Ghe NICA-Blog: Oravita -Anina(prin Marila)*muntii Semenicului

miercuri, 26 decembrie 2012

Oravita -Anina(prin Marila)*muntii Semenicului

ORAVITA-ANINA (PRIN MARILA)

Distanta: 17 km. Drum auto.

Drumul spre Anina strabate Oravita in toata lungimea ei, pe strazi inguste, gituite, ca si intreg orasul vechi, de dealurile vecine, cu case aratoase, unele urcate pe terasele versantelor. In partea de sus a orasului, unde drumul incepe sa urce, se afla doua baraje, construite inca din 1733, pentru apa necesara orasului si exploatarilor miniere. Unul din lacurile de baraj este in mare parte colmatat.
Depasind ultimele case si barajele amintite, drumul incepe sa urce pe versant, parasind valea Oravitei. Un drum bun ce se desfasoara in numeroase curbe, pentru a ocoli piraiele, cu perspectiva apropiata a versantului impadurit al muntelui Simion, a Sanatoriului Marila ce se apropie mereu si a Oravitei ce ramine jos, in vale. Dupa un urcus continuu, de aproape 8 km, se ajunge in culmea apelor, unde se afla Sanatoriul Marila. Asezat intr-o splendida pozitie, la curmatura dintre obirsiile vailor Oravitei si Jitinului, el domina aceasta parte a muntilor. Constructia inalta, multietajata, masiva, pare crescuta din munte. Privita dinspre Oravita, te frapeaza masivitatea ei, pe care o compari cu cea a dealurilor invecinate si place ritmica teraselor suprapuse, motiv arhitectural furat parca de la padure, din suprapunerea cetinilor de brad. Aerul e mereu proaspat aici, bogat in ozonul pe care-l emana intinsele paduri de brad. E multa lumina.
In dreptul sanatoriului, imediat sub drum, se afla colonia Bradisor. Infiintata ca statiune climaterica la inceputul secolului al A-lea, ea este in prezent colonia personalului ce deserveste sanatoriul. Numeroase vile originale stau ascunse parca in padurea racoroasa de brad. Sanatoriul Marila a fost construit in 1933 de catre stat.
Trecind de Marila, drumul strabate in contituare padurile bine inchise de brad si fag, instalate pe o alta platforma calcaroasa, bogata in doline, platforma Bradetului, ce se intinde in aceasta parte a Muntilor Aninei, prin acelasi relief neregulat, confuz, enigmatic. El trece pe linga doua canoane silvice, traverseaza o cale ferata industriala si, inainte de a intra in Steierdorf, iese in lumina finatelor.
In apropiere de Steierdorf (suburbie a Aninei) relieful se contureaza din nou, drumul angajindu-se in bazinul unui piriu, valea Steierului, afluent al vaii Minisului. Drumul strabate citeva colonii marginale ale Steierului, asezate pe culmi, dupa care coboara in centrul comunei. De aici se continua la dreapta, in jos pe valea Minisului spre Bozovici, sau la stinga, unde dupa 4 km ajunge la Anina.

Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;