Ghe NICA-Blog: Pestera Gaura Porcariului*muntii Locvei

vineri, 18 ianuarie 2013

Pestera Gaura Porcariului*muntii Locvei

PESTERA GAURA PORCARIULUI

-DRUMETIE-
( 57)

Localizare si cai de acces. Intrarea este situata in versantul stang al Cheilor Nerei la 240 m altitudine si circa 50 m deasupra raului.
De la Cantonul Damian se merge pe malul stang al Nerei pana la confluenta cu Ogasu Porcariului si in continuare, mai bine de 300 m, pana la Zavoiul Pesterii. De aici se urca Cracu Pesterii pe o poteca prin padure pana la baza unui abrupt, unde se afla intrarea mascata de arbori. Pentru detalii si alte informatii vezi nota despre Cheile Nerei si 54.
Date istorice. Pestera este cunoscuta de padurarii de la Cantonul Damian si de localnici, care adapostesc aici caii si oile. A fost cartata si cercetata in intervalul 1961-1967 de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea.
Descriere. Pestera este fosila, usor ascendenta, cu portiunea finala ascendenta, sapata pe fete de strat de catre apele de infiltratie, vizibil stratificate, cu intercalatii de silex. Galeriile si salile masoara 152 m (5 m denivelare).
Prin gura ogivala, inalta de 7 m, si printr-o „fereastra” din dreapta lumina patrunde difuz in Sala Cailor (8 m inaltime). Dupa o gatuitura dam in Sala Oilor, ceva mai scunda si intunecoasa. Dincolo de pragul de pietre facut de ciobani ca sa nu treaca oile, galeria se ingusteaza treptat, nu fara dilatari sub forma de mici sali cu inaltimi intre 2 si 9 m. O prabusire inchide galeria devenita ascendenta in ultima sa parte.
Primele sali, cu umplutura groasa de pamant si balegar si cu multe muste si paianjeni pe pereti, nu sunt atragatoare. Abia dincolo de pragul amintit, trecand prin gropi si santuri reastupate partial cu argila, sfaramaturi de calcit si bolovani de calcar, patrundem in portiunea frumos concretionata a pesterii care culmineaza cu Sala Cururilor. Aceasta sala este inzestrata din belsug cu stalactite de tipuri si marimi diferite, cu coloane imense si scurgeri (parietale groase care scanteiaza la lumina lampilor. Mai exista aici mari baraje de travertin ce delimiteaza bazine uscate, tapitate cu perle de caverna. Nu lipsesc nici stalagmitele si domurile, iar in partea finala exista gururi pline cu apa de picurare. Toamna se instaleaza in acest sector o colonie de peste 200 rinolofi.
Desi mica, pestera prezinta un interes deosebit pentru biospeologi. Printre micile vietati de pe podea pot fi vazute doua specii troglobionte, lipsite de ochi : un miriapod (Lithobius dacicus) si un gandac (Banatiola vandeli), ultimul descris chiar din aceasta pestera, in apa din goluri traiesc, deasemenea, doua specii tipic subterane de crustacei minusculi.
Inafara de fauna merita amintit faptul ca din sapaturi s-au scos colti de urs de pestera si s-au gasit obiecte de podoaba din sticla si agat a caror varsta n-a putut fi inca precizata.
Conditii de vizitare. Pestera se afla in perimetrul rezervatiei Cheile Nerei - Beusnita. Este neamenajata si usor degradata pe alocuri. Se poate vizita fara echipament special, doar cu o sursa de iluminat. Atentie numai la trecerea prin sapaturi si la blocurile prabusite din ultimul cot al galeriei. Pestera fiind rece (9-10° in timpul verii si toamnei si 98-100% umiditate) se impune o imbracaminte adecvata.
Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), L. Botosaneanu (1971), M. Bleafru, V. Decu. St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si L Vtehmainn (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976).
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;