Parasutistii-Atacul ambasadei de la Berna(1946-1958)

PRELUAT de pe Rex Histrianorum

Paraşutiştii – Atacul ambasadei de la BERNA (1946 – 1958)- C. Ionitoiu (cap-XIV-)

In România închisorile erau pline, gemeau de arestaţi. Peste tot în ţară nemulţumirile dădeau loc la revolte, aveau loc confruntări localizate, iar în alte cazuri revoltaţii se refugiau in munţi. An după an forţele de rezistenţă slăbeau şi închisorile deveneau supraîncărcate, în această atmosferă de disperare, călăul omenirii, Stalin, şi-a dat sufletul încărcat de atâtea fărădelegi comise şi se credea că va urma un moment de relaxare.
Doisprezece români au fost paraşutaţi pe teritoriul patriei lor între 1951-1952, încărcaţi de manifeste, aparate de emisie-recepţie, cu tot ce era necesar pentru a supravieţui şi a se apăra, Operaţiunea a fost descrisă în lucrarea "Morminte fără cruce". Grupele de paraşutişti purtau numi codificate, "Jacques", "Carpates" etc., şi erau aşteptate de Securitate. Astăzi, faptele sunt desconspirate.
N.K.V.D. -ul avea oameni bine infiltraţi până şi în sferele cele mai înalte ale lumii libere. Englezul Kim Philby, care făcea parte din serviciul de contraspionaj britanic (M.I. 5) lucra mult, încă din 1930, pentru Moscova, "din dragoste pentru ideile socialiste". El era bine infiltrat şi bine informat de tot ce se pregătea fie la Viena, în cazul paraşutiştilor români fie la Londra, şi imediat anunţa pe stăpânii Kremlinului. Represaliile nu au avut loc numai în România, Polonia sau Albania, ci în toată partea de Europă dirijată de Moscova, până ce Philby a fost demascat datorită Iui Igor Guzenko, funcţionar din serviciul cifrului sovietic.
Paraşutiştii români au fost răspândiţi în mai multe regiuni muntoase şi mai cu seamă în Apuseni, în partea de nord, spre Baia Mare. Câţiva au murit la aterizare, cei mai mulţi au reuşit să supravieţuiască câteva săptămâni sau poate luni până ce toate legăturile din ţară erau făcute. Peste 200 de persoane au fost arestate în 1953 numai în apropiere de Ţicieni judeţul Gorj.
Procesul paraşutiştilor a fost judecat în octombrie 1953, la Bucureşti. Au fost condamnaţi la moarte următorii:
Buda Ion, născut în 1923 la Bontesti - Arad.
Corlan Aurel, născut în 1920 la Vlăduleni - Vâlcea.
Coman Ion, învăţător, născut în 1922 la Apa - Satu Mare.
Dincă Gheorghe, inginer, născut în 1918 la Hunia-Cetate, Dolj.
Golea Ion, student, născut în 1922 la Bahnea - Tîrnava.
luhasz Ion, student, născut în 1933 la Pir - Satu Mare.
Pop Gavrilă, născut in 1928 la Pir - Satu Mare.
Popovici Mircea, student, născut în 1920 la Ohaba de Jiu - Gorj.
Samoilă Ion, născut în 1919 la Ighişul Vechi - Sibiu.
Tănase Alexandru, născut in 1915 la Babeni - Vâlcea.
Tartler Erich, agricultor, născut în 1920 la Braşov.
Tolan ion, ajustor, născut în 1925 la Magra - Arad.
Vlad Minai, student (neparaşutat), născut în 1925 la Dragomireşti Maramureş. Sentinţa a fost executată pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor la Jilava. în timpul procesului s-au pronunţat foarte multe condamnări la muncă silnică.
Un anume Mircea Muşatescu se ocupa în Franţa de recrutarea paraşutiştilor, cu sprijinul altor persoane din refugiu, fără să-şi dea seama că nici unul nu se mai întorcea şi nici nu transmitea nimic de pe teritoriul patriei.
Femeile arestate în această "afacere" au fost torturate în mod sălbatic. Unele au rămas bolnave pe viaţă, altele au murit acolo sau au încercat să se sinucidă. Acest carnagiu care a avut loc, a fost răspunsul Moscovei dat prin România la executarea soţilor Rosenberg din Statele Unite, care sustrăseseră secretele bombei atomice şi le dăduseră Rusiei. Agravarea situaţiei din România era în raport direct cu conflictele pe plan internaţional dintre Rusia şi Occident, şi în primul rând ele erau resimţite de către deţinuţii politici prin înăsprirea condiţiilor din temniţe.
BERNA
Patru tineri români au vrut să arate Occidentului că în spatele ambasadorului român Stofei de la Berna se ascunde o agentură de spionaj în serviciul Rusiei. De fapt se ştia totul. Se ştia că şoferul Şeţu nu era şofer, ci colonel de securitate al Bucureştiului. El se plimba zi şi noapte, ba in Germania sau Franţa, ba în Italia sau în Austria, cu scopul de a aduna informaţii. Se ştia totul. Lipseau probele.
Ambasadorul trebuia prins viu, cu probele asupra lui, pentru a demonstra lumii adevăratele intenţii ale ţărilor comuniste. Şoferul, adică colonelul Şeţu, a plecat pe 14 februarie 1955 ca să ia corespodenţa de la Zurich. Cei patru tineri români au pătruns în interiorul Ambasadei din Berna. Stan Codrescu şi Ochiu au rămas în curtea Ambasadei pentru a supraveghea sosirea şoferului, în timp ce Puiu Beldeanu şi Ion Chirilă au pătruns în clădirea unde locuia şoferul şi i-au imobilizat soţia.
Spre seară a sosit pretinsul şofer însoţit de două persoane. A lăsat sacul cu corespondenţă şi a plecat. La unu noaptea Şeţu a revenit şi a vrut să ducă maşina la garaj. A fost somat să ridice mâinile. A refuzat. A fost somat a doua oară. În loc să se supună, a încercat să fugă. Atunci au tras asupra lui. Deşi rănit grav, a reuşit să dispară în întunericul nopţii. Auzind focuri de armă în curte, Beldeanu şi Chirilă au coborât imediat din camera lui Şeţu. După ce au spart câteva geamuri cu pistolul, cei doi au intrat în Ambasadă. Ambasadorul Stofei şi telefonistul au scăpat pe fereastra de la etajul doi. Beldeanu şi Chirilă au reuşit să pună mâna pe o serie de documente compromiţătoare. A doua zi Şeţu a fost găsit sub o tisă joasă. Trăia încă. A fost dus la spital, dar a murit scurt timp după aceasta.
Puiu Beldeanu fusese martor ocular la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Punându-se în fruntea ţăranilor din valea Chiuieştilor, judeţul Someş, a plecat să ia cu asalt prefectura judeţeană. Cu această ocazie a intrat în posesia buletinelor falsificate dintr-o comună situată la poalele Bobâlnei, buletine pe care le-a dus la Misiunea Americană de la Bucureşti, ascunse într-o pâine cât roata carului. Putea oare Puiu Beldeanu să uite teroarea şi mizeria instaurate asupra fraţilor lui rămaşi în ţară ?
Preotul Chirilă din comuna Crăsneşeni-Tătărani, judeţul Fălciu, tatăl lui Ion Chirilă care a participat la acest atac al Ambasadei, fusese arestat şi dus la muncă forţată la "Canalul Morţii". Putea fiul lui să uite suferita celor din ţară ? Publicaţia elveţiană "Neuer Zuricher Zeitung", relatând desfăşurarea ocupării Ambasadei române de la Berna, scria pe drept cuvânt: "Prin acţiunea lor socoteau că vor putea să se facă auzite vocile compatrioţilor deportaţi, torturaţi şi deposedaţi de drepturile lor... "
Comandorul Mircea Patru a contribuit la punerea la punct a planului acestei operaţiuni. Securitatea de la Bucureşti a reuşit să-l răpească pe Puiu Beldeanu, atrăgându-l într-o cursă în Berlinul de Vest. A fost executat în ţară.

CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gîndirea Românească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:universulromanesc.com