Orăştie - Sibişel - canton Alunul - dealul Zebru
Nemarcat
Durata: 8-10 ore
Distanţa: 32 km
Acest traseu se suprupune în prima parte şoselei care leagă localităţile de pe valea Sibişelului. El poate fi parcurs pe o distanţă de cca 14 km cu autobuze I.T.A., cu plecarea din Autogara Orăştie, pînă în capătul din amonte al satului Sibişel (Sibişelul Nou), trecînd prin satele Căstău şi Sibişelul Vechi.
De la Orăştie la Sibişelul Vechi, şoseaua străbate un golf depresionar ocupat de un piemont teşit format de rîurile Grădiştea (Beriu) şi Sibişel. La Sibişelul Vechi, localitate situată la limita muntelui, valea se îngustează brusc, dar se menţine destul de largă pînă la confluenţa cu Rîuşorul (4 km), oferind spaţiu de desfăşurare Sibişelului Nou.
Pe înălţimea de la estul Sibişelului Vechi, numită Bordul Cetăţii, se află ruinele unei cetăţi feudale. La aceasta se ajunge plecînd din staţia de autobuz pe drumul spre Cucuiş, ce trece pe lîngă biserică. Ajunşi în păşunea de la baza muchii dealului, ne angajăm pe un drum de căruţe care urcă costiş prin pădure pînă în poiana de lîngă cetate.
De la capătul liniei de autobus, traseul poate fi parcurs cu piciorul sau cu vehicule de ocazie. În amonte de Sibişelul Nou, valea se îngustează şi devine destul de cotită (meandrată). În acest sector, cursului de apă i se mai spune şi Rîul Mare. După cca 4 km de la Sibişelul Nou, pe vale se găseşte un mic bazinet depresionar, lung de aproape 2 km. După alţi 2 km de meandre încătuşate, în care rîul se zbuciumă, apa sărind din piatră în piatră, întîlnim confluenţa ca pîrîul Glivii, ce coboară din dreptul micului sat Măgureni, situat pe mai multe culmi la 900-1 000 m înălţime. Aici se mai păstrează încă vechi tradiţii ce merită să fie înscrise în patrimoniul folcloric.
Drumul forestier continuă pe Valea Mare în amonte, urmărind îndeaproape albia rîului. Din loo în loc se pot vedea praguri şi marmite săpate în gnaise. După 4 km de la gura pîrîului Glivii ajungem la o bifurcaţie, unde se află şi cantonul silvic Valea Alunului. În stînga (est) se desprinde drumul care duce în valea Rîului Mic (al Cugirului), trecînd pe la cabana Prislop (traseul 10). Tot de aici, la dreapta (vest), urca o potecă spre satul Măgureni.
Ne menţinem însă traseul pe drumul ce urca pe vale în amonte. Din acest loc, rîul poartă şi numele de Alunul (a treia şi ultima denumire). După cca 5 km se ajunse la confluenţa pîraielor Brăduiului şi Lupşa, care formează zona de obîrşie a Alunului. La aceasta confluenţă există un centru de colectare a fructelor de pădure. Aici drumul se bifurcă.
O ramură urca pe valea Lupşa, iar alta, pe care o urmăm, coteşte la dreapta, suind pe stînga văii Brăduiul. După 30 minute ajungem la o casă de adăpost a muncitorilor forestieri, aninată în stînga, pe versant. Traversăm un pîrîu de la obîrşia Brăduiului şi după cca 1 oră de urcuş în serpentine pe versantul despădurit recent părăsim drumul forestier, care coteşte la dreapta spre Muntele Scoruşeţ.
Ne angajăm pe poteca bine circulată, care urcă în stînga şi după 20 minute ajungem în şaua dintre Scîrna şi Zebru. Aici întîlnim poteca largă care urcă de la Grădiştea de Munte prin culmea Godeanu la Şteaua (traseul 12). Din acest punct pînă la cabana Şureanu se mai fac 5 ore, iar pînă la Cetatea Sarmizegetusa Regia, 2 ore.
Sursa:guideromania.com
De la Gandhi la Virgil Madgearu
Mahatma Gandhi, parintele independentei Indiei, a fost impuscat mortal de un fanatic hindus, la 30 ianuarie 1948, in timpul unei ceremonii religioase. Considerat un fel de sfant si un conducator politic, Gandhi obtine retragerea britanica si independenta Indiei la 15 august 1947. Asasinul, Nathuram Godse, era un radical hindus. Godse si complicele sau, Narayan Apte, au fost condamnati si executati in noiembrie 1949.
Cezar a convocat Senatul la Idele lui Marte, pe 15 martie 44 i.Hr. In timpul intrunirii, a fost atacat si injunghiat de un grup de senatori, care se numea Liberatorii. Ei au spus ca au comis tiranicid, nu crima, aparand Republica de ambitiile monarhale ale lui Cezar.
Si in politica romaneasca s-au intamplat asasinate. I.G. Duca, Armand Calinescu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu au sfarsit in acest fel. Pe 29 decembrie 1933, premierul roman I.C. Duca a fost impuscat in ceafa, pe peronul garii din Sinaia, de catre un legionar din „echipa morţii”. La 21 septembrie 1939, Armand Calinescu, prim-ministru al Romaniei, a fost si el ucis in Bucuresti. In 1940, pe timpul guvernarii legionare, au fost omorati Nicolae Iorga si Virgil Madgearu.
Misterul crimelor ce nu si-au gasit rezolvare de-a lungul timpului le face sa ramana in memoria publicului. Pana si astazi oamenii continua sa discute despre crime ce au avut loc cu zeci, chiar sute de ani in urma, creionand scenarii si incercand sa gaseasca vinovatul. Jack Spintecatorul este, de departe, cel mai cunoscut criminal in serie din istorie. Crimele sale au fost caracterizate ca adevarate “opera de arta”. Chiar daca identitatea sa a ramas un mister, faptele sale au ajuns in manualele de criminalistica.
Cugir - cabana Rîndunica - pîrîul Arieş - cabana Prislop - cantonul Alunul
Marcaj:cerc rosu;
Durata: 1-8 ore
Distanţa: Cugir-cabana Prislop = 22 km; cabana Prislop-canton Alunul = 3 km.
De la capătul liniei de autobuz, care se găseşte aproape de limita sudică a oraşului, mult extins pe Rîul Mic, dacă nu găsim nici o ocazie, ne fixăm bine rucsacul pe spate şi pornim. În 10-15 minute ajungem în dreptul potecii turistice care coboară de la cabana Prislop prin Prihodişte la Rîul Mic (traseul 8). După 1 km, în amonte, se desprinde la stînga noastră poteca nemarcată care urcă prin satul Bucuru în culmile Bătrîna şi Şinca (traseul 9). Mai în amonte, valea se îngustează şi şoseaua urmăreşte bucla unui meandru încătuşat al rîului. Ajungem la Tău, un mic lac de baraj pe cursul Rîului Mic, pentru agrement şi apă industrială; alături de acesta se află Complexul turistic ,,Rîndunica".
In amonte de confluenţa cu pîrîul Răchita, valea se îngustează. Apoi, după 3 km, valea începe să se lărgească. Se intră în bazinetul de eroziune format la confluenţa pîrîului Arieş cu Rîul Mic. Aici drumul forestier se bifurcă. Ramura din stînga continuă pe Rîul Mic (a cărui vale se îngustează foarte mult după 2 km) şi se opreşte deocamdată sub culmea Lupşa, în aval de cheie. Ramura din dreapta se angajează pe valea Arieşului, apoi (după cca 1,5 km) pe valea Lupului, după care urcă în serpentine pe dealul Frasinului. Ajungînd în vîrful acestuia, după ce parcurge cîteva sute de metri pe muchie, se bifurcă.
Drumul care coteşte la stînga se termină după puţin timp în parchetul de exploatare. Cel din dreapta se menţine pe curba de nivcl şi după 3 km ajunge în curmătura Prislop (la cabana turistică). De aici, drumul coboară serpuit pînă la cantonul Valea Alunului. În continuare traseul poate fi urmat în aval pe acesta şi pe Sibişel, pînă în comuna Sibişel şi oraşul Orăştie; sau, în amonte, prin Scoruşeţ, la cetatea Sarmizegetusa (traseele 11 şi 12).
Impuscati mortal
Arhiducele Imperiului Austro-Ungar Franz Ferdinand a fost asasinat in timpul unei vizite la Sarajevo, pe 28 iunie 1914, impreuna cu sotia sa, Sophie, ducesa de Hohenberg, de extremistul sarb Gavrilo Princip, unul dintre cei sase membri ai unei bande teroriste coordonate de Danilo Ilic Mana Neagra. Crima a declansat Primul Razboi Mondial, Imperiul Austro-Ungar declarand razboi Serbiei. Cabrinovic a aruncat o bomba inspre masina arhiducelui, ce a explodat langa autoturism. La putin timp, arhiducele Francisc Ferdinand si sotia sa Sophie au fost omorati de catre Princip, in timp ce se mergeau spre spital pentru a-l vizita ofiterul ranit de bomba. In momentul in care masina a incetinit la intrarea pe un pod, arhiducele austro-ungar si sotia sa au fost impuscati mortal.
Premierul israelian Yitzhak Rabin a fost ucis de extremistul Yigal Amir, la un miting pentru pace desfasurat la Tel Aviv, pe 4 noiembrie 1995. Cu toate ca asasinul, Igal Amir, a fost prins in flagrant si zace intr-o inchisoare, dosarul a ramas deschis, mai ales pentru ca a aparut versiunea „celui de-al treilea glont”. Camasa si maioul premierului aveau trei gauri de glont, iar despre Igal s-a spus ca a tras doar doua focuri de arma.
Şinra - Butrîna - Nisipişte - Groşi - Moliviş - Bocşitura - Bucuru - Cugir
Marcaj:cerc rosu;
Durata: 1-8 ore
Distanţa: 29 km.
Traseul porneşte de la Troiţa din Şinca, unde ajungem venind mai ales de la cabana Şureanu (traseul 7) sau de la Grădiştea de Munte (traseele 12, 13). El poate fi utilizat şi pentru a ajunge la cabana Prislop, printr-o variantă care se îmbină parţial cu traseul 7.
De la troiţă, din pajiştea de la Şinca, poteca cu punct roşu are direcţia nordică şi se recunoaşte uşor, fiind bine circulată, mai ales de ciobani. La început se păstrează pe curba de nivel, ocolind prin dreapta (est) un mamelon teşit şi avînd în faţă culmea prelungă a Muntelui Bătrîna (1 792 m), orientată NE-SV. După 10 minute de la plecare ajungem într-o şa, de unde cotim spre NE, urcînd uşor în lungul culmii Bătrîna, presărată cu ţancuri reziduale. În dreapta se deschide valea adîncă şi împădurită a pîrîului Untul (afluent al Boşorogului). Dincolo de jumătatea culmii, poteca trece printr-o îngustare, o adevărată poartă de stîncă, pe versantul nord-vestic al ei şi începe să coboare. Pe Muntele Bătrîna sînt plantaţi stîlpi metalici rari. La început coborîrea este ceva mai rapidă, dar, treptat, se domoleşte; trecem pe lîngă un izvor şi ajungem pe platoul Muntelui Sîpcea (1 670 m). După ce îl traversăm, păstrăm direcţia spre NE şi intrăm în pădurea de conifere. Panta devine mai mare, coborîşul mai rapid, pe o diferenţă de nivel de cca 100 m. După aproximativ 1¼ oră de la intrarea pe traseu, se ajunge în punciul Nisipişte, unde există o poiană lungă şi îngustă, cu o cabana - loc de odihnă al muncitorilor din Cugir.
Dacă intrarea în acest traseu (la Şinca) se face în a doua jumătate a zilei şi nu dorim să ajungem la cabana Prislop, este recomandabil ca popasul de noapte să-l facem aici sau la cantonul din poiana Groşilor, din apropiere (1 km spre NE).
Reluăm traseul din poiana de la Nisipişte, urmărind ca şi pînă aici linia de creastă, spre nord. După 5 minute poteca se bifurcă, cea din dreapta (est) merge la cantonul silvic Groşi şi coboară (circa 1 oră) pe preluca Groşilor la albia Rîului Mare. Urmărind-o pe cea din stînga (vest), transformată în drum de care, coborîm mai întîi pe lîngă o plantaţie (stînga); după circa 15 minute trecem pe lîngă un izvor cu vălău, iar de la el drumul coteşte brusc la dreapta şi în 5 minute ajungem pe dealul Moliviş, la o bifurcaţie cu un stîlp indicator; săgeţile îndrumă spre cabana Şureanu, prin Muntele Bătrîna (pe drumul pe care am venit), şi spre stînga, la cabana Prislop. Din acest loc, pînă la cabana Prislop se fac 3-4 ore, urmărind marcajul punct triunghi roşu. Mai întîi coborîm cca 20 minute printr-o pădure tînără de conifere pînă la albia Rîului Mic, amonte de chei. După ce o traversăm, urcăm timp de 10-l5 minute pe versantul opus, pînă în saua Lupşei, unde întîlnim marcajul triunghi/punct roşu (traseul 7), care ne conduce la cabana Prislop.
De la ramificaţia de pe dealul Moliviş, în faţă (spre nord), apare o poteca lată nemarcată. Ea traversează platoul împădurit al Molivişului (lat de 1 km), după care coboară într-o şa mică, ocoleşte pe la est două vîrfuri şi, după 50-60 minute de la înscrierea pe ea, ajungem în poieniţa de la Răfăinul (1356 m). Mai departe trecem pe lîngă izvorul de la obîrşia pîrîului Chiciura (afluent al Rîului Mare) şi coborîm mai bine de 100 m diferenţă de nivel într-o şa, ocolim pe la vest Vf. Răchita Mare (Chiciura). În continuare, coborîşul uşor continuă prin pădure şi după aproape două ore de la plecare ajungem în poiana Răchita. De aici putem coborî fie în valca Rîului Mare, pe valea Răchitei, fie în valea Rîului Mic, la confluenţa cu Arieşul.
Continuăm traseul spre nord, poteca traversează poiana, ocoleşte pe la est Vf. Răchita (1 238 m), apoi se lasă pe versantul vestic şi începe să coboare (peste 1 km) prin pădure, pînă se ajunge, după circa 1 oră din poiana de la Răchita, în cătunul Bocşitura, cu case răsfirate în jurul altitudinii de 1 100 m. Trecem printre casele răzleţe, ascunse după pîlcuri de pomi, ocolim un vîrf teşit pe la est, traversăm vreo 200 m de pădure şi după cca 20 minute ajungem la o bifurcaţie a drumului, lîngă o troiţă. La dreapta, drumul duce în cătunul Goaşele, unde avem mai multe posibilităţi de a coborî în valea Rîului Mare. Noi ne menţinem însă pe poteca de culme care coboară prin Fata Fîntînilor şi dealul Prisăcii în cătunul Bucuru, mai întins, dar cu case la fel de răzleţe presărate prin poieni. Aceste cătune s-au format probabil prin strămutarea locuitorilor de la şes în zona fostelor sălaşe.
După mai mult de o oră de la bifurcarei drumului spre Goaşele, ocolind cîteva vîrfuri mici şi trecînd pe lîngă şcoala din Bucuru, ajungem la o intersecţie de poteci în apropierea Vf. lui Bucur (905 m). Cea din stînga coboară destul de repede, în serpentine, prin pădure, pînă în valea Rîului Mic, la cca 2 km amonte de orasul Cugir; cea din dreapta ocoleşte Vf. lui Bucur pe la est, după care se desprind din ea mai multe ramuri: una coboară în valea Rîului Mare, aproape de ,,Mistreţul"; alta în valea Rîului Mir, pe muchia Scăunel, nu departe de confluenţa acestuia cu Rîul Mare.
Sursa:guideromania.com
Presedinti americani, omorati cu sange rece
Abraham Lincoln, al 16-lea presedinte al SUA, a fost ucis in aprilie 1865 de John Wilkes Booth, un spion sudist, suparat pe liderul de la Casa Alba pentru ca sprijinea eliberarea negrilor din sclavie. Lincoln a fost impuscat in cap, in loja sa de la Teatrul Ford. Desi a reusit sa scape, Booth a fost prins cateva zile mai tarziu, fiind impuscat mortal. De atunci, oamenii s-au intrebat mereu daca nu cumva John Wilkes Booth a fost platit de adversarii politici ai lui Lincoln pentru a-l ucide.
Martin Luther King Jr. a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptator pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA. A fost asasinat pe 4 aprilie 1968, in Memphis, Tennessee, fiind impuscat mortal, in balconul camerei sale de hotel. Martin Luther King a fost cel mai tanar laureat al premiului Nobel pentru Pace in 1964.
Presedintele american John F. Kennedy a fost impuscat mortal, la Dallas, pe 22 noiembrie 1963. Investigatiile oficiale l-au gasit pe Lee Harvey Oswald vinovat de moartea presedintelui. Multi insa considera ca Oswald a fost doar una dintre piesele puzzle-lui.
Cabana Prislop - Vf. Plăvaia (Fata Bătrînă) - Vf. Tonmatecul - Prihodişte - Cugir
Marcaj:triunghi rosu;cerc rosu,
Durata: 3-5 ore
Distanţa: 15 km
De la cabana Prislop urcăm timp de 15 minute spre NE o diferenţă de nivel de circa 100 m, pe o pantă despădurită pe care poteca se desfăşoară în serpentine largi. Se intră într-o pădure de fag aflată pe Vf. Prislop, unde urmărim aproximativ cumpăna de ape timp de 20-30 minute, trecem pe lîngă Vf. Plăvaia (stînga), apoi începem să coborîm uşor (vreo 40 m diferenţă de nivel) şi părăsim pădurea în dreptul unei şei. Traversăm Vf. Tomnăticel, acoperit de păşune, şi culmea Fata Bătrînă, depăşim un pîrîiaş, avînd pe dreapta liziera pădurii, iar în stînga păşunea. După cca 45 minute ajungem în faţa Vf. Tomnatec, prin a cărui pajiste mai întîi urcăm uşor, apoi coborîm timp de 20 minute. Treptat, peisajul se schimbă: se termină păşunea şi, la început mai rar, apoi tot mai des, întîlnim parcele cu fîneţe. Lăsăm în stînga livada unui sălaş şi după un mic ocol spre est coborîm prin pădure pînă în dealul Frăsinei (20 minute). Urmînd cumpăna de ape de pe acesta, cu mici urcuşuri şi coborîşuri, ajungem în 20-30 minute în şaua Prihodişte, într-un punct cu săgeată indicatoare.
De aici, pentru a ajunge în oraşul Cugir, avem de ales între două variante. Prima este indicată de săgeata metalică, poteca coborînd pe culmea nordică pe lîngă un sălaş, apoi prin pădure, unde punctul roşu apare din cînd în cînd pe fagi. După 30 minute ajungem în valea Rîului Mic, la confluenţa cu pîrîul Prihodişte şi la 1 km amonte de oraş.
A doua variantă se poate realiza pe o poteca nemarcată; ea este ceva mai lungă, dar mult mai pitorească. Lăsînd în dreapta săgeata indicatoare, urmărim poteca bine bătută care se face spre stînga, pe cumpăna de ape dintre văile Romos şi Rîul Mic. După cca 30 minute ajungem într-o şa, unde drumul se desparte. Ramura din stînga ocoleşte pe la nord Vf. Bălzii şi coboară în satul Romoşel. Noi urmăm însă ramura din dreapta, care descrie un mare arc de cere, ocolind bazinul de recepţie al pîrîului Brădet (afluent al Rîului Mic). Trecem apoi pe la est de Vf. Feţii (730 m) şi ajungem după o oră de la părăsirea marcajului deasupra unui versant despădurit şi intens ravenat. De aici se pot face observaţii interesante asupra văii Mureşului.
Coborîrea în oraşul Cugir pe acest versant se face în 20 minute.
Sursa:guideromania.com
Ucis de nebunia unui fan
Unul dintre cei mai iubiti muzicieni ai tuturor timpurilor, John Lennon, liderul Beatleas-ilor, este un alt caz celebru. Totul s-a intamplat pe 8 decembrie 1980, in fata unui hotel din New York, unde a fost impuscat in piept, in spate si in bratul stang, de un fanatic. Mark David Chapman a pus mana pe pistol pentru a-si ucide idolul la numai cateva ore dupa ce primise un autograf.
Cabana Şureanu - curmătura Şureanu - Pîrva - dealul Negru - Şinca - Scîrna - Lupşa -cabana Prislop
Marcaj:Triunghi rosu;Cerc rosu;
Durata:1
-8 ore
Distanţa: 27,5 km
De la cabana Şureanu se porneşte, spre sud, pe cărarea descrisă la traseul 2. După 20 minute ajungem la curmătura Şureanu, unde se întretaie mai multe poteci. O alegem pe cea din dreapta, care urca pe piciorul sud-vestic al Muntelui Şureanu, pe o pajişte străbătută de ravene şi îngustată de înaintarea pădurii. După 5-10 minute de la intersecţia potecilor, pădurea rămîne în urmă, se urca încă 5 minute şi se iese pe un platou mic, unde întîlnim o potecă nemarcată ce vine de la cabana Şureanu. O tablă indicatoare ne face cunoscut că pînă la cabana Şureanu facem 15 minute, iar pînă la cabana Prislop, 7½ ore. De aici, poteca - mai bine conturată şi marcată cu triunghi şi punct roşu - se angajează în urcuş continuu pe faţa sudică a Vf. Şureanu, pe versantul unui circ glacio-nival aflat la obîrşia văii Auşel. Acest circ, datorită expunerii sudice, a fost alimentat cu cantităţi mai mici de zăpadă. De aceea, aici nu a rezultat un gheţar propriu-zis cu efecte de subsăpare. Zăpada şi firnul în cantităţi mai mici au dus la lărgirea obîrşiei văii preglaciare. După topirea acestora, cuveta rezultată a fost distrusă de eroziunea torenţială viguroasă, determinată de nivelul de baza coborît al văii Auşel. După 30-40 minute, poteca pietroasă ne scoate în şaua dintre vîrfurile Şureanu şi Brateş. Din acest punct se poate ajunge, pe cărări nemarcate, pe Vf. Şureanu sau pe muntele şi la circul glaciar Cîrpa. Ele se desfăşoară la dreapta (nord). La Vf. Şureanu se urca susţinut circa 120 m prin păşune. Pentru circul Cîrpa se ocoleşte mai întîi pe la vest Vf. Şureanu, apoi se merge jumătate stînga (spre NV) la marginea estică a culmii ce duce la Vf. Cîrpa. Poteca trece pe la partea superioară a circului, după care coboară la stîna Cîrpa.
Circul glaciar Cîrpa, de aceeasi orientare ca şi circul Şureanu, este însă mai dezvoltat în suprafaţă şi are un contur mai regulat, cu abrupturi stîncoase sfîrtecate de torenţi. În cadrul său se distinge un relief haotic format din grohotişuri, depozite morenice, spinări de berbec şi fragmente din praguri structurale. La baza versanţilor se văd conuri de grohotiş şi potcoave nivale. Două din ele închid lacuri (Iezerul şi Iezeraşul). În partea sudică a circului (cea mai adîncă şi mlăştinoasă) se schiţează un uluc care se continuă şi în aval de pragul glaciar.
Continuarea traseului către Vf. Pîrva presupune întoarcerea în poteca marcată, în sud-vestul Vf. Şureanu. Ea este jalonată cu rari stîlpi metalici şi marcată cu triunghi şi punct roşu. Ne deplasăm pe direcţia vest, lăsăm în stînga culmea Brateşului, coborîm uşor circa 25 minute pe la sudul unui mamelon, într-o şa plată, lîngă o ,,casă de piatră". Spre nord, în dreapta, observăm spinarea prelungă a Muntelui Cîrpa, spre sud şi SE (stînga) Dosul lui Brat şi valea adîncă a Dobraiei (Brătcuşului), a cărei obîrşie largă şi povîrnită ne face să presupunem o veche modelare glacio-nivală; în SV apare culmea Dobraiei, iar spre vest (în fata), Munţii Pîrva şi Comărnicel spre care ne îndreptăm.
In continuare, traseul trece pe la nord de culmea Dobraia, pe care o recunoaştem după ,,omul de piatră", cu funcţie de limită de păşune, şi pe la sud de vîrfurile Pîrva (1901 m) şi Gropşoara (1894 m). În acest sector se ocoleşte într-un arc de cerc obîrşia văii Popii. Astfel, după 60-70 minute de la plecarea de sub Şureanu, ajungem într-o mica şa în faţa Muntelui Comărnicel, pe care-l recunoaştem după baliză.
De pe acest tronson al traseului se pot vizita circurile glaciare Pîrva şi Gropşoara, abătîndu-ne spre nord (circa 10 minute), din dreptul Dobraiei pentru circul Pîrva şi din şaua Comărnicelului pentru circul Gropşoara.
Circul glaciar Pîrva este orientat spre nord. Pe versanţii săi se distinge o treaptă distrusă parţial de torenţi; în relief apar cîţiva umeri erozivo-structurali.
Circul glaciar Gropşoara, mult mai mic, are forma semicirculară cu versanţi puţin abrupţi, îmbrăcaţi într-o manta de grohotişuri înierbate, afectate de solifluxiuni. El pare a fi format mai degrabă de eroziunea firnică. Din acest punct, neconcretizat în teren printr-un indicator turistic, există o cărare care merge spre sud, ocoleşte pe la est Muntele Comărnicel şi se îndreaptă spre pasul Băniţa, peste culmile Ştevia, Drugu, Jigoru (traseul 18). Poteca pe care o urmăm coboară pe la nordul Vf. Comărnicel în curmătura Gropşoarelor. Mergînd pe ea, vom avea în faţă domul stîncos al Vf. Negru. El reprezintă un corp magmatic format din roci ultrabazice (serpentinite) al cărui nume vine, probabil, de la culoarea verde-închisă a jnepenişului (abundent pe versanţii dinspre vest şi nord).
După parcurgerea a 15-20 minute ajungem lîngă un indicator turistic la baza Vf. Negru, aflat la o intersecţie de poteci abia vizibile prin iarba pajiştei. O potecă (nemarcată) se îndreaptă spre Titiana. Din ea se desprinde, în dreapta, o ramură care ocoleşte Vf. Negru pe la sud şi vest. Poteca marcată cu punct (alteori cu triunghi) roşu, pe care o urmăm, ocoleşte acest munte pe la est şi nord. După un scurt popas la întretăierea potecilor pornim spre dreapta (nord). La început urcăm uşor şi traversăm cîteva pîrîiaşe ale căror izvoare se află în trena de grohotiş care îmbracă baza acestui dom magmatic, trecem printr-o vraniţă, ocolim obîrşia adîncă a pîrîului Rovinei şi urcăm pe culmea Mlăcile, care ne impresionează prin netezimea ei. Ea este un martor al unei vechi suprafeţe de eroziune. De altfel, netezimea acesteia şi condiţiile climatice favorizează menţinerea umezelii solului, formarea marghilelor şi a proceselor de turbificare. De aici şi numele de mlacă, care înseamnă mlaştină, smîrc. Traversăm culmea Mlăcile de la SE la NV, ghidîndu-ne după cîţiva stîlpi metalici, şi după 35-45 minute facem joncţiunea cu poteca nemarcată care ocoleşte Vf. Negru pe la vest. Ne continuăm drumul spre nord, pe la vestul culmii Mlăcilor, avînd în stînga pîraiele care alcătuiesc obîrşia Petroşului (cursul superior al Streiului). De aici coborîm timp de 30 minute pînă în şaua Şinca. Inainte de a ajunge în ea trecem de o vîlcea, unde atenţia ne este atrasă de susurul apei unui izvor ,,captat" într-un jgheab, cotim apoi la stînga (vest) şi urcăm uşor. După cîteva minute ajungem lîngă troiţele din Capu Mlăcilor (şaua Şinca), unde poate mai există un indicator degradat cu 3 săgeţi metalice îndreptate spre Vf. Şureanu, cabana Prislop şi Vf. Bătrîna. Aici se desprinde la dreapta o potecă (punct roşu) pe care se poate ajunge la Cugir, trecînd prin Vf. Bătrîna, Nisipişte, Poiana Groşilor etc. (traseul 9). Noi însă menţinem direcţia stînga (vest), pe marcajul triunghi roţu, trecem pe la obîrşiile pîraielor Rovinei şi Cald şi după circa 20 minute (de la troiţe) ajungem la o rarişte de brazi printre care zărim, în fundul văii Şinea, stîna cu acelaşi nume.
Poteca turistică cste ceva mai slab bătută decît cea care duce la stînă; ea coteşte prin păşune la dreapta şi după cca 5 minute coboară în pădure. La capătul a 10-15 minute de coborîş pe un drum cu pietre ajungem la albia pîrîului Şinca, pe care îl trecem mai sus de confluenţa cu pîrîul Şteaua. Traversăm ambele cursuri de apă de pe dreapta pe stînga şi, eventual, facem un scurt popas lîngă săgeata care indică drumul sprc Şureanu (pe care am venit).
Mai departe, cărarea marcată cu triunghi roşu (uneori, punct roşu) coteşte spre vest şi urcă costiş pe versantul stîng al văii Şteaua, ale cărei luncă largă şi terase pun interesante probleme de evoluţie geomorfologică; după 10 minute intrăm în pădure şi după alte 10 minute ajungem pe cumpăna de ape din dealul Cocoşului, zărim în faţă vîrful golaş al Scîrnei, ieşind din codrul de conifere. Coborîm puţin cotind spre stînga şi în 5 minute ieşim spre obîrşia văii Scîrna (valea Mare), unde un indicator arată drumul spre Şureanu şi Prislop.
Poteca traversează un drum forestier ce urcă în Şteaua, apoi ocoleşte liziera pădurii (rămîne pe dreapta), urca prin golul de pe partea estică a culmii Scîrna şi se menţine aproximativ pe curba de nivel pînă ce ocoleşte vîrful principal şi ajunge în partea nordică a lui (timp necesar: 25- 30 minute). Aici întîlnim poteca ce coboară pe versantul vestic al Scîrnei. În continuare, lăsînd pe dreapta o casă de adăpost a muncitorilor forestieri, intrăm în pădure pe un drum de care. Marcajul este rar. După circa 15 minute ieşim într-o plantaţie de răşinoase şi începem să coborîm aproximativ pe cumpăna de ape timp de 15 minute. Drumul de care intră din nou în pădure şi după încă 10 minute ajungem într-o şa. Din ea urcăm puţin (5-l0 minute) pe culmea Gertezu şi apoi coborîm continuu pînă în poiana din curmătura adîncă a Lupşei (unde ajungem după 60-80 minute de la părăsirea pajiştii din Muntele Scîrna). Aici ajunge şi poteca marcată cu punct roşu, care face legătura cu traseul 9. Această curmătură, creată de eroziunea regresivă a pîrîului Lupşa, indică o viitoare captare a sectorului superior al Rîului Mic.
In mijlocul curmăturii există un stîlp indicator; săgeţile ne fac cunoscut că pînă la cabana Prislop mai avem de mers 1½ oră, la cabana Şureanu prin culmea Scîrna (deci pe traseul parcurs) sînt nccesare 6 ore, iar prin culmile Groşi-Bătrîna, 7 ore (traseul 9). De la stîlp mai coborîm puţin (circa 10 m diferenţă de nivel), apoi urcăm pe o poteca largă, un adevărat drum de care ce merge costiş prin pădure pe versantul vestic al culmii Dosu Lupşei. După 45 minute ieşim pe o pajişte, trecem pe lîngă un izvor şi traversăm cumpăna de ape dintre bazinul Sibişelului (vest) şi al Cugirului (est), prin şaua dintre Lupşa (1488 m) şi Dosul Lupşei. Ajunşi pe faţa estică a Muntelui Lupşa, ne continuăm drumul aproximativ în curba de nivel, trecem pe lîngă două izvoare, pe deasupra stînelor (veche şi nouă) situate în josul pantei spre dreapta. După 15-25 minute terminăm ocolirea Vf. Lupşa, lăsînd în dreapta o culme întinsă (Tisa-Pleşoiu). De aici începem coborîşul prin pădurea de fag pe vcrsantul nordic, apoi pe cumpăna de ape. După cca 30 minute de la intrarea în pădure, în faţa noastră se deschide poiana curmăturii Prislop. În marginea poienii întîlnim drumul forestier care traversează culmea şi face legătura între văile Rîul Mic şi Alunul. În mijlocul poienii se află cabana turistică Prislop.
Sursa:guideromania.com
Cugir - Moara Turcului - Între Ape - curmătura Prisaca - Poarta Raiului - cabana Şureanu
Marcaj:triunghi rosu
Durata: 11-14 ore
Distanţa: 42 km
Traseul începe din cartierul sudic al orasului Cugir, din dreptul confluenţei acestuia cu Rîul Mic. El urmează un drum forestier. O dată cu traversarea rîului lăsăm oraşul în urmă. Şoseaua, la început asfaltată (3 km), urmăreşte malul drept al rîului. După aproape 4 km se ajunge la Complexul turistic Mistreţul (situat pe malul stîng, în apropierea unei păstrăvării). În continuare, valea se îngustează, coturile devin mai bruşte şi, după 11 km de la Cugir, drumul trece de pe malul drept pe malul stîng. După alţi 2 km traversează din nou pe malul drept, dar numai pe o distanţă de 1 km, după care revine pe malul stîng, după ce a urmărit bucla de contur (meandrul Încătuşat) de la Moara Turcului. Aici apare în psisaj o creastă zimţată de stîncă cu aspect deosebit de pitoresc. După aproape 1 km de la Moara Turcului se ajunge la confluenţa cu valea Răchitii, pe care urca un drum forestier. Pe el se poate ajunge uşor, în circa 1½ oră în golul din Răchita (traseul 9).
De la confluenţa cu pîrîul Răchita, traseul urmăreşte în continuare malul stîng, trece prin dreptul confluenţei cu pîrîul Molivişul (pe care se derulează un drum forestier, circa 1 km, pînă sub cantonul silvic Groşi). După 31,5 km de la Cugir se ajunge în punctul numit ,,Intre Rîuri" (,,Intre Ape"), unde se construieşte barajul unui lac de acumulare ale cărui ape vor fi deviate în valea Sebeşului, la Tău-Bistra. În acest loc coboară drumul care vine din valea Sebeşului (Tău-Bistra) prin şaua Curmături. Tot de aici, un alt drum forestier urca pe valea Boşorogului, permiţînd o ascensiune relativ uşoară la Vf. Negru sau la Vf. Comărnicel, trecînd pe la stîna din Gropşoara.
Reluăm traseul plecînd din punctul ,,Intre Rîuri". La început, drumul se desfăşoară pe malul drept (cca 3 km), apoi trece pe versantul stîng (2 km) şi revine din nou pe cel drept (3 km). De la confluenţa cu pîrîul Prisăcii, drumul părăseşte firul văii, urca în cîteva serpentine pînă în curmătura Prisăcii. De aici, el coboară în Luncile Prigoanei şi, pe această vale, pînă în albia Sebeşului (10 km), unde se uneşte cu DN-67 C.
Din curmătura Prisăcii, însă, traseul nostru nu mai urmează drumul forestier. Aici se va intersectează cu traseul 5 şi va merge spre sud pe drumul de care (fragment din traseul 5), pe la est de Vf. Canciu, prin Poarta Raiului (45 minute) şi apoi la cabana Şureanu.
Sursa:guideromania.com
Tiganul Ilie, spargator de meserie, se plinge unui prieten:
- Poti sa faci si pe dracu-n patru, ca nevestele astea tot nemultumite is. Uite, Paraschiva mea nu vrea sa poarte blana de care i-am facut rost. Zice ca ce, aia-i blana?
- Cum asa?
- Pai am luat numa- patru luni pe ea.
Tiganu'- merge acasa:
- De-ai sti, muiere, ce esarfa am vrut sa-ti aduc.
- Si de ce n-ai adus-o, minca-ti-as?
- N-am putut, tot la mine se uita vinzatoarea.
PENTRU TOTI VIZITATORII BLOGULUI
Asa cum buburuzele isi dezmortesc aripioarele la prima raza de soare mai calduta, asa Martie ne dezmorteste sufletele cu primul martisor ce ne parfumeaza viata - primavara.
Cabana Şureanu - Poarta Raiului - curmătura Prisaca - dealul Păltinei - dealul Tomnatecului - Curmături - Cărări - dealul Crucilor -Loman - Săsciori
Marcaj:triunghi albastru
Durata: 11-14 ore
Distanţa: 44 km
Este unul dintre cele mai lungi trasee turistice şi urmăreşte un vechi drum de acces la stînele care se ţin lanţ pe culmea dintre văile Cugirului şi Sebeşului. A fost utilizat şi pentru transportul poverilor cu carul. O data cu crearea drumurilor forestiere şi-a pierdut din importanţă, dar rămîne un traseu atractiv şi reconfortant, întrucît oferă privelişti deosebite, alături de multe elemente etnografice. El poate fi parcurs şi numai parţial, utilizînd la coborîre (sau la urcuş) drumurile forestiere care-l intersectează. Datorită lungimii mari, îl indicăm numai pentru coborîre.
De la cabana Şureanu la Poarta Raiului parcurgem drumul marcat cu cruce roşie, triunghi roşu şi triunghi albastru, în 25 minute, coborînd aproape continuu o pantă de 20-250. Din poiană, poteca se bifurcă. La dreapta (est) se desprinde traseul spre Oaşa, prin Luncile Prigoanei (cruce roşie - traseul 4). Drumul pe care-l urmăm face la stînga şi este larg. El se îndreaptă spre Muntele Canciu (Prisaca), pe care-l vom ocoli pe la est. După 40-50 minute de la plecarea din poiană ajungem în curmătura Prisaca. Ultima parte a acestui drum este însoţită de garduri. În curmătura Prisaca traversăm drumul forestier ce face legătura între Rîul Mare (Cugir) şi rîul Sebeş, trecem pe lîngă o stînă, apoi ne angajăm pe culmea sudică şi sud-vestică a Muntelui Păltinei. Se urcă prin pădure pe un drum îngust de care, pantele ceva mai înclinate alternînd cu pante domoale pe care există şi mici poieni. După o oră de mers, avînd în dreapta aproape permanent vîrful retezat al Păltineiului, vom traversa cîteva pîrîiaşe. După un urcuş uşor, poteca se menţine pe curba de nivel şi traversează o frumoasă poiană cu brazi rari timp de 20 minute. La capătul ei apare o potecă mai bine circulată, care ne îmbie să o urmăm. Ea însă ocoleşte pe la nord Vf. Păltinei şi se îndreaptă spre stîncile de pe culmile Stînişoara şi Groscioara. Traseul nostru se desfăşoară pe poteca din stînga, spre nord. După circa 15 minute, lăsînd pe stînga un mamelon, coborîm mai întîi prin poiană şi apoi prin pădure, pînă în şaua Izvoarele, pe o potecă pietroasă cu multe iviri de apă. În şa exista o poieniţă prin care şerpuieşte un pîrîu. De aici, un drum pietros ne conduce timp de 20 minute prin pădure şi după un scurt coborîs ajungem în poieniţa de la Crucea Comanului. Mai departe, poteca urca prin pajişte spre Vf. Comanului, trecînd pe lîngă stînă, la care se ajunge într-un sfert de oră.
La vîrf, vom face un mic popas necesar pentru odihnă, dar şi pentru a admira panorama. Reluăm traseul coborînd muchia de nord a Comanului, trecem pe lîngă rămăşiţele fostului canton silvic Măgura, apoi urmărim drumul care merge aproape pe curba de nivel, avînd în stînga muchia Măgurii, iar în dreapta, valea superioară a Miraşului. După 25-30 minute, din Vf. Coman ajungem în şaua largă dintre Măgura şi Tomnatec, pe care o recunoaştem după un mamelon împădurit, plasat arhitectural în mijlocul ei. În continuare, marcajul foarte rar, ca de altfel şi pînă aici, urmăreşte drumul de care ce urcă prin pădure şi ne scoate după ¼ oră în pajiştea Tomnatecului, pe culmea căreia se ridică, în stînga noastră, două mameloane; între acestea a fost construită o stînă. Urmărim liziera pădurii şi, după ce depăşim un mic izvor în stînga, începem să coborîm spre şaua Curmături, unde ajungem în 15 minute, pe un drum în care şiroirea şi roţile carelor au săpat făgaşe adînci în şisturile cristaline alterate. Prin şaua Curmături, disputată de obîrşiile pîraielor Miraşu (est) şi Tomnatec (vest), trece drumul forestier ce vine din valea Sebeşului (de la Tău-Bistra) în valea Rîului Mare (la lacul Canciu). În şa s-a construit un canton silvic - replica celui părăsit în Măgura.
In continuare, traversăm drumul forestier, trecem prin faţa cantonului silvic şi urmăm drumul de care pe cumpăna de ape dintre văile Miraşu şi Tomnatec. După 5 minute ajungem la o bifurcaţie. La dreapta, o potecă duce spre mănăstirea Ţăţu (o oră de mers), apoi în satele Jidoştina, Arţi, Bîrsana, cu case răsfirate la înălţirni de 1 000-1 350 m. Drumul nostru urca în stînga prin pădure, pe versantul vestic al Muntelui Ţăţu. După circa 20 minute de la bifurcaţie, trecem pe lîngă un vălău şi ieşim într-o poiană largă. Mai urcăm 20-30 minute şi ajungem pe spinarea care leagă Vf. Ţăţu (est) de Măgura (vest). Cotim la dreapta 900 şi începem un coborîş lin spre nord, la început prin poiană, apoi, cotind la stînga, prin pădure. După 20-30 minute ajungem în poiana din şaua Hurdubeu, peste care trece o linie de înaltă tensiune. Ocolim Vf. Muncelul (1 373 m) pe la est şi în 15-20 minute ajungem în şaua de la Cărări, punct de întîlnire a mai multor poteci, marcată printr-un grup de case şi unde, cu ani în urmă, funcţiona un făgădău.
Sîntem aproximativ la jumătatea drumului şi un scurt popas se impune. Pentru cei mai puţin antrenaţi mai ales cînd urcă de la Săsciori prin Loman, sau pentru cei care au zăbovit mai mult pe drum, locul este cel mai nimerit pentru popasul de noapte, în cort sau la una din cabanele forestiere. Reluăm traseul mergînd spre nord. Vom intra în domeniul fîneţelor, presărate ici-colo de sălaşe. Cumpăna de ape care pînă aici delimita bazinul hidrografic al Sebeşului de cel al Cugirului se bifurcă, prin interpunerea bazinului hidrografic al Pianului. Drumul de care duce în serpentine larg desfăşurate pe interfluviul dintre Pian şi Mărtinia timp de 45 minute, la şaua Băţăeni. Aici el intersectează un drum forestier. Mai departe, după un scurt urcuş, panta sc domoleşte, apoi urmează un coborîş pe clina nordică a dealului Crucilor. La finele acestuia, cotim 900 la dreapta (est), lăsăm pe stînga cîteva case, apoi pe dreapta dealul Stroe (1 106 m) şi după o oră (aproximată de la şaua Băţăeni) ajungem la şaua adîncă situată între obîrşia văii Tonii (bazinul Pian) şi a unei văi din bazinul Mărtiniei. De aici urcăm pe drumul de căruţe de pe dealul Pleşcioara, avînd mereu culmea în partea stînga, apoi coborîm uşor pe muchie şi după 1/3 oră ajungem în dreptul şcolii din cătunul Pleşi. Drumul îşi schimbă direcţia spre stînga (NV) cu 900 şi ajunge în şaua Pleşi (în lungul văii Boţii, spre nord, avem o largă perspectivă asupra colinelor Secaşelor, oraşului Sebeş şi Rîpei Roşii). Mai departe, drumul coboară continuu, avînd cînd pante mari, cînd pante line, prezentînd numeroase curbe prin care se ocolesc mameloane şi crupe. După 3 ore de la plecarea din şaua Pleşi ajungem în satul Loman, o aşezare pitorească pe interfluviul dintre văile Sebeş şi Tonii. De aici pînă la Săsciori mai sînt de parcurs 3 km pe un drum de maşină bine întreţinut. Coborînd, avem în dreapta perspective ruinelor cetăţii medievale situate pe un pinten din versantul stîng al văii Sebeşului, între Săsciori şi Laz.
Sursa:guideromania,com
Sursa:mediafax.ro
Filmul "The Artist" de Michel Hazanavicius a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, duminică, la cea de-a 84-a gală de decernare a acestor distincţii, ce a avut loc la Los Angeles. Pelicula, turnată în alb negru, spune povestea unui actor din epoca filmului mut, George Valentin (Jean Dujardin), îngrijorat că va fi dat uitării odată cu apariţia filmelor cu sonor şi care se îndrăgosteşte de tânăra dansatoare pe cale de afirmare Peppy Miller (Bérénice Bejo).
O coproducţie Franţa/ Belgia, "The Artist" aduce un omagiu filmelor mute hollywoodiene.
Alături de "The Artist", au mai fost nominalizate la Oscarul pentru cel mai bun film peliculele "The Tree of Life", "Hugo", "Moneyball", "The Descendants", "Midnight in Paris", "The Help", "War Horse" şi "Extremely Loud and Incredebly Close".
Cea de-a 84-a gală a premiilor Oscar a avut loc duminică seară, la Hollywood & Highland Center din Los Angeles (fostul Kodak Theatre).
Sezonul marilor premii cinematografice, încheiat cu decernarea Oscarurilor, a fost dominat de "The Artist", care a primit, printre altele, un premiu pentru interpretare la Festivalul de la Cannes din 2011 (Jean Dujardin), trei Globuri de Aur, şapte BAFTA, un Goya, numeroase trofee decernate de asociaţiile de profesionişti din domeniu, dar şi şase premii César.
LISTA CÂŞTIGĂTORILOR
Cel mai bun film: "The Artist"
Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep ("The Iron Lady")
Cel mai bun actor în rol principal: Jean Dujardin ("The Artist")
Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius ("The Artist")
Cel mai bun scurtmetraj animat: "The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore", de William Joyce şi Brandon Oldenburg
Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Saving Face", de Daniel Junge şi Sharmeen Obaid-Chinoy
Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: "The Shore", de Terry George şi Oorlagh George
Cel mai bun scenariu original: "Midnight in Paris" (Woody Allen)
Cel mai bun scenariu adaptat: "The Descendants" (Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash)
Cel mai bun cântec: "Man or Muppet" din "The Muppets" - Bret McKenzie
Cea mai bună coloană sonoră: "The Artist" - Ludovic Bource
Cel mai bun actor în rol secundar: Christopher Plummer ("Beginners")
Cele mai bune efecte vizuale: "Hugo"
Cel mai bun lungmetraj de animaţie: "Rango", de Gore Verbinski
Cel mai bun documentar: "Undefeated", de TJ Martin, Dan Lindsay şi Richard Middlemas
Cel mai bun montaj de sunet: "Hugo"
Cea mai bună coloană sonoră: "Hugo" - Howard Shore
Cel mai bun montaj: "The Girl with the Dragon Tattoo" (Kirk Baxter şi Angus Wall)
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer ("The Help")
Cel mai bun film străin: "Nader and Simin, A Separation" (Iran)
Cel mai bun machiaj: "The Iron Lady"
Cele mai bune costume: "The Artist" (Mark Bridges)
Cea mai bună regie artistică: "Hugo" (Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo)
Cea mai bună imagine: "Hugo"(Robert Richardson)
