Pe 21 decembrie 1988, zborul Pan Am 103 era programat să călătorească din Londra la New York. Avionul transporta 243 de pasageri şi 16 membri ai echipajului. În timp ce zbura deasupra oraşului Lockerbie din sudul Scoţiei, avionul a suferit o explozie catastrofică ce a lăsat în urmă o spărtură de 20 inchi (0.51 m) pe partea stângă a fuzelajului. Avionul s-a dezintegrat rapid şi s-a prăbuşit în Lockerbie, ducând la moartea tuturor pasagerilor şi a 11 oameni de la sol. Investigaţia care a urmat incidentului a stabilit că zborul a fost ţinta unui grup terorist. Anumite evenimente referitoare la acest caz au fost puse sub semnul îndoielii. Unele declaraţii din presă au acuzat CIA-ul că ar fi ştiut dinainte că acest atac urma să aibă loc. Pe 24 februarie 2011, fostul minsitru de Justiţie al Libiei, Mustafa Abdul Jalil, a declarat că Muammar Gaddafi ordonase personal acest atac.
Controversa
Lester Coleman este un fost agent DEA al Statelor Unite, co-autor al cărţii Trail of the Octopus, The untold story of Pan Am 103, publicată în anul 1993. Cartea afirmă că o operaţiune secretă de trafic de droguri le-a permis teroriştilor să treacă de controlul de securitate de la aeroport. S-a spus că o organizaţie secretă americană care se ocupa cu contrabanda le-a permis teroriştilor sprijiniţi de iranieni, conduşi de Ahmed Jibril, să strecoare o bombă Semtex la bordul avionului. În anul 1990, înainte de lansarea cărţii, Lester Coleman a apărut pe prima pagină a ziarelor atunci când l-a expus pe dublul agent CIA. Ca o urmare a publicării fotografiei acestuia, guvernul Statelor Unite a dat în judecată revista Time Magazine pentru suma de 26 mil.$.
În anul 1991, ca parte a procesului civil dintre Pan American World Airways şi familiile pasagerilor zborului PA103, Lester Coleman a acuzat Administraţia de Sancţionare a Drogurilor că a permis atacul asupra acelui zbor. Drept răspuns, Curtea Federală le-a interzis părţilor implicate să discute în public orice aspect al cazului.
Trail of the Octopus a fost publicată pentru prima dată în anul 1993, în Marea Britanie. Volumul conţine faimosul citat „Nimeni nu ştie ce se întâmplă de fapt. Dacă au ştiut vreodată, Watergate ni s-ar părea precum Alice în Ţara Minunilor”. Coleman spune că a primit azil politic în Suedia pentru a termina romanul. În timp ce era sub protecţia Suediei le-a obţinut celor de la Pan American World Airways o depoziţie scrisă prin care erau absolviţi de orice vină. Asociaţia de Sancţionare a Drogurilor a dat în judecată editura Bloomsbury, care publicase volumul Trail of the Octopus. În urma unei înţelegeri, mii de cópii ale textului au fost distruse. Pe 11 semprembrie 1997, Lester Coleman a declarat unei Curţi Federale din New York că „…a minţit atunci când a spus că un cartel de droguri le-a permis teroriştilor să treacă de controlul de securitate de la aeroport”. În urma unei înţelegeri între apărare şi procuror, Coleman a fost judecat în libertate.
Din anul 2011, Kindle and Nook este noua editură a volumului Trail of the Octopus. De-a lungul anilor, adepţi ai teoriei conspiraţiei au afirmat că pe lista pasagerilor se aflau cel puţin 4 ofiţeri ai guvernului, care erau ţinta asasinatului. Cu puţin timp înainte de atac, au fost anunţate diferite alerte de securitate, şi astfel multe persoane au reuşit să evite fatalitatea. Printre acestea se numără şi minstrul Afacerilor Externe al Africii de Sud, Pik Botha, şi delegaţia de 22 de persoane. În anul 2001, Libia şi-a asumat responsabilitatea pentru incident. Guvernul libanez a despăgubit familiile victimelor cu câte 8 mil.$ fiecare. Drept urmare, ONU a luat hotărârea de a anula sancţiunile care fuseseră impuse cu 4 ani în urmă. Mai multe restricţii de comerţ cu SUA au fost de asemenea reziliate.
Sursa:http://zeceintop.ro/cele-mai-controversate-carti/
Controversa
Lester Coleman este un fost agent DEA al Statelor Unite, co-autor al cărţii Trail of the Octopus, The untold story of Pan Am 103, publicată în anul 1993. Cartea afirmă că o operaţiune secretă de trafic de droguri le-a permis teroriştilor să treacă de controlul de securitate de la aeroport. S-a spus că o organizaţie secretă americană care se ocupa cu contrabanda le-a permis teroriştilor sprijiniţi de iranieni, conduşi de Ahmed Jibril, să strecoare o bombă Semtex la bordul avionului. În anul 1990, înainte de lansarea cărţii, Lester Coleman a apărut pe prima pagină a ziarelor atunci când l-a expus pe dublul agent CIA. Ca o urmare a publicării fotografiei acestuia, guvernul Statelor Unite a dat în judecată revista Time Magazine pentru suma de 26 mil.$.
În anul 1991, ca parte a procesului civil dintre Pan American World Airways şi familiile pasagerilor zborului PA103, Lester Coleman a acuzat Administraţia de Sancţionare a Drogurilor că a permis atacul asupra acelui zbor. Drept răspuns, Curtea Federală le-a interzis părţilor implicate să discute în public orice aspect al cazului.
Trail of the Octopus a fost publicată pentru prima dată în anul 1993, în Marea Britanie. Volumul conţine faimosul citat „Nimeni nu ştie ce se întâmplă de fapt. Dacă au ştiut vreodată, Watergate ni s-ar părea precum Alice în Ţara Minunilor”. Coleman spune că a primit azil politic în Suedia pentru a termina romanul. În timp ce era sub protecţia Suediei le-a obţinut celor de la Pan American World Airways o depoziţie scrisă prin care erau absolviţi de orice vină. Asociaţia de Sancţionare a Drogurilor a dat în judecată editura Bloomsbury, care publicase volumul Trail of the Octopus. În urma unei înţelegeri, mii de cópii ale textului au fost distruse. Pe 11 semprembrie 1997, Lester Coleman a declarat unei Curţi Federale din New York că „…a minţit atunci când a spus că un cartel de droguri le-a permis teroriştilor să treacă de controlul de securitate de la aeroport”. În urma unei înţelegeri între apărare şi procuror, Coleman a fost judecat în libertate.
Din anul 2011, Kindle and Nook este noua editură a volumului Trail of the Octopus. De-a lungul anilor, adepţi ai teoriei conspiraţiei au afirmat că pe lista pasagerilor se aflau cel puţin 4 ofiţeri ai guvernului, care erau ţinta asasinatului. Cu puţin timp înainte de atac, au fost anunţate diferite alerte de securitate, şi astfel multe persoane au reuşit să evite fatalitatea. Printre acestea se numără şi minstrul Afacerilor Externe al Africii de Sud, Pik Botha, şi delegaţia de 22 de persoane. În anul 2001, Libia şi-a asumat responsabilitatea pentru incident. Guvernul libanez a despăgubit familiile victimelor cu câte 8 mil.$ fiecare. Drept urmare, ONU a luat hotărârea de a anula sancţiunile care fuseseră impuse cu 4 ani în urmă. Mai multe restricţii de comerţ cu SUA au fost de asemenea reziliate.
Sursa:http://zeceintop.ro/cele-mai-controversate-carti/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu