Ghe NICA-Blog: Ciuma neagra(4)

duminică, 30 octombrie 2011

Ciuma neagra(4)

Conform preceptelor medicale ale timpului, oamenii, crezand ca-si vor gasi salvarea prin fuga, n-au facut decat sa raspandeasca ciuma abandonand locurile sinistre. In august, ea era deja prezenta la Bordeaux, Lyon si Paris, apoi la Bourgogne, in Normandia etc. Ciuma a trecut Alpii, a lovit Elvetia si a progresat catre Est. In acelasi moment, in Europa de Nord boala a traversat Canalul Manecii si a lovit Melcombe Regis (actualul Weymouth), in Dorset, sud-vestul Angliei. In 1349, ea a atins Irlanda, Scotia, Germania si Tarile de Jos. Un an mai tarziu, intreaga Scandinavie este atinsa de flagel. In 1352, ea loveste Moscova, apoi se intinde pana la Kiev. Paradoxal, in timp ce Occidentul se afla la pamant, unele regiuni au scapat temporar de epidemie. O parte din Ungaria, Romania si Brabant. Este un mister! Ciuma a facut insa adevarate ravagii in Europa. Italia, Franta, Spania, Portugalia, Anglia, Danemarca, Norvegia, Europa centrala si de est, Germania, Polonia, Lituania, Boemia, Elvetia, peste tot s-a instalat cea mai cumplita disperare si populatia s-a diminuat considerabil. Ciuma a regresat in timpul iernii, daca nu a luat o forma pulmonara, apoi a fost mai vie in primavara si in vara. Incepand cu 1347, ciuma s-a instalat pentru mai multe secole in Occident: este nasterea celei de-a doua pandemii.
-TERMINAT-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;