au trimis-o in patria lor. Timp de 20 de ani s-a muncit la reconstructia ei la Castelul Konigsberg. Totusi, atunci cand Konisbergul s-a predat in aprilie 1945, capodopera nu a mai fost gasita si de atunci nu a mai fost vazuta de nimeni. Pentru iubitorii de arta, este bine de stiut ca o copie a aceastei camere a fost recreata cu greu la Palatul Catherine.

Boita-Caineni-Gura Lotrului(muntii Lotru)

Boiţa-Câineni-Gura Lotrului                                        



Nemarcat                                                                

Durata: 1 zi                                                              

Distanţa: 42 km

Acest traseu de la marginea estică a Munţilor Ştefleşti urmăreşte valea Oltului (DN-7; E 81), motiv pentru care, cu puţine excepţii, parcurgerea sa se face de obicei cu trenul sau auto. El poate fi străbătut şi la pas, cu bicicleta sau cu ambarcaţii uşoare pe apă. De altfel, râul, şoseaua şi calea ferată şerpuiesc în paralel. Din şosea se desprind o serie de drumuri şi poteci care pătrund spre vest în Munţii Ştefleşti sau spre est în Munţii Făgăraş şi Depresiunea Loviştei. La Boiţa, capătul din amonte al traseului, se ajunge venind dinspre Braşov sau Sibiu, pe şosea sau calea ferată (staţia Turnu Roşu). Între Boiţa şi Cozia (54 km), valea transversală a Oltului poate fi divizată în trei sectoare, dintre care numai primele două se desfăşoară pe latura estică a Munţilor Ştefleşti. Primul sector, între Boiţa şi Câineni (17 km), se prezintă ca un defileu destul de îngust, cu lărgituri numai în zonele de confluenţă, dar în generai .prea mici pentru constituirea unor aşezări. Părăsind satul Boiţa, şoseaua se strecoară pe malul drept, pe sub versanţii împăduriţi al cuhnii Oancea, până la gura văii Meghişului, unde pe stânga şoselei se ridică Turnul Spart - vestigiu medieval de supraveghere a vechiului drum comercial. Pe valea Meghişului se derulează un drum forestier pe care se poate ajunge în Curmătură, de unde se coboară pe valea Râuşorului la Tălmăcel sau se poate urca la cabana Prejba. La 1 km în aval de Tumul Spart, pe dreapta şoselei, întâlnim motelul şi campingul Valea Oltului, cu un larg spaţiu de parcare, loc de popas şi de sejur într-un peisaj atrăgător. De aici, 3 km spre sud intrăm în micul sat Lazaret, precedat de punctul de confluenţă cu Lotrioara, în hmgul căreia şerpuieşte un drum forestier accesibil pe mai bine de 15 km, cu bifurcaţii pe văile Mogoş, Gârcu, Cailor şi din care pornesc numeroase poteci pe culmile laterale, Tot pe valea Lotrioarei, la 3 km de şoseaua naţională se deschide un frumos bazinet în care se află satul Lotrioara. Continuându-ne drumul prin defileul Oltului, după aproape 2 km ajungem la confluenţa cu Căprăreţul (marcată şi de un indicator), în apropierea căruia este şi punctul de oprire Valea Fratelui. Pe valea Căprăreţului (Vadului) există de asemenea un drum forestier şi micul sat Paltin care, ca şi Lazaret şi Lotrioara, intră în componenţa localităţii Tălmaciu. Urmărim şoseaua (DN-7) care trece pe sub pasajul căii ferate şi după circa 2 km lăsăm pe dreapta valea Scăuiele (traseul 5), apoi, pe stânga, staţia de cale ferată Râu Vadului şi ajungem la popasul turistic Râu Vadului (Lazaret-Râu Vadului = 5 km). De aici, o cărare (traseul 35) urcă la Vf. lui Vlad şi Coasta Câinenilor, iar un drum forestier se derulează pe Valea lui Vlad. În continuare, până la Câinenii Mari mai sunt 4 km. De aici, în aval până la Gura Lotrului (24 km) se desfăşoară al doilea sector al văii transversaie a Oltului, care se suprapune Depresiunii Loviştei. Pe acest sector aspectul de defileu se păstrează, dar lărgiturile devin mai numeroase şi mai mari, adevărate bazinete (cu altitudinile cele mai coborâte din cadrul Depresiunii Loviştei) care au' favorizat dezvoltarea unor vechi aşezări. În limitele acestor bazinete se observă mai bine treptele teraselor, precum şi zone de glacis formate prin suprapunerea şi interferarea unor conuri de dejecţie. Câinenii Mari constituie localitatea de centru a comunei Câineni, formată din şase sate, dintre care trei (Câinenii Mari, Râu Vadului, Robeşti) pe dreapta Oltului, pe DN-7, celelalte trei fiind pe stânga (Câinenii Mici, Grebleşti, Priloage). De la Câinenii Mari, un drum forestier se angajează pe valea Una şi o potecă (traseul 33) urcă prin Dealul Runcului şi Gorganu la Murgaşu şi, mai departe, spre Robu. Tot aici există un pod peste Olt care face legătura cu satele din Depresiunea Loviştei, trecând prin Câinenii Mici. La bifurcaţia din dreptul podului, pe dreapta şoselei (DN-7) se află monumentul ridicat în memoria generalului David Praporgescu, căzut în luptele din zonă în primul război mondial. Pe pintenul de deal din apropiere, pe locul unor alte întărituri mai vechi, a fost construit de austrieci fortul Arxavia, distrus ulterior de turci. Până la Robeşti (6 km), versantul drept se menţine mai abrupt decât cel stâng. De altfel, pe această porţiune se dezvoltă un bazinet destul de larg. De la Robeşti, un drum forestier pătrunde (10 km) pe valea cu acelaşi nume şi o potecă urcă la Vf. Gorganu. La mai bine de 1 km în aval este troiţa Cantacuzino, de unde se desprinde poteca marcată cu bandă galbenă (traseul nr.32) pe care în 3 ore putem ajunge în Vf. Râgla. Până în satul Baiota (Sărăcineşti) mai sunt 2 km. De aici, un scurt drum forestier urcă pe v. Sărăcineşti şi o potecă nemarcată prin Vf. Şutei, la Vf. Râgla. Continuându-ne drumul în aval, după 4 km ajungem în satul Ţuţuleşti, înainte de care însă cu aproape 1 km ne putem opri la Popasul Cornet, situat pe dreapta şoselei. Vizavi este staţia de cale ferată Cornet. Satele Baiota şi Ţuţuleşti aparţin comunei Racoviţă, situată pe stânga Oltului. Părăsind satul Ţuţuleşti, după 1,5 km ajungem la schitul Cornet, monument de arhitectură zidit-de vel vornicul Mareş Băjescu în anul 1666, pe timpul domnitorului Radu Leon Voievod. În 1864, sub domnitorul Al. Ioan Cuza, schitul a fost secularizat, toată averea lui trecând în patrimoniul Eforiei Spitalelor Civile, care s-a îngrijit de întreţinerea clădirilor şi salarizarea personalului, până în 1948, când a trecut sub jurisdicţia Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. Pe sub poarta din faţă trece tunelul căii ferate. Avariile provocate de tirul artileriei în primul război mondial au fost reparate în 1924. De aici, spre dreapta, se desprinde un drum care apoi se răsuceşte la stânga şi traversează şoseaua şi râul Olt, ca să ajungă în satele Depresiunii Loviştea (Băiaşu, Perişani etc.), de unde trece, la Sălătruc, în valea Topologului. Ne menţinem pe DN-7 spre sud şi ajungem (după 1,5 km) la Călineşti, sat ce se desfăşoară în lungul şoselei pe 2 km. În capătul de amonte al satului, pe dreapta, se află valea Călineşti, cu un drum forestier din care pornesc poteci marcate şi nemarcate spre Poiana Suliţei, Vevereţu, Râgla, Murgaşu. Spre capătul din aval este valea Beţel care şi-a tăiat o cheie scurtă în conglomerate. La această cheie se poate ajunge urmărind drumul de pe dreapta râului Beţel până la Lunca Şerpilor (1,5 km), apoi o potecă (5 minute). Cheia îngustă, cu cascade şi mamite, poate fi străbătută pe versantul stâng folosind o brână structurală sub formă de jgheab, înclinat la 35-40°. În amonte de cheie, la diferite distanţe pe talvegul văii se succed marmite, jgheaburi şi cascade dificil de traversat. La circa 1 km aval de Călineşti, şoseaua (DN-7) trece peste viaductul Albioara, lipit de versantul drept al văii Oltului. De la Călineşti la gura Lotrului (7 km) Oltul şerpuieşte în două bucle, adevărate meandre adâncite. Şoseaua, deviată parţial pentru a oferi spaţiu acumulării hidroenergetice de la Gura Lotrului, trece prin satele Proieni, Corbu şi Golotreni care, ca şi satul Călineşti, aparţin administrativ de oraşul Brezoi. Traversăm podul peste Lotru şi ajungem la intersecţia în „T", Aici, din DN-7 se desprinde drumul ce urcă pe valea Lotrului (traseul 4). Sursa:guideromania.com

Comori pierdute ale lumii(1)

1. Comoara lui Barba Neagra  

*Foto:Wikimedia Commons                                        


Faimosul Edward Teach, cunoscut ca Barba-Neagra a "activat" ca pirat doar doi ani, la inceputul secolului XVIII, perioada cunoscuta ca Epoca de Aur a Pirateriei. A reusit sa stranga o cantitate impresionanta de aur, bani, pietre pretioase si bijuterii. Sfarsitul carierei sale a venit in 1718 cand Barba Neagra a fost decapitat de un locotenent englez. Piratul recunoscuse ca si-a ingropat comorile pe undeva, dar nu a spus niciodata unde. Multi vanatori de comori au incercat sa ghiceasca ascunzisul, presupunandu-se ca acesta ar fi undeva in insulele din Caraibe sau in pesterile din insulele Cayman, insa nimeni nu a reusit sa puna mana pe comoara. Un scufundator a pretins ca ar fi descoperit cea mai cunoscuta nava lui Barba Neagra, "Razbunarea Reginei Ana", care s-a scufundat in 1718, insa comoara nu se afla pe ea.

Paste Fericit!

Pentru toti vizitatorii blogului:

"Ou inrosit, miel rumenit, cozonac aurit, Paste fericit. Fie ca aceasta sarbatoare sa iti aduca numai bucurii, multa fericire si pace. Hristos a Inviat!"

                                                             PASTE FERICIT!

Cabana Voivodu-Muchia Sterminosului-Poiana Muierii(muntii Sureanu)

Cabana Voievodu - muchia Sterminosului - Poiana Muierii                                                      




Marcaj:triunghi rosu;
                                                                   

Durata: 3-4 ore                                                        

Distanţa: 6,5 km

De la cabana Voievodu se porneşte în aval, pe valea Jiului de Est, pînă la confluenţa cu valea Sterminosu, cca 350 m, apoi trecem pe drumul forestier din lungul acestuia. După ce parcurgem 600 m părăsim drumul forestier şi ne angajăm pe poteca ce urca pe versantul drept al văii. Cărarea, în serpentine dese, se avîntă pînă pe culmea Sterminosu (360 m diferenţă de nivel). De aici cărarea urcă avînd muchia în dreapta, printr-o pădure tînără, apoi prin rarişti şi poieni. Panta, la început mai dură, se îndulceşte treptat. Cărarea care trece pe cumpăna de ape părăseşte pădurea şi iese în Poiana Muierii, unde întîlneşte marcajul bandă albastră dintre cabana Şureanu şi Obîrşia Lotrului (traseul 2). O variantă nemarcată urmăreşte drumul forestier de pe valea Sterminosu, pe o distanţă de cca 11 km, apoi o poteca urcă pe versantul drept al acestuia pînă la marcaj (triunghi roşu), pe care, în 40 minute, se mai parcurg cca 2 km pînă la Poiana Muierii.                                                   

Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(17)

Ucigasul brutarilor

Numele lui Iancu Berila ar putea sa nu spuna multe celor mai putin obisnuiti cu istoria stiintei criminalistice din Romania. Criminalul a actionat in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, timp suficient pentru ca lumea sa dea uitare odioaselor sale fapte. Arhivele vremii il mentioneaza ca pe unul dintre cei mai sangerosi asasini din istoria recenta a Romaniei. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasa, care a reusit sa terorizeze o tara intreaga in numai cativa ani. Victimele sale erau, in marea lor majoritate, brutari. Nu se stie de ce acestia devenisera tintele lui favorite, cert este ca pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel putin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare data acelasi. Criminalul isi studia potentialele victime, afla unde isi tin banii si ataca noaptea. Desi a fost prins si condamnat la munca silnica pe viata, Berila reuseste sa evadeze spectaculos. Era momentul in care pe urmele sale pornea celebrul comisar Eugen Alimanescu, cel poreclit si „Comisarul de Fier”, alaturi de tinerii sai recruti din organizatia „Fulger”. La scurt timp dupa inceperea anchetei, Alimanescu da de urma criminalului. Acesta se angajase ca ucenic la un brutar din apropierea Slatinei. Ajutat de inca doi agenti, comisarul a reusit sa-l imobilizeze pe uriasul Berila in timp ce dormea. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit si cutitul pregatit pentru urmatoare victima... chiar cel care il angajase.

Cabana Voivodu-Dealul Griver-Vf.Salanele(muntii Sureanu)

Cabana Voievodu - dealul Griver - Vf. Sălanele 




Nemarcat.                                                                

Durata: 3 ore                                                            

Distanţa: 1 km

De la cabana Voievodu folosim drumul forestier, pe care urcăm cca 4,7 km. După aproape 2 km lăsăm pe partea stîngă o frumoasă cabana silvică, cu magazin alimentar pentru muncitorii forestieri, apoi după încă 150 m ajungem în dreptul văii Cîndreş (pe care urcă poteca la cabana Şureanu, prin Bilele - traseul 22). Din acest punct urcăm pe drumul forestier din dreapta, aproximativ o oră. La început, drumul merge paralel cu firul văii, după confluenţa cu pîrîul Bîrlogu, coteşte la dreapta (lasă pe stînga două drumuri ce intră pe văile Bîrlogu şi Popii) şi urca pe versantul Faţa lui Grivei. La capătul acestui drum întîlnim un adăpost pentru muncitorii forestieri şi o rampa de încărcat buşteni. De aici poteca urmăreşte firul văii cca 300 m, ajunge în dreptul unui gard de bîrne, unde se înscrie spre stînga şi urca în serpentine pe versantul drept al văii, prin pădurea de conifere. La capătul unei ore de urcuş în serpentine, apoi în lungul unei muchii, ajungem într-o poiană în partea sud-vestică a Vf. Sălanele. Ocolim vîrful pe la sud, avînd în dreapta liziera pădurii, trecem pe lîngă un izvor şi după 15 minute ajungem pe cumpăna de ape dintre bazinul Jiului şi al Sebeşului, unde întîlnim poteca marcată cu bandă albastră, ce leagă cabanele Şureanu şi Obîrşia Lotrului (traseul 2). Din acest punct, luînd-o pe marcaj la dreapta, ajungem la Polana Muierii (l 1/3 oră) în pasul Tărtărău (2 one) sau la Obîrşia Lotrului (2½ ore). În stînga (nord), marcajul ne conduce la curmătura Gura Potecului (1 1/3 oră) - Auşel - cabana Şureanu (4 ore).                                                                                                                


Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(16)

Macelarul din Iasi                                                                                                 

Romania anilor 1930 a fost zguduita de o serie de crime al caror autor ar putea figura cu succes in galeria neagra a celor mai mari criminali in serie din lume. Totul a inceput in 1935, an in care noul proprietar al unui imobil iesean a fost alertat de cainele unui musafir, caine care daduse semne de agitatie si care zgaria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapa in locul indicat de animal si, spre oroarea sa, descopera sase cadavre ingropate la mica adancime. Absolut toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea in care se aflau trada un sadism atroce. Prinderea ucigasului nu a fost atat de dificila pe cat s-ar crede. De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se afla deja in arestul politiei iesene pentru mai multe jafuri si talharii. El a recunoscut atunci uciderea si ciopartirea celor sase victime pe care le ingropase chiar sub podeaua casei in care locuia dar, spre groaza tuturor celor prezenti la interogatoriu, acesta nu era decat inceputul unui sir ingrozitor de crime. In cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai putin de 26 de persoane, printre care si un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. Nu a mai apucat sa fie judecat. In timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc incerca sa scape prin fuga, profitand de lipsa de atentie a celor care il insoteau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Astfel lua sfarsit povestea celui poreclit de presa vremii „Macelarul din Iasi”.

Cabana Voivodu-Culmea Bilele-Vf.Ausel-Cabana Sureanu(muntii Sureanu)

Cabana Voievodu - culmea Bilele - Vf. Auşel - cabana Şureanu 





 Marcaj:cruce albastra
                                                                     
Durata: 6-7 ore                                                      

Distanţa: 15 km

La cabana Voievodu se ajunge pe drumul pietruit care se desfăşoară de la Petrila, în lungul Jiului de Est. De la cabana se merge în amonte, urmînd drumul forestier cca 2 km (30 minute). După ce se trece pe la o frumoasă cabana Jilvică, se ajunge la confluenţa cu pîrîul Cîndreşu. De aici cotim la stînga şi ne angajăm pe un drum forestier secundar ce urca pe pîrîul Cîndreş. După cîteva sute de metri, acolo unde se termină poienile cu fin, drumul face cîteva bucle pe versantul stîng al văii, apoi urcă în pantă lină pînă în parchetul de defrişare. De aici urmărim o potecă pe firul unui afluent pe dreapta Cîndreşului şi după aproximativ o oră de la părăsirea văii Voievodului întîlnim un stîlp metalic de marcaj şi o săgeată indicatoare spre stînga (ne anunţă că pînă la cabana Şureanu mai sînt 4-5 ore). Urcăm, conform direcţiei, printr-o pădure de brad şi în cca 7 minute ajungem într-o şa de pe culmea despădurită care se prelungeşte spre sud. Săgeata indicatoare, care ar fi normală în acest punct, lipseşte; dar acest amănunt nu trebuie să ne deruteze. Facem la dreapta şi, trecînd printr-o vraniţă, urcăm apoi spre nord pe o pantă povîrnită. Poteca merge la început prin lăstărişul unei plantaţii, unde marcajul este rar, apoi printr-o pădure de conifere. După cca o oră ajungem în poiana stînei din Bilele, de unde pînă la cabana Şureanu mai sînt 3 ore. Traversăm poiana în lung, trecem pe lîngă stînă şi dăm de un stîlp indicator, unde poteca se bifurcă. Lăsăm în dreapta poteca spre Gura Potecului (triunghi roşu) şi ne angajăm, urmînd marcajul cruce albastră, la un urcuş în serpentine strînse pe o pantă avînd peste 100 m diferenţă de nivel. Treptat, panta se mai domoleşte şi ajunge curînd în punctul de intersecţie cu poteca marcată cu bandă albastră, ce vine de la Obîrşia Lotrului prin Muntele Sălanele şi curmătura Gura Potecului. Mai departe, drumul merge la stînga, aproape costiş, pe versantul sud-vestic al Vf. lui Pătru, spre Muntele Auşel, suprapunîndu-se cu traseul 2. Pentru prima parte a acestui traseu, pînă în şaua de pe culmea Bilele, mai pot fi utilizate două poteci nemarcate, dar uşor de recunoscut şi urmarit în teren: V a r i a n t a A. De la cabana Voievodu se urca cca 2 km pe drumul forestier de pe valea Bilele. La început valea este îngustă, însă după cca 1 km se lărgeşte, iar pădurea este înlocuită cu fînaţe. Urmează o nouă îngustare. Inainte de aceasta, însă, părăsim drumul forestier, urmărind la dreapta drumul de care, utilizat la corhănitul lemnului. După ce urcăm 15-20 minute pe versantul despădurit, părăsim drumul de care (ce coteşte la dreapta, unde se înfundă la obîrşia unui torent) şi urmărim poteca ce şerpuieşte în apropierea lizierei pădurii de fag (pe care o avem în partea stînga). După 15 minute ajungem la o pepinieră pe care o lăsăm în dreapta, apoi cu un efort minim, în 5 minute, sîntem pe şaua de pe cumpăna de ape dintre văile Bilele şi Cîndreş. Aici facem la stînga şi în 20 minute, urcînd uşor prin dreptul unei stîne vechi, ajungem într-o poiană alungită în a cărei şa întîlnim poteca marcată cu cruce albastră, ce urcă din valea Cîndreş. V a r i a n t a B se recomandă pentru turiştii care vin pe valea Jiului şi doresc să scurteze drumul (nu ţin să ajungă la cabana Voievodu). În acest caz se utilizează drumul forestier de pe valea Molidu. La confluenţa acestuia cu Jiul de est, valea este îngustă, formînd o cheie scurtă, dar pitorească, apoi se lărgeşte treptat, versanţii domoli fiind acoperiţi de fînaţe. După aproape 1,5 km din drumul forestier, se desprinde pe dreapta o potecă ce traversează prin poieni pline de flori interfluviul (scund în aceasta parte) dintre văile Molidu şi Bilele. În 15-20 minute de drum odihnitor, ascultînd concertul fascinant al greierilor, se ajunge în valea Bilele, în apropierea locului de unde începe urcuşul descris în varianta A. În continuare se urmăreşte acest traseu pînă la intersectarea, în şaua de pe Bilele, a potecii marcate cu cruce albastră.                         

Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(15)

Teroarea anilor ‘70

Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol si mai multe furturi si talharii. Toate sunt faptele unui singur om: Ion Ramaru. Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal incepe cu data de 5 martie 1971, data la care era descoperit trupul neinsufletit al unei tinere femei. Cercetarile au dovedit atunci ca victima fusese ucisa intr-un mod sadic si apoi violata, aceasta purtand pe corp numeroase urme de muscaturi. O luna mai tarziu, o crima identica a fost semnalata in sectorul 4 al Bucurestiului, iar Militia Capitalei adauga acestor fapte alte doua omoruri similare care avusesera loc in anul 1970 si al caror autor nu fusese identificat. Era deja evident ca autoritatile se confruntau cu un criminal in serie.
Mobilizarea fortelor de ordine a fost una de proportii nemaivazute. Sute de persoane au fost interogate si tinute sub observatie, iar specialistii Institutului de Medicina Legala reuseau in premiera mondiala sa reconstituie portretul robot al criminalului numai dupa amprentele dentare. Si totusi, autorul odioaselor crime continua sa actioneze nestingherit. A fost poate mana proniei cea care a ajutat la prinderea lui Ion Ramaru. Langa corpul ultimei victime, criminalul scapase o adeverinta medicala. Din acest moment, capturarea sa nu mai reprezenta decat o problema de timp.

Satul Rascoala-Plaiul Fruntilor-Muntele Clabucet-Muntele Ausel-Cabana Sureanu(muntii Sureanu)

Satul Răscoala - plaiul Frunţilor - Muntele Clăbucet - Muntele Auşel - cabana Şureanu 


Nemarcat.                                                                

Durata: 7-9 ore                                                    

Distanţa: 17 km.

Acest traseu, încă nemarcat, este unul dintre cele mai frumoase drumuri de acces în Munţii Şureanu dinspre Depresiunea Petroşani, fără a fi mai dificil decît celelalte. În plus, are avantajul că ne scuteşte de drumul, care nu se poate face întotdeauna cu un mijloc de locomoţie, la cabanele Voievodu (pe Jiul de Est) şi Auşel (prin Taia). De la staţia de autobuz din Cimpu, mergem în amonte pe Jiul de Est şt după cîteva sute de metri ajungem la vărsarea pîrîului Răscoala. Cotim la stînga, trecem podul de beton peste Jiu şi ne angajăm pe valea Răscoala. După aproape 2 km ajungem la valea Surdului, unde există şi o staţie de autobuz pentru locuitorii din satul Răscoala. Din acest punct părăsim şoseaua şi mergem în amonte pe valea Surdului, aproximativ 5 minute, după care părăsim albia acestuia şi urcăm pe versant la stînga, prin fînaţe, pînă pe culme. După încă 15 minute, avînd în stînga pîrîul Răscoala, cotim la dreapta. Poteca trece prin terenuri cu poieni şi petice de pădure şi se remarcă prin alternanţe de urcuşuri domoale şi abrupte. După 50-60 minute se ajunge pe culmea dintre văile Răscoala şi Copăciosul. Mergem puţin, aproape în curba de nivel, apoi începem să urcăm iar pe muchie; după cca 20 minute, ajungem la o vraniţă care delimitează fînaţele de păşune. Depăşind vraniţa (avînd grijă să o închidem), apare un pîlc de fagi, de unde poteca trece printre cîteva stîne şi coboară uşor într-o şa. De aici urcă spre dreapta prin pădure, avînd în stînga un mic vîrf, şi ne scoate într-o poiană, pe fundul unei şei. Pînă în acest loc, de la pîrîul Surdului, se fac 90-120 minute. Din poiană, o poteca o ia la stînga şi intră în tăietura de pe versantul stîng al văii Răscoala; o altă potecă, bine întreţinută, merge spre dreapta aproximativ în curba de nivel şi ajunge la stînele de oi din bazinul superior al văii Iepei. Poteca pe care o urmăm începe să urce. La început e puţin vizibilă; ea lasă, de-o parte şi de alta, pe celelalte două şi urcă pe interfluviul Plaiul Frunţilor. După 5 minute intră în pădurea de conifere, pe care o parcurgem în 10 minute. Ieşim într-o păşune pe versantul estic al culmii Frunţilor, prin care mergem aproape 15 minute; spre dreapta, se zăresc pajiştile cu stîne de oi şi potecile ce şerpuiesc printre ele. Intrăm apoi pe faţă sud-vestică a culmii, într-o pădure de răşinoase. După 10 minute de mers lejer, aproape pe curba de nivel, ajungem într-o şa mică, cu poiană, după care intrăm din nou în pădure (5-10 minute) şi ieşim într-o altă poiană, de unde zărim Vf. Clăbucet (Măgura), spre care, de fapt, ne îndreptăm. În continuare, urcăm uşor printr-o rarişte, cca 5-10 minute, apoi încă 15 minute prin pădure, pentru a ieşi la limita ei superioară, unde golul muntelui pătrunde ca un golf în jos. Poteca se pierde în pajişte, dar noi urmărim linia de culme şi după 20-25 minute ajungem sub Vf. Clăbucet. De aici, poteca se bifurcă pentru a ocoli vîrful. Ramura din stînga trece pe versantul vestic, de unde, strecurîndu-se printr-o şa în stînga, se poate ajunge în Măgura Mica. Ramura din dreapta urca uşor spre un pîlc de brazi piperniciţi, apoi urmăreşte versantul estic al Clăbucetului pe o pantă mica. Mergînd pe această poteca, avem în faţă minunata privelişte ce se deschide asupra munţilor Capra, Parîng, asupra culmilor Bilele şi Sălanele, dincolo de care se disting înălţimile Munţilor Lotru; spre NE se ridică impunător Vf. lui Pătru (de aici se observă bine creasta lungă de aproape 1 km), Pe măsură ce înaintăm spre nord, ne apare în faţă şaua Ocolul dintre Vf. Auşel şi Vf. lui Pătru, apoi Muntele Auşel, şi zărim poteca la care trebuie să ajungem. Traversăm cîteva izvoare, a căror temperatură rareori depăşeşte 50C în august, şi ajungem la crucea din curmătura Clăbucetului, unde intîlnim şi poteca ce a înconjurat Vf. Clăbucet pe la vest. De la ieşirea din pădure şi pînă aici se face peste o oră. Dacă alegem poteca de pe versantul vestic, distanţa este aproximativ aceeaşi, dar avem posibilitatea să trecem în Muntele Măgura Mica şi mai ales vom avea perspectiva asupra culmilor din bazinul hidrografic al Taiei. De la cruce, poteca urcă pe versantul sudic al Muntelui Auşel şi după cca 30 minute ne scoate pe platoul acestuia, unde întîlnim marcajul cruce şi bandă albastră, pe care putem coborî spre NV la cabana Şureanu (cca 1 oră), să urcăm spre est către Vf. lui Pătru sau să coborîm în Bilele ori în Gura Potecului. Pentru ultimele variante este mai scurtă poteca folosită de ciobani, care porneşte de la crucea din curmătura Clăbucetului, se arcuieşte pe sub Auşel, pentru a ajunge în şaua Ocolul, iar de aici, la dreapta (SE).                                                                                                                      
Sursa:guideromania.com

Asasinate celebre(14)

Cel mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor                                                                      
Era anul 1944, atunci cand o serie de crime zguduia Bucuresti. Cinci femei fusesera ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritatile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, asadar, de un individ fara antecedente penale. In anii '70, seria de crime a lui Ion Ramaru ingrozea intreaga Capitala. Spre surprinderea criminalistilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Trecusera peste 25 de ani, iar infractorul ar fi trebuit sa aiba o varsta inaintata, posibilitate exclusa din start de autoritati. Si totusi, modul de operare si de infaptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Ramaru si prinderea temutului criminal aveau sa arunce din nou in uitare celebrele amprente din timpul razboiului. La exact un an de la executia lui Ion Ramaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicina Legala era adus cadavrul unui barbat care aparent cazuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat socant. Amprentele celui care murise in bizarul accident erau cele ale ucigasului din 1944. Era nimeni altul decat Florea Ramaru, tatal celui mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor.

Cabana Sureanu-Canton Ausel-Petrila(muntii Sureanu)

Cabana Şureanu - canton Auşel - Petrila                     







Marcaj:triunghi albastru
                                                                       


Durata: 6-8 ore                                                      

Distanţa: 19 km

Părăsind cabana Şureanu, urcăm lent timp de 20 minute pe o potecă marcată cu triunghi, bandă şi cruce albastră, mai întîi prin pădure, apoi printr-o rarişte de brazi, ocolind Vf. Şureanu pe la est. Din loc în loc, brazii răzleţi au forma de evantai indicîndu-ne direcţia dominantă a vîntului. Treptat, pădurea cedează locul păşunii. La ieşirea din rariştea de brazi, poteca se pierde, dar un indicator de marcaj vechi, aflat în curmătura Şureanu, ne precizează trei direcţii de mers. Optăm pentru cea care trece pe versantul sudic al muntelui. Este de preferat ca în zilele senine să facem un popas pe această cumpănă de ape (care desparte bazinul Jiului de eel al Mureşului) şi să admirăm frumuseţea priveliştilor ce ne înconjoară, mai ales a Vf. lui Pătru, care se profilează ca o imensă piramidă deasupra platformel Auşel. Pornind pe poteca ce se înscrie spre dreapta, după 2-3 minute de coborîre prin păşune, pătrundem într-o prelungire a pădurii de conifere, numai cîteva sute de metri, după care urmăm poteca aproximativ în curba de nivel şi intrăm în circul glacio-nival din partea sudică a Vf. Şureanu. Traversăm în continuare, timp de 20-25 minute, cîteva grupuri de pîraie care, prin împreunare, formează obîrşia văii Auşel. Cum părăsim această zonă de izvoare şi pîraie, poteca coboară uşor, menţinîndu-se la limita superioară a pădurii de conifere, unde copacii sînt rari şi piperniciţi şi alternează cu tufişuri de afine. După cca 20 minute de mers prin această rarişte, urcăm 10 minute pe versant, pînă ajungem la pădurea de pe culmea Brateş. Aici, atît poteca cît şi marcajul dispar. Menţinem însă muchia prin pajişte sau poteca ce mai mult se ghiceşte pe stînga muchiei. În acest loc ea se desparte în două: una porneşte puţin către dreapta, urmărind cumpăna de ape, trecînd prin Vf. Brateş şi coborînd pe la Stîna lui Brat, pînă la confluenţa Brateşului cu Auşelul. Cea de-a doua potecă pe care o urmăm intră în pădure pe versantul estic al culmii lui Brateş şi coboară, mai întîi prelung, apoi în serpentine strînse, străbătînd succesiv pădurea de conifere şi de foioase în amestec cu răşinoase, pe o diferenţă de nivel de aproximativ 400 m. După 1-1¼ oră ajungem la drumul forestier din valea Auşelului. Puţin înainte de a zări acest drum, poteca pătrunde în valea unui pîrîu şi pe cca 50 m sîntem însoţiţi de susurul acestuia, pînă la confluenţa lui cu Auşelul. După un scurt popas urmăm drumul forestier spre dreapta, împreună cu undele zglobii ale Auşelului şi după cca 20 minute ajungem la cabana de vînătoare Auşel. În caz de nevoie, poate fi folosită şi de turişti. Drumul trece pe versant deasupra cabanei. Versanţii văii sînt abrupţi şi apropiaţi. Pădurile care îi acoperă nu mai au ca elemente predominante coniferele, ci formează un amestec relativ omogen de foioase şi răşinoase. Pe versantul stîng al văii, în aval de cabana, pădurea este defrişată. La aproximativ 2,5 km de cabana, lăsăm pe dreapta confluenţa cu pîrîul Brateş, unde coboară cealaltă variantă a potecii. Mai în aval de confluenţă se află cabanele I. F. Petrila şi o rampă de încărcare a buştenilor. După alţi 2,5-3 km, apele Auşelului se unesc cu cele ale pîrîului Popii, care este însoţit şi el de un drum forestier (se poate urca la Vf. Gropşoara). De la confluenţa celor două pîraie, rîul format poartă numele de Taia. Aici se află un centru de colectare a fructelor de pădure şi cîteva locuinţe ale muncitorilor forestieri. Spre aval, pantele munţilor îmbrăcate cu păduri de foioase devin din ce în ce mai domoale. După aproximativ 3 km valea se lărgeşte, iar pe cursul rîului apare un baraj mic. Ne aflăm la Lunca Florii, ascunsă de un tăpşan, Este o cabana aflată în administraţia întreprinderii miniere din Petrila. Mai parcurgem cca 1,5 km şi ajungem în Cheile Taiei, scurte, dar pitoreşti, cu pereţi prăpăstioşi sculptaţi în bara calcaroasă a Pietrei Leşului. În aval de chei apar primele locuinţe grupate. De aici pînă la şoseaua din Petrila mai parcungem cca 4 km, avînd rîul Taia pe dreapta. După 7½ ore de mers de la plecarea de la cabana Şureanu, traversăm rîul şi ajungem în faţa Liceului din Petrila, de unde putem lua autobuzul spre Petroşani.                                                                                   
Sursa:guideromania.com