Titanic

Potrivit multor specialisti in istoria mentalitatilor, tragedia Titre mit al secolului XX. O figura rasturnata a Potopului biblic sau, dupa D. Brunat (autor al volumului Metamorfozele Titanicului, Editura Flammarion, 1988), un prag simbolic intre o era revoelle époque) si veacul XX, cu intreg cortegiul sau de deziluzii. O evocare semnata Daniel Nicolescu.
La inceputul secolului trecut, White Star Line este una dintre cele mai importante companii maritime ale lumii. Intreprindere britanica intemeiata de Thomas Ismay, ea le apartine deja, in momentul in care incepe povestea noastra, americanilor. 
Asta pentru ca Joseph Bruce Ismay, fiul cel mare al fondatorului, care a preluat fraiele afacerii la moartea tatalui sau (1899), s-a hotarat s-o vanda companiei International Mercantile Maritime, un trust ame­rican detinut in principal de catre omul de afaceri J. Pierpoint Morgan. Bizuindu-se pe acest nou sprijin financiar, Bruce Ismay, ramas in continuare director al WSL, spera sa poata face fata concurentei acerbe si sa castige batalia pentru Atlantic.
Altfel spus, sa-si conserve un loc de prim rang in randul com­p­aniilor care asigura tran­sportul peste ocean. In 1907, sub pavilionul companiei se afla cateva vase de mare tonaj, intre care Majes­tic, Teutonic, Oceanic, Cedric, Arabic, Baltic, Adriatic. Nume cu rezonanta solemna date unor vase care, cu o marja de cateva ore in plus sau in minus, acopera, incepand cu 1896, ruta Atlanticului de Nord in 7 zile. In acest an 1907, deci, cu ocazia unui dineu in compania lordului James Pirrie, patron al Harland & Wolff (cel mai mare santier naval din lume, cu sediul langa Belfast, Irlanda de Nord, si numarand circa 14.000 de angajati), Bruce proiecteaza sa construiasca si sa lanseze la apa, intre 1911 si 1914, trei superpacheboturi: Olimpic, Titanic si Gigantic.
Planurile celor trei uriase nave de pasageri vor fi desenate de catre o echipa de ingineri condusa de Thomas Andrews. Un santier titanic Numele vaselor sunt, cum se poate vedea, sugerate de mitologia greaca. Daca e sa ne luam insa dupa soarta primelor doua, par a fi inspirate, pe de-o parte, de o tragica ironie (Titanicul ii are drept eponimi pe titani; aparent invincibili, acestia au fost nimiciti atunci cand s-au razvratit impotriva lui Zeus si au ramas in aria mitologiei ca niste fiinte cu o manifes­ta vocatie a dezastrului), iar de cealalta parte de o ursitoare fara har (Olimpic, nume cu vibratii divin-triumfale, avea sa fie pecetea onomastica a unui vapor care, dupa doar un an de functionare, va ramane beteag, dupa o stupida coliziune cu crucisatorul Hawke).
Pe 31 martie 1909, incepe constructia Titanicului. Doi ani mai tarziu, la 31 mai 1911, coca vasului e terminata, urmand sa fie lansata la apa. Ca sa alunece mai usor, uriasa alcatuire de metal este unsa cu 20 de tone de sapun si de seu. O trag cinci utilaje de remorcare, care o pun in pozitie de stationare langa chei. Cu toate acestea, nava este departe de a fi gata. Pentru instalarea echipamen­te­lor interioare mai sunt necesare cateva luni bune de munca. In ciuda angaja­mentelor optimiste ale conducerii companiei, constructia transatlan­ti­cului este definitv incheiata de-abia pe 31 martie 1912.
Primele probe se des­fasoara la inceputul lui aprilie, apoi vaporul porneste spre South­amp­ton, in vederea calatoriei sale inaugurale. Vasul insubmersibil – Pompele va vor oferi un ragaz, dar, oricum, nu este decat o chestiune de minute. Incepand din acest moment, orice am face, Titanicul se va scufunda. – Bine, dar vaporul asta e insubmersibil. – E facut din metal, domnule. Va asigur ca se va scufunda. E o certitudine matematica. Dialog purtat intre inginerul Thomas Andrews si Bruce Ismay, in filmul Titanic, al lui James Cameron Cu o coca dubla din placi de otel asamblate prin nituri si avand 16 compartimente separate prin 15 pereti perfect izolati, Titanicul oferea o siguranta maxima din punctul de vedere al exigentelor vremii.
Daca vreunul dintre compartimente era avariat, peretii despartitori puteau fi coborati printr-o comanda actionata electric de la nivelul puntii. In cazul patrunderii unei cantitati masive de apa, peretii de etanseizare puteau fi inchisi manual sau automat, prin intermediul flotoarelor de siguranta. Transatlanticul era dotat si cu un sistem de opt pompe ce ofereau o capacitate de evacuare de 400 de tone de apa pe ora. Doua compartimente puteau fi inundate fara ca vasul sa se afle in pericol, pentru ca restul asigurau plutirea.
In plus, Titanicul era dotat cu un sistem de navigare realizat la cele mai avansate standarde tehnologice ale timpului, iar dimensiunile sale colosale il puneau la adapost de ravagiile furtunilor marine. In punctele nevralgice, erau amplasate detectoare de fum, astfel incat soneria de alarma asigura o interventie rapida a angajatilor in caz de incendiu. Iar culmea perfectiunii in materie de sisteme de siguranta o reprezenta un aparat de detectie acustica a obstacolelor din apa. Nu e de mirare ca, in 1912, Titanicul era considerat o capodopera a arhitecturii navale. Masinarii avangardiste Spre deosebire de alte pacheboturi, vasul dispunea de doua motoare clasice cu aburi de 15.000 de cai-putere si de o turbina de joasa presiune de 16.000 de CP. Puterea totala ce putea fi transmisa elicelor era, prin urmare, de 46.000 CP.
Aburii erau produsi in 29 de cazane. Energia electrica necesara iluminatului (pe vas existau 10.000 de becuri) si functionarii diferitelor aparate (pentru gatit, incalzire, racire si aerisire) era asigurata de patru dinamuri cu o putere de 400 KW. Sistemul de telefonie de care dispunea Titanicul era, de asemenea, extrem de avansat. Este vorba despre o instalatie dubla, compusa dintr-un sistem central rezervat navigatiei si un sistem intern.
Cel dintai lega pasarela, comandamentul, puntea din fata, sala motoarelor si compartimentul din spate. Cel de-al doilea, cu o capacitate de 50 de linii, ingaduia clientilor ce ocupau cabinele de lux sa comunice cu diferite servicii (bar, restaurant etc.). In plus, exista si o instalatie TFF (telefon fara fir) de tip Marconi, de mare putere, care permitea emiterea si primirea de mesaje telegrafice.
Lung de 269 de metri, cu o greutate de 46.328 de tone, dotat cu elemente tehnologice de ultima ora, cu un stil arhitectural modern si un design interior de mare rafinament, colosul avea 8 punti principale (puntea de plaja, puntea pentru plimbari, puntea de tip sera, puntea superioara, puntea-salon, puntea principala, puntea centrala si puntea inferioara), pline de ornamente impunatoare, in care se amestecau toate stilurile europene.
Pe 10 aprilie 1912, data la care a plecat de la Southampton spre Cherbourg si apoi spre Queenstown, Titanicul era cel mai mare si mai luxos vapor din lume.                            

Sursa:portalroman.com

Gara Baiesti-Ohaba de sub Piatra-Salasu de Sus-Nucsoara-Poiana Carnic-Cabana Pietrele-Secera-Curmatura Bucurei-Lacul Bucura(muntii Retezat)

 Gara Baiesti (320 m alt.) — Ohaba de sub Piatra (320 m) — Salasu de Sus (475 m) — Nucsoara (637 m) — Poiana Cirnic (980 m) — cabana Pietrele (1480 m) — Secera (curmatura) Bucurei (2206 m)— lacul Bucura (2041 m).

-DRUMETIE-

Marcaj: banda albastra (incepe chiar din gara Baiesti). Timp de mers cu un autovehicul, de la Ohaba de sub Piatra la Cirnic se ajunge in trei sferturi de ora (19 km) (de la Baiesti la Ohaba de sub Piatra, pe DN 66, sint 2 km distanta); in continuare (drum forestier si poteca), de la Cirnic la cabana Pietrele, mergind pe jos, se urca timp de aproximativ 1 ora si 50 de minute; pentru parcurgerea ultimei etape (cabana Pietrele—lacul Bucura) sint necesare 3½ ore. In total, mergind numai pe jos, 10—11 ore.

Celor care au ales calatoria pe calea ferata ca drum de acces spre Muntii Retezat, pentru coborirea din tren le recomandam halta Ohaba de sub Piatra si nu gara Baiesti. Aceasta, intrucit autobuzele I.T.A. care circula intre Hateg si Nucsoara fac statie si in halta Ohaba de sub Piatra. Mentionam ca, in timpul sezonului de vara, traseul cursei Hateg — Nucsoara se prelungeste pina la Poiana Cirnic. Pentru cei ce se deplaseaza cu autovehicule proprii, notam distantele kilometrice pe acest traseu: Hateg (O km) — halta Ohaba de sub Piatra (11 km) — Salasu de Jos (15 km) — Salasu de Sus (18 km) —Malaiesti (21 km) — Nucsoara (24 km) — Poiana Cirnic (30 km).
Cei care, coboriti din tren in gara Baiesti, sint in situatia de a parcurge drumul pina la cabana Pietrele mergind pe jos, au posibilitatea de a scurta din distante si de a reduce din timpul de mers; astfel, de la Baiesti, trecind prin satele Riu Alb si Matesti, se ajunge in Salasu de Sus (475 m), folosind un drum local.
Inspre Salasu de Sus, traseul nostru foloseste insa soseaua de pe valea Salasului, fapt ce face ca orientarea sa fie lipsita de dificultati. Drumul, panglica de argint, se asterne domol de-a curmezisul sesului pe fata caruia, in vara, holdele isi fring paiul de rod greu. Drept in fata, spre miazazi, uriasii de piatra apar estompati in picla departarilor, intre ei, nu mai inalt ci deopotriva aproape cu vecinii sai, virful Retezat iti fura privirile numai pentru el. Privindu-l, gindul iti zboara inapoi la basmele copilariei cind, iarna, la gura sobei, cu capul in poala bunicii, auzeai ca prin vis, caci erai aproape cu totul adormit:
„atunci, Fat-Frumos a scos palosul si, purtindu-l roata in jur, a izbit unul dintre cele sapte capete ale balaurului. Si atit de naprasnic a lovit, incit, odata cu capul jivinei, palosul a retezat si virful muntelui'
Povestea de atunci noi o vedem acum aievea. De aici, de departe, nici nu-ti vine sa crezi ca ar fi fost altfel decit zmei, o Ileana Cosinzeana si un Fat-Frumos care reteza muntii, facindu-i mai frumosi pentru noi cei de astazi.
Dincolo de Salasu de Jos, drumul se asterne in serpuiri argi. Din loc in loc, pe linga gospodari i le satului, covoarele intinse de maci — rosii, albi si vinetii—cultivati pentru saminta lor, isi leagana podoaba florilor in adierea lina a vintului.
Ajunsi in Salasu de Sus drumetii au prilejul de a cerceta un interesant monument de arhitectura veche. Este vorba de vestigiile situate in zona de NE a comunei, unde se afla ruinele unei cetati feudale (secolele XIII—XIV), cu patru bastioane si cu urmele unui pod suspendat. Se mai afla aici si zidirile naruite ale unei biserici vechi. Mai vechi decit aceste vestigii, in apropiere, se afla.si urmele unor asezari romane in vecinatatea carora (in comuna si catre locul numit Sasa) s-au gasit doua tezaure monetare (dacice si romane).
Mergind pe sosea, intre Salasu de Sus si Nucsoara, se trece prin Malaiesti (550 m alt.), sat in care se afla ramasitele unei alte fortificatii feudale. Din comuna Salasu de Sus insa, fara a mai trece prin Malaiesti, se poate inca scurta drumul, folosind un sleau de caruta care, la 200—300 de metri dupa iesirea din comuna, se ramifica la drepta si, trecind peste piriul Salas si printre culturile agricole, ajunge la Nucsoara, in soseaua forestiera.
Nucsoara, sat al comunei Salasu de Sus, este situata la 637 m alt., pe versantul sudic al culmii ce face cumpana de ape dintre piraiele Salas si Nucsoara, primul afluent al Streiului si cel de al doilea, tributar al Riului Mare. Nucsoara este cea mai potrivita poarta de intrare catre unele dintre cele mai importante obiective turistice ale Muntilor Retezat (cabana Pietrele, lacul Pietrele, lacul Bucura, vf. Peleaga etc. ).
De la Nucsoara mai departe, calea catre cabana Pietrele foloseste drumul forestier care trece peste piriul Nucsoara pe un pod arcuit elegant peste vale. De la pod, pe o mare distanta (circa 4 km), drumul strabate, in urcus, O zona de goliste lipsita de padure; de aici, piscurile, culmile si custurile Retezatului ni se infatiseaza ca o deosebit de frumoasa vedere panoramica: culmea Galesului, vf. Valea Rea, Papusa si Peleaga, vf. Pietrele, Bucura si Retezatul.
La cantonul silvic din Poiana Cirnic se ajunge dupa ce se depaseste o zona impadurita cu arborii caracteristici subzonei padurilor mixte.
Dincolo de canton, drumul continua inca pe o scurta distanta dupa care traseul nostru urmeaza, la dreapta, o panta pietroasa ce suie pieptis prin padure. Dupa aproape o jumatate de ora de -la plecarea din Poiana Cirnic, ajungem intr-un luminis, situat la circa o ora de mers pina la cabana Pietrele. De aici se vede, jos in vale intre brazi, catre stinga, cascada Lolaia la care duce o poteca ciobaneasca; cararea aceasta coboara pina in firul vaii Pietrele (imediat in amonte de confluenta acesteia cu piriul Cheagului), trece apa si, urcind pe Picioru Galesului, ajunge la o stina. Din aceasta poteca, pe malul drept al vaii, se ramifica un hatas pe care, dupa 30—40 de pasi, ajungem in locul de unde, sub noi, se vad de aproape cele doua trimbe de apa, cu creasta de spuma, prin care, peste piept de stinca, cascada Lolaia se zvirle intr-un gildan de piatra dincolo de care valea Pietrele isi vede mai departe de drum.
Revenind la traseul marcat, ne continuam calea pe poteca ce sare din piatra in piatra, furisindu-se printre molizii care, pe aici, sint singurii stapini. Urcam apoi pe serpentinele din susul clinei de vale si intram apoi intr-o poiana in care blocurile de sfinca sint presarate ca ciupercile.
Depasind poiana, zarim curind cabana, strajuita de aceiasi colosi de piatra pe care i-am admirat cind ne aflam inca pe terasa din stinga piriului Nucsoara (nu se mai vede insa virful Retezat). Coborim in vale, traversam pe punte piriul Stinisoara si, luind-o catre dreapta, poposim intre acareturile cabanei Pietrele.
Cabana este situata pe versantul drept al vaii Stinisoara, nu departe de confluenta acesteia cu valea Pietrele; construita dupa ce un incendiu mistuise vechea cabana din aceasta zona si care purta numele vaii in care era amplasata, noua cabana a pastrat denumirea celei ce o precedase. In prezent, vara, capacitatea cabanei este sporita cu aproape 200 de locuri (corturi si casute de camping).
In continuarea drumului catre lacul Bucura, lasam in stinga cararea ce duce spre Nucsoara si, urcind malul din fata, o luam catre dreapta. Marcajul este condus de-a coasta, pe stinga vaii Pietrele, urcind usor prin padure. Coborind apoi oleaca si urcind dupa aceea, iesim dintre copaci. La liziera padurii, linga poteca, se afla refugiul de vinatoare Gentiana (1670 m alt.). In fata, valea Pietrele, lipsita acum de vegetatie arborescenta, ne lasa sa vedem, lamurit si pe un front larg, toate urmele care marturisesc'cit de puternica a fost pe aici actiunea glaciatiei cuaternare.
Ne continuam calea de-a lungul firului vaii, strabatind ingramadirea haotica de pietroaie, risipite pretutindeni, pe vale si pe versantii ei, de uriasul fluviu de gheata ce a alunecat cindva pe aici. Unul dintre acesti bolovani, Bordul Tomii (1890 m alt.), mare cit o casa, sta pravalit intr-o rina; inspre nord, sub o parte a steiului, se afla un spatiu liber care poate fi folosit ca adapost atunci cind noaptea sau vremea rea te-au prins pe drum.
Continuind urcusul, ajungem curind pe o terasa a caldarii glaciare in care se afla cuibarit lacul Pietrele (1990 m) un lac putin intins ca suprafata (circa 5000 m2) si cu o adincime ce nu depaseste un metru. De forma neregulat-circulara, lacul are, catre mal, o insula de jnepenis; pietroaiele tarmului sint colorate de mineralele pe care le contine apa, astfel incit lacul pare ca este incins cu un briu rosu.
Uneori, pe pajistea de linga lac, administratia cabanei Pietrele monteaza o tabara de corturi, amenajare deosebit de pretioasa pentru cazarea drumetilor ce cerceteaza aceste locuri.
Traversind emisarul lacului, ne continuam calea strabatind zone cu grohotis de bolovani mari si urcind din ce in ce mai pieptis, pe serpentinele ce incearca sa domoleasca cit de cit priporul versantului sudic al caldarii Pietrele, iesim la liman, la 2206 m alt., in larga sa de pe culmea dintre vf. Bucura si vf. Custura Bucurei, in Curmatura Bucurei, careia localnicii ii spun atit de sugestiv, „Secera Bucurei', denumire ce reda corect infatisarea seii.
Privelistea de care, petimp senin, ne putem bucura odata ajunsi aici, este de o rara frumusete, inspre sud se profileaza pe cer, virfuri si culmi, custuri ascutite si spinari lin ondulate, vai adinci pline de farmecul sever al jocului dintre umbra lor neagra si stralucirea luminii reflectata ici si colo de peretii de piatra, „ochiuri de mare' incremenite pe funduri de zanoage si pete de zapada ce dainuie inca la picioarele stincilor; iata atitea si atitea alte minuni peisagistice ce ni se infatiseaza privirii, basm din o mie si una de nopti tors de natura peste plaiurile pamintului romanesc.
Dominind cu autoritate acest fermecator peisaj, lacul Bucura ne trimite indemnul de a poposi pe malurile lui. O putem face dupa ce, plecati din Secera Bucurei, vom fi coborit pe serpentinele potecii croita pe versantul nordic al caldarii Bucura. Lacul Bucura, cel mai intins ca suprafata dintre lacurile glaciare ale Carpatilor este situat la poalele decanului de altitudine al piscurilor Muntilor Retezat, vf. Peleaga (2509 m). Aici, pe tapsanul de deasupra malului vestic al lacului, se afla ultimul semn al traseului marcat cu banda albastra si care ne-a condus din gara Baiesti si pina in zona centrala a Munti lor Retezat.
Sursa:scrigroup.com

Istoria avionului

Considerat un vis nerealizabil, zborul i-a pasionat pe oameni si i-a facut sa nascoceasca diverse si ciudate masinarii cu care sa incerce sa se ridice in vazduh. Dar, abia acum un secol, fratii Wright au reusit in premiera, in America, intaiul zbor cu un aparat mai greu decat aerul. Aeroplanul lor a zburat doar cativa metri. De atunci si pana azi, avioanele au evoluat continuu, ajungand sa faca zboruri intre continente, cu o viteza ce o depaseste pe cea a sunetului. Toate aceste performante se datoreaza unor mari inventatori, care, cel mai adesea, isi pilotau propriile avioane, riscandu-si viata. Visul de a zbura a inceput cu legenda lui Icar. Închis in labirint de regele Minios, fiul lui Dedal si-a confectionat doua aripi din pene lipite cu ceara si s-a ridicat in vazduh, incercand sa scape. Apropiindu-se de soare, ceara s-a topit din cauza caldurii, iar Icar s-a prabusit in mare. În perioada Renasterii, celebrul Leonardo da Vinci s-a gandit, pe langa alte masinarii fantastice, la un aparat cu care omul sa poata zbura. Studiind cu atentie zborul pasarilor, el a proiectat un aparat numit “ortopter". Aripile acestuia ar fi trebuit sa fie miscate in acelasi timp de mainile si picioarele unui om, procedeu ce s-a dovedit a fi imposibil. Planurile lui da Vinci au cazut apoi in uitare pentru multa vreme. Mai tarziu, in secolul al XVII-lea, italianul Franceso Lana-Terzi imagineaza o corabie zburatoare, care ar fi trebuit sa se poata ridica in aer cu ajutorul a patru globuri din metal, golite de aer. Acest proiect fantezist facut public in anul 1670 a ramas si el nerealizat. Totusi, spre sfarsitul secolului XVIII-lea, omul a reusit sa urce spre cer cu ajutorul balonului umplut cu aer cald. În secolul urmator sunt construite primele planoare(cu aripi arcuite, ca ale pasarilor) de catre Otto Lilienthal, care a si murit intr-o astfel de incercare de a cuceri vazduhul. Însa planorul a reprezentat primul pas spre construirea unui aparat mai greu decat aerul si care sa se deplaseze prin mijloace proprii. Acesta va fi aeroplanul sau avionul. În 1897, francezul Clement Ader a reusit sa se ridice in aer cu un aparat construit de el insusi, care semana cu o pasare mare si ciudata. Motorul punea in functiune o elice, care facea ca aeroplanul sa se urneasca de la sol. Unii considera ca acesta a fost primul avion din lume care a zburat. De fapt, “zborul" sau a fost un salt de cativa metri. Probabil ca primul zbor cu adevarat reusit a fost cel realizat cu aparatul fratilor Wilbur si Orville Wright cativa ani mai tarziu, in 1903. Acesti americani au reusit sa se ridice cu aeroplanul timp de 12 secunde, zborul avand loc la Kitty Hawk, in Carolina de Nord(S.U.A). Dupa aceasta data incepe sa fie construite si alte aeroplane, in America si Europa. Însa, pe atunci, ele abia se ridicau in aer. Cei care le urmareau “zborul" erau nevoiti sa se culce pe iarba, pentru a vedea daca rotile acestora s-au ridicat sau nu de pe pamant. Cu timpul, insa, aeroplanele s-au perfectionat, reusind sa zboare tot mai sus si mai repede.                                                                                               

Sursa:portalroman.com

Salciua-Huda lui Papara-Bradesti-Cheile Rametului (muntii Trascaului)

Salciua - Huda lui Papara - Bradesti - Cheile Rametului
-DRUMETIE-

Marcaj: cruce albastra; lungime: 22 km; diferenta de nivel: 570m; timp de mers: 7-8 ore.

Traseul porneste de la puntea suspendata, la est de Salciua, de unde porneste si traseul nr.10. Traversand Ariesul, poteca ne conduce la drumul comunal prin care trecem printre casele catunului Valea Morilor, urmand marcajul turistic cruce albastra. Traseul nr.10 (cruce rosie) se desprinde de noi spre stanga (est) chiar la intrarea in catun. Drumul nostru, in curs de modernizare, urca pe Valea Morilor spre catunul Sub Piatra (3,5 km), unde, de la construirea noii manastiri de maici, langa vechea biserica datand din 1797, s-au construit numeroase case de odihna.

Ajunsi la capatul drumului auto, in fata noastra se inalta portalul inalt de 35m al Hudei lui Papara, de unde paraul Poienii iese zgomotos. Intrucat vizitarea pesterii de 2200m lungime necesita echipament speologic si ghid experimentat, nu dam descrierea detaliata a pesterii, ci, dupa ce am revenit de sub poarta de iesire, traversam valea pe o punte dintr-un trunchi de copac si regasim marcajul, care urmeaza drumul de care, iar dupa 20 de minute ne scoate in creasta despartitoare de Ponorul Vanatare, la o troita. Spre est, pe o poteca de coasta, se desprinde traseul nr.9 (banda albastra), care va urca pe sub Varful Prislop (versantul apusean), pana la Rogoaze, platoul Bedeleului, si va cobori in Coltesti, prin valea Silosului, pe sub cetate.

Daca dorim sa vizitam ponorul, unde sunt inghitite paraiele Valea Seaca, Valea Caselor si Valea Poienii, ce vor iesi din pestera Huda lui Papara, trecem printre grajduri pe o poteca ce coboara circa 60m si, in jumatate de ora, ajungem la pestera Dalbina, unde paraiele dispar. Dupa un urcus obositor, revenim in drumul de creasta si urmam marcajul cruce albastra pe drumul de care ce ocoleste in semicerc ponorul Vanatare; acesta traverseaza o fasie de padure si urca lin prin Valea Poienii, printre gospodarii si agroterase, cale de 5 km, pana iesim in soseaua de creasta (DJ107J), in catunul Bradesti, in fata bisericii, la altitudinea de 985m. Marcajul traverseaza soseaua si incepe coborarea spre Cheia, pe valea Bradestilor, pe un drumeag, apoi pe o poteca care traverseaza o padure de fag. Dupa un sfert de ora, ajungem la paraul Geogel, confluent al Vaii Bradesti, pe care il traversam de cateva ori pana ajungem la catunul Cheia, compus din 5-6 case, mai mult parasite. La confluenta vaii cu Paraul Ramet, valea coteste in directia est-sud-est spre Cheile Rametului. Aici se desprinde traseul marcat nr.14 (triunghi albastru) si urca spre sud la Intregalde.

Traseul nr.13 (cruce albastra) continua pe firul vaii circa 1 km, inconjurat de pereti stancosi, apoi poteca se sfarseste si marcajul se poate urmari numai trecand prin apa circa 350-400 de m, cand pana la genunchi, cand pana la brau. Aceasta portiune este cea mai dura, cea mai salbatica parte atraseului (implicit printre traseele marcate mai cunoscute din tara). Dupa ce am scapat din acest sector, la 100-150m se gaseste renumita „Poarta a Rametului”, inalta de circa 5m, lata de 3m si lunga de 8m, prin care curge paraul Ramet. Poarta se poate ocoli pe dreapta pe un con de grohotis, dar poteca inca nu are loc peste tot, circa 100m ne tinem de niste cabluri fixate in pereti, ca sa nu fim nevoiti a intra in apa. Din stanga apare si marcajul triunghi albastru, care a ocolit defileul, undeva pe sus, pe stanci. In scurt timp, ajungem la un drum de carute, apoi la o parcare de unde incepe drumul carosabil, de-a lungul caruia in ultimii ani s-au construit peste o suta de case de odihna, intre putinele case ale ca

tunului Sureni. La circa 3 km de la „Poarta de Stanca” ajungem la cabana Ramet. Pana la manastirea Ramet mai sunt circa 1200m, unde incepe drumul asfaltat spre Teius (22 km).

Sursa:scrigroup.com

Pescari furati de Pacific

Furaţi de Pacific


Aventura care i-a surprins pe neştiute pe cei trei s-a desfăşurat exclusiv într-o modestă barcă pescărească de doar 8 metri lungime. Acolo, în acel spaţiu strâmt şi incomod, cei trei oameni au trebuit să îndure condiţii dure de viaţă. Acolo, în pântecele bărcii din fibră de sticlă, cei trei şi-au petrecut fiecare zi din perioada în care au rătăcit pe mare, ca şi cum ar fi fost ultima din viaţa lor.


Pe data de 28 octombrie 2005, cinci pescari se îmbarcau din portul San Blas, situat pe coasta de vest a Mexicului. Oameni se pregăteau liniştiţi pentru ceea ce părea a fi încă o zi banală de pescuit. Ziua părea promiţătoare: sezonul uraganelor tocmai trecuse, cerul senin avea doar câţiva nori albi, iar apele Golfului Matachen erau calme şi liniştite. Cei cinci ieşiseră la pescuit de rechini, prăzi care le-ar fi adus un câştig mai substanţial. Conform veştilor care circulau repede între pescari, în apele din apropiere fuseseră observate populaţii de rechini, iar eroii noştri nu vroiau să rateze ocazia de a-şi rotunji veniturile modeste.





Precum nişte pescari experimentaţi, oamenii au ieşit în larg şi au pregătit momelile şi cârligele speciale pentru capturarea periculoşilor prădători ai oceanelor. După ce au observat cu bucurie numărul mare de rechini care invadase apele golfului, pescarii au lăsat momelile în apa mării şi s-au îndreptat spre ţărm, cu gândul de a se întoarce a doua zi pentru a recupera captura.


Dezastrul avea să vină, nebănuit de nimeni, odată cu zorii zilei următoare, când pescarii s-au întors la locul unde îşi lăsaseră momelile. Acestea dispăruseră fără urmă în abisul albastru de dedesubt, iar niciun rechin nu se mai vedea prin preajmă.


Greşeala capitală


Atunci, cei cinci au luat o decizie care s-a dovedit a fi cea mai mare greşeală a vieţii lor: au hotărât să caute în larg urmele momelilor, crezând că rechinii s-au încurcat în fire şi ar trebui să înoate cu greu prin apropiere. Astfel, timp de câteva ore, pescarii au brăzdat apele golfului în căutarea rechinilor şi a echipamentului lor special de pescuit. Fără să-şi dea seama, au consumat tot combustibilul din rezervor, iar barca lor nu era echipată suplimentar cu velatura care i-ar fi ajutat într-un astfel de moment, când aveau nevoie de o sursă secundară de energie pentru propulsie. În momentul în care motorul bărcii a rămas fără benzină, erau deja mult prea departe de ţărm sau de alte bărci care să-i fi putut repera şi salva. Cum niciun rău nu vine vreodată singur, curenţii marini şi-au schimbat direcţia şi au început să devină tot mai puternici, împingând barca înspre larg. Nu a durat mult până s-a înteţit şi vântul, iar combinaţia dintre curenţii marini şi vântul puternic a dus rapid barca în largul oceanului. În nici 15 minute de la izbucnirea vântului, cei cinci pescari nu au mai văzut ţărmul.


Pentru ei începea o lungă perioadă de chin. Cum ieşeau în fiecare dimineaţă pe mare, pentru a se întoarce pe înserat, barca lor nu era asigurată cu cantităţi mari de provizii şi apă. În acel moment, proviziile disponibile ajungeau abia pentru 4 zile, dar panica pe cale a se instala în sufletele pescarilor era provocată de lipsa apei de băut. Un om obişnuit poate rezista în mod normal fără hrană circa 2-3 săptămâni, în schimb 3 zile fără apă ucid orice om. După a treia zi de sete, raţiunea i-a părăsit şi au încercat să bea apă de mare, ceea ce i-a făcut să se simtă şi mai rău. Cu ultimele sclipiri de raţiune, pescarii în voia sorţii au încropit un plan care, dacă urma să funcţioneze, ar fi putut să le ofere apa cea dătătoare de viaţă.


Oamenii au tăiat capetele bidoanelor de plastic folosite iniţial la transportul benzinei şi au spălat bidoanele cu apă de mare pentru a înlătura orice urmă de combustibil. După care au început să se roage fierbinte pentru o ploaie care le-ar fi salvat viaţa. Oricum, altceva nu mai puteau face. Cum minunile există, şi se petrec uneori exact la momentul potrivit, în noaptea imediat următoare s-a stârnit o furtună în larg, iar ploaia a început să curgă generos din ceruri. Cele 4 bidoane mari erau pline, iar pescarii însetaţi au reuşit să strângă astfel o generoasă rezervă de aproximativ 200 litri de apă care le-a permis să supravieţuiască până la următoarele ploi. Odată potolită setea, foamea a început şi ea să-şi arate colţii. Conform spuselor lui Lucio Rendon: "Nu am simţit în viaţa mea o senzaţie de foame atât de puternică. Era cumplit, dincolo de imaginaţie; toată luna noiembrie, spre exemplu, am reuşit să mâncăm doar de două ori".


Chinuiţi de foame, pescarii au petrecut momente de coşamar. Prima lor masă mai substanţială a avut loc în momentul în care au reuşit să prindă o ţestoasă marină. Reptila a fost ridicată în barcă, pescarii i-au tăiat capul şi primul lucru care l-au făcut a fost să-i bea tot sângele. Oamenii sufereau de malnutriţie şi avitaminoză avansată, iar sângele ţestoasei, cu substanţele nutritive şi mineralele din el, i-a salvat de o anemie fatală. Apoi, carnea ţestoasei a fost împărţită frăţeşte în 5 şi consumată crudă, în lipsa oricărei surse de foc.





Cu toate acestea, doi dintre pescari nu au putut rezista asprelor condiţii şi au decedat. Lucio Rendon, Salvador Ordonez şi Jesus Eduardo Vidana, supravieţuitorii, le-au aruncat trupurile peste bord. Conform propriilor declaraţii ulterioare salvării, cei trei au respins orice acuzaţie de canibalism şi au jurat că şi-au aruncat prietenii întregi în apa Oceanului Pacific. Până în momentul în care au fost salvaţi, cei trei supravieţuitori au declarat că au mâncat un număr de 103 ţestoase marine şi, după cele 3 zile de sete, au beneficiat de apă de ploaie din belşug.


"În afară de ţestoase, am mâncat câţiva pescăruşi, raţe şi peşti pe care am reuşit să-i prindem. Toate acestea le-am consumat crude, şi sper ca în viaţa mea să nu mai văd carne crudă. Am băut apă de ploaie, deoarece ploua aproape zilnic; în două rânduri a plouat atât de abundent, încât precipitaţiile erau să ne scufunde barca", declară Jesus Vidana într-un interviu acordat canalului mexican Televista. Supravieţuitorii au fost mândri să arate lumii întregi cârligele artizanale de pescuit, realizate din cuie, cârlige care le-au salvat viaţa, aducându-le ţestoasele şi peştii necesari pentru hrană.




Dispăruţi în Mexic, salvaţi în Australia


Cu ajutorul apei sărate a mării, cei trei supravieţuitori au sărat surplusul de carne şi au încercat să-l usuce la vânt, dar procedeul nu le-a reuşit, văzându-se nevoiţi să renunţe la el şi să se întoarcă la dieta pe bază de carne crudă. Mai târziu, după ce au fost salvaţi, pescarii au aflat cu surprindere că supravieţuirea lor s-a datorat în mare măsură tocmai consumului de carne crudă. Acesta a fost şi motivul pentru care nu s-au îmbolnăvit de scorbut, o temută maladie provocată de deficitul grav de vitamina C. Cantităţile mari de carne de peşte şi ţestoasă consumată în stare crudă erau surse excelente de vitamina C.





Calvarul lor avea să ia sfârşit după aproximativ 9 luni (!) de derivă dureroasă pe apele Pacificului. Salvarea lor a avut loc în momentul în care cei trei îşi pierduseră orice speranţă. Totuşi, norocul avea să le zâmbească atunci când se aşteptau cel mai puţin.


Pe data de 9 august 2006, barca lor a fost identificată undeva în apele din zona coastelor de nord ale Australiei!

Ambarcaţiunea a fost reperată de radarul unui vas de pescuit aflat sub pavilion taiwanez. Erau salvaţi, după 9 luni de derivă prin Pacific! 9 luni în care barca lor a fost dusă de curenţi şi de vânturi pe o distanţă de peste 8.000 kilometri, din Mexic spre Australia, fiind descoperită la o distanţă de 321 kilometri de coastele marine ale Continentului de la Antipozi. Cei trei erau epuizaţi, subnutriţi, anemici, demoralizaţi, totuşi trăiau, erau perfect conştienţi şi puteau comunica fluent şi coerent.


Pe data de 25 august erau deja în Mexic, unde au urmat tratamente medicale specifice. Rudele, care-i crezuseră morţi de mult, erau acum fericite şi sigure că un miracol s-a întâmplat celor trei, pe care poate nu întâmplător îi chema Jesus, Salvador (salvator, mântuitor), şi Lucio (lumină). Adevărul îl cunosc cu siguranţă doar cei trei supravieţuitori demni de Cartea Recordurilor.





Sursa:descopera.ro

Ghid de supravietuire pe balta

Sa presupunem ca ajungi pentru prima data pe o balta si habar n-ai ce-i cu ea si ce hram poarta. Nu e nimeni cui sa-i ceri informatii, iar paznicul are o privire pierduta si, in afara de a-ti comunica suma pe care trebuie sa o treaca pe bonul de pescuit, nu pare a fi in stare sa spuna ceva in plus. Cel mai bun lucru in aceasta situatie e sa te asezi confortabil in scaun si sa iei o pauza de cel putin jumatate de ora. 

Pozitionarea

Daca ti se pare ca predominanti sunt curentii de aer rece, capabili sa deranjeze pestii, amintindu-le de postul de asta iarna, cea mai buna idee ar fi sa te indrepti catre zonele ce par a fi ferite de astfel de adieri glaciale. In schimb, daca vanticelul e placut, ba chiar cald, cea mai buna pozitionare in aceasta situatie ar fi cea in care ai avea briza batandu-ti in fata. Crapii au tendinta de a urma astfel de vanturi si, astfel, sansele tale de a prinde peste repede cresc simtitor!

Confortul de peste noapte

Daca ai bafta si te prinde a doua glaciatiune pe balta si astfel ai ocazia ca constati ingrozit ca te ling iepurii de frig, cu cortul tau destept cu tot, nu mai ai decat o singura solutie - da-i foc! Nu, nu cortului, ci aragazului de voiaj, pe care se presupune ca-l ai intotdeauna cu tine. Pe langa faptul ca iti poti prepara un ceai fierbinte capabil sa compenseze lipsa hainelor uitate pe hol in graba plecarii, lighioana asta ce merge cu butelii de butan/propan e in stare sa “schimbe aerul” in cort, facandu-i suportabila temperatura pentru trupusorul tau ce tremura deja de ore bune. Atentie insa, nu exagera! Mai multa caldura inseamna mai mult oxigen consumat in timpul arderii si mai mult dioxid de carbon emanat odata cu gazele arse. Sa te fereasca Sfantul sa mai si adormi relaxat de caldurica ivita ca din senin, pentru ca s-ar putea sa fie ultimul somn pe care-l mai ai in viata asta, Doamne fereste! Pe langa pericolul asfixierii in somn apare si riscul unui incendiu accidental datorat rasturnarii aragazului aprins. Asadar, daca n-ai fost baiat destept sa-ti iei un incalzitor catalitic, e nevoie sa stai cu ochii pe sursa ta de caldura mai ceva decat pe... butelie. Atentie, nu-i de joaca! In cazul in care adori partidele de noapte, o idee buna este sa te asezi in pat abia dupa ce te-ai asigurat ca in calea sprintului tau inopinat nu se vor afla obstacole de genul masutei cu monturi, a cutiei cu nade sau a gentii cu accesorii. Astea poate n-ar fi o pierdere atat de importanta, in cazul in care le distrugi calcandu-le in picioare in dorinta de a ajunge cat mai repede la lansete, orbecaind in noapte. Ce te faci insa daca spargi sticlele de bautura?

Ordine si curatenie!

Fii curat si ordonat. Stiu, asa iti spunea mama de cand erai mic, insa acum, parca mai mult ca oricand, poti trai pe propria-ti piele efectele nerespectarii acestor vorbe. Firmiturile imprastiate peste tot iti vor umple cortul si standul de muste, gaze si viespi pe timpul zilei, iar noaptea asteapta-te la o adevarata invazie a rozatoarelor. Daca nu te deranjeaza sa desfaci tot bagajul inainte de a pleca de pe balta, pentru a te asigura ca nu duci niciun soricioi acasa, gandeste-te macar la faptul ca, impinsi de promisiunea unei portii de haleala, soarecii sau sobolanii de balta nu vor ezita sa isi croiasca drum catre mancare direct prin cortul tau. Dupa prima gaura in panza waterproof vei fi cu siguranta mult mai ordonat. Va fi insa prea tarziu.

Protectie pentru ploaie

E o idee buna sa ai intotdeauna la indemana o pelerina de ploaie. Nu odata te-ai culcat in cortul asezat sub un cer senin, urmand sa te trezesti in bubuiala trasnetelor, amintindu-ti ca pelerina ta de ploaie sta relaxata in portbagajul masinii, intre cizmele de cauciuc si hainele de schimb. Aceeasi pelerina de ploaie poate fi folosita in caz de nevoie si ca strat suplimentar de izolatie termica. Atentie insa, genul acesta de utilizare a pelerinei nu trebuie sa devina obisnuinta - pe langa capacitatea de a aduna repede caldura emanata de corp, pelerina de ploaie folosita ca patura de urgenta are darul de a crea un microclimat de sera ce impiedica pielea sa respire, fapt ce duce inevitabil la aparitia transpiratiei. In acel moment senzatia temporara de caldura va incepe sa alterneze cu reprize de tremurat, datorita umezelii ce se va fi acumulata deja in imediata apropiere a pielii tale.

…si pentru consoarta

Daca tineti la linistea voastra sufleteasca, luati-va intotdeauna un incarcator pentru telefonul mobil. S-ar putea sa aveti bafta ca bateria sa va lase exact in ziua in care ati ajuns, motiv pentru care la intoarcerea acasa, dupa 2-3 zile, va trebui sa dati note explicative privind natura “asa-zisei partide de pescuit”, precum si identitatea si dimensiunile bustului “partenerului de pescuit”, atata timp cat nu l-a auzit pe Gigel sforaind langa tine in cort. Scuza ca ti s-a terminat bateria nu va fi acceptata nici in visele tale cele mai erotice!

Sursa:revistalupeste.ro

Tehnici de supravietuire in pescuitul la copca

Pescuitul la copcă poate deveni periculos dacă nu ne asigurăm că suntem atenți la fiecare amănunt al unui astfel de pescuit. Riscurile pe care le presupune ruperea gheții cu pescari cu tot sunt prea mari pentreflectă experiența mai multor pescari la copcă și merită luate în seamă, mai ales de cei fără experiență.

În la pescuitul la copca  trebuie să ne asigurăm că gheața rezistă. Dacă mai sunt și alții la pescuit, e un indiciu că stratul e suficient de gros. Primii pași trebuie să-i faceți cu mare grijă. La malul apei, în zonele adiacente stufurilor sau în zonele cu apă curgătoare (zona podurilor) gheața este mai subțire și poate să cedeze brusc.

Când gheața trosnește, mai ales dimineața și seara, este semn că aceasta ia proporții sub acțiunea gerului.Feriți-vă să vă adunați prea mulți pescari într-o zonă restrânsă dacă gheața nu este suficient de groasă.

Această anomalie fizică spune că densitatea gheții scade odată cu scăderea temperaturii, ceea ce se traduce prin creșterea volumului stratului de gheață, cu posibilitatea apariției unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu vă faceți probleme, sunteți în siguranță.

Cercetați cu atenție zonele acoperite cu zăpadă, unde pot exista copci mari făcute de lucrătorii piscicoli pentru aerisirea bălții și evitarea sufocării peștilor.

Dacă sesizați că gheața devine instabilă și există riscul de a se rupe, întindeți-vă pe burtă pentru a distribui pe o suprafață cât mai mare greutatea voastră, scăzând astfel presiunea pe gheață. În această poziție târâș continuați deplasarea până la mal sau într-o zonă sigură. Este mult mai bine decât să faceți o baie în apa înghețată.

În cazul în care totuși gheața cedează și cădeți, încercați să ieșiți din apă întinzîndu-vă cu burta pe gheață și fără mișcări bruște. Apoi trageți și picioarele din apă și urmați pașii de la punctul anterior.

Este important să aveți un rând de haine uscate în rucsac. Uscațivă corpul și puneți haine uscate, pentru a nu pierde prea multă căldură.

În cazul în care o altă persoană este căzută în apă, nu vă apropiați prea mult. Există riscul ca gheața să cedeze din nou și să ajungeți și voi în apă. Ajutați prin aruncarea unei frânghii, dacă aveți, o curea, un par mai lung și solid, orice altceva ce poate fi folosit la salvare.

Sursa:aventuri la pescuit.ro

Rametea-Platoul Bedeleu-Cheile Rametului (muntii Trascaului)

Rametea - Platoul Bedeleu - Cheile Rametului.
-DRUMETIE-

Marcaj: banda rosie; lungime: 27,6 km; diferenta de nivel: 950m; timp de mers: 8-9 ore.

Traseul nr.7 marcaj banda rosie soseste pe teritoriul judetului Alba din directia Cheile Turzii - Moldovenesti, coborand de pe Piatra Secuiului pe paraul Cetatii si intra in comuna Rimetea pe latura nordica, ajungand pe soseaua DJ107M, ce vine dinspre Buru. Pe strada principala, marcajul ajunge in centrul civic, unde un panou indruma spre iesirea de la izvoarele cu bazine, spre Varful Pacii. Iesind din Rimetea, urcam spre padurea care inconjoara creasta calcaroasa al carei varf (Ardascheia, 1259m) directioneaza drumul nostru; urcam la izvorul Rimetea si, pe curba de nivel, ajungem intr-o jumatate de ora intr-o sa de unde drumul marcat coboara in valea Paraul Muntelui, spre sud (vechiul drum urca spre piciorul stancos al Ardascheii, cu anumite dificultati, atat la urcare, cat si la cobora-
re), unde pe drumul din vale intalnim marcajul cruce albastra (traseul nr.8), ce vine din Coltesti si merge spre Vidolm; cele doua trasee merg impreuna, pe vale in sus, circa 660m, pana intr-o poiana mare la confluenta cu 3 valcele cu apa. Traseul cu crucea albastra coteste spre dreapta, nord-vest, urcand spre saua dintre Ardasheia si Varful Ugerului. Banda rosie coteste spre sud-vest pe drumul cel mai umblat si intra in padure ocolind dealul Merilor Mici (1206m).
Dupa 40-45 minute de mers destul de obositor, ajungem intr-o sa de unde se deschide sub noi Valea Silosului, la al carui izvor ajungem cotind la dreapta din sa, pe curba de nivel. Aici se intalnesc cele doua trasee marcate: banda rosie si banda albastra (traseul nr.9). drumeagul urca circa 300m pana in saua dintre Varful Cornului si Dealul Ciresului (1155m), de unde coboram spre apus printr-o valcea lata de circa 1 km, la un izvor cu adapatori.Suntem pe platoul carstic al Bedeleului, intre numeroase dealuri, doline si o padure spre vest care inchide orizontul. Mai coboram putin pana la un saivan mare, de unde drumul marcat face o cotitura spre stanga (sud), si urca pe o alta vale larga, pe marginea unor doline. Dupa 10 minute de mers, din dreapta (in dreptul unei case mici de piatra) ni se ataseaza traseul nr.10, cu semn cruce rosie, ce urca din Salciua la pestera Poarta Zmeilor, si care ne va insoti putin, pana la un izvor, unde marcajele se despart. Pana la instalarea unui indicator durabil, punctul de ramificare este un izvor captat cu adapatoare, de unde traseul crucea rosie traverseaza cumpana apelor spre sud si coboara in Valea Pietrii, spre satul Izvoarele. Poteca cu semnele banda rosie si albastra urca pe o fasie de pasune intre paduri, pana la cumpana Vaii Bedeleului. Drumul urca si coboara intre doline, pana ajunge in depresiunea transversala dintre Varful Bedeleu si Varful Prislop, numit La Rogoaze, unde gasim o alta casa
din piatra a ciurdasilor din Izvoarele. La 200m spre este, de sub o cruce de piatra izvoraste paraul Bedeleu, afluent al Inzelului.
Aici, vechiul drum se bifurca. Deoarece zona, in ultimii 15 ani, a fost napadita de paduri, conducerea marcajului banda rosie spre Varful Sternina si Piatra Butanului a devenit inaccesibila; s-a hotarat evitarea acestor portiuni si refacerea marcajului banda rosie astfel: de la casuta de piatra, ambele trasee, banda rosie si albastra, continua in amonte, pe valea Rogoazelor, circa 600m spre vest, apoi, intre 4-5 doline grupate, urca spre sud-vest, pe Dealu Mare, coasta vestica a Prislopului, unde, prin poieni si fasii de padure, coboara spre Valea Poienii. Dupa circa 2 km de mers, la iesirea dintr-o padure, cele doua marcaje se despart: traseul nr.9 continua sa coboare spre ponorul Vanatare, unde va intalni traseul nr.13 (cruce albastra) la o troita, iar traseul nr.7 (banda rosie) coteste la stanga spre est si urca in saua dintre Varful Prislop si Varful Secuiului. Iesit in sa (1155m), incepe coborarea spre Valea Dragoiului, dar in scurt timp drumul se bifurca. Marcajul continua pe un drum de care mai umblat, pe curba de nivel, intrand in padure, si inconjoara dinspre sud si est Varful Secuiului. Dupa 3,3 km, drumul coboara spre saua dintre Secu si Varful Geamanul, la altitudinea de 990m, deasupra catunului Intre Munti, ocoleste catunul si, pe drumul de sub padure, ocoleste si Varful Geamanul, pana la catunul Floresti, unde ajungem intr-o jumatate de ora. Din Floresti se zareste panglica soselei ce vine de la Aiud spre Abrud (DJ107J), unde ajungem in 20 de minute dupa ce am depasit valcelele Trascaului si Marcului.
Din sa (care este cumpana dintre Valea Inzelului si Valea Uzei), marcajul coboara spre dreapta pe o poteca, care mai jos, intre gospodarii razlete, se transforma in drum de care; coboara prin Valea Uzei, la Cabana Ramet (2,7 km - 1 ora). Cei care doresc sa continue traseul nr.7, traverseaza valea Rametului in dreptul cabanei si coboara pe drumul pietruit circa 1 km, pana la grupul de case de dupa scurta Cheie a Manastirii. Marcajul incepe urcusul intre 3-4 case spre dreapta, ghidat de un stalp indicator si o sageata. Prin poieni si fasii de padure, dupa un urcus sustinut, ajungem la primele gospodarii ale catunului Fata Pietrii. Marcajul continua pe un drum pe curba de nivel, dar dupa o fantana, traverseaza
pe alt drum situat mai sus cu 60-80m la alt rand de case. Acest drum descrie un semicerc larg prin paraiasul Florii si iese pe creasta Dealului Florilor deasupra, la ultima casa. De aici, pe coama dealului, coteste la dreapta si urca pe linia stalpilor de curent, pana ce depaseste cumpana Vaii Cetatii, apoi, dupa 1 km, ocolind spre stanga Prisaca Geoagiului, ajunge in catunul Raicani, de pe Valea Cetii. Pe vale in sus se gasesc Cheile Tecsestilor, iar in jos, la 5 km, se afla Cheile Cetii, cu cascadele zise „Baile Romane”.

Sursa:scrigroup.com

Interpretarea viselor

Poate ca visul dvs prevesteste un eveniment important ce va avea loc in viata dvs. Poate ca in el exista un mister pe care nu l-ati putut descoperii singur. Poate ca aveti nevoie de raspunsuri si nu ati gasit inca persoana care sa va inteleaga. Poate ca simtiti ca in interiorul dvs se pot naste mistere ce pot fi descoperite, simboluri ce reprezinta o mica parte din ceea ce sunteti.

::Tipuri de vise ::

Visele reprezintã o oportunitate de autocunoastere. Ele sunt expresia prin care sufletul cautã sã mentinã integralitatea fiintei noastrã pe calea evolutiei personale, eliberându-ne în acelasi timp de vechile atitudini care, tinându-ne prizonieri ai trecutului, nu ne mai sunt de nici un folos. Singurul limbaj pe care-l cunoaste sufletul sunt simbolurile.

În general putem clasifica astfel visele:
1 - Vise simbolice
2 - Vise compensatorii
3 - Vise legate de starea de sãnãtate
4 - Vise legate de gãsirea solutiilor unor probleme
5 - Vise telepatice
6 - Vise premonitorii
7 - Vise lucide
8 - Cosmaruri

::Vise simbolice::
Personajele care apar în vis sunt adesea proiectii ale dorintelor care sãlãsluiesc în noi si care reprezintã psihismul nostru, lumea trãirilor noastre interioare (credintele, atitudinile, temerile, etc.) Aceste personaje pot fi oameni necunoscuti sau pot fi persoane reale din anturajul nostru. Când în vis apar personaje cunoscute, care fac parte din cercul de relatii prezente în viata noastrã, acestea au o semnificatie foarte particularã. Astfel, în functie de subiectul visului, calitãtile sau defectele pe care noi le atribuim celor care compun sfera relatilor noastre concrete ( rude, prieteni, cunoscuti, etc.) sunt de fapt trãsãturi de caracter care ne apartin nouã însine. Se produce astfel o proiectie asupra altora a propriilor noastre trãiri pe care nu le constientizãm în viata de zi cu zi, sau nu vrem sã ni le recunoastem. Diferitele personaje care ne populeazã visele nu sunt altceva decât simboluri care exprimã realitãti deja existente în lumea psihismului nostru. Cu totii gãzduim în fiinta noastrã un "copil speriat ", un "pãrinte exigent ", un " profesor critic ", etc., o lungã listã de roluri pe care le jucãm de-a lungul vietii. Aceste roluri sunt proiectate în vis si interpretate de personaje simbolice cu scopul de a ne arãta nouã însine diversele aspecte ale fiintei noastre care trebuiesc avute în vedere pentru a fi analizate si ameliorate. Fiecare personaj din vis devine astfel un simbol al unei stãri de spirit, al unei credinte sau tendinte. Subconstientul nostru regizeazã în fiecare noapte o piesã care are scopul de a ne introduce în atmosfera populatã de rolurile noastre din viatã si de a ne revela propria existentã cu conflictele si problematicile ei. Este vorba, în final, de rolurile pe care noi le jucãm în viatã, dar care, în vis, sunt interpretate si atribuite celor care pentru noi au o semnificatie particularã. Actorii din vis sunt purtãtorii simbolici ai mesajului pe care subconstientul cautã sã ni-l transmitã pentru a ne revela pe noi, nouã însine. »

::Vise scompensatorii::
Visele de compensatie sunt vise care " ne permit " sã comitem acte pe care nu îndrãznim sã le facem în stare de veghe, sau pur si simplu nu avem posibilitatea de a le realiza. Sunt vise de defulare, de multe ori cu tentã sexualã »

::Vise legate de starea de sanantate::
Din astfel de vise putem afla ce stãri emotionale stau la baza indispozitiilor noastre. Puterea mintii este atât de mare încât atunci când nutrim gânduri negative (mânie, invidie, rãzbunare, gelozie, supãrare, îngrijorare, fricã, etc ) acestea influenteazã corpul în mod subtil, generând atitudini negative care afecteazã deci planul fizic. Visele din aceastã categorie au rolul de a ne pune în gardã, de a ne alerta sau avertiza asupra pericolului de dereglare a armoniei interioare care poate pune în cauzã buna functionare a organismului, deci sãnãtatea noastrã. De asemenea, putem primi informatii, în vis, despre o indispozitie fiziologicã sau chiar îmbolnãvirea unui organ. Este bine ca, analizând mesajul visului, sã luãm mãsuri urgente pentru corijarea atitudinii noastre mentale în vederea prezervãrii sau, dupã caz, ameliorãrii stãrii de sãnãtate. »

::Vise legate de gasirea solutiilor unor probleme::
Problemele care ne afecteazã în timpul zilei ies la ivealã noaptea, în vis, din adâncul subconstientului. Acesta oferã solutii pe care noi nu le-am imaginat în stare de veghe. Sunt bine cunoscute exemplele unor mari personalitãti din lumea stiintei sau artelor, care datoreazã succesul realizãrilor de exceptie, "sfaturilor" pe care le-au primit în vis . Secventele din vis nu sunt aleatorii. Prima scenã este subiectul principal al conflictului, fiecare scenã generînd o alta pânã la cea finalã care aduce adesea solutia sau ne aratã un drum, o cale de urmat pentru a gãsi rezolvarea problemei respective. »

::Vise telepatice::
În visele telepatice actiunea care se deruleazã poate fi o punere în scenã a unei situatii reale, care se petrece efectiv în chiar momentul în care are loc visul. Poate fi vorba despre un eveniment care se petrece la mare distantã ( poate chiar pe cealaltã parte a globului ) sau în viata unei alte persoane. Este o perceptie pe care o avem în astral despre o actiune care se desfãsoarã în lumea fizicã. Se mai poate ca perceptia pe care o avem sã nu se refere la un fapt, o actiune concretã ci la trãirile ( frici, bucurii, etc. ) unei alte persoane care ni se transmit în mod telepatic. E bine sã interpretã acest gen de vise din ambele puncte de vedere. »

::Vise premonitii::
Acestea reprezintã informatii sau întâmplãri care se petrec în vis înainte ca ele sã se manifeste în realitate în lumea exterioarã. De multe ori aceste vise exprimã doar tendinta pe care ar urma-o evenimentele vietii reale dacã ele ar urma cursul lor din viata curentã. Subconstientul nostru capteazã evenimente, fapte, vibratii, tendinte si le interpreteazã fãrã ca constientul nostru sã poatã interveni. Visul aduce toate acestea la suprafatã. De retinut ca pe un factor extrem de important : noi putem influenta în mod constient cursul evenimentelor dar dacã NU o facem, atunci "premonitia" se realizeazã. Aceastã schimbare a cursului evenimentelor presupune o atitudine de transformare interioarã, de motivatie si actiune. Idealurile, valorile, scopurile, telul nostru în viatã sunt subiectele favorite ale viselor din aceastã categorie. Ele ne aratã valorile noastre reale, cele care ne fac cu adevãrat fericiti, care ne aduc cu adevãrat armonie si echilibru lãuntric. Dacã în realitate ducem o viatã pe care în adâncul nostru o respingem, visele ne vor arãta acest lucru, invitându-ne sã luãm mãsurile necesare pentru a fi în armonie cu adevãrata noastrã fiintã. Ele ne vor arãta distanta dintre aspiratii si posibilitãti. »

::Vise lucide::
Acestea reprezintã o categorie foarte specialã de vise. Sunt vise în care stim cã visãm si putem sã schimbãm prin vointã cursul visului. Astfel în loc sã asistãm ca spectatori ai propriului nostru film din vis, devenim regizorii acestuia. Acest tip de vise ne relevã capacitãtile corpului nostru astral. Astfel, în acest tip de vise putem cãlãtori oriunde, depãsi limitele materiei si folosi vointa pentru a actiona fãrã limitãri. În lumea astralã întâlnim exact aceeasi situatie ca în lumea realitãtii fizice. Acolo existã, de asemenea, grade diferite de dezvoltare, de trãire spiritualã si putem întâlni nivele mai înalte sau mai joase de evolutie. Putem realiza contacte cu alte suflete si schimba mesaje, asa cum o facem în lumea "realã" fizicã . »

::Cosmaruri::
Cosmarurile care se repetã reprezintã ultima solutie pe care o are subconstientul de a ne arãta cã ceva ce nu reusim sã întrezãrim în noi însine trebuie revelat si înteles. În acest caz actiunea este mult mai importantã decât trãirile si emotiile asociate acesteia. »
Sursa:portalroman.com

Lista ofiterilor numiti la "strict secret" de fostul Ministru al Apararii,Gabriel Oprea.Turcescu si MRU printre colonei

În cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, Mihai Gâdea a prezentat o listă care conţine nume sonore din viaţa politică românească, avansate în diferite grade în Armată, de fostul ministru al Apărării Naţionale Gabriel Oprea.

Lista conţine nume de politicieni, foşti miniştri, primari, preşedinţi, jurnalişti, având ca apartenenţă politică PDL.
Numele sunt prezentate în premieră, ofiţerii fiind numiţi la strict secret de ministru Gabriel Oprea.

- Apostu Sorin - Primar Cluj arestat pentru fapte de corupţie - PDL - Lt.Col. (2011, absv.)
- Arnăutu Decebal - Primar Târgu Neamţ - PDL - Col. (2010, cap.)
- Blejnar Sorin - Şef ANAF - PDL - Col. (2011, lt. col.)
- Bica Radu Vasile - Vicepreşedinte al CJ Cluj, arestat pentru fapte de corupţie - PDL
- Botiş Ioan Nelu - Deputat, Ministru - PDL - Lt.Col (2010, Lt.)
- Boureanu Cristian - Deputat - PDL - Col. (2011, absv.)
- Brînză William Gabriel - Deputat - PDL - Lt.Col. (2011, sold.)
- Brînză Daniel - Secretar Executiv Diaspora - PDL - Col. (2010, absv.)
- Drăgan Romeo Ionel - Director General Adjunct ANL - PDL - Lt.Col. (2012, Plt.Maj.)
- Falcă Gheorghe - Primar Arad - PDL - Mr. (2010, Cap.)
- Ferencz Ştefania Gabriela - Secretar General Adjunct al Guvernului - PDL - Mr. (2011, absv.)
- Flutur Gheorghe - Preţedinte CJ Suceava - PDL - Col. (2011, Lt.Col), Lt.Col. (2010, Mr.)
- Alexandru Lazescu - Director TVR - PDL - Col. 2011
- Robert Turcescu - Jurnalist - PDL - Col. 2010
- Mihai Răzvan Ungureanu - Prim-ministru - PDL - Col. 2011
- Gheorghe Ştefan - PDL Neamţ - PDL - Col. 2010
- Ialomiţianu Gheorghe - Ministru de Finanţe - PDL - Col. (2010, Slt)
- Iliescu Valentin Adrian - Şeful Dep. pt. Rel. cu Parlamentul - Guvern - PDL - Col. (2010, Slt.)
- Ionescu Silvian - Ex Comisar general al Gărzii Naţionale de Mediu - PDL - Col. (2010, Cpt.)
- Ivaschescu Nicolae - Secretar de Stat la Ministerul Muncii - PDL - Lt.Col (2010, absv.)
- Gheorghe Nastasia - Secretar de Stat - PDL - Col. (2010, Mr)
- Negoiţă Liviu - Primar Sector 3 - PDL - Col. (2012, Mr.)
- Oltean Ioan - Deputat - PDL - Col. (2010, absv.)
- Cristian Constantin Poteraş - Primar Sector 6 - PDL - Lt.Col. (2010, sold.), Col (2012, Lt.Col.)
- Preda Cezar Florin - Vicepreşedinte PDL - PDL - Col. (2011, Lt.)
- Neculai Rebenciuc - Deputat - PDL - Lt.Col. (2010, Sold.)
- Savin Emanoil - Primar Buşteni - PDL - Col. (2010, slt.)

Actualul Ministru al Apărării a intrat în direct într-o convorbire telefonică la Antena 3, unde a declarat că vina pentru aceste decizii de ridicare în rang,în afara legii, o poartă îndeosebi fostul ministru al Apărării Naţionale, Gabriel Oprea.


Radu Tudor a precizat că o astfel de avansare în grad a mai avut un precedent, în 1950, când Nicolae Ceauşescu a fost avansat de la muncitor necalificat, la General Maior al Armatei Române.


Potrivit Statutului cadrelor militare, în timp de pace, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă pot fi înaintaţi în gradul URMĂTOR, în raport cu nevoile forţelor armate, după expirarea stagiului minim în grad, dacă au o comportare demnă, au obţinut rezultate bune şi foarte bune pe timpul concentrării şi au fost propuţi pentru aprecierile de serviciu. În afară de aceasta, pentru a înainta în gradele de colonel şi comador, ofiţerii în rezervă trebuie să fi absolvit, cu diplomă de licenţă, o instituţie militară de învăţământ superior.

Totodată, nu există nici o justificare legală pentru avansarea la excepţional a ofiţerilor în rezervă menţionaţi. Avansările cu câte 5-6 grade odată sunt total nespecifice sistemului militar românesc.

Sursa:antena3.eom

Cetea-Piatra Cetii-Cheile Intregalde(muntii Trascaului)

Cetea - Piatra Cetii - Cheile Intregalde.
-DRUMETIE-

Marcaj: triunghi rosu; lungime: 15 km; diferenta de nivel: 800 m; timp de mers:5,5-6 ore.

Din satul Benic, de pe ruta carosabila Galda de Jos - Intregalde spre nord, dupa 4 km se ajunge in localitatea Cetea. Pana la capatul din sus al satului se poate ajunge cu autoturisme, dar mai departe, numai pe jos. Urmand un drum de care, pe Valea Cetii in sus, la 1,5 km de la ultimele case se afla mica Cheia Cetii. Aici o cascada inalta de 5 m, a format o marmita de circa 3 m in diametru, denumita “Baile Romane”. Dupa circa 2 km, marcajul paraseste valea Cetii si urca spre vest, spre Piatra Cetii. La baza varfului, in Saua Dostina intersecteaza marcajul banda rosie a traseului nr 1, apoi urca pieptis pana in varf (1233 m), de unde avem o priveliste larga de jur imprejur. In continuare, marcajul trece prin saua deasupra satului Tecsesti, unde intersecteaza marcajul cruce galbena (Cabana Ramet - Intregalde). Mai departe, traseul urca spre sud-vest, pe platoul carstic al Muntilor Cetii. Aici, unde relieful pare haotic, cu o multime de doline, este necesara o atentie mai mare in orientare de a gasi continuarea traseului. Din mijlocul platoului, ocolim spre nord culmea vestica, apoi cotim spre sud-vest si pe un bot de deal coboram la Modolesi la capatul superior al Cheii Intregalde.
Sursa:scrigroup.com

Istoria automobilului

Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cautat metode prin care sa poata transporta diferite materiale sau hrana de la distante mult mai mari. Astfel, el a construit, folosindu-si inteligenta cu care este inzestrat, diferite mijloace de transport, de la cele mai rudimentare, atingand apogeul in sec. al XIX-lea, odata cu inventia automobilului. Prima constructie considerata vehicul, in sensul de constructie destinata transportului, a fost targa purtata de oameni. Apoi, aceasta a evoluat, deoarece omul a ajuns la concluzia ca fortele naturii inconjuratoare mult superioare lui, trebuie captate si folosite in beneficiul sau. De aici incepe domesticirea animalelor si aparitia unui nou mijloc de transport - tractiunea animala. Astfel, targa a fost inlocuita de caruta, iar odata cu domnia lui Ludovic XVI, au aparut calestile, berlinele, cabrioletele, etc., ce reprezentau rangul si puterea economica a nobililor care le posedau. Incepand cu aceasta perioada, trasurile s-au dezvoltat foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Pe langa partea artistica, deoarece unele trasuri erau adevarate opere de arta, s-a dezvoltat si partea mecanica, inventandu-se diferite mecanisme destinate franarii. Aparitia bicicletei are o mare importanta in aparitia automobilului, deoarece multe realizari tehnice din industria bicicletelor le gasim in constructia automobilului. Dar cea mai importanta inventie care si-a adus cel mai mare aport in contructia automobilului, este motorul actionat cu puterea aburului. Aceasta s-a concretizat in anul 1769, cand Francois Cugnot a construit primul autovehicul dotat cu un motor cu abur. Trasurile cu aburi auavut un impact deosebit de important in istoria automobilului, implicit a omenirii. Aceste vehicule au fost bine primite de oamenii vremii, fapt ce contribuie mult la dezvoltarea lor. Ca dovada a interesului, avem o forma incipienta a codului rutier, aparut pentru prima data in Anglia sub numele de “Red Flag Act" in 1865, care obliga vehiculele sa circule cu o viteza de 2 mile in orase si de 4 mile in afara oraselor. Dupa aparitia motorului cu ardere interna, cu pistoane in miscare rectilinie, alternativa, putem vorbi in adevaratul sens al cuvantului de aparitia automobilului. O importanta deosebita o au si marile descoperiri ale vremii, cum ar fi: - realizarea electromagnetului de catre Ampere in 1830; - descoperirea fenomenului de inductie in 1831 de catre Faraday; - bobina de inductie construita in 1855 de catre Ruhm Korff; - acumulatorul electric inventat de Plaute, in 1959. Prima masina generatoare de curent electric a fost invenatata de Gramme in 1869 – 1970, iar primele puturi de petrol dateaza din 1830, in timp ce vulcanizarea cauciucului a fost realizata de Goodyear, inca din 1838. Adevaratul stramosi al automobilului este reprezentat de motorul si autovehicolul inventate de Etienne Lenoir: motorul cu gaz brevetat in 1860.                                                                                                                                           

Sursa: Anunturi(portalroman.com)

Foametea ameninta Romania

Foametea ameninţă România!
08 decembrie 2010

Blogul nica-acin reproduce materialul de pe romanialeaks.org
si nu-si asuma raspunderea privind corectitudinea lui

Nota: WikiLeaks Romania va prezinta aceste documente, fara sa-si asume in nici un fel vreo ideologie, partizanat politic. Raspunderea apartine autorilor articolelor, daca acestia au ales sa-si faca public numele.



România se numără printre ţările în care există un risc mare de producere a unei crize alimentare. Aceasta este concluzia unui studiu japonez, confirmat de Organizaţia Naţiunilor Unite, studiu care a luat în calcul 24 de ţări. Între acestea, România se află pe primul loc în Europa şi pe penultimul în lume în ceea ce priveşte ameninţarea cu foametea.

Creşterea preţurilor şi scăderea producţiei agricole au generat o astfel de situaţie, care ne-a adus aproape de una dintre cele mai sărace ţări africane, Angola. În Europa, foametea ar mai putea lovi ţări precum Bulgaria, Ucraina şi Letonia, dar nu la dimensiunile dramatice pe care le-ar cunoaşte România. Preţurile alimentelor nu numai că nu au scăzut o dată cu venirea crizei financiare, dar ele au luat-o, pur şi simplu, razna. Este imposibil de explicat cum o ţară ca a noastră, care dispune de o suprafaţă agricolă de circa 15 milioane hectare, să ajungă într-o asemenea situaţie. Importăm totul de afară. Niciodată, în Istoria modernă a României, n-a mai fost consemnată o asemenea situaţie. Marii bogătaşi români au provenit din rîndul moşierilor, care-şi trimiteau cea mai mare parte a producţiei agricole în străinătate. România era în măsură să asigure cereale pentru aproape întreg continentul european. Lucrurile n-au stat rău nici înainte de decembrie 1989, cînd s-a reuşit plata datoriilor externe pe seama agriculturii şi a industriei alimentare. Explicaţiile nu sînt greu de dat. În perioada lui Nicolae Ceauşescu, în România erau irigate 3 milioane de hectare, din care n-au mai rămas astăzi decît cca. 100.000. Străinii au pus mîna pe întinse suprafeţe agricole de pe teritoriul României, fără ca acest lucru să ducă la o ameliorare pentru populaţie. Tot ce produc străinii este vîndut în afară. Ţăranii care au mai rămas cu pămînt n-au nici un fel de mijloace să-l lucreze, lăsîndu-l în paragină. Probabil că în viitorul apropiat vor fi nevoiţi să-l dea pe degeaba, pentru că deja îl vînd acum la preţuri de nimic. Mafia terenurilor agricole pîndeşte la colţ, pentru a pune mîna pe ultima sursă de subzistenţă a ţăranului român. Ar fi cumplit să ajungem în situaţia unor ţări care se confruntă deja cu această mare criză a alimentelor. În Ciad, de exemplu, numărul celor care nu au ce mînca depăşeşte 2 milioane de suflete. În Niger, peste 7 milioane de oameni trec printr-o foamete de nedescris.
Revenind la România, este condamnabil faptul că preţurile alimentelor nu au scăzut deloc, iar în unele privinţe sînt mai mari decît în urmă cu 2-3 ani. Valoarea importurilor a ajuns de ordinul miliardelor de dolari, fiind, în 2010, cu 15% mai mare decît anul trecut. Lucrurile sînt şi mai grave, în condiţiile în care România nu mai produce nimic şi, în consecinţă, nu mai are ce oferi la export. (urmeaza)Anonim spunea...

Foametea ameninţă România! (2)


Dialogul cu lumea este aproape inexistent, din moment ce singurul înalt demnitar care a trecut, de o bună bucată de vreme, pragul Palatului Victoria a fost cancelarul german Angela Merkel, care a venit mai mult să ne tragă de urechi decît să propună o relansare a colaborării bilaterale. Grăitoare pentru poziţia înjositoare în care se află astăzi România este scena de la Lisabona, în care preşedintele francez a refuzat să discute cu şeful Statului Român. Poate zice, oricine, ce-o vrea să zică, dar Nicolae Ceauşescu n-a fost pus niciodată într-o asemenea situaţie. Dimpotrivă, întîlnirile lui cu marii conducătorii de stat francezi – Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d’Estaing, François Mitterrand sau Jacques Chirac – sînt consemnate ca evenimente memorabile. Despre dialogul neîntrerupt pe care l-a purtat România, înainte de decembrie ‘89, cu toate statele lumii nu se poate vorbi decît în termeni superlativi. Ceea ce se întîmplă în prezent era greu de imaginat atunci. Dacă n-ar fi reuniunile de la nivelul Uniunii Europene şi al NATO, România ar fi ca şi inexistentă pe harta diplomatică a lumii. Nu o spunem numai noi, o spune şi o prestigioasă publicaţie, cum este “The Economist”, care, vorbind despre România, îşi avertizează cititorii asupra felului în care nu trebuie să guvernezi o ţară. Cei care continuă să se scalde într-o stare de euforie sînt nişte inconştienţi. Obedienţa şi slugărnicia faţă de cei aflaţi acum, vremelnic, la Putere nu pot ţine loc de hrană pentru majoritatea românilor. Este posibil ca unora să nu le vină să creadă că românii au ajuns atît de rău. Nici Nicolae Ceauşescu nu putea accepta că, după căderea Zidului Berlinului, avea să-i vină şi lui rîndul. A rămas, însă, demn pînă în ultima clipă, nefiindu-i teamă să vorbească, şi în acel decembrie blestemat, chiar la Moscova, despre Basarabia şi despre Tezaur…

8 decembrie 2010, 05:05

WikiLeaks.ro documente

Sursa:romanialeaks.org