Ghe NICA-Blog: Cugir-Moara Turcului-Intre Ape-Curmatura Prisaca-Poarta Raiului-Cabana Sureanu(muntii Sureanu)

duminică, 4 martie 2012

Cugir-Moara Turcului-Intre Ape-Curmatura Prisaca-Poarta Raiului-Cabana Sureanu(muntii Sureanu)

Cugir - Moara Turcului - Între Ape - curmătura Prisaca - Poarta Raiului - cabana Şureanu

Marcaj:triunghi rosu

Durata: 11-14 ore

Distanţa: 42 km

Traseul începe din cartierul sudic al orasului Cugir, din dreptul confluenţei acestuia cu Rîul Mic. El urmează un drum forestier. O dată cu traversarea rîului lăsăm oraşul în urmă. Şoseaua, la început asfaltată (3 km), urmăreşte malul drept al rîului. După aproape 4 km se ajunge la Complexul turistic Mistreţul (situat pe malul stîng, în apropierea unei păstrăvării). În continuare, valea se îngustează, coturile devin mai bruşte şi, după 11 km de la Cugir, drumul trece de pe malul drept pe malul stîng. După alţi 2 km traversează din nou pe malul drept, dar numai pe o distanţă de 1 km, după care revine pe malul stîng, după ce a urmărit bucla de contur (meandrul Încătuşat) de la Moara Turcului. Aici apare în psisaj o creastă zimţată de stîncă cu aspect deosebit de pitoresc. După aproape 1 km de la Moara Turcului se ajunge la confluenţa cu valea Răchitii, pe care urca un drum forestier. Pe el se poate ajunge uşor, în circa 1½ oră în golul din Răchita (traseul 9). De la confluenţa cu pîrîul Răchita, traseul urmăreşte în continuare malul stîng, trece prin dreptul confluenţei cu pîrîul Molivişul (pe care se derulează un drum forestier, circa 1 km, pînă sub cantonul silvic Groşi). După 31,5 km de la Cugir se ajunge în punctul numit ,,Intre Rîuri" (,,Intre Ape"), unde se construieşte barajul unui lac de acumulare ale cărui ape vor fi deviate în valea Sebeşului, la Tău-Bistra. În acest loc coboară drumul care vine din valea Sebeşului (Tău-Bistra) prin şaua Curmături. Tot de aici, un alt drum forestier urca pe valea Boşorogului, permiţînd o ascensiune relativ uşoară la Vf. Negru sau la Vf. Comărnicel, trecînd pe la stîna din Gropşoara. Reluăm traseul plecînd din punctul ,,Intre Rîuri". La început, drumul se desfăşoară pe malul drept (cca 3 km), apoi trece pe versantul stîng (2 km) şi revine din nou pe cel drept (3 km). De la confluenţa cu pîrîul Prisăcii, drumul părăseşte firul văii, urca în cîteva serpentine pînă în curmătura Prisăcii. De aici, el coboară în Luncile Prigoanei şi, pe această vale, pînă în albia Sebeşului (10 km), unde se uneşte cu DN-67 C. Din curmătura Prisăcii, însă, traseul nostru nu mai urmează drumul forestier. Aici se va intersectează cu traseul 5 şi va merge spre sud pe drumul de care (fragment din traseul 5), pe la est de Vf. Canciu, prin Poarta Raiului (45 minute) şi apoi la cabana Şureanu.
Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;