Ghe NICA-Blog: Reancarnarea

luni, 15 octombrie 2012

Reancarnarea

Reincarnarea ofera speranta multor oameni. Daca nu facem ce trebuie in aceasta viata, mai avem o sansa intr-o viata ulterioara. Totusi, chiar si cei care cred in reincarnare admit faptul ca marea majoritate a oamenilor nu isi aminteste de viata anterioara. Atunci cum putem invata din greselile trecute daca nu ni le putem aminti? Se pare ca facem aceleasi greseli din nou si din nou. Ţinand seama de rata greselilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv sa speram ca, intr-o viata viitoare, vom face lucrurile asaorm legii karma (o lege impersonala si inflexibila a universului), in fiecare viata primim ceea ce meritam. Faptele nostre bune atrag dupa ele rezultate bune, iar faptele noastre rele atrag dupa ele rezultate rele de la o viata la alta.
Conform legii karma, nicio suferinta nu este nedreapta, pentru ca niciun om nu este nevinovat. Orice suferinta este bine meritata pe baza unei karme rele. Copilasul nascut fara picioare merita acest lucru, la fel si femeia care a fost violata. Fiecare ne purtam karma de la o viata la alta. Nu exista har, iertare sau mila.
Nu numai ca acest lucru nu este o veste buna pentru cei impovarati cu o constiinta incarcata, dar karma intra in conflict si cu simtul nostru moral, care ne spune ca anumite suferinte nu sunt meritate, ca trebuie sa ne fie mila de cei suferinzi si ca trebuie sa facem ceva pentru a alina durerea.
Limitarile reincarnarii
Poate reincarnarea sa ofere in mod realist speranta si un simt al dreptatii unei lumi in necaz? Ce mangaiere ofera ea pentru problema sacaitoare a mortii? Legea karmei este necrutatoare. Cu toate acestea, mesajul lui Iisus Cristos este diferit. Iisus nu a negat faptul ca exista suferinte nedrepte.
El ofera iertare celor care produc aceasta suferinta si alinare celor care o experimenteaza.
Iisus a spus ca nimeni nu poate respecta legea morala. Inima omului este lipsita de puritate, inclinata spre atitudini si fapte gresite, care reprezinta ofense la adresa unui Dumnezeu iubitor si intru totul bun.
Ca Salvator al nostru, Iisus a spus ca ne ofera iertare, platind El Însusi pentru pacatele noastre impotriva lui Dumnezeu.
Sursa:portalroman.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;