Ghe NICA-Blog: Pestera Munticelu*muntii Hasmas

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Pestera Munticelu*muntii Hasmas

PESTERA MUNTICELU

Sinonimii: Pestera Ghiocelu.

Localizare si cai de acces. Desi sunt printre cele mai mari si mai spectaculoase din tara noastra, Cheile Bicazului prezinta putine fenomene carstice. Dintre acestea, doua pesteri sunt mai cunoscute : Tosorog si Munticelu.
Pestera Munticelu se gaseste la iesirea din Cheile Bicazului, in baza calcaroasa Surduc-Munticelu, in versantul stang al Bistritei.
Din soseaua asfaltata ce face legatura intre Bicaz si Gheorghenii, pe un traseu de mare pitoresc, drumul spre pestera incepe in dreptul carierei Surduc, la o distanta de 250 m de intrarea in Cheile Sugau-lui. Urcusul se face in apropiere de limita dintre calcare si formatiunea de flis, mai intai in serpentine, apoi tot mai abrupt, pana la o altitudine relativa de 300 m si dureaza 45 minute.
Inainte sau dupa vizitarea pesterii este bine sa ne rezervam 2 ore si pentru un mic circuit al Cheilor Sugaului.
Intrarea este scunda, ascunsa la baza unui perete de calcar.
Date istorice. A fost descoperita in primavara anului 1973, de cativa copii plecati la cules de ghiocei, in acelasi an ea este cartata de L Povara si G. Diaconu, iar in 1973 N. Acrasmaritei si M. Ciobanu publica schita pesterii si descrierea sa.
Publicitatea pripita si nepotrivita, precum si neluarea la timp a unor masuri de amenajare si protectie au facut ca pestera sa sufere, inca imediat dupa descoperire, puternice degradari.
Descriere. Desi de mici dimensiuni (lungimea este de 120 m), Pestera Munticelu este deosebita prin morfologia salii principale si prin formatiunile stalagmitice.
Dupa intrarea scunda (1,5-1 m), urmeaza un culoar descendent de 10 m, care ne conduce intr-o sala mare, lunga de 30 m si inalta de 4-5 m, la care se reduce de fapt intreaga pestera. Sala este dezvoltata pe o diaclaza inclinata spre est cu 30-40°. In partea inferioara sala are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. De aici, o mare ingramadire de blocuri urca in trepte, ca un amfiteatru, catre vest.
Elementul peisagistic cel mai frapant il constituie marea bogatie de stalagmite luminare, in partea nordica a salii ele formeaza o adevarata padure, care, cand a fost descoperita pestera, forma cea mai mare densitate de stalagmite-lumanare din tara noastra. Aceste formatiuni, deosebit de fragile, se dezvolta in conditiile unei alimentari constante si nu prea abundente, in care picatura cazuta depune, in momentul impactului cu varful stalagmitei, intreaga cantitate de calcit pe care o contine, in acest fel, cresterea se face numai prin varf. Existau in Pestera Munticelu stalagmite lumanare inalte de 3 m, dar nu mai groase de 3 cm.
Alte speleoteme demne de interes sunt stalactitele fistulare, care in cateva puncte formeaza adevarate ploi de „macaroane”. Diverticulul sudic adaposteste un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat, intr-un alt diverticul se afla oseminte ale ursului de pestera, intre care un femur fixalt intr-o stalagmita - un adevarat certificat de autenticitate si vechime.
Geneza pesterii este legata de tectonica de versant a masivului Munticelu. O fractura principala orientata nord-sud a intersectat un plan tectonic inclinat spre est si paralel cu alte doua litoclaze. Dizolvarea intensa produsa in zona de intersectie a acestor accidente tectonice a sculptat marea sala, in care apoi au avut loc prabusiri de blocuri, ce au condus la aspectul actual.
Conditii de vizitare. Se poate vizita in orice anotimp, fara echipament special. Vizitarea normala dureaza 30 minute. Iubitorii fotografiei subterane pot afla aici o mare varietate de subiecte, in conditii de lucru foarte confortabile, cel mult cu grija de a nu distruge, din greseala, inca uma din stalagmitele ramase.
Bibliografie. N. Acrasmaritei si M. Ciobanu (1973), M. Bleahu si col. (1976).
Sursa:scrigroup.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;