PRELUAT:http://www.romanialeaks.org/2013/04/fostul-sef-al-cia-responsabil-de.html#more
Fostul şef al CIA, responsabil de răpirea jurnalistului Ovidiu Ohanesian?
Comentariul apartine dlui colonel (rez.) Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre „jocurile murdare” ale CIA.
„După 15 luni de investigaţii, jurnaliştii de la The Guardian şi BBC-secţia arabă au realizat un reportaj de 51 de minute în care au adus dovezi serioase că pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul “murdar”, aparţinând forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA, pentru constituirea şi dirijarea unor unități paramilitare irakiene, în misiuni de comando, soldate cu asasinate şi răpiri.
Totodată, aceşti specialişti în acţiuni neconvenţionale, pe care le-au experimentat în Vietnam şi în ţări din America Centrală, au condus cele mai oribile acțiuni de tortură din timpul ocupației americane, prin crearea unei vaste reţele secrete de centre de detenţie în Irakю
(Vezi: http://www.guardian.co.uk/world/2013/mar/06/pentagon-iraqi-torture-centres-link )
Ancheta jurnalistică a avut ca punct de plecare dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute site-ului WikiLeaks, rapoartele declasificate arătând în detaliu sute de incidente, în care patrulele mobile, compuse din soldați americani, descopereau cadavre de irakieni torturaţi în centrele de detenție clandestine ale comandourilor paramilitare din Irak. Alteori rapoartele relatau descinderi ale comandourilor paramilitare irakiene în localităţi, urmate de capturarea sau executarea sumară a sunniţilor. Toate rapoartele se încheiau prin primirea de la eşalonul superior, a misteriosului cod "Fargo 242" şi rechemarea de urgenţă a patrulelor la bază.
După absolvirea şcolii militare de ofiţeri, David Petraeus a activat în cadrul forţelor pentru operaţiuni speciale a SUA. A comandat brigada 1 din divizia 82 Paraşutişti, divizia 101 Aeropurtată (pe timpul invaziei din Irak) şi a fost şeful de stat major al Corpului XVIII Armată (operaţiuni speciale). Era cunoscut drept un expert în lupta contra insurgenţilor, pe timpul cât a comandat centrul de arme întrunite de la Fort Leavenworth (statul Kansas), iniţiind conceperea Field Manual 3–24, Counterinsurgency. În perioada 2004-2008, cu întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 până în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forțat să demisioneze, din cauza unui aparent scandal sexual.
Începând din 2004, generalul locotenent David Petraeus a fost primul comandant al Forţei multinaţionale care a asigurat tranziţia Irakului, după ocuparea acestuia de către armata SUA. Acestei forţe i-a revenit misiunea de a selecţiona, antrena, echipa şi instrui noua armată, poliţie şi securitate irakiană, alocându-se în acest scop 11 miliarde USD. Odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forțelor speciale americane), în calitate de consultant civil, să organizeze acțiunile de culegere de informații de la insurgenții sunniţi, de către securitatea irakiană.
Steel era secondat de colonelul r. James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale, ei nesubordonându-se nimănui în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american “Stele şi Dungi” drept “ochii şi urechile” lui Petraeus din Irak. Un purtător de cuvânt al generalului Petraeus, a declarat pentru investigația BBC şi Guardian că a acesta a beneficiat enorm de pe urma procedeelor de tortură a deținuților, utilizate de forțelor irakiene, transmiţând informația mai departe lanțului ierarhic militar al SUA, ambasadorului american la Bagdad și liderilor irakieni relevanți. Petraeus știa ce se petrece la interogări și îi știau pe prizonieri. Chiar şi detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informații clasificate, care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată, a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak.
Reportajul realizat de The Guardian şi BBC-secţia arabă cuprinde mărturia generalului irakian Muntahder al-Samari, care a lucrat cu Steele și Coffman un an, când comandourile create de ei, numite "brigăzile Lupilor" erau instalate. El spune că cei doi lucrau împreună şi că nu i-a văzut niciodată separați în cele 40-50 de acţiuni în care au intrat în centrele de detenție clandestine. Fiecare centru de detenţie avea un centru de interogare, încadrat cu un ofițer de informaţii şi opt interogatori. Apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atârnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. Al-Samari relatează cum un băiat în vârstă de 14 ani a fost legat cu picioarele deasupra capului, de unul dintre stâlpii unei foste librării, care servea drept centru de interogare. Corpul său era în întregime vânăt din cauza bătăilor cu cablu pe care le-a primit.
Fotograful Gilles Perres s-a întâlnit cu Steele atunci când lucra pentru New York Times, și a fost primit în unul dintre centrele de comandă situat în aceeaşi librărie. L-a intervievat pe Steele într-o cameră a librăriei și îşi aminteşte că era sânge peste tot. Reporterul Peter Maas care lucra la material împreună cu Perres, a explicat că în timp ce interviul se desfășura, se auzeau ţipete teribile de durere şi teroare.The Guardian scrie că procedurile de tortură ale "brigăzilor Lupilor" au intrat în conștiința opiniei publice din Irak, întrucât erau filmate și prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Petraeus personal a sunat și a cerut încetarea difuzării la TV a imaginilor cu oamenii torturaţi.
Generalul irakian Muntahder al-Samari nu exclude posibilitatea ca unele din celebrele răpiri de cetăţeni străini, aparţinînd statelor care au susţinut invazia americană în Irak (precum cea a jurnaliştilor români, a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofițer de informații de la Pentagon, Roy Hallums), intens mediatizate, să fi fost instrumentate de Steele, cu scopul penetrării reţelelor de răpitori veritabili, aparţinând insurgenţilor. În această situaţie, cu excepţia lui Ovidiu Ohanesian, toţi cei răpiţi lucrau pentru serviciile de informaţii din ţările lor, ştiau că participă la o înscenare, consumată în centrele de interogare clandestină, care erau perfect securizate de forţele pentru operaţiuni speciale americane subordonate generalului Petraeus.
Reamintesc faptul că pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul România liberă), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi 3 zile într-o locaţie din Bagdad, ei au fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, în mod misterios, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete filmate de răpitori cu ostaticii, în care cereau retragerea militarilor români din Irak. Operaţiunea de eliberare a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak, fiind secretizate pentru următorii 50 de ani”.
---------
"Brigăzile Lupilor" semănau ca 2 picături de apă cu organizațiile "Lupii gri" și "Ergenekon" create în Turcia, pe timpul Războiului Rece, de forţele pentru operaţiuni speciale americane, în colaborare cu CIA. Ele constituiau elemente ale reţelei de organizații paramilitare Gladio de la granița cu URSS, fiind instruite inițial de foşti ofițeri ai Wehrmachtului nazist, deveniţi după război ofiţeri CIA. Cu mult înainte ca Petraeus și Steele să părăsească Irakul, în septembrie 2005, Jabr al-Solagh, şeful "brigăzilor Lupilor", a fost numit ministru de Interne. În mandatul lui Solagh, care a fost strâns asociat cu violenţele miliţiei Badr constituite din şiiţi, dovezile cu privire la tortură și asasinate ale "Brigăzilor Lupilor" s-au înmulțit.
În august 2007, cotidianul The Washington Post, preluând rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite. Impactul pe termen lung al finanţării şi înarmării acestor forţe de "democratizare" şi "pacificare" a Irakului, de către trioul Petraeus, Steele și Coffman, a fost acela al declanşării unei forțe care nu se supunea niciunei legi şi care a terorizat comunitatea sunnită, producând sute de mii de morți. Rezultatul fiind acela că la apogeului conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, 3.000 de cadavre erau “adunate” de pe străzile din Irak în fiecare lună.
James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam. Pe finalul acestuia, a participat alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de stat al Apărării în perioada 2001-2005) la programul clandestin Phoenix. Potrivit istoricului Douglas Valentine, programul Phoenix a fost conceput, coordonat de CIA şi executat de Comandamentul pentru operaţiuni speciale al armatei SUA (USSOCOM), ajutat de subunităţi ale forţelor pentru operaţiuni speciale din armata Australiei (AATTV) şi ale serviciul de informaţii al Vietnamului de Sud, pe timpul războiului din Vietnam.
Teoretic, programul era destinat identificării şi "neutralizării" (prin infiltrări, capturare, terorism, tortură şi asasinate) infrastructurii de conducere a Frontului de Eliberare Naţională, mai cunoscut ca Viet Cong. Practic, ţintele USSOCOM au fost copii, femeile, bătrânii, adică membrii familiilor luptătorilor Viet Cong. Neutralizarea avea la bază o lege specială ( Directiva MACV 381-41/ 1967) emisă în secret de preşedintele SUA, care permitea arestarea şi execuţia vietnamezilor, fără să fie nevoie de nici o probă şi de nici un proces. Acest aşa-zis contra-terorism inventat de CIA, denumit codificat Phoenix, nu avea nici un corespondent în strategia militară, el legitimând de fapt utilizarea procedeelor neconvenţionale de către nişte dezaxaţi, pentru a comite crime împotriva umanităţii. În perioada 1965-1972 programul Phoenix a "neutralizat" prin asasinare, pe loc, 26.369 de vietnamezi, restul până la 81.740 decedând în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare), ca urmare a torturii. Reţeaua PRU era subordonată direct lui Peer DeSilva, şeful CIA de la Saigon şi fiecare centru de interogare era condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam.
În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, specializaţi în contra insurgenţă (US MilGroup), care a fost detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Rapoartele întocmite ulterior de ONU în Nicaragua şi Salvador, relatau cum colonelul Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină a contra insurgenţei din Vietnam, prin care, la lupta de eliberare naţională, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionând sub comanda sa, răspundeau prin acte clasice de terorism. Potrivit acestor rapoarte, Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susținător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele.
În 1996 o investigaţie a jurnalistului Robert Parry, reporter al Associated Press,Newsweek şi PBS TV, reproducea una din declaraţiile date FBI-lui de salvadorianul Luis Posada Carriles, care dezvăluia detalii halucinante ale vastei operaţiuni de trafic de arme şi de droguri, coordonată de colonelul Steele, ca intermediar al locotenent colonelului Oliver North, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Ronald Reagan. Subiectul scandalului Iran-Contras, vizând transporturile de arme, derulate de la baza de operare a CIA, de pe aeroportul Ostend din Belgia, l-am tratat pe larg într-un material anterior.
(Vezi: Ţigareta 2, model NATO 2013)
Pentru apărarea teritoriului propriu, România mai dispune acum de 20-25 de MIG-21 fabricate în 1971 (cu resursa expirată) şi de instalaţii de rachete AA sovietice, din generaţia întâi, fabricate în 1960. La baza aeriană americană Davis-Monthan din Tucson (statul Arizona) pe o suprafaţă de 11 km pătraţi, sunt aliniate în perfectă stare de conservare 4.400 de aeronave şi sisteme de rachete AA, gata pentru a fi folosite, într-un nou război (http://en.wikipedia.org/wiki/309th_Aerospace_Maintenance_and_Regeneration_Group). Între acestea figurează avioane moderne de tip F-16 C/D, F-15 D/E, A-10, F-18, etc. Anual, un număr neprecizat dintre acestea se întorc în serviciul activ al diferitelor statele partenere ale SUA (Pakistan, Grecia, Turcia, Australia, etc.), întotdeauna altele decât România.
Potrivit unor telegrame ale ambasadei SUA la Bucureşti, publicate de WikiLeaks, la 21 iulie 2005 preşedintele Traian Băsescu l-a informat pe ambasadorul Richard Jones, consilier al Secretarului şi Coordonatorului Politicii pentru Irak, că ţara sa era dispusă să şteargă 80% din datoria istorică de 2,6 miliarde USD, pe care trebuia să o primească de la Irak. Totodată, Băsescu solicita un sprijin suplimentar din partea guvernului SUA pentru reforma în domeniul apărării, care putea permite României să-şi dezvolte contribuţia în Irak. Traian Băsescu n-a avut nici o apăsare privind necesitatea înzestrării armatei române, el fiind preocupat doar de satisfacerea pretenţiilor de dominaţie mondială ale SUA.
Aşa se explică faptul că în 2003, România a înfiinţat la Târgu Mureş primul batalion de forţe pentru operaţii speciale (FOS). O parte din membrii acestui batalion au urmat cursuri de specialitate (US Army Special Forces) la Fort Bragg, restul fiind antrenaţi de instructori din Forţele speciale ale SUA, Israel şi Anglia, detaşaţi timp de 6 luni în România. În aprilie 2006, primul contingent românesc FOS şi-a început misiunea în Afganistan, în cadrul operaţiei „Enduring Freedom”, al forţelor de coaliţie conduse de SUA (ISAF), desfăşurând misiuni de luptă în zone considerate din cele mai periculoase din Afganistan. Din anul 2011, România dispune de Brigada 6 de Operaţii Speciale, compusă din batalionul 610 Operaţii Speciale - Tg. Mureş, batalionul 620 Operaţii Speciale-Buzău, batalionul 630 Paraşutişti - Bacău şi batalionul 640 Logistic.
Despre implicarea specialiştilor, instruiţi de forţele pentru operaţiuni speciale ale SUA, în răsturnarea de la putere a preşedintelui Slobodan Miloşevici din 2000, în „Revoluţia trandafirilor" din Georgia din 2003, în cea „Portocalie" din Ucraina din 2004, în cea a „Lalelelor" din Kârgâzstan din 2005 și în cea din R. Moldova din 2009, precum şi despre modul în care America Latina a fost devastată de grupurile paramilitare, specializate în acte de terorism, la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale americane de la Fort Benning (statul Georgia), am relatat pe larg în finalul unui material anterior.
Sursa:WikiLeaks Romania
Fostul şef al CIA, responsabil de răpirea jurnalistului Ovidiu Ohanesian?
Comentariul apartine dlui colonel (rez.) Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre „jocurile murdare” ale CIA.
„După 15 luni de investigaţii, jurnaliştii de la The Guardian şi BBC-secţia arabă au realizat un reportaj de 51 de minute în care au adus dovezi serioase că pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul “murdar”, aparţinând forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA, pentru constituirea şi dirijarea unor unități paramilitare irakiene, în misiuni de comando, soldate cu asasinate şi răpiri.
Totodată, aceşti specialişti în acţiuni neconvenţionale, pe care le-au experimentat în Vietnam şi în ţări din America Centrală, au condus cele mai oribile acțiuni de tortură din timpul ocupației americane, prin crearea unei vaste reţele secrete de centre de detenţie în Irakю
(Vezi: http://www.guardian.co.uk/world/2013/mar/06/pentagon-iraqi-torture-centres-link )
Ancheta jurnalistică a avut ca punct de plecare dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute site-ului WikiLeaks, rapoartele declasificate arătând în detaliu sute de incidente, în care patrulele mobile, compuse din soldați americani, descopereau cadavre de irakieni torturaţi în centrele de detenție clandestine ale comandourilor paramilitare din Irak. Alteori rapoartele relatau descinderi ale comandourilor paramilitare irakiene în localităţi, urmate de capturarea sau executarea sumară a sunniţilor. Toate rapoartele se încheiau prin primirea de la eşalonul superior, a misteriosului cod "Fargo 242" şi rechemarea de urgenţă a patrulelor la bază.
După absolvirea şcolii militare de ofiţeri, David Petraeus a activat în cadrul forţelor pentru operaţiuni speciale a SUA. A comandat brigada 1 din divizia 82 Paraşutişti, divizia 101 Aeropurtată (pe timpul invaziei din Irak) şi a fost şeful de stat major al Corpului XVIII Armată (operaţiuni speciale). Era cunoscut drept un expert în lupta contra insurgenţilor, pe timpul cât a comandat centrul de arme întrunite de la Fort Leavenworth (statul Kansas), iniţiind conceperea Field Manual 3–24, Counterinsurgency. În perioada 2004-2008, cu întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 până în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forțat să demisioneze, din cauza unui aparent scandal sexual.
Începând din 2004, generalul locotenent David Petraeus a fost primul comandant al Forţei multinaţionale care a asigurat tranziţia Irakului, după ocuparea acestuia de către armata SUA. Acestei forţe i-a revenit misiunea de a selecţiona, antrena, echipa şi instrui noua armată, poliţie şi securitate irakiană, alocându-se în acest scop 11 miliarde USD. Odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forțelor speciale americane), în calitate de consultant civil, să organizeze acțiunile de culegere de informații de la insurgenții sunniţi, de către securitatea irakiană.
Steel era secondat de colonelul r. James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale, ei nesubordonându-se nimănui în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american “Stele şi Dungi” drept “ochii şi urechile” lui Petraeus din Irak. Un purtător de cuvânt al generalului Petraeus, a declarat pentru investigația BBC şi Guardian că a acesta a beneficiat enorm de pe urma procedeelor de tortură a deținuților, utilizate de forțelor irakiene, transmiţând informația mai departe lanțului ierarhic militar al SUA, ambasadorului american la Bagdad și liderilor irakieni relevanți. Petraeus știa ce se petrece la interogări și îi știau pe prizonieri. Chiar şi detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informații clasificate, care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată, a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak.
Reportajul realizat de The Guardian şi BBC-secţia arabă cuprinde mărturia generalului irakian Muntahder al-Samari, care a lucrat cu Steele și Coffman un an, când comandourile create de ei, numite "brigăzile Lupilor" erau instalate. El spune că cei doi lucrau împreună şi că nu i-a văzut niciodată separați în cele 40-50 de acţiuni în care au intrat în centrele de detenție clandestine. Fiecare centru de detenţie avea un centru de interogare, încadrat cu un ofițer de informaţii şi opt interogatori. Apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atârnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. Al-Samari relatează cum un băiat în vârstă de 14 ani a fost legat cu picioarele deasupra capului, de unul dintre stâlpii unei foste librării, care servea drept centru de interogare. Corpul său era în întregime vânăt din cauza bătăilor cu cablu pe care le-a primit.
Fotograful Gilles Perres s-a întâlnit cu Steele atunci când lucra pentru New York Times, și a fost primit în unul dintre centrele de comandă situat în aceeaşi librărie. L-a intervievat pe Steele într-o cameră a librăriei și îşi aminteşte că era sânge peste tot. Reporterul Peter Maas care lucra la material împreună cu Perres, a explicat că în timp ce interviul se desfășura, se auzeau ţipete teribile de durere şi teroare.The Guardian scrie că procedurile de tortură ale "brigăzilor Lupilor" au intrat în conștiința opiniei publice din Irak, întrucât erau filmate și prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Petraeus personal a sunat și a cerut încetarea difuzării la TV a imaginilor cu oamenii torturaţi.
Generalul irakian Muntahder al-Samari nu exclude posibilitatea ca unele din celebrele răpiri de cetăţeni străini, aparţinînd statelor care au susţinut invazia americană în Irak (precum cea a jurnaliştilor români, a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofițer de informații de la Pentagon, Roy Hallums), intens mediatizate, să fi fost instrumentate de Steele, cu scopul penetrării reţelelor de răpitori veritabili, aparţinând insurgenţilor. În această situaţie, cu excepţia lui Ovidiu Ohanesian, toţi cei răpiţi lucrau pentru serviciile de informaţii din ţările lor, ştiau că participă la o înscenare, consumată în centrele de interogare clandestină, care erau perfect securizate de forţele pentru operaţiuni speciale americane subordonate generalului Petraeus.
Reamintesc faptul că pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul România liberă), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi 3 zile într-o locaţie din Bagdad, ei au fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, în mod misterios, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete filmate de răpitori cu ostaticii, în care cereau retragerea militarilor români din Irak. Operaţiunea de eliberare a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak, fiind secretizate pentru următorii 50 de ani”.
---------
"Brigăzile Lupilor" semănau ca 2 picături de apă cu organizațiile "Lupii gri" și "Ergenekon" create în Turcia, pe timpul Războiului Rece, de forţele pentru operaţiuni speciale americane, în colaborare cu CIA. Ele constituiau elemente ale reţelei de organizații paramilitare Gladio de la granița cu URSS, fiind instruite inițial de foşti ofițeri ai Wehrmachtului nazist, deveniţi după război ofiţeri CIA. Cu mult înainte ca Petraeus și Steele să părăsească Irakul, în septembrie 2005, Jabr al-Solagh, şeful "brigăzilor Lupilor", a fost numit ministru de Interne. În mandatul lui Solagh, care a fost strâns asociat cu violenţele miliţiei Badr constituite din şiiţi, dovezile cu privire la tortură și asasinate ale "Brigăzilor Lupilor" s-au înmulțit.
În august 2007, cotidianul The Washington Post, preluând rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite. Impactul pe termen lung al finanţării şi înarmării acestor forţe de "democratizare" şi "pacificare" a Irakului, de către trioul Petraeus, Steele și Coffman, a fost acela al declanşării unei forțe care nu se supunea niciunei legi şi care a terorizat comunitatea sunnită, producând sute de mii de morți. Rezultatul fiind acela că la apogeului conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, 3.000 de cadavre erau “adunate” de pe străzile din Irak în fiecare lună.
James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam. Pe finalul acestuia, a participat alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de stat al Apărării în perioada 2001-2005) la programul clandestin Phoenix. Potrivit istoricului Douglas Valentine, programul Phoenix a fost conceput, coordonat de CIA şi executat de Comandamentul pentru operaţiuni speciale al armatei SUA (USSOCOM), ajutat de subunităţi ale forţelor pentru operaţiuni speciale din armata Australiei (AATTV) şi ale serviciul de informaţii al Vietnamului de Sud, pe timpul războiului din Vietnam.
Teoretic, programul era destinat identificării şi "neutralizării" (prin infiltrări, capturare, terorism, tortură şi asasinate) infrastructurii de conducere a Frontului de Eliberare Naţională, mai cunoscut ca Viet Cong. Practic, ţintele USSOCOM au fost copii, femeile, bătrânii, adică membrii familiilor luptătorilor Viet Cong. Neutralizarea avea la bază o lege specială ( Directiva MACV 381-41/ 1967) emisă în secret de preşedintele SUA, care permitea arestarea şi execuţia vietnamezilor, fără să fie nevoie de nici o probă şi de nici un proces. Acest aşa-zis contra-terorism inventat de CIA, denumit codificat Phoenix, nu avea nici un corespondent în strategia militară, el legitimând de fapt utilizarea procedeelor neconvenţionale de către nişte dezaxaţi, pentru a comite crime împotriva umanităţii. În perioada 1965-1972 programul Phoenix a "neutralizat" prin asasinare, pe loc, 26.369 de vietnamezi, restul până la 81.740 decedând în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare), ca urmare a torturii. Reţeaua PRU era subordonată direct lui Peer DeSilva, şeful CIA de la Saigon şi fiecare centru de interogare era condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam.
În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, specializaţi în contra insurgenţă (US MilGroup), care a fost detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Rapoartele întocmite ulterior de ONU în Nicaragua şi Salvador, relatau cum colonelul Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină a contra insurgenţei din Vietnam, prin care, la lupta de eliberare naţională, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionând sub comanda sa, răspundeau prin acte clasice de terorism. Potrivit acestor rapoarte, Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susținător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele.
În 1996 o investigaţie a jurnalistului Robert Parry, reporter al Associated Press,Newsweek şi PBS TV, reproducea una din declaraţiile date FBI-lui de salvadorianul Luis Posada Carriles, care dezvăluia detalii halucinante ale vastei operaţiuni de trafic de arme şi de droguri, coordonată de colonelul Steele, ca intermediar al locotenent colonelului Oliver North, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Ronald Reagan. Subiectul scandalului Iran-Contras, vizând transporturile de arme, derulate de la baza de operare a CIA, de pe aeroportul Ostend din Belgia, l-am tratat pe larg într-un material anterior.
(Vezi: Ţigareta 2, model NATO 2013)
Pentru apărarea teritoriului propriu, România mai dispune acum de 20-25 de MIG-21 fabricate în 1971 (cu resursa expirată) şi de instalaţii de rachete AA sovietice, din generaţia întâi, fabricate în 1960. La baza aeriană americană Davis-Monthan din Tucson (statul Arizona) pe o suprafaţă de 11 km pătraţi, sunt aliniate în perfectă stare de conservare 4.400 de aeronave şi sisteme de rachete AA, gata pentru a fi folosite, într-un nou război (http://en.wikipedia.org/wiki/309th_Aerospace_Maintenance_and_Regeneration_Group). Între acestea figurează avioane moderne de tip F-16 C/D, F-15 D/E, A-10, F-18, etc. Anual, un număr neprecizat dintre acestea se întorc în serviciul activ al diferitelor statele partenere ale SUA (Pakistan, Grecia, Turcia, Australia, etc.), întotdeauna altele decât România.
Potrivit unor telegrame ale ambasadei SUA la Bucureşti, publicate de WikiLeaks, la 21 iulie 2005 preşedintele Traian Băsescu l-a informat pe ambasadorul Richard Jones, consilier al Secretarului şi Coordonatorului Politicii pentru Irak, că ţara sa era dispusă să şteargă 80% din datoria istorică de 2,6 miliarde USD, pe care trebuia să o primească de la Irak. Totodată, Băsescu solicita un sprijin suplimentar din partea guvernului SUA pentru reforma în domeniul apărării, care putea permite României să-şi dezvolte contribuţia în Irak. Traian Băsescu n-a avut nici o apăsare privind necesitatea înzestrării armatei române, el fiind preocupat doar de satisfacerea pretenţiilor de dominaţie mondială ale SUA.
Aşa se explică faptul că în 2003, România a înfiinţat la Târgu Mureş primul batalion de forţe pentru operaţii speciale (FOS). O parte din membrii acestui batalion au urmat cursuri de specialitate (US Army Special Forces) la Fort Bragg, restul fiind antrenaţi de instructori din Forţele speciale ale SUA, Israel şi Anglia, detaşaţi timp de 6 luni în România. În aprilie 2006, primul contingent românesc FOS şi-a început misiunea în Afganistan, în cadrul operaţiei „Enduring Freedom”, al forţelor de coaliţie conduse de SUA (ISAF), desfăşurând misiuni de luptă în zone considerate din cele mai periculoase din Afganistan. Din anul 2011, România dispune de Brigada 6 de Operaţii Speciale, compusă din batalionul 610 Operaţii Speciale - Tg. Mureş, batalionul 620 Operaţii Speciale-Buzău, batalionul 630 Paraşutişti - Bacău şi batalionul 640 Logistic.
Despre implicarea specialiştilor, instruiţi de forţele pentru operaţiuni speciale ale SUA, în răsturnarea de la putere a preşedintelui Slobodan Miloşevici din 2000, în „Revoluţia trandafirilor" din Georgia din 2003, în cea „Portocalie" din Ucraina din 2004, în cea a „Lalelelor" din Kârgâzstan din 2005 și în cea din R. Moldova din 2009, precum şi despre modul în care America Latina a fost devastată de grupurile paramilitare, specializate în acte de terorism, la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale americane de la Fort Benning (statul Georgia), am relatat pe larg în finalul unui material anterior.
Sursa:WikiLeaks Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu