Ghe NICA-Blog: Galda de Jos-Cricau-Ighiu-Iezerul Ighiu(muntii Trascaului)

marți, 4 septembrie 2012

Galda de Jos-Cricau-Ighiu-Iezerul Ighiu(muntii Trascaului)

Galda de Jos - Cricau - Ighiu - Iezerul Ighiu (16 km).

-TRASEU RUTIER-

Acest vechi drum, sub poalele muntilor (pana la Alba Iulia), in epoca romanilor, a fost numit drumul vinurilor (Via Magna). Urmand acest drum spre vest, dupa 1,5 km se ramifica un drum pietruit spre Tibru, iar dupa inca 2 km se ajunge la Cricau, o veche asezare viticola. Comuna se intinde lung pe valea cu acelasi nume, marginita pe ambele parti de vii. De pe drumul forestier, ce urca pe vale, pe o poteca se poate urca pe Piatra Craivei. Drumul asfaltat din Cricau continua spre sud-vest, si dupa 1,5 km, trece prin satul Craiva. Aceasta asezare pana in anii 1980 a fost cu 3 km mai sus, pe valea cu acelasi nume. Pe vechiul loc a ramas numai vechea biserica si doar 3-4 casute. Drumul asfaltat, dupa 3 km, ajunge in Bucerdea Vinoasa, unde si numele asezarii indica vechea preocupare a localnicilor. Din capatul superior al satului, in 2 ore se poate urca pe jos pe Piatra Craivei. Dupa 10 km din Galdea de Jos, drumul asfaltat ajunge la Ighiu. Tot aici se mai poate ajunge si din Alba Iulia, prin Micesti si Sard. Din Ighiu, un drum spre nord-vest duce la Telna, la o alta asezare viticola, unde este si o renumita pivnita de vinuri, chiar din trecut (Teleki). Din Ighiu, pe un alt drum, de pe Valea Ighiel, prin satul Ighel se poate ajunge (dupa 16 km) la frumosul Lac (Iezer) Ighiu. Drumul este asfaltat numai pana in Ighiel. Lacul si imprejurimile lui, cu o padure de fag curat (360 ha.) este o arie protejata. In apa lacului traiesc pastravi, iar in paduri, cerbi. Aici conduc si marcaje turistice. De la Ighiu, continua spre sud-est si dupa 3 km ajunge in Sard, la capatul caruia intalneste drumul DN74.
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;