Ghe NICA-Blog: Planul de exterminare nazist(2)

luni, 17 octombrie 2011

Planul de exterminare nazist(2)

Acest context mai putin cunoscut, a fost explorat de tinerii istorici germani, dupa deschiderea arhivelor germane, poloneze si sovietice dupa caderea zidului Berlinului in 1989. Ei au demonstrat existenta unui genocid al populatiilor slave! Faptul, de exemplu, ca milioane de rusi, bielorusi si ucraineni au fost exterminati ca “Untermenschen”, dintre care 3,5 milioane de prizioneri de razboi sovietici, 600.000 de victime au fost cele ale blocusului de la Leningrad (St. Petersburg), un oras careia nazistii ii doreau disparitia, fara a uita milioanele de partizani si de sateni masacrate pentru implicarile lor reale sau presupuse in rezistenta. Aceste fapte sunt uneori recunoscute ca “crime de razboi” si “crime contra umanitatii”, dar nu ca genocid. Estimari recente, ruse si americane, ale bilantului celui de-al Doilea Razboi Mondial atesta ca peste jumatate din victime au fost sovietice: 26-27 de milioane. Dar motivele sunt multiple, si dupa 1991, istoricii si jurnalistii rusi au insistat asupra responsabilitatilor lui Stalin in 1941, uitand ca o mare parte din populatiile civile si din prizioneri a fost masacrata de nazisti. Estimarile istoricilor germani vorbesc insa despre o exterminare deliberata: “zeci de milioane de oameni vor trebui sa moara fara nicio indoiala de foame”, conform protocolului final de la 2 mai 1941
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;