Ghe NICA-Blog: Sfaturi pentru drumetii *Reguli pentru tactica de mers

marți, 7 mai 2013

Sfaturi pentru drumetii *Reguli pentru tactica de mers

Reguli pentru tactica de mers :

Incepeti mersul in asa fel ,ca sa fie suficienta respiratia numai pe nas !
Incepeti drumul la munte fara sa vorbiti,asta va ajuta sa reglati respiratia si va da posibilitatea sa ascultati semnalele corpului,cum se adapteaza el incetul cu incetul dar constant pentru un efort de durata.
Aceasta autoconcentratie muta ,este de mare folos la inceputul fiecarui drum!
Dezbracati-va de imbracamintea calda si intr-o dimineata mai racoroasa ,ca sa nu dati gres ca prin transpiratie v-ati facut deja incalzirea !
La inceputul mersului ,in primele 12 - 15 minute si nu mai devreme ,sa ajungem la un puls de 120-150 pe minut
Regula generala este : 180 de pulsuri pe minut,minus varsta!
Mers constant ,ritmic si fara pauze - asta inseamna un mers rational
Fiecare oprire mai lunga reduce randamentul considerabil!
Opririle mai lungi de 1- 1,5 minute sa le eliminam pentru a mentine un randament maxim si sa eliminam racirea corpului si implicit scaderea randamentului. Iar pentru asa zise opriri tehnice maximum un minut ca de exemplu: schimbare de lenjerie ,legare in coarda,fotografiere,legare de coltari,manevre de asigurare,baut apa sau scos de mancare din ranita!
Inainte de a ajunge la telul propus (cucerirea varfului,cabana,gura pesterii)vom merge ultimile 5-10 minute din ce in ce mai incet!
Sa nu ne asezam ,sa ne culcam,sau sa stam de pomana.Este valabil nu numai pe frig,ci si pe timp cald.La aparitia de crampe musculare (semn de deshidratare si lipsa de saruri minerale)sa nu ne oprim pe loc,numai sa reducem viteza de mers!.
Sursa:http://www.infotravelromania.ro/munte.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;