Tim SMITH -Bushcrafter celebru

Tim SMITH

Traducerea din limba engleza este modesta si a fost facuta cu Google Traducere.
Textul a fost adaptat de catre Gh "six-ray" NICA

Bushcrafter celebru;Fondatorul -Jack Mountain bushcraft school.Tim reprezinta noua generatie a ghizilor din Maine.Este un vanator licentiat,trapper si pescar ,dar in acelasi timp ,naturalist,fotograf,consultant media,scriitor si cadru didactic.Tim a crescut pe un lac in New Hampshire.Inca de tanar a trait intr-o tabara (camping),sa ocupat de pescuit si a invatat sa se deplaseze cu canoea.Dupa obtinerea unei diplome de licenta sa mutat in Alaska,unde a trait timp de un an intr-o rulota de 12 picioare,ocupanduse de pescuit si obtinand un masterat in educatie.Tim Smith a invatat totul despre ambarcatiuni si  modul de a trai in padure folosind ghidul -Maine Ghid Raymond Reitze.La avut ca mentor pe celebrul Mors Kochanski
Tim a invatat de la nativii Cree din nordu Ouebec-ului ,tehnici de supravietuire atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara.A trait trezeci de zile ,folosind resurse naturale si metode primitive de supravietuire in Alaska Bush.A stat in Alberta 11 zile folosind ca hrana resursele din zona.
A facut numeroase drumetii singur prin padure precum si calatorii cu canoea pe raurile din Maine,New Hampshire,Ouebec,Alaska.

Sursa:http://www.jackmtn.com/background.html

Recunoasterea animalelor dupa urme (2)

Chris SWANDA *Bushcrafter celebru

CHRIS SWANDA

Traducera este modesta si este facuta cu ajutorul Google Traducere.Textul a fost adaptat de catre Gh."six-ray" NICA


Este un celebru practicant al tehnicilor de supravietuire in salbaticie,avand obiceiul de a 
merge descult.Sa auto-proclamat un "baiat sarac de la tara" din Carolina de Nord.Pentru Chris ,
Backcountry bushcraft a constituit o parte din viata sa.In tinerete si-a petrecut mult timp ocupandu-se cu : vanatoarea,pescuitul ,punerea de capcane,cautarea hranei in natura.Supravietuirea nu este pentru a te distra ci pentru a ramane in viata ii place sa spuna lui Chris.Chris Swanda a lucrat ca ofiter de politie,pompier si EMT.Chris este un strateg Technology.Astazi Chris Swnda continua sa traiasca  folosind abilitatile de supravietuire la
ferma sa din Kansas .Aici el preda tehnici de supravietuire in salbaticie,bushcraft si pregatirea pentru actiuni de urgenta.

Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/dude-youre-screwed/bios/chris-swanda/

Legenda infricosatoare *Jinmenken .cainele japonez cu fata umana

Jinmenken, câinele japonez cu faţă umană

V-ați dorit vreodată ca un câine să vorbească cu dvs? Ei bine, atunci de ce nu vă duceţi în Japonia şi vă luaţi un Jinmenken? Acesta este un câine cu faţă umană, fiind văzuţi de mulţi martori în marile oraşe japoneze. Spre deosebire de alte creaturi înfiorătoare japoneze, Jinmenken sunt destul de inofensive.Dacă îi lași în pace, probabil că te vor ignora. Dar ce sunt ei? Experimente științifice îngrozitoare, fiind scăpaţi dintr-un laborator subteran secret? Sufletele “prinse” ale victimelor accidentelor de mașină?
O teorie mai aproape de realitate ar fi aceea că Jinmenken nu reprezintă altceva decât macaci japonezi, care au blană asemănătoare câinilor şi chipuri asemănătoare oamenilor. Nu e greu să ne imaginăm că noaptea în oraş, cineva să confunde un macac cu un câine cu faţă umană!

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

O aniversare sub semnul cenzurii-Un sfert de veac de la Marea Unire

O aniversare sub semnul cenzurii - Un sfert de veac de la Marea Unire
de Cicerone Ionitoiu

Tocmai se împlinise un sfert de veac de la Unirea Transilvaniei cu România, pe data de 1 Decembrie 1943, când studenţii refugiaţi la Bucureşti, întruniţi în Asociaţia Someşeană, au hotărât să nu treacă peste comemorarea ei, deşi condiţiunile erau vitrege, de două ori: în primul rând pentru că o parte din Transilvania era sfâşiată şi după aceea fiindcă artizanul unirii era în situaţia de a nu putea vorbi în public. Iuliu Maniu totuşi a ţinut să fie prezent în sala cinematografului „Aro", plină până la refuz de ardeleni şi în special de tineret. Susţinut de braţ de Corneliu Coposu, Preşedintele fostului Consiliu Dirigent şi-a făcut apariţia însoţit de urale nesfârşite.
Cuvântul pentru omagierea evenimentelor de atunci l-a avut Zenobie Pâclişeanu, fost secretarul Consiliului Dirigent şi care într-o alocuţiune succintă a prezentat evenimentele, pomenind de câteva ori numele făuritorului acelui act istoric, de fiecare dată fiind îndelung ovaţionat numele lui Iuliu Maniu, ovaţiuni ce nu încetau până ce autorul nu se ridica în picioare. Şi la sfârşitul acestei festivităţi solemne, multe minute în şir a fost salutat cu aplauze, dar Iuliu Maniu s-a mulţumit numai să dea din cap, dar fără să scoată vreun cuvânt. Şi aşa cum a venit în urale, tot aşa a plecat în urale şi în scandarea „ Vrem cuvântul lui Maniu".
După plecarea lui, studenţii au ieşit din sala cinematografului „Aro", care atunci s-a observat că era înconjurată de jandarmi şi cântând „Deşteaptă-te, Române" şi alte cântece patriotice, sau strigând lozinci pentru eliberarea Ardealului, au continuat să fie înconjuraţi de armată şi hărţuiţi ca să se disperseze. Nu a fost posibil. Manifestaţia pentru Maniu, mai ales, şi pentru Ardeal s-a continuat pe bulevard, până la statuia lui Mihai Viteazul, unde lumea se aduna de pe traseu solidarizându-se cu tineretul universitar, cerând eliberarea Ardealului.
În timp ce Statele Unite anunţau că de la 1 Mai 1940 au construit 150.000 de avioane, Goebbels pe 7 decembrie făcea o declaraţie în care spunea: „Nu am crezut niciodată, mai mult ca astăzi în victoria Germaniei", iar ministrul Karl Clodius se întorcea de la Berlin, cu noi instrucţiuni în vederea semnării convenţiei economice, dar mai ales cu şantaj. Prezentându-i proiectul de acord economic lui Antonescu, i-a întins şi o scrisoare a lui Hitler, ca răspuns la plângerile mareşalului, amintindu-i că trupele germane fuseseră chemate de români şi dacă n-ar fi venit, România n-ar mai fi existat, fiind împărţită de vecini. Sublinia Hitler că nu fuseseră date cantităţi suficiente de material de război Ro*mâniei, deoarece avusese nevoie să înarmeze noi divizii germane pentru front, nu pentru a fi folosite la parade militare, cum fac aliaţii Reichului.
Pe plan economic Hitler recunoaşte că nu este în posibilitatea de a livra produsele cerute de români în schimbul petrolului şi cerealelor. Rămâne o singură soluţie, câştigarea războiului, altfel totul va fi pierdut: „...Având în vedere că războiul din răsărit este foarte aspru şi foarte greu, să recunoaştem, domnule Mareşal, ce ne aşteaptă pe noi toţi dacă această luptă nu va fi câştigată... Fiecare tonă de petrol ce va putea fi economisită în România va reprezenta un sprijin pentru războiul purtat de Germania, deci pentru viitorul nostru comun... Iar fiecare tonă de cereale care zace undeva într-o şură, fără a aduce foloase, este crimă împotriva luptei comune... Când vom sfârşi victorioşi această luptă... sunt încredinţat că toate celelalte probleme care se resimt astăzi ca impor*tante sau împovărătoare îşi vor găsi rezolvarea..." Cu toate aceste presiuni, încheierea acordului economic va mai dura 2 luni.
Conducătorii Reichului îşi dădeau unul altuia curaj. După Goebbels şi Hitler pe data de 12 decembrie a venit rândul lui Ribbentrop care a făcut o declaraţie optimistă: „Puterile tripartite se găsesc încă intacte pe poziţiile cucerite", dar nu aminteşte nimic pe ce poziţie se află Italia tripartită. Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri căuta să contrabalanseze politica lui Ion Antonescu pe plan extern, prin acţiuni de sondare a anglo-americanilor, cu ajutorul ambasadelor române de la Ankara, Lisabona şi Stockholm.
Pe 15 decembrie, Camil Demetrescu sosise la Lisabona cu un mesaj din partea lui Mihai Antonescu, care se interesa printre altele: „Ministrul de externe român acceptă capitularea necondiţionată. Trupele române nu se vor opune anglo-americanilor dacă vor intra în Balcani. " Întreba care ar fi frontiera României şi dacă aceasta s-a discutat la Teheran. Solicita să nu se facă publicitate în cazul semnării capitulării.
La Stockholm se afla Gheorghe Duca, ce reprezenta interesele lui Iuliu Maniu, şi ambasadorul Frederic Nanu, ca trimis al lui Mihai Antonescu. Ministrul britanic din Suedia, la instrucţiunile guvernului său, pe data de 3 decembrie, s-a întâlnit cu Alexandra Kollontai, ministrul U.R.S.S., care s-a arătat interesată în a cere Moscovei instrucţiuni privind întâlnirea cu românul care reprezintă opoziţia românească. Mi*nistrul Mallet a mai continuat s-o vadă pe dna Kollontai şi i-a comunicat că guvernul său i-a dat dispoziţie să o informeze că guvernul britanic şi american, prin reprezentanţii lor la Stockholm, se aflau în legătură cu cercuri româneşti care pretindeau că sunt legate de o mişcare de opoziţie din România, aflată sub conducerea lui Maniu şi probabil a Regelui.
Doamna Kollontai se arăta dispusă să-l primească pe Duca, cu condiţia să aibă avizul guvernului său, iar Mallet i-a precizat că Duca e persoana cu care anglo-americanii au legături în Suedia. Pe 17 decembrie, Duca îl informa că primise veşti de la Bucureşti că nu este nici o obiecţiune ca să întâlnească pe dna Kolontai şi dacă va fi nevoie va putea fi trimis Niculescu Buzeşti, directorul cifrului. Pe fir intrase şi un ziarist bulgar, de proastă reputaţie, care voia să pună în legătură pe cei de la legaţia română cu cei de la cea sovietică.
Despre existenţa acum a două tabere în interiorul ambasadei, una a opoziţiei şi alta a guvernului, a fost informată dna Kolontai şi i-a mulţumit dlui Mallet pentru această informaţie, dar nu putea face nimic fără avizul Moscovei. Şi a mai insistat ca nici una din părţi să nu ştie dacă a contactat şi cealaltă parte, în cazul că se va aranja. Între timp, legaţia britanică de la Stockholm a primit instrucţiuni de la ministrul Mallet ca nimeni din personalul lor să nu se întâlnească cu George Duca, pentru ca nu cumva să-i ofenseze pe sovietici. Până în februarie legaţia sovietică din capitala Suediei a avut un rol pasiv.
Tot prin canalul suedez, ambasadorul român Frederic Nanu a lăsat ministrului belgian de la Stockolm o variantă asupra stării de lucruri din România, din punct de vedere al guvernului şi care ar putea fi înmânată „persoanelor oficiale americane şi britanice". Johnson Herschel, ministrul Statelor Unite la Stockholm, roagă să fie informat dacă astfel de note au fost prezentate misiunilor britanice sau americane din alte capitale, cum ar fi de exemplu, Ankara sau Lisabona. Nota este considerată foarte lungă şi nerealistă, făcută la instrucţiunile mareşalului Antonescu. In notă se spune, printre altele, că „majoritatea zdrobitoare a poporului roman are sentimente americane şi anglofile, în ciuda lipsei de înţelegere pe care o arată aceste ţări pentru situaţia ei tragică şi de care sunt ele, în primul rând, responsabile. Din sentiment şi din interes, România va fi deci dornică să iasă din război, dar cu condiţia firească ca soarta ei să nu fie mai rea în loc de mai bună... Pe de altă parte speranţa de a scăpa de bombardamentele aeriene ar fi în van, căci capitulând şi supunându-ne unei ocupaţii germane, chiar şi temporare, România nu ar scăpa to*tuşi de bombardarmentele aliate şi ar atrage în plus bombardamentele germane, cum o dovedeşte exemplul Italiei... Aliaţii au dat asigurări solemne că pacea va fi dreaptă.
Aliaţii ar trebui să-i facă cunoscut României în mod confidenţial ce soartă înţeleg să-i rezerve... Este aproape sigur că România va fi gata să capituleze fără condiţii, îndată ce trupele aliate (altele decât cele ruseşti) în număr suficient vor fi debarcate cel puţin în apropierea României... că soarta ei finală nu va fi aceea de a fi lăsată la bunul plac al Rusiei, pentru a fi divizată şi bolşevizată... Este în afară de orice dubiu că dacă România ar abandona lupta, victoria aliată va fi sensibil grăbită... De altfel prestigiul moral al Aliaţilor nu va avea decât de suferit dacă ei vor impune României un tratament pe care istoria îl va dovedi caftind nemeritat... "
Tot la sfârşitul anului 1943, pe 9 decembrie, Eduard Beneş a ajuns la Moscova având şi un mesaj din partea lui Maniu. Pe data de 16, în întâlnirea cu V. Molotov i-a spus acestuia:„Maniu a ţinut legătura cu mine. Este un democrat de vază... M-a rugat să pledez pentru ei... Cred că veţi avea în vedere interesele lor în privinţa Transilvaniei."
Molotov a spus:„... noi facem o deosebire între cei care ne-au atacat, între români şi unguri. Ungurii s-au purtat faţă de noi mult mai rău. Iar în privinţa Transilvaniei, în cursul verii trecute, le-am trimis englezilor un memorandum, în care am arătat că problema Transilvaniei nu a fost rezolvată în aşa fel încât să se facă dreptate românilor."
În protocolul semnat între conducătorii sovietici şi Beneş s-a menţionat cu privire la România:„S-a afirmat consensul ca poporul român, spre deosebire de regimul care a târât România în război, nu poartă o responsabilitate directă pentru război... S-a exprimat speranţa îndreptăţită că: e va putea crea o Românie nouă, democratică. URSS consideră, de asemenea, just să ia apărarea României în disputa cu Ungaria şi s-o ajute pe prima în rezolvarea justă a problemei Transilvaniei. " (Moscova 18 decembrie 1943).
Problema românească, după Italia, devenise la ordinea zilei şi toţi erau preocupaţi să o descifreze cât mai repede şi cât mai bine. Astfel, şeful serviciului de informaţii politice poloneze, de pe lângă guvernul polonez din exil, a făcut un raport cu privire la situaţia politică din România, la sfârşitul anului 1943, şi din care subliniem:„. ..înaintarea rapidă a trupelor sovietice de dincolo de Nistru a creat o panică de înţeles în rândul poporului român... Aproape întreaga lună noiembrie comitetele partidelor Liberal şi Ţărănesc au deliberat asupra a ceea ce aveau de făcut în continuare. .. Maniu a rostit o cuvântare enigmatică despre apropiata criză şi despre necesitatea de a fi pregătiţi pentru noi şi mari sacrificii, în convorbirile particulare, Maniu ş-a exprimat opinia că a continua războiul în momentul actual este pur şi simplu o nebunie.
.. .Ion Mihalache a fost acela care în timpul dezbaterilor Comitetului Ţărănist a subliniat experienţa neplăcută de care a avut parte Badoglio şi care trebuie să servească drept avertisment... s-a subliniat că toate poziţiile cheie din ţară rămân în mâinile germanilor... Partidul comunist a înaintat o propunere de colaborare lui Iuliu Maniu, care a respins-o motivând-o prin abţinerea comuniştilor de a-şi defini poziţia faţă de retrocedarea către România a provinciilor de nord luate de URSS. El a făcut, totuşi, un anumit gest prietenesc faţă de comunişti, trimiţându-şi avocatul consultant în calitate de consilier pentru comuniştii care erau judecaţi la Constanţa. El a adresat, de asemenea, o scrisoare Tribunalului — aceasta, se spune, a salvat viaţa acuzaţilor... Legaţia germană de la Bucureşti a desfăşurat o campanie împotriva lui Mihai Antonescu... în ceea ce-l priveşte pe mareşalul Antonescu, germanii îl acuză DE A TOLERA în mod conştient propaganda probritanică şi acţiunile opoziţiei...O lumină şi mai interesantă este aruncată asupra relaţiilor româno-germane de recenta demobilizare parţială a armatei române... pentru a asigura districtelor rurale mai multă mână de lucru şi prin lipsa de echipament militar pe care germanii n-au reuşit să-l livreze...
La sfârşitul lui noiembrie relaţiile dintre Antonescu şi germani au atins stadiul unei adevărate crize... Hitler i-ar fi dat lui Neubacher misiunea de a realiza o reconciliere între România şi Ungaria, propunând ca Ungaria să primească ieşire la Adriatica, cedând în schimb românilor o parte a Transilvaniei de Nord, inclusiv oaşul Cluj. Ungurii ar fi spus că nu cedează nici cea mai mică parte, iar Bucureştiul a spus că ar începe discuţii numai privind retrocedarea întregii Transilvanii de Nord. Aceasta a pus capăt negocierilor." (Istambul 27 decembrie 1943)
Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-051)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1154-O-aniversare-sub-semnul-cenzurii-Un-sfert-de-veac-de-la-Marea-Unire

Adaposturi iarna in zapada

Acest articol are scop pur informativ, nu recomandam practicarea acestor tipuri de adaposturi decat in caz de extrema urgenta si/sau pericol iminent. Nu promovam taierea copacilor doar pentru a ne “satisface” dorinta de a-l imita pe ursul grizzly, cunoscut si admirat de majoritatea practicantilor de bushcraft din Romania sub numele de Bear Grylls. Sa fim seriosi, un iubitor de natura nu doreste ciuntirea sau taierea copacilor, el doreste sa lase in urma sa natura asa cum a gasit-o, el putand purta prins de rucsac un cort, sau poate sta la refugii si cabane montane.
CAND CONSTRUIESTI UN ADAPOST TREBUIE SA FII ATENT LA:
iarna sau in zonele polare sau subpolare avem nevoie de un adapost bine izolat care sa ne fereasca de frig, viscol si inghet.
zapada este cel mai bun material izolator
lasa o gaura pentru ventilatie, este importanta caldura dar trebuie sa si respiri aer proaspat
daca atunci cand respiri nu vezi condensul in aer inseamna ca inauntru este prea cald si exista riscul ca adpostul sa inceapa sa se topeasca
evita zone cu risc de avalansa
sa nu ai copaci uscati care se pot prabusi peste adapostul tau
alege un loc ferit, neted si destul de mare incat sa iti permita sa te intinzi
lasa loc pentru ventilatie astfel incat adapostul sa se mentina uscat
DIN CE CONSTRUIM UN ADAPOST:
foloseste-te de barca, automobil sau epava avionului in cazul in care am ramas izolati din cauza defectionarii acesteia
construieste adapostul in functie de ce materiale ai la dispozitie si de cat timp intentionezi sa-l folosesti; in cazul in care alegi sa stai pe loc si sa astepti sa fii gasit de echipele de salvare, merita sa construiesti un adapost mai serios
daca ai la dispozitie un poncho, o pelerina de ploaie, o folie de plastic, o patura sau o prelata o poti folosi pe post de acoperis; daca lungimea materialului iti permite, aseaza un pliu sub zona in care vei dormi
aseaza pe sol crengi, frunze, muschi, ace de brad – nu dormi direct pe sol
peste structura de lemn pune crengi cu frunze, muschi, incearca pe cat posibil sa faci cat mai impermeabil acoperisul
in zonele cu zapada este esentiala o unealta: lopata, fierastrau, cutit, cu care sa putem taia stratul intarit de zapada
cand folosim o prelata, patura sau alt fel de folie pe post de acoperis, ai grija ca acesta sa fie cat mai bine intins si tensionat
construieste acoperisul cu o inclinatie de 40-60 grade

ADAPOST IARNA IN PADURI DE CONIFERE

In cazul padurilor de conifere putem gasi usor protectie sub coroana deasa si joasa a copacilor, de regula ramanand o zona mai joasa si mai ferita in jurul radacinii.

ADAPOST IARNA – SANTUL IN ZAPADA SAU SANTUL LUPTATORULUI

Santul in zapada este usor de construit dar nu poate reprezenta un adapost permanent. Sapa pana la o adancime de aproximativ 60 cm pe o suprafata putin mai mare decat cea a sacului tau de dormit. Pentru a nu sta direct pe zapada, aseaza sub sacul de dormit crengi de brad, sau in cazul in care nu avem nimic la dispozitie, rucsacul.

ADAPOST IARNA – SANT CU ACOPERIS DIN BLOCURI DE ZAPADA

Folosind o lopata, fierastrau sau un cutit, taie blocuri de zapada asemeni unor caramizi, si aseaza-le sprijinite unele de altele in formand astfel un acoperis pe toata lungimea santului in care avem sacul de dormit. Nu uita as lasi si cel putin o gaura de aerisire.

ADAPOST IARNA – PESTERA IN ZAPADA

Alege un strat de zapada bine compact si sapa initial orizontal, dupa aceea vertical in sus. Tine minte ca aerul cald se ridica iar cel rece coboara, deci construieste un nivel mai inalt asemeni unei platforme pentru sacii de dormit.
Fa in tavan cu batul de ski sau alt obiect drept si subtire o gaura pentru a asigura ventilatia si a preveni intoxicatia cu monoxid de carbon in cazul in care aprinzi lumanari sau primusul. Bareaza intrarea pentru a tine afara aerul rece.
Tavanul niveleaza-l cat mai bine pentru ca picaturile de condens sa se prelinga si sa alunece pe acesta fara sa picure vertical pe tine si obiectele din adapost.

Textul a fost preluat de pe :http://traseeromania.ro/wiki/supravietuire-adaposturi-iarna-in-zapada/

Recunoasterea urmelor animalelor salbatice

URMELE DE PISICA SALBATICA – prefera sa pastreze distanta fata de oameni, si activitatea sa este in general nocturna. Mersul lor lasa urme sub forma a 4 degete si o pernuta, ghearele acestora retragandu-se in timpul mersului.

URMELE DE LUP si VULPE – urmele afiseaza 4 degete cu urme de gheare, si o pernuta mai mare decat in cazul pisicii salbatice. Urmele lupului sunt distinctive, ele urmand o linie dreapta.

URMELE DE URS – este un animal adesea solitar, puternic si cu o viteza foarte mare in timpul alergatului. Urmele labelor prezinta urme de gheare si pot avea o dimensiune aproximativa de 30×18 cm, cu 5 degete lungi, si cu urme distinctive a pernitelor degetelor. Picioarele din spate lasa urme mai inguste.

URMELE DE VIDRA – lasa urme cu 5 degete unite de membrana interdigitala, de forma aproape circulara, de aproximativ 7,5x6cm.

URMELE DE NEVASTUICA – are 5 degete cu ghiare bine spatiate, prezenta parului pe pernuta principala deobicei face greu de recunoscut urma.

URMELE DE JDER – lasa urme de 8x7cm, sub forma a 5 degete cu gheare puternice. Parul de pe pernuta poate altera urma.

URMELE DE VIEZURE – prezinta 5 degete cu gheare proeminente, si o pernuta mare. Urma sa poate fi confundata cu cea a unui urs mic. Lungimea pasului este de aproximativ 50 cm.

URMELE DE CAPRA NEGRA – traieste in general in turme mici, pe grohotisuri si platouri alpine. Urmele copitelor sunt sub formate din 2 amprente neunite, urmele picioarelor din fata fiind mai rutunjite decat a celor din spate.

URMELE DE CERB/CAPRIOARA – au degetele copitate, lasand o urma formata din 2 segmente. Urmele lasate in timpul mersului se suprapun deobicei, cele lasate in timpul alergatului sunt mai departate.

URMELE DE PORC MISTRET – traieste in mici familii. Urmele sale pot semana cu cele ale cerbului, distinctia fiind degetele mici de pe lateral.

URMELE DE IEPURELE – lasa putine urme pe pamant moale, dar combinatia de urme rotunde si mici in fata si urme lunguiete in spate este distinctive. Putem observa 5 degete in fata si 4 in spate. In timpul alergatului, urmele picioarelor din spate sunt inainte picioarelor din fata, dar pe laterale.

URMELE DE ARICI – are o urma formata din 5 degete dar de obicei doar 4 sunt vizibile.

URMELE DE VEVERITA – are 4 degete in fata, 5 in spate, toate prezentand gheare.

Citește mai mult: http://supravietuirea-in-salbaticie.webnode.ro/hrana/recunoasterea-urmelor-animalelor-salbatice/

Canionul Sapte scari *Muntii Piatra Mare

Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.Traseul porneste din dreptul Cabanei Dambul Morii (670 m), accesul facandu-se din DN 1. Venind din directia Timisul de Jos spre Brasov, dupa ce trecem de o benzinarie, facem dreapta peste rau pe pod. Continuam drumul facand slalom printre gropile ramase din programul “Aici sunt banii dumneavoastra”, si mai trecem peste un mic pod pe dreapta pana in dreptul unei bariere unde putem parca masina. De aici incepe traseul propriuzis, marcat banda galbena pe care il urmam aproximativ o ora de mers pana la baza canionului. Traseul prin canion nu prezinta mari pericole, dar trebuie atentie la urcatul scarilor care din cauza apei sunt alunecoase.Dupa parcurgerea celor 7 scari in aprozimativ o jumatate de ora, ajungem la un punct de rascruce de unde putem alege: traseul din dreapta pentru ocolirea canionului (marcaj punct rosu) si intoarcerea pe acelasi traseu ca la venire (banda galbena) in aproximativ o ora, sau traseul din stanga marcat cu triunghi albastru spre Prapastia Ursului si continuarea pe traseul Drumul Familiar marcat cu banda rosie pana foarte aproape de bariera de unde ne-am inceput traseul. Noi am ales ultima varianta pe care am parcurs-o in aproximativ 2 ore, traseul neprezentand mari dificultati, el fiind mai mult de promenada.Traseul prin Canionul Sapte Scari este un traseu accesibil unui grup variat de iubitori de natura, el reprezentand o alternativa foarte buna pentru o iesire de o zi, in locul clasicului gratar la padure.

Sursa:http://www.traseeromania.ro/canionul-sapte-scari-muntii-piatra-mare/

Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen

Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen

Roald Amundsen a fost născut într-o familie de norvegieni care deţineau corăbii. Cu toate că îi promisese mamei sale că o să devină doctor, după moartea acesteia s-a alăturat afacerii familiei.
Prima lui expediţie a fost numită Expediţia Antarctică Belgiană din anii 1897-1899, unde a fost însoţit de Adrien de Gerlache.
Prima expediţie pe care Amundsen a condus-o, a fost cea în căutarea Pasajului de Nord-Vest în 1903. Pasajul a fost căutat de mai mulţi exploratori, începând cu 1539 când Hernan Cortez l-a luat în misiune cu el pe Francisco Ulloa şi au navigat de-a lungul peninsulei Baha, California.
Amundsen şi-a început călătoria pe vasul Gjoa, de 47 de tone, cu doar 6 oameni. Au plecat din Baffin Bay şi au trecut prin Resolute şi Gjoa Haven, unde au fost obligaţi să se oprească din cauza iernii, dar până la urmă au ramas acolo un an întreg. Apoi au navigat de-a lungul coastei de nord a Canadei şi au ajuns în oraşul Eagle, Alaska. Pe 5 decembrie 1905, în timp ce erau în oraşul Eagle, Amundsen a telegrafiat şi a declarat succesul expediţiei sale. Au fost forţaţi să petreacă iarna în oraşul Eagle şi au ajuns în Nome în 1906, când Amundsen a primit veşti că Norvegia a devenit independentă de Suedia. El a trimis un mesaj noului rege, Haakon VII, în care i-a spus că succesul său a fost „o mare realizare pentru Norvegia”.
Amundsen a devenit astfel prima persoană care a atins Polul Sud şi prima persoană care a zburat deasupra Polului Nord.

Cine l-a îndrumat

În timpul călătoriei în Gjoa Haven (pe care l-a numit cel mai frumos port) a învăţat tehnici de supravieţuire de la localnicii Nattilik. A fost învăţat să folosească câinii la sanie şi să poarte piei de animale în loc de lână. De asemenea, în acest timp a învăţat şi noţiuni despre magnetism.

Sursa:http://zeceintop.ro/top-10-expeditii-faimoase/

Cel mai spectaculos asasinat *Trotki

Troţki (1940)

Pe locul 3 este eliminarea lui Troţki (duşmanul de moarte a lui Stalin) în august 1940 de către un agent NKVD. Mai întâi, ruşii au trimis asasini care au deschis focul asupra casei lui Troţki, dar nu au reuşit să-l omoare. Ei au încercat din nou în august 1940, când agentul NKVD de origine spaniolă Ramion Mercader l-a atacat pe disident în biroul său. Troţki a agonizat două zile înainte de a muri. Sovieticii au negat orice implicare, iar Mercader a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-spectaculoase-10-asasinate-din-ultimii-100-de-ani/

Legenda infricosatoare *Blestemul reclamei Kleenex

Blestemul reclamei Kleenex.

“Daţi-mi un șervețel. Mulțumesc. Staţi aşa…este un Kleenex, nu-i aşa?” În anii ’80, în Japonia, compania Kleenex a lansat o campanie publicitară masivă. Personajele principale din reclamă erau o femeie în alb și un băieţel îmbrăcat ciudat, asemenea unui căpcăun. Muzica pentru reclamă era “It’s a Fine Day” de Jane și Barton. Totuşi, imediat au apărut zvonuri conform cărora melodia ar fi copiat un fost cântec popular german cu versurile “Mori, mori; toată lumea este blestemată, iar tu vei fi ucis.”
S-au făcut mai multe plângeri, şi, drept urmare, reclama a fost în cele din urmă retrasă, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Actrița principală din reclamă, Keiko Matsuzaka, ar fi înnebunit sau ar fi rămas însarcinată cu copilul diavolului. “Băieţelul-căpcăun” din reclamă a murit în mod misterios. La fel, fiecare membru al echipei care a lucrat la reclamă, a murit de asemenea în mod misterios. O reclamă cu adevărat blestemată!

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943

Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943                                                       de Cicerone Ionitoiu                        

În drum spre capitala Iranului, Churchill şi Roosevelt s-au oprit la Cairo unde au stat de vorbă cu Tchang Kai-Chek, pentru a arunca o privire asupra Extremului Orient, unde Marea Britanie urmărea recuperarea Singaporelui şi Hong Kong-ului de care depindeau viitoarele operaţiuni în Pacific. La Teheran au ajuns pe 27 noiembrie 1943, sub psihoza unui complot german, ce urmărea răpirea preşedintelui Statelor Unite, de către un comando sub conducerea lui Skorzey. Se luaseră măsuri serioase şi Stalin aranjase ca locuinţa lui Roosevelt pe această perioadă să fie la ambasada URSS, pentru a se preveni orice surpriză.Pe deasupra, fusese însărcinată Ana Pauker să se ocupe de personalul şi tot ce va fi necesar preşedintelui Roosevelt ca să se simtă „ca la el acasă". Nu au lipsit nici microfoanele care au împânzit tot acest spaţiu şi cu ajutorul cărora, plus al persona*lului ce deservea, Stalin era la curent cu tot ce mişca, ca o gazdă foarte atentă. După o întâlnire între patru ochi, Stalin-Roosevelt, s-a hotărât ca discuţiile să se poarte fără o ordine de zi. Conferinţa a durat trei zile şi a început pe 28 noiembrie. Accentul a fost pus asupra deschiderii celui de-al doilea front, hotărându-se nord-vestul Franţei şi ca dată, luna mai, avându-se în vedere fazele lunii. După ce s-a combătut părerea lui Churchill pentru o debarcare în Balcani, s-a fixat şi o acţiune în sudul Franţei, pentru a dispersa forţele germane de la Canalul Mânecii. Desigur punctul de vedere al lui Stalin era să fie lovită Germania în inima ei, la Berlin, cu trupe venite din toate părţile, urmând ca problema Balcanilor, bine*înţeles, s-o rezolve el la sfârşit. S-a căzut de acord ca Germania să fie dezmembrată, pentru a nu se mai putea reface şi a constitui un nou pericol de război. Referitor la Polonia s-a căzut de acord în principiu ca să i se dea o parte din Prusia Orientală, în schimbul porţiunii ocupate de ruşi în 1939. Cât priveşte naţiunile mici, Stalin nici n-a vrut să audă de vreun drept al lor. Pentru garantarea operaţiei de debarcare în Franţa, Stalin a promis declanşarea unei mari ofensive pe frontul de est. De asemenea, Stalin a promis că va intra în război contra Japoniei, imediat după răsturnarea lui Hitler. De la Teheran, Roosevelt şi Churchill au plecat la Cairo, unde au invitat şi pe preşedintele Turciei, încercând în zadar să-l convingă să intre în acţiune. Nu s-a putut. Şefii militari turci aveau încă o mare admiraţie pentru germani. Împreună, cei doi au căzut de acord cu numirea lui Eisenhower în funcţia de comandant şei al operaţiunii „Overlord", ce trebuia să ducă forţele aliate pe coasta nord-vestică a Franţei. În Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 662, c. 662-664, se găseşte textul unei note asupra situaţiei din România, înmânată de ambasadorul britanic pe lângă guvernul iugoslav în exil, lordul Moyne, ambasadorul american pe lângă guvernul grec şi iugoslav în exil la Cairo, Lincoln MacVeagh, datat 28 noiembie 1943 şi în care se spune printre altele: „În ultimii doi ani, SOE (Direcţia operaţiunilor speciale) l-a sprijinit pe Maniu si partidul său naţional-ţărănist din România şi s-a aflat în contact cu el de-a lungul întregii perioade, după cum se ştie prin curier, datorită lipsei de comunicaţii radiotelegrafice, în august 1943, totuşi, un ofiţer de legătură britanic şi un operator radiotelegrafist român dotat cu un aparat au fost infiltraţi în ţară; ofiţerul britanic de legătură a murit după aceea, iar operatorul transmite şi primeşte zilnic mesaje între noi şi Maniu cu grupul său." Se subliniază unele contacte şi transmisiuni, inclusiv cea din 20 noiembrie, a U.R.S.S., care este de acord să stea de vorbă cu delegatul lui Maniu. Nota arată că pe 21 noiembrie trebuia să plece lt. colonel Chastelain la Bucureşti cu un mesaj, dar din cauza condiţiilor meteorologice s-a amânat. Maniu a fost sfătuit ca emisarul să plece în Cipru... dacă este aşa, se vor ridica o serie de probleme foarte importante şi se propune să se ia o hotărâre definitivă înainte ca emisarul român să sosească...Nota ajunsă la Cairo demonstrează vechile legături ale lui Iuliu Maniu şi continuarea lor, chiar zilnic, prin mesaje.                                                                                          

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-050) Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0 Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1153-Începe-împarţirea-lumii-–-Conferinta-de-la-Teheran-28-noiembrie-1943

Carti controversate *Sexual Behavior in the Human Male

Sexual Behavior in the Human Male

Alfred Kinsey a fost un biolog american care a pus bazele Instituttului Kinsey pentru Cercetare a Sexului, a Genului şi a Reproducerii. Înainte de a da curs unuia dintre cele mai vaste studii asupra reproducerii sexuale din istoria Statelor Unite, Kinsey a fost profesor de entomologie şi de zoologie. Este autorul a două din cele mai Controversate cărţi ale secolului 20, Sexual Behavior in the Human Male (1948) andSexual Behavior in the Human Female (1953). În aceste lucrări, Kinsey analizează date asupra frecvenţei cu care oamenii iau parte la diverse tipuri de activităţi sexuale, şi observă cum factori precum vârsta, statutul socio-economic şi legătura strânsă cu religia influenţează acest comportament sexual. De asemenea, Kinsey face multe comparaţii între compartamentul sexual al bărbaţilor şi cel al femeilor.
În anii 1940, cartea a şocat publicul şi a devenit imediat Controversată. A cauzat deopotrivă şoc şi jigniri grave, deoarece punea sub semnul întrebării credinţa convenţională asupra sexualităţii, şi pentru că aborda subiecte care până atunci fuseseră tabu. Alfred Kinsey este considerat a fi tatăl sexologiei, care este studiul ştiinţific sistematic al sexualităţii umane. Activitatea sa a influenţat profund valorile sociale şi culturale din SUA, precum şi din alte ţări. Dar, după o examinare a datelor sale privitoare la subiect, oamenii au început să se întrebe cum de a fost capabil Alfred Kinsey să obţină informaţiile.

Controversa

Cercetarea lui Alfred Kinsey despre sex nu s-a rezumat la interviuri ale participanţilor. A inclus o observare directă şi activitate sexuală. A luat parte la multe astfel de activităţi homosexuale. Kinsey a justificat acest lucru ca fiind necesar pentru a câştiga încrederea subiecţilor săi. Şi-a încurajat personalul să facă la fel, şi să experimenteze o vastă serie de acte sexuale. A argumentat spunând că experienţa i-ar ajuta să înţeleagă răspunsurile participanţilor. Ca parte a acestui studiu, Kinsey a aranjat mansarda casei sale pentru a filma acte sexuale. Drept urmare a acestui fapt, autorul James H. Jones şi psihiatrul Theodore Dalrymple, printre alţii, au speculat că Alfred Kinsey era mânat de propriile sale nevoi sexuale.
După moartea prematură a lui Kinsey din 1956, a început să iasă la iveală adevarata controversă cu privire la datele din tabelele 30-34 ale subiecţilor masculi. Ele conţineau calcule referitoare la orgasmele pre-adolescenţilor. Kinsey a făcut observaţii asupra orgasmelor a 300 de copii, cu vârste între 5 luni şi 14 ani. Se pretindea că informaţia provenea din amintiri din perioada copilăriei, sau din observaţii ale părinţilor şi ale profesorilor. Alfred Kinsey a mai spus că a intervievat 9 bărbaţi care avuseseră contate sexuale cu copii. Aceşti bărbaţi i-au descris reacţiile copiilor. Aceste fapte au cauzat nelinişti cu privire la abordarea lui Kinsey a cercetării.
Datele incluse în suportul de informaţie masculin nu ar fi putut fi obţinute fără colaborarea unor pedofili. Institutul Kinsey contestă acuzaţiile, afirmând că Alfred a folosit informaţia obţinută de la un subiect, şi a prezentat-o ca provenind din partea mai multor indivizi. În plus, oamenii sunt îngrijoraţi din cauza eşantionului folosit de acesta în cercetarea sa. Teoretic, colectarea de probe este un simplu procedeu statistic. Se pare însă că Alfred Kinsey a utilizat un număr dispoporţionat de deţinuţi, prostituate, şi mai ales de bărbaţi homosexuali. Nu a folosit deloc persoane de culoare neagră. Toate aceste dovezi au dus la apariţia unei mişcări anti-Kinsey în toată lumea, mişcare care a fost începută de Judith Reisman în anul 1981.


Dupa Bryan Johnson
Preluare TopTenz

Sursa:http://zeceintop.ro/cele-mai-controversate-carti/

Sat Pojorita-Vf.Muncelu-Sat Sadova-Obcina Feredeului-Vf.Pausa-Sat Paltinu-Sat Vatra Moldovitei *Obcinele Bucovinei

15. Sat Ppojorîta, 700 m – vf. Muncelu, 1302 m – sat Sadova, 750 m – Obcina Feredeului, 1250 m – vf. Păușa, 1374 m – sat Paltinu, 700 m – sat Vatra Moldoviței, 630 m.

Marcaj: cruce galbenă.

Distanță: 25 km.

Durata: 7 – 8 ore.

Caracteristici: Accesibil numai vara. Traseu transversal.

Sursa:http://www.traseeromania.ro/trasee-obcinele-bucovinei/

Cel mai spectaculos asasinat *Arhiducele Franz Ferdinand

Arhiducele Franz Ferdinand (1914)

 Asasinarea de către un naţionalist sârb a arhiducelui Austriei Franz Ferdinand în 1914,care a dus la declanşarea Primului Război Mondial.

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-spectaculoase-10-asasinate-din-ultimii-100-de-ani/

Legenda infricosatoare *Blestemul camerei rosii

Blestemul camerei roşii.

“Blestemul camerei roşii” este simplu. Dacă vă aflaţi în Japonia sau folosiţi un soft japonez, pe computerul dvs. va apare deodată un “pop-up” (o fereastră), cu o ușă roșie și întrebarea “Vă place camera roşie?” După ce faceți click pe o serie de întrebări scrise într-un Flash cu design rudimentar, numele dvs. apare în partea de jos, într-o listă cu alte nume. Printre nume, s-ar putea să găsiţi chiar câţiva din prietenii dvs. Acest lucru însă va fi ultimul lucru pe care îl mai faceţi. Conform legendei urbane, a doua zi veţi fi găsit mort în camera voastră, căci v-aţi sinucis, iar pereţii camerei sunt pline cu desene pictate cu propriul sânge.
Ca și în alte legende urbane, există un element de adevăr în toată această poveste. În 2004, o elevă 14 de ani, cunoscută sub numele de “Fata A” şi-a ucis cel mai bun prieten, într-un eveniment cunoscut sub numele de “Masacrul Sasebo”. Când poliția a venit şi a investigat computerul ei, uitându-se la istoria browser-ului, a descoperit că înainte de crimă fata urmărise “Camera roşie”.

Sursa:http://www.recorduri.lovendal.ro/cele-mai-infricosatoare-9-legende-urbane-japoneze/

Salau capturat pe raul Mures

*Data:15 Septembrie 2015
*Loc:Raul Mures(la 3km de orasul Deva) la locul numit "Langa stana"
*Timpul de pescuit:07 00-18 00
*Vremea:Temperatura 29 grade Celsius;Senin,Viteza vantului 11km/h;
*Raul Mures limpede,nivelul apei in scadere usoara.
*Momeli:viermusi,rame rosii,rame negre
*Capturi: Salau(prins la pestisor-porcusor)
*Solunar:Activitate buna

Gh "six-ray" NICA

Sovieticii se apropie de granitele Romaniei (3)

Sovieticii se apropie de graniţele României
de Cicerone Ionitoiu

Situaţia internă din punct de vedere al opiniei publice întărea concluzia lui Iuliu Maniu că Gemania a pierdut războiul şi că trebuie să retragem armata cât mai repede trecând de partea Aliaţilor. Chiar în ziua când cei doi şefi ai opoziţiei înaintau Mareşalului scrisoarea de mai sus, în „Informaţia zilei" nr. 622 apărea pamfletul „Baroane" al lui Tudor Aghezi împotriva lui Manfred von Killinger, „politrucul" lui Hitler în România, din care reiese înfruntarea dintre ocupanţii hitlerişti şi poporul român. Virulenţa satirică se observă de-a lungul întregului pamflet. Câteva sublinieri sunt necesare:
„...Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost! Şi ce mijloc! Ce mitocan! Ce bădăran!... Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa, s-a mai moderat, burta caută un relief mai apropiat de spinare... Nici părţile dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante dedesubtul croielii scurte. " (aceasta fiind la aluzia fricii războiului ce se apropie...) Şi după câteva epitete pe măsura personajului opresor şi hrăpăreţ, ca „flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule", continuă cerându-i hârtiile, „îndreptările", în numele poporului care le are „scrise pe cojoc" şi glăsuiesc de Mihai, de Ştefan, de Ţepeş şi nu sunt pătate de „deşte pline de sânge".
După scurta aluzie istorică i se adresează brutal: „Picioarele tale se scăldau în Olt şi mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!... Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele şi le-ai sorbit adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes..."
Intâmplarea a făcut ca în aceeaşi zi de 30 septembrie 1943 să expire şi acordu*rile economice româno-germane, la reînnoirea cărora Karl Clodius a avut mult de furcă, fiindcă de data aceasta mareşalul Ion Antonescu a făcut dârză opoziţie, cerând ca mărfurile achiziţionate să fie achitate în aur sau valută convertibilă, sau în schimb să livreze mărfuri necesare economiei româneşti. Plângându-se că mareşalul a rămas pe o poziţie de totală respingere, Clodius solicită Berlinului să recurgă la măsuri de constrângere împotriva României şi până la urmă să sisteze toate cumpărăturile germane, cu excepţia petrolului şi să împiedice orice tranzit din România, provocând o criză economică, deoarece România are ham*barele pline cu cereale şi nu are unde să le vândă.
Dificultăţile lui Hitler, din punct de vedere economic, pe care le avea în Ro*mânia erau depăşite de cele de ordin militar, nu numai de pe frontul de răsărit de unde se evacuaseră toate trupele din Cuban, inclusiv cele româneşti şi se înghesuiseră în Crimeea încercuită, dar şi pe frontul din Italia unde Neapole fusese şi el ocupat pe 1 octombrie 1943. Anglo-americanii aveau supremaţia aeriană şi navală în marea Egee şi se punea problema ocupării arhipelagului Dodecanez. Câteva insule au fost ocupate de câte un batalion, iar acolo unde se găseau garnizoane italiene, acestea nu au opus nici o rezistenţă. Pregătirile pentru ocuparea Rhodosului au fost amânate datorită retragerii unor vase de război ce au trebuit să plece pentru o intervenţie pe coasta Birmaniei.
Pe 26 septembrie, la cartierul Fuhrerului reprezentanţii armatei au insistat asupra retragerii forţelor germane din Creta şi alte insule, forţe care n-ar mai fi necesare acolo, ci pe continent, pentru apărarea lui. Hitler s-a opus motivând repercursiunile politice asupra Turciei şi a aliaţilor din Balcani. Germania rămânea blocată cu 19 divizii în această peninsulă, armata fiind hărţuită de partizanii din Grecia şi Iugoslavia. Deşi pe 2 octombrie începuse ocuparea insulei Corsica, de data aceasta de către francezi, a doua zi Goebbels declara: „Germania nu mai are de ales între război şi pace, doar între victorie şi înfrângere." Italienii care-şi luaseră soarta în mâini, deşi jumătate din ţară le era ocupată, au declarat război Germaniei, şi s-au angajat alături de Aliaţi, cu toate forţele.
În acelaşi timp, secretarul de stat american E. Stettinius a adresat o scrisoare amiralului Leahy prin care-l anunţa că ambasadorul britanic de la Ankara fusese contactat de ataşatul militar român, prin ataşatul militar britanic, prin care se comu*nica din partea Mareşalului Antonescu că România se oferea să coopereze cu orice forţe anglo-americane care ar putea intra în Balcani, şi scrisoarea continuă:
„ Opiniile guvernului britanic asupra ofertelor de acest fel sunt în sensul că o capitulare imediată şi necondiţionată a României ar fi de dorit, chiar dacă o astfel de capitulare ar atrage după sine ocuparea imediată a ţării de către Germania şi nici o ofertă româ*nească nu poate fi luată în considerare decât dacă a fost adresată şi guvernului sovietic şi este încredinţată unui emisar învestit cu puteri depline să semneze o capitulare necondiţionată către cei trei principali Aliaţi." (23 octombrie 1943).
Această hotărâre a capitulării necondiţionate a ţărilor satelite, hotărâtă la Casablanca în ianuarie 1943, a rămas cap de afiş şi la Conferinţa de la Moscova, a miniştrilor de externe ai celor trei, din 19-30 octombrie 1943. Curios că deşi la înce*putul lunii septembrie în Camera Comunelor, Churchill declarase că ţările satelit, care ar contribui la scurtarea războiului ar putea fi lăsate „să-şi netezească drumul spre reabilitare ", a putea avea o soartă mai bună, această declaraţie nu a avut nici o urmare. Politica engleză era dictată de dorinţele guvernului sovietic, care nu se arăta interesat, preferând ocuparea României fără obligaţii faţă de cineva.
La Moscova, miniştrii de externe au hotărât că dreptul de a decide în cazul ţărilor care sunt în război cu URSS-ul, să revină Rusiei, atunci când una dintre ele intenţionează să poarte discuţii referitoare la armistiţiu. Cu această ocazie s-a mai stabilit crearea la Londra a unei Comisii Consultative Europene, formată din reprezentanţii celor trei, în scopul elaborării clauzelor de capitulare ce vor fi impuse tuturor statelor. Tot atunci s-a ajuns la înlăturarea tensiunilor şi s-a fixat întâlnirea la nivel înalt a celor trei şefi de state, de la Teheran, din 28 noiembrie. Comisia se va întâlni la Londra şi pentru a studia soluţia referitoare la problemele germane după terminarea războiului. S-a căzut de acord ca să se sisteze sprijinul acordat generalului Mihailovici şi sa fie ajutat Tito, cu partizanii lui din Iugoslavia. Discuţiile s-au purtat şi asupra antrenării Tuciei în război. Rezoluţia finală s-a votat tot sub influenţa Moscovei, care a cerut înlocuirea prin*cipiului că marile puteri se vor consulta între ele, cu precizarea formulei că „se vor pune de acord". Astfel Marea Britanie a pierdut orice teren de manevră în România.
Situaţia pe frontul de est se deteriora pe zi ce trecea. Ruşii reuşiseră spre sfârşitul lunii octombrie să pună piciorul în Crimeea, unde forţele germane şi cele române erau blocate... iar pe Nipru situaţia numerică a celor ce se înfruntau era următoarea: ruşii dispuneau de 2.800.000 de oameni faţă de 1.240.000 de nemţi, la tunuri raportul era de 51.200 contra 2.400, la tancuri 2.400 contra 1.200 şi la avioane 2.850 la 2.000, deci superioritate rusă peste tot, în momentul când înotai prin noroaiele şi drumurile desfundate în aşteptarea iernii ruseşti. În aceste condiţii, Hitler i s-a adresat lui Antonescu, solicitând un ajutor substanţial, dacă nu total, datorită faptului că situaţia s-a înrăutăţit în mod îngrijorător şi când „ Germania încearcă prin încordarea tuturor forţelor sale să sfărâme valul bolşevic care se abate asupra Europei de est" fiind nevoie ca fiecare unitate româ*nească să participe pe front. In acelaşi timp „să se ducă tratative politice şi economi*ce pentru a uşura trupelor noastre lupta în faţa porţilor României".
Paralel, Manfred von Killinger, îşi informa stăpânii de la Berlin asupra celor observate în România, prin telegrama 6342 din 1 noiembrie 1943, care a fost rezumată de serviciul contraspionajului nazist din România şi din care spicuim: „Situaţia din România se complică. Odată cu apropierea Ruşilor, România în*cearcă să se asigure în privinţa Angliei şi SUA, împotriva convingerii sale de până acum, ministrul plenipotenţiar german bănuieşte că Mareşalul Antonescu este la curent cu aceste încercări, căci este imposibil să fi rămas ascunse demersurile în această privinţă, încercările româneşti de realizare a unei înţelegeri sunt, în esenţă, următoa*rele:
- Presa:Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri a dat indicaţii să nu se ia atitu*dine în presă împotriva lui Churchill şi Roosevelt, cât şi a Angliei şi SUA. Această indicaţie ar putea fi înţeleasă în ipoteza că astfel s-ar putea împiedica atacurile asupra zonei petrolifere sau a oraşelor. Nici nu se mai vorbeşte de războiul sfânt împotriva Uniunii Sovietice, ci numai de nevoia imperioasă de apărare a teritoriului românesc.

- Din punct de vedere militar: Armele livrate de Germania nu ar fi întrebuinţate împotriva Uniunii Sovietice, ci ar rămâne în ţară, cu motivarea că sunt necesare pen*tru apărarea împotriva Ungariei. încercarea de a păstra în ţară cât mai puţine trupe germane e vizibilă şi justificată printr-o reţinere a sumelor în lei cerute pentru întreţi*nerea acestor trupe. Chiar trupele Luftwajfe necesare pentru apărarea petrolului ar fi considerate incomode şi s-a cerut subordonarea lor comandamentului român... Cererea de a i se pune la dispoziţie aeroportul de la Arad a fost respinsă.
-Administraţia: La indicaţia mareşalului, jandarmeria din Bucureşti a fost dublată şi i s-a dat ordin să supravegheze intens pe toţi germanii, cetăţeni ai Reichului, în special în ce priveşte legătura cu legionarii, în timp ce liberalii şi Maniu, care cu ştiinţa mareşalului se află în legătură cu Anglia, sunt lăsaţi în pace, legionarii şi alţi naţionalişti sunt urmăriţi.
-Evreii: Măsurile împotriva evreilor au fost abandonate şi se face puţin contra uneltirilor lor (comerţ la negru, speculă, propagandă subversivă şi comunistă, legătură cu inamicul).
-Propaganda: Pentru purtarea intensivă a războiului propaganda este slabă împotriva propagandei subversive se face puţin. Odată cu apropierea ruşilor, comunismul a primit un stimulent (difuzare de manifeste, activitate intensă a celulelor comuniste).
-Atitudinea faţă de adepţii lui Badoglio: Pentru îndeplinirea sarcinii primite de la Ministerul de Externe (al Reichului), în ciuda promisiunilor, nu s-a făcut decât puţin.
-Economia: La tratativele cu România, ministrul Clodius se izbeşte de mai dificultăţi, deoarece mareşalul a dat ordin să nu se scoată nimic din România fără contraprestări, în timp ce România primeşte armele noastre pe credit, ea lasă grânele mai degrabă să putrezească decât să ni le dea nouă pe credit.
- În mod curent au loc călătorii ale unor personalităţi din apropierea lui Mihai Antonescu, în special în Turcia şi Elveţia. În concluzie, ministrul plenipotenţiar este de părere că mareşalul ştie de toate aceste măsuri şi le tolerează în mod tacit. Insă un pericol acut al unor evenimente de felul celor din Italia, după părerea lui «nu există». "
În timp ce Killinger îşi anunţa şefii cu privire la situaţia din România, Iuliu Maniu cerea concursul Angliei pentru scoaterea României din război, oferindu-se să trimită un împuternicit al opoziţiei pentru a negocia schimbarea. După discuţii între guvernul englez, cel sovietic şi cel american, ruşii au fost de acord ca la convorbiri cu reprezentantul lui Maniu, în vederea pregătirii răsturnării regimului şi a capitulării necondiţionate, să participe şi un delegat al guvernului rus. Acest aviz Moscova l-a dat pe 20 noiembrie 1943.
La scrisoarea prin care Hitler solicita ajutor, Antonescu a răspuns de abia pe 15 noiembrie, reproşând că intrarea trupelor germane în România, din toamna lui 1940, a însemnat o mare greutate economică ale cărei consecinţe s-au simţit mult timp. Referitor la trupe, a subliniat iarăşi că nu are trupe suficient de înarmate şi instruite, că materialul primit din Germania era insuficient şi de slabă calitate, simţindu-se lipsa tancurilor, artileriei antitanc, mijloacelor de transmisiuni şi auto...Se observa o schimbare pentru moment a atitudinii mareşalului, care era oscilantă şi atunci când se găsea în faţa lui Hitler se pierdea şi pleca ca hipnotizat. Această dispută în jurul semnării acordului economic a durat destul de mult, până la începu*tul lui februarie 1944, când şi-a dat avizul.
Luna noiembrie pentru nemţi a fost dezastruoasă pe frontul de est şi mai ales în Crimeea, de unde căutau cu disperare să se salveze, dar şi în vest, unde continuau bombardamentele distrugătoare. După ce în august Hamburgul fusese aproape ras a venit rândul Berlinului ca în decurs de o săptămână, 19-26 noiembrie, să suporte trei raiduri în timpul cărora s-au aruncat 7.000 de tone de bombe de tot felul, ce au făcut ravagii în plină iarnă. Aceste masive bombardamente au avut loc în preziua deschiderii Conferinţei de la Teheran, unde s-a fixat locul şi data deschiderii celui de-al doilea front împotri*va lui Hitler.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-049)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1152-Sovieticii-se-apropie-de-graniţele-României

Sovieticii se apropie de granitele Romaniei (2)

Sovieticii se apropie de graniţele României (2)
de Cicerone Ionitoiu

Alexandru Cretzianu se manifestase încă din 1941 împotriva politicii externe a guvernului Antonescu, el fiind un anglofil. De aceea la început nu a fost încântat de noul post, dar după discuţia cu Maniu care i-a spus „. ..noi avem nevoie urgentă de o legătură de încredere cu Aliaţii şi probabil că dumneata vei avea posibilităţi mai mari de comunicare cu România, dacă vei accepta un post oficial", a acceptat... înainte de plecare, mareşalul Antonescu i-a atras atenţia că la Ankara trebuie să fie prudent din cauza numărului mare de germani agenţi şi i-a făcut măturisirea:
„N-am crezut niciodată că Anglia ar putea fi învinsă. A trebuit să mă sacrific şi să fac politica iniţiată de Carol, pe care nu cred că ar fi posibil s-o schimb fără a provoca o ocupaţie germană completă. Datorită mie au rămas intacte cel puţin organizaţia noastră de stat şi economia noastră. Deşi eu nu pot spune aceasta cu voce tare, de teamă că germanii mi-ar cere să trimit trupe proaspete pe font, eu pot să-ţi spun dumitale că am refăcut complet armata noastră după eşecurile din anul precedent, şi acum avem 21 de divizii disponibile, complet echipate, cu excepţia blindatelor."
Şi pe Frederic Nanu l-a chemat mareşalul Antonescu înainte de plecarea la Stockholm şi i-a spus: „Puteţi să spuneţi celor interesaţi în această pivinţă că eu l-am informat pe Hitler că nu va fi tras nici un glonte asupra trupelor britanice şi americane în cazul când acestea îşi vor face apariţia în România. "
Această „spovedanie" făcută celor doi reprezentanţi în posturile „cheie" ale politicii de deschidere către Aliaţi era contrară limbajului dur pe care-l folosise de curând în răspunsurile trimise lui Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu. Şi totuşi era pe gândul lor, căci în sfârşit mareşalul era frământat de sfârşitul războiului, pe care Iuliu Maniu i l-a trâmbiţat chiar din ziua trecerii Prutului, avertizându-l să se oprească pe Nistru.
Paralel, Mihai Antonescu a căutat în cursul lunii septembrie să-l informeze pe Allen Dulles, directorul CI. A. şi fratele secretarului de stat John Foster Dulles că „par*ticiparea României la acest război este doar simbolică ", iar o schimbare nu este posibilă din cauza represaliilor nemţeşti, care ar putea ocupa ţara şi ar aduce pe legionari la putere, ori guvernul mareşalului poate refuza nemţilor rezervele preţioase de care mai dispune şi nu ar pune în pericol elita românească. Această contactare a lui Mihai Antonescu venea după ce ocuparea Siciliei era o problemă rezolvată de anglo-americani, în timp ce ruşii ocupaseră Donbassul, vestit centru carbonifer şi reuşiseră să ajungă pe Nipru, trecând peste patru linii de fortificaţii nemţeşti, eliberând astfel Ucraina de Nord, iar în jurul lui 25 septembrie ajunseseră pe Niprul mijlociu şi eliberaseră Smolenskul. In acelaşi timp se anunţa producţia americană din primele 8 luni ale anului, cifrându-se la 52.000 de avioane, 23.000 de tancuri şi 40.000 de tunuri.
Forţele care se confruntau în acest moment în centrul Ucrainei se cifrau şi ele la ruşi 1.253.000 de oameni, 20.000 de tunuri, 1.400 de tancuri şi 900 de avioane, având în faţă pe nemţi, cu 850.000 de ostaşi, 8.800 de tunuri, 500 de tancuri şi 700 de avioane. Diferenţa apreciabilă prevestea soarta ofensivei ruseşti, care nu mai putea fi dată înapoi, ci doar oprită pentru scurt timp, din când în când, până ce va ajunge la Berlin.
Germania l-a răpit pe Mussolini din captivitatea Regelui Italiei şi i-a aranjat un guvern, obligându-i pe sateliţii ei să-l recunoască, în faţa acestui act de necugetare politică, Iuliu Maniu a protestat şi împreună cu C.I.C. Brătianu i-au trimis mareşalului Ion Antonescu următoarea scrisoare, pe 30 septembrie:
„Domnule Mareşal,......Regele Italiei a primit demisia dlui Mussolini şi a însărcinat cu formarea unui alt guvern pe mareşalul Badoglio. Acest guvern a fost recunoscut de puterile Axei şi de Aliaţi - Nu avem dreptul să ne amestecăm în treburile interne ale altui stat. Marile puteri pot să treacă, uneori, peste principii. Lumea este nevoită, de frica puterii pe care o reprezintă, să treacă cu vederea eventualele greşeli săvârşite. Forţa statelor mici stă însă tocmai în aceste norme de drept internaţional, pe care ele nu le pot nesocoti, fără să-şi rişte câteodată chiar independenţa. Poporul italian nu şi-a dat o formă nouă de guvernământ. Guvernul regal român nu poate să recunoască decăderea Regelui Italiei din drepturile sale la coroană mai înainte ca poporul italian să fi hotărât aceasta.
Când alte state s-ar amesteca în aşezarea noastră internă, n-am mai putea protesta, fiindcă noi înşine am făcut la fel. Pe lângă consideraţiunile juridice sunt şi puternice motive de ordin diplomatic care îndreptăţeau guvernul român să refuze recunoaşterea aceasta. Ea înăspreşte şi mai mult situaţia României faţă de Anglia şi Statele Unite. Poporul român a dorit întotdeauna raporturi de prietenie cu aceste mari pu*teri, cărora el le-a datorat reîntregire. Acţiunea noastră în răsărit trebuie să se limiteze la un singur obiectiv naţional: redobândirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, pierdute de altfel în urma acordului ruso-german. Alte scopuri de război de ordin doctrinar sau imperialist sunt străine Români*ei, în afară de reîntregirea Ardealului.
Adeziunea guvernului român la Pactul Tripartit s-a făcut fără consultarea poporului român. Niciodată acesta n-ar fi admis să stea într-o alianţă alături de Ungaria şi Bulgaria, alianţă îndreptată contra democraţiilor occidentale. Noi am protestat la timp împotriva acestei adeziuni. Pe de altă parte, ea s-a făcut chiar de d-voastră, cu condiţionarea subînţeleasă a menţinerii Pactului Tripartit. Acesta nu mai există. Capitularea Italiei şi condiţiunile armistiţiului încheiat de ea cu naţiunile aliate au făcut ca Pactul Tripartit să devină bipartit (germano-japonez). Italia a părăsit alianţa atât sub raport formal juridic, cât şi practic, deoarece guvernul ei legal, prezidat de mareşalul Badoglio, guvern recunoscut de toţi beligeranţii, inclusiv Germania şi Japonia, a încheiat armistiţiu, iar în fapt forţa armată italiană este Parte dizolvată, care luptă alături de aliaţi. Nu la acest pact aţi aderat d-voastră.
Recunoaşterea regimului Mussolini are drept scop să creeze o ficţiune care să ascundă caducitatea pactului iniţial. Scopurile Politice urmărite de puterile interesate nu sunt şi ale României. După cum v-am arătat şi prin memoriul anterior, opinia publică românească vrea ca războiul să înceteze. Recunoaşterea regimului republican al dlui Mussolini este înţeleasă ca o ma*nifestare nouă a guvernului român pentru continuarea războiului. De aceea protestăm, şi de data aceasta, împotriva unui act politic, ce este potrivnic voinţei poporului român, care cere ieşirea din război...
C.I.C. Brătianu IuliuManiu" Bucureşti, 30 septembrie 1943Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1152-Sovieticii-se-apropie-de-graniţele-României

Sovieticii se apropie de granitele Romaniei (1)

Sovieticii se apropie de graniţele României (1)
de Cicerone Ionitoiu

În vara anului 1943 forţele ruseşti se apropiau mereu de România, cu toate încercările disperate ale nemţilor de a-i opri. Nici războiul total anunţat nu mai avea efect. Şeful rezistenţei româneşti, Iuliu Maniu, am mai spus-o, era cel mai supravegheat om din România şi nu numai de serviciile secrete române, dar şi de cele nemţeşti, fiecare pe cont propriu şi cu buget separat, dar tot de pe spatele contribuabilului român, care desigur n-ar fi dorit-o dacă ştia. Erau bani aruncaţi în vânt, fiindcă pe Maniu nimeni nu-l împiedica să acţioneze, nici chiar prietenii cei mai buni.
Răsfoind „Notele" informative ale postului fix care stătea de la ora 7,30 până la orele 22, se reliefează şi minutele, nu numai orele când l-a vizitat cineva pe Iuliu Maniu, dar şi cât a stat şi dacă a sosit cu maşina i se dădea numărul de înmatriculare. Nota informativă din ziua de 18 iunie 1943 observă evidenţa persoanelor care l-au vizitat pe Iuliu Maniu, printre ele fiind: Corneliu Coposu de trei ori, Ghiţă Pop de trei ori, Virgil Solomon de două ori, şi câte o dată avocatul E. Răutu, Alex. Racotă, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Gruia, iar la 21,40 când s-a suspendat postul s-a menţionat că Maniu nu părăsise locuinţa.
Şi aşa se continuă cu note informative zi de zi, de afară, în plus de cele pe care Eugen Cristescu le primea de la cei infiltraţi în anturaj. Dar contactele lui Iuliu Maniu erau şi cu cei din afara partidului, care acum roiau în jurul lui. De exemplu social democraţii lui Titel Petrescu, curtaţi şi de comunişti şi de Tătărăscu, optaseră pentru a da concursul partidelor democratice, ataşându-se de Iuliu Maniu. Posturile de observaţie erau continuate şi pe timpul nopţii şi nu numai în Capitală, ci şi în provincie, peste tot pe unde umbla Maniu.
O altă notă informativă datată nr. 1860 din 28 iulie 1943, relatează că Iuliu Maniu sosit la staţiunea Geoagiu Băi, a luat legătura cu dr. Alexandru Vaida Voievod, la orele 21, după ce acesta sosise cu toată familia în staţiune la orele 20 pe 26 iulie şi au avut o convorbire politică de o oră. Au mers pe terasă şi au venit şi însoţitorii lui Maniu, printre care Ilie Lazăr, dr. Ciupe etc. Masa a continuat cu un banchet, până la 4 dimineaţa, de la care au lipsit Maniu şi Vaida. Pe 27 iulie Maniu s-a sculat la 8 şi a ieşit la plimbare singur, prin incinta băilor, până la 9 când a intrat în cameră tot singur. La 11 a mers la bazin unde s-a întâlnit cu Ilie Lazăr şi dr. Aurel Vlad. La ora 13 ia masa la restaurant şi la ora 14 intră singur în cameră. La ora 17 iese din cameră şi vorbeşte cu preotul Basarab din comuna Romos, care sosise dimineaţa la 9 cu o căruţă cu un cal condusă de o ţărancă din Romos. Discuţia a durat 15 minute. La ora 20,30 s-a dus la restaurant, unde a luat masa împreună cu Ilie lazăr, dr. Ciupe şi nişte doamne, iar la 22 a intrat în cameră de unde n-a mai ieşit. In ziua de 27 a fost aşteptat să vină şi generalul Dănilă Papp, ambasadorul de la Vatican, dar n-a sosit încă în staţiune. De asemenea n-a sosit nici dr. Romulus Boilă care era aşteptat... Deci straşnică supraveghere.
Dacă ruşii veneau de-a valma, nici apusenii nu ne-au uitat şi au trimis o escadrilă de 130 de avioane, de la Derna din Africa de Nord şi la orele 13,40 au bombardat Ploieştiul (rafinăriile Steaua Română, Vega, Orion, Unirea, Astra Română şi Columbia), rafinăria Steaua Română din Câmpina, Creditul Minier de la Brazi, sondele din regiunea Bucşani, întinzându-se bombardamentul până spre Târgovişte. în gara Ploieşti au fost incendiate 14 vagoane cu muniţii şi calea ferată spre Buzău întreruptă, distrugerile au fost mari şi s-au soldat cu morţi şi răniţi. Anglo-americanii au pierdut 27 de avioane. Prizonierii au fost trataţi bine şi au cerut să nu fie predaţi germanilor, ci să stea toţi la un loc, dorind să li se dea un profesor de limba română.
Pe 8 august generalul de Gaulle face o declaraţie care este interesantă: „Ceea ce noi vrem pentru victorie, pentru renaştere în continuare, e uniunea naţională. Dar uniunea naţională nu se poate face decât dacă statul ştie să distingă intre francezi, să recompenseze pe adevăraţii servitori şi să pedepsească criminalii..."
Din nenorocire, popoarele n-au ştiut să-şi cinstească servitorii nici cu o mângâiere a amintirii lor, preferând să fie împinse prin mijloace necinstite în jurul colaboraţioniştilor, care oportunişti şi linguşitori urmăreau să-şi acopere mârşăviile trecutului. Dar Iuliu Maniu a rămas pe aceeaşi poziţie izvorâtă din demnitatea strămoşilor, subliniind că: „Nimic nu mă poate împiedica să-mi servesc ţara. "
Mergând pe acelaşi drum al dreptăţii pentru neamul său în pericol, pe data de 12 august 1943, a adresat un nou memoriu, împreună cu C.I.C. Brătianu, în care îi reamintea Mareşalului:
„... încă din clipa când trupele noastre recâştigând provinciile răpite... au înce*put a purta războiul alături de trupele germane, dincolo de Nistru, v-am atras continuu atenţia că România nu trebuie să depăşească, în operaţiunile militare... caracterul strict defensiv... am repetat înaintea ofensivei din 1942, ce a dus trupele noastre până în Caucaz şipe Volga prevestind, din nenorocire, dezastrele la care erau expu*se. .. am intervenit după dureroasa experienţă a pierderilor uriaşe suferite în cotul Donului şi la Stalingrad... în fine, nu de mult, după ce primul ministru al Ungariei, Dl Kallay, a anunţat în declaraţiile sale că întreaga armată ungară a fost retrasă de pe frontul de răsărit şi că ea se pregăteşte să lupte pentru ţelurile politicii maghiare, am cerut din nou să se aducă în ţară trupele de pe frontul îndepărtat al Cubanului, pentru a străjui hotarul descoperit al Ardealului românesc... "
Durerea era cu atât mai mare pentru Maniu, cu cât în acelaşi timp pe teritoriul răpit prin dictatul de la Viena se făceau declaraţii demenţiale. Chiar la Şimleul Silvaniei, pe 8 august, în cadrul unei serbări, baronul Atzel Eduard, din Zăul de Câmpie-Turda, trecut în toamna anului 1941 la Cluj, unde era preşedintele unei asociaţii de tir, cu caracter revizionist, ce pregătea pe tinerii de la 14 ani în sus cu mânuirea armelor, declara:
„Pe aceşti puturoşi de valahi opincari, ca pe cei mai înverşunaţi duşmani ai noştri, trebuie să-i extirpăm, trebuie să-i asasinăm... Preoţii şi funcţionarii, precum şi conducătorii, predică dragostea aproapelui, dar aceasta este numai mătrăgună pentru că Dumnezeu ajută numai forţa brută şi noi trebuie să folosim această forţă brută, să asasinăm şi să extirpăm acesta bandă puturoasă de opincari...
Vom orga*niza o noapte a Sfântului Bartolomeu şi vom extirpa şi copilul din pântecele mamei. Iuliu Maniu a spus că această chestiune (a Ardealului) nu se poate aranja pe cale de bună înţelegere şi că una din părţi trebuie să dispară... Ei bine, una din părţi va dispărea, însă aceea nu vom fi noi... Să luăm exemplu şi de la partizanii ruşi, unde luptă şi copii de 12 ani. Noi trebuie să-şi învăţăm şi pe copiii de 6 ani să mânuiască armele, pentru ca astfel să putem extirpa josnicul inamic valah... "
Aceasta era gândirea unora care se înfruptaseră din rodul leagănului românesc. Continuând memoriul, şefii celor două partide de opoziţie scriau:
„ Toate aceste demersuri au întâmpinat din partea d-voastră o hotărâtă împotrivire... Nu trebuie să uităm că guvernul britanic, cu care ne aflăm în război, a declarat că nu va ţine seama de arbitrajul de la Viena, pe când actualii noştri aliaţi sunt autorii arbitrajului... Nu trebuie date, de asemenea, pretexte Rusiei, spre a invoca pretexte de securitate în îndeplinirea scopurilor ei imperialiste, nici să înrăutăţim raporturile noastre pentru viitor cu Rusia, care trebuie să rămână de bună vecinătate. De altă parte, nu putem pierde din vedere că Germania nu mai are iniţiativa operaţiunilor militare şi nu va mai putea dicta condiţiunile păcii. Prăbuşirea fascismului nu mai face posibilă organizarea unitară a Europei, după programul Axei--- S-a înfăţişat participarea noastră la război ca o cruciadă în contra bolşevismului, în loc să se arate că scopul nostru nu a fost decât redobândirea Basarabiei şi Bucovinei...Nu este admisibil ca Naţiunea română să fie angajată şi reţinută într-o conflagaţiune universală, prin voinţa unei ocârmuiri, în contra opiniei publice, iar armata ei ţinută departe de hotarele ţării, periclitate din toate părţile... Naţiunea română cere să se pună capăt acestui război, iar armata ei să fie adusă acasă, ca să apere hotarele ţării şi glia strămoşească... " Bucureşti, 12 august 1943
Am menţionat mai sus că centrala de la Cairo trimisese în Grecia şi Iugoslavia echipe care să lucreze cu partizanii la acţiuni de sabotare şi diversiune în ceea ce pri*veşte viitoarele debarcări din Europa. Adoptând aceeaşi linie au procedat la fel şi cu România, unde au trimis o echipă formată dintr-un ofiţer experimentat englez, Russell, şi un telegrafist român Nicolae Ţurcanu care pe 15 iulie au fost paraşutaţi în Iugoslavia, spre a lua legătura cu Iuliu Maniu şi a restabili legătura radiotelegrafică a acestuia cu străinătatea. Pe data de 2 august cei doi au trecut Dunărea şi de la Vârciorova au luat legătura cu Iuliu Maniu care a trimis pe cineva să-i aducă la Bucureşti. Intre timp, englezul David Russelll fusese omorât de cetnicul sârb care le era călăuză.
Ajuns la Bucureşti, Nicolae Ţurcanu a fost instalat într-o locuinţă fiind anturat de un grup de prieteni, printre care Protopopescu, Virgil Tabacu (ofiţer de poliţie la circa 3) şi Sandu Ion (căpitan de aviaţie, comandant la Ploieşti), care i-au înlesnit procurarea unui buletin şi o angajare la serviciu. În luna septembrie Ţurcanu a anunţat uciderea lui Russell şi a cerut pe cineva ca specialist să întreprindă acţiuni de sabotaj. Atunci s-a trecut la accelerarea plecării misiunii „Autonomus", care era în curs de pregătire şi care va sosi cu noi directive după Conferinţa de la Moscova. Până atunci mai avuseseră loc acţiuni de sabotaj, puţine şi de mică anvergură, din partea unor muncitori comunişti, însă mai mult se răspândiseră manifeste de protest împotriva ocupaţiei germane în mai multe oraşe din ţară şi prin Bucureşti. Fuseseră arestate multe persoane, condamnate şi unii chiar executaţi. In acelaşi timp siguranţa ducea o acţiune de racolare din rândurile lor a numeroşi agenţi, printre care se numărau fruntaşi comunişti ca Vasile Luca, Margulius Samuel, Teohari Georgescu, Grigore Preoteasa şi mulţi, mulţi alţii, activişti notorii ai partidului comunist din România.
In timp ce Italia ducea tratative secrete pentru încheierea armistiţiului pe care l-a semnat la 3 septembrie 1943, Ion Antonescu era chemat la Hitler, pe 2-3 septembrie, pentru a discuta probleme militare legate de frontul de răsărit care mergea foar*te prost, nemţii fiind nevoiţi din cauza presiunii ruseşti să se retragă de la Kerci spre Crimeea, fiind urmaţi şi de trupele române. Pe plan diplomatic au loc unele mişcări în personalul Ministerului de externe care lucra în străinătate. Printre mutaţiile mai importante se remarcă numirea generalului Ion Gheorghe la Berlin, în locul lui Raoul Bossy, care va pleca la Vatican şi-l va înlocui pe generalul Dănilă Papp. Frederic Nanu şi George Duca vor pleca la Stockholm, în Elveţia a fost numit Vespasian Pella în locul lui Nicolae Lahovary şi numirea cea mai bătătoare la ochi a fost a lui Alexandru Cretzianu la Ankara. În centrala Ministerului de externe rămânea Grigore Niculescu-Buzeşti în calitate de director al cifrului, prin care comunica şi Maniu cu străinătatea.
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1152-Sovieticii-se-apropie-de-graniţele-României