Comoara reginei razboinice Boadicea

Mai mult de 2000 de ani, uriasa avere a reginei icene Boadicea, ce a declarat candva razboi Romei, a zacut ingropata in pamantul Marii Britanii, acolo unde a fost lasata ca ofranda pentru zei, fiind descoperita recent de un cautator de metale amator

Excavarile au fost derulate dupa ce cautatorul a detectat prezenta metalului in solul unui camp din Suffolk si a declarat descoperirea autoritatilor. Reprezentatantii locali ai organizatiei arheologice nationale s-au ocupat de sapaturi, dar locul exact al descoperirii nu a fost facut public, pentru a se evita trezirea interesului vanatorilor de comori. Cele 824 de monede din aur dezgropate au fost fabricate de catre religiosul trib Iceni, facut faimos de catre regina Boadicea, prin luptele purtate cu Imperiul Roman. Piesele au fost datate intre anii 40 i.Hr. si 15 d.Hr., perioada de domnie a suveranei, iar valoarea lor este echivalata la aproximativ 250.000 de lire sterine. Se stie ca icenii isi ingropau adesea comorile atunci cand se aflau sub amenintare, dar cercetatorii cred ca este putin probabil ca aceste monede sa fi fost ascunse si uitate, pentru ca erau mult prea valoroase. In schimb, se pare ca ele au reprezentat un dar pentru zei, si inca unul extrem de valoros, pe atunci echivalent cu un milion de lire sterline.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Poiana Bivolari-Inseuarea din spatele Turnului lui Teofil-Valea Manastirii-Gara Turnu (muntii Cozia)

11. Poiana Bivolari (305 m) – înşeuarea din spatele Turnului lui Teofil (470 m) – Valea Mănăstirii – gara Turnu (320 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 190 m

Timp de mers: 3/4–1 oră

Trasee de legătură: 3 (Poiana Bivolari), 2 (gara Turnu)

Traseu accesibil tot timpul anului.

Această potecă face posibil accesul dintre Poiana Bivolari şi gara Turnu, întrerupt pe valea Oltului din cauza barajului şi lacului de acumulare, în Poiana Bivolari se poate ajunge fie din Călimănesti prin satele Jiblea Veche şi Păuşa, pe şoseaua asfaltată de pe stînga Oltului, fie din Căciulata, pe DN 7, pînă la barajul de la Turnu.

Sursa:guideromania.com

Comoara de la San Miguel

Misiunea catolica San Miguel a fost secularizata in 1836, in timpul ocupatiei mexicane in California. Cum febra aurului era in toi, John Reed, cel care a cumparat cladirea, a transformat-o intr-o pensiune destinata cautatorilor de aur. Plata se facea numai in aur, asa ca in scurt timp Reed a strans o mica avere pe care o pastra ingropata undeva in jurul pensiunii.


Intr-o noapte, pe cand el se lauda cu existenta aurului, conversatia a fost auzita de cativa pirati englezi, oaspeti ai pensiunii. Desi la inceput au parasit cladirea, se pare ca ei s-au intors pentru a lua aurul si in cautarea lui au ucis pe toti cei care se aflau in pensiune, inclusiv pe Reed si familia sa, in total 13 persoane. Insa comoara n-au gasit-o. Ce s-a intamplat cu ea nu stie nimeni. Unii cred ca ea nici nu a existat vreodata, altii spun ca inca mai este ascunsa undeva in jurul misiunii San Miguel, devenita astazi muzeu.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Poiana Stanisoarei-Valea Gardului-Cascada Gardului(Urzicii)-Poiana Stanisoarei (muntii Cozia)

10. Poiana Stînişoarei (720 m) – valea Gardului – cascada Gardului (Urzicii) – Poiana Stînişoarei.

Marcaj:

Diferenţă de nivel: circa 200 m

Timp de mers: 1½–1¾ ore

Timpi intermediari: cascada Gardului – 35–45 minute

Traseu recomandabil numai vara.

Traseul are drept ţintă principală cascada Gardului (Urzicii) şi peisajul impunător prin măreţia abrupturilor ce se deschide asupra Colţilor Foarfecii. Poate fi asociat oricărui traseu care ajunge în Poiana Stînişoarei (2, 3 şi 13).

Comoara de la pestera Calugarului

Pesterile din zona Padesului sunt inconjurate de legende despre comori. Un loc în jurul căruia circulă multe legende este o peşteră de unde izvorăşte Călugărul, o apă rece ca gheaţa şi limpede ca cristalul.


Gura peşterii este blocată de bolovani, despre care se crede că intenţionat au fost puşi acolo, pentru a bloca intrarea celor care vor să descopere comoara. De asemenea, apa care vine din peşteră are în locul de ieşire o adâncime de câţiva metri. „Au fost şi scafandrii care au vrut să intre în peşteră, dar nu au putut să se strecoare printre bolovani. Din modul în care sunt aşezate, stâncile au fost puse în mod intenţionat“, este de părere
un localnic.Localnicii sunt macinati şi acum de gandul că sub pământul acestei zone în care trăieşte sunt locuri care ascund o istorie nedescoperită şi bogăţii de mare preţ.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Poiana Stanisoarei-Muntele Salbaticul-Poiana Stanisoarei (muntii Cozia)

9. Poiana Stînişoarei (720 m) – Muntele Sălbaticul – Poiana Stînişoarei

Marcaj:

Diferenţă de nivel: circa 50 m

Timp de mers: ¾ oră

Traseu accesibil tot timpul anului.

Traseul are drept obiectiv cunoaşterea abruptului sudic al Muntelui Sălbaticul, Grota Sălbati-cul (Mecetul Pustnicului) şi surprinderea unei încîntătoare privelişti asupra văii Păuşei şi abrupturilor de pe Valea Seacă. El poate fi asociat oricărui traseu care ajunge în Poiana Stîni-şoarei (2, 3 şi 13).

Focurile de aur din padurile Padesului

Legenda spune că aurul joacă şi emite anumite flăcări. Nu de puţine ori, în pădurile din zona Padesului, oamenii au văzut adevărate incendii şi chiar au anunţat pompierii, dar când au ajuns acolo nu s-a găsit nimic. „În urmă cu câţiva ani, un pădurar a alertat lumea că a văzut un incendiu în Dealul Tehomirului.




Au venit mai multe maşini de pompieri, dar şi pădurari din zonele apropiate ca să stingă focul, dar când au ajuns în locul respectiv nu s-a găsit nimic. La fel, o femeie de aici din localitate care se întorcea cu vacile de la păscut a văzut mai multe incendii, dar când pădurarii au mers acolo nu s-a găsit nici o creangă ruptă. Am aflat, după ce m-am documentat, că aurul are anumite substanţe speciale şi o anumită energie, iar apoi creează un fel de câmp electromagnetic“, declara un pasionat cautator de enigme si istorie din zona.
Potrivit pasionatului căutător de comori, chiar şi regele Mihai a fost captivat de legendele comorilor din zona Padeşului. În Dealul Tehomirului, acolo unde s-ar ascunde comoara Basarabenilor, s-au făcut chiar săpături, din ordinul regelui, în urma găsirii unui document într-o casă foarte veche, dar nu s-a găsit nimic, pentru că informaţiile nu au fost traduse în mod corect.

Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comoara lui Ali Baba

De sute de ani, legendara comoară din povestirile celor 1001 de nopţi, traduse în urmă cu 300 de ani, i-a ţinut pe occidentali cu respiraţia tăiată. Europenii au văzut în Orient, un tărâm fabulos, cu bogaţii nemăsurate, mai ales în Imperiul otoman care respiră o atmosferă de viaţă princiară. Captivantele povestiri precum „Aladin şi lampa fermecată” sau „Ali Baba şi cei 40 de hoţi” ne-au făcut să visăm la comorile Orientului în timp ce aventurierii şi arheologii au încercat să le descopere. Unele semne au apărut undeva pe fostul teritoriu al URSS.



Pe teritoriul fostei RSS Uzbece, la locul de confluenţa al fluviului Angren cu râul Nisbahsay, se ridică dealurile ce vestesc Munţii Kurminski. În aceste locuri s-au descoperit cantităţi mari de monede din secolul al XV-lea. Arheologii, care bănuiau de mult ca această regiune ascunde preţioase mărturii ale civilizaţiei şi culturii popoarelor care au trăit aici, au trecut la cercetarea sistematică şi amănunţită a întregii zone deluroase.
Pe măsură ce săpăturile ajungeau la câte un strat nou de pământ, apăreau obiecte din ce în ce mai vechi: după numeroase vase, adevărate capodopere de artă, s-au găsit vechi monede arabe de argint, bijuterii, statuete, arme şi diverse obiecte lucrate mai grosolan. De sub atelierele meşteşugarilor au ieşit la iveală contururile unei imense cetăţi fortificate, iar în stratul de loess din subsol – s-a găsit un mare număr de unelte de piatră. Specialiştii au ajuns la concluzia că în acest loc, la confluenţa celor două ape, feudalii au ridicat cu 1500 de ani în urmă o puternică fortificaţie de unde, la adăpostul muntelui şi al apelor, putea fi supravegheată toată valea, precum şi împrejurimile. În jurul fortificaţiilor a luat naştere şi un oraş împrejmuit la rândul lui tot cu un zid puternic.
Drumuri comerciale legau oraşul de Taşkent şi Tupkent. Drumul spre Fergana, care ducea peste munte, era şi el de mare importanţă, motiv pentru care era bine păzit. Aceasta, cu atât mai mult cu cât traseul lui trecea pe lângă o mare mină de argint, care prin secolele VII-VIII se numea „Mina de argint a Tsasului” (nume sub care era cunoscut în acea vreme Taşkentul).
Potrivit mărturiilor unor geografi arabi de pe atunci, aici se află „Muntele de argint” cu faimoasa peşteră cu comori din „1001 de nopţi” în faţa căreia Ali Baba ar fi rostit cuvintele magice „Sesam, deschide-te!” Denumirea „Kuhissim” sau „simsim” („Muntele de argint”) ar sta la originea cuvântului „sesam” cu ajutorul căruia legendarul Ali-Baba s-ar fi înavuţit şi ar fi îmbogăţit şi pe alţii.

Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Cabana Cozia-Curmatura Mocirlele-Poarta de Piatra-Curmatura Mocirlele-Cabana Cozia (muntii Cozia)

8. Cabana Cozia (1573 m) – Curmătura Mocirlele (1427) m) – Poarta de Piatră – Cur-mătura Mocirlele – cabana Cozia

Marcaj

Diferenta de nivel:150m

Timp de mers: 2½–3 ore

Timpi intermediari: curmătura Mocirlele – 45–50 minute; Poarta de Piatră – 1¼–1½ ore

Trasee de legătură: 6 (cabana Cozia, curmătura Mocirlele)

Traseu accesibil îndeosebi vara. Lipsa potecii clare şi a unui marcaj mai des îl fac foarte dificil sau impracticabil iarna.

Obiectivul principal al traseului este Poarta de Piatră, un imens portal deschis în stîncă, situat pe muchia îngustă şi priporoasă ce se desprinde spre vest din Vîrful Porţii de Piatră (1483 m) din partea de sud a Vîrfului Omul. Intre cabana Cozia şi Curmătura Mocirlele drumul este co-mun cu cel al traseului 6.
Vizitarea Porţii de Piatră, una din cele opt porţi cunoscute pînă în prezent în Cozia, se poate face fie într-o mică excursie separată revenind la cabana Cozia (traseul nostru), fie ca o deviere a traseului 6.
Sursa:guideromania.com

Comoara din fantana cetatii Rasnovului

Batranii din Rasnov cred ca in adancurile fantanii din cetatea Râșnovului s-ar afla o comoara veche de cel putin 300 de ani. Legenda spune ca doi prizonieri au primit promisiunea ca vor fi eliberati daca sapa aceasta fantana. Astfel, ei au sapat o fantana cu adancimea de 147 de metri ( asa cum reiese din documente), adica cam cat ar avea inaltime un bloc cu 50 de etaje!

Comoara sau doar pretext pentru a atrage turisti, in curand cetatea Rasnovului va avea o atractie noua pentru turisti. De fapt, e una tot atat de veche precum zidurile ei: ati ghicit, este vorba despre fantana din incinta, pe care primaria orasului vrea s-o deschida vizitatorilor.
Cine va avea curajul sa coboare pe corzi in fantana va avea parte probabil de o priveliste istorica inedita, in adancurile fortaretei.
Dupa 3 secole de paragina, alpinistii brasoveni au explorat fiecare centimetru al fantanii din cetatea Risnov. Mai trebuie doar o expertiza foto si o aprobare de la Inspectia Muncii, inainte ca si turistii sa poata face aceeasi coborare.
Pe cei mai multi dintre turisti ii cuprinde groaza doar privind in adancul fintinii; altii insa abia asteapta sa coboare. Vor gasi oare vreo comoara ?
Deocamdata, in fantana alpinistii n-au gasit decat gunoaie - pe care le vor evacua treptat - si monede contemporane.

Sursa: http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/turism-in-adancuri-coborarea-pe-corzi-in-adancul-fortaretei-din-cetate.html(hartacomorii.blogspot.com)

Cabana Cozia-Muchia Turneanu-Pietrele Rosiei-Gara Turnu

7. Cabana Cozia (1573 m) – Muchia Turneanu – Pietrele Roşiei – gara Turnu (310 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 1263 m

Timp de mers: 3¼–3½ ore

Timpi intermediari: stîna Turneanu – 45–50 minute; capătul sudic al Muchiei Turneanu – 2 ore

Trasee de legătură: 1 şi 5 (Muchia Turneanu); 2 şi 11 (gara Turnu)

Traseu accesibil numai vara. Iarna poate fi folosit cu multă precauţie numai de turişti bine echipaţi şi antrenaţi.

Este unul din traseele care se folosesc îndeosebi pentru coborîre, făcînd o legătură mai directă între cabana Cozia şi gara Turnu. Urmăreşte obîrşia Văii Seci (Zăvodului) cu frumoase pro-montorii stîncoase (Pietrele Vulturilor), Muchia Turneanu, după care se strecoară pe abrup-turile sudice ale Pietrelor Roşiei. Pînă în dreptul stînei Rotunda, poteca este comună cu cea a traseelor 5 (marcaj bandă albastră) şi 1 (marcaj bandă roşie), ultimul separîndu-se la stîna Turneanu.

Sursa:guideromania,com

Comoara de 80 de milioane de dolari

Ceramică chinezească, oglinzi din bronz, perle, rubine şi safire: 271.000 de piese alcătuiesc această comoară, una dintre cele mai importante aduse la suprafaţă în Asia, consideră Luc Heymans, directorul belgian al societăţii de explorare submarină Cosmix.
O comoară arheologică spectaculoasă, descoperită pe o corabie care a naufragiat în largul Indoneziei în urmă cu peste 1.000 de ani, va fi scoasă la licitaţie miercuri, la Jakarta, pentru un preţ estimat la cel puţin 80 de milioane de dolari.
În 2003, pescarii indonezieni au scos la suprafaţă în plasele lor bucăţi de porţelan, în largul portului Cirebon de pe insula Java.




Epava acestei corăbii, al cărei nume, port de origine şi cauză a naufragiului au rămas deocamdată necunoscute, se află la o adâncime de 55 de metri, adâncimea oferindu-i o anumită protecţie împotriva jafurilor, o practică curentă în perioada naufragiului său, care a avut loc în epoca celor Cinci Dinastii chinezeşti (907 - 960).
"Schimburile comerciale erau înfloritoare între lumea arabă şi Asia, iar porturile din Java şi Sumatra erau foarte frecventate. După cantitatea mare de ceramică chinezească, credem că pe această corabie se afla un ambasador", a explicat Luc Heymans.
Peste 22.000 de scufundări au fost necesare pentru ca scafandrii belgieni, australieni, indonezieni, britanici şi francezi să aducă la suprafaţă vase de ceai ornate cu frunze de lotus, obiecte din sticlă datând din epoca dinastiei Fatimide, farfurii din porţelan fin, dar şi obiecte decorate cu o caligrafie arabă, ce ilustrează pătrunderea islamului în Asia de Sud-Est.
Aproximativ 11.000 de perle, 4.000 de rubine, 400 de safire şi peste 2.200 de granate au fost scoase din adâncuri şi urmează să fie expertizate de specialişti, într-un depozit din Jakarta, aflat sub o supraveghere strictă.
După deschiderea unei anchete judiciare, doi scafandri - un francez şi un german - au fost reţinuţi de forţele de poliţie la începutul anului 2006, fiind bănuiţi că au participat la scufundări arheologice ilegale. Ei au petrecut peste o lună în închisoare.
Procedurile pentru obţinerea dreptului de comercializare trenau, iar exploratorii europeni care au finanţat operaţiunea se temeau că cele 10 milioane de dolari investite vor fi pierdute pentru totdeauna, pe fundul mării Java.
Însă acordul încheiat cu autorităţile indoneziene prevede ca această comoară să fie vândută într-un singur lot şi că statul indonezian va primi 50% din valoarea tranzacţiei, organizată de Ministerul Mărilor şi Pescuitului din această ţară. Potrivit unui oficial indonezian, valoarea tranzacţiei va depăşi 80 de milioane de dolari. În opinia sa, principalele oferte vor proveni din China, Singapore, Japonia şi Taiwan.
Experţii se tem, însă, ca această comoară să nu fie dispersată şi solicită Indonezia, cel mai mare arhipelag din lume, să îşi protejeze mai bine descoperirile arheologice. În opinia lor, în largul apelor indoneziene există câteva mii de epave care au rămas neexplorate
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Comorile din Napoli

În vechile legende ale orasului Napoli se spune că, sub domnia lui Robert Guiscard, s-a găsit o statuie care avea capul aurit şi pe care scria: “La Calendele din mai, la răsăritul soarelui, capul meu va fi în întregime din aur”. Regele Robert a încercat multă vreme să descifreze sensul acestei enigme, dar nici el, nici oamenii de ştiinţă din regatul său n-au putut găsi răspunsul.




Totuşi, un prizonier de război, sarazin de origină, a promis regelui să interpreteze acest text, cu condiţia să i se acorde libertatea fără nicio răscumpărare. El l-a avertizat pe rege să observe, în primele zile din mai, la răsăritul soarelui, umbra capului statuiei şi să pună să fie săpat pământul în locul unde va cădea umbra. Robert i-a urmat sfatul şi pe locul acela s-au găsit mari bogăţii, care l-au ajutat apoi să poarte războaiele în Italia. Şi el l-a răsplătit pe sarazin nu numai oferindu-i libertatea dar şi importante sume de bani.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Cabana Cozia-Curmatura de la stana Mocirlele-Vf.Omul-Muchia Sirul de Pietre-Stana Perisani-Izlazul Priboiasa-Satul Pripoare (muntii Cozia)

6. Cabana Cozia (1573 m) – curmătura de Ia stîna Mocirlele (1427 m) – Vîrful Omul (1558 m) – Muchia Şirul de Pietre – stîna Perişani (1231 m) – izlazul Priboiasa (776 m) – satul Pripoare (520 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 1053 m

Timp de mers: 3¾–4¼ ore plus 15 minute pînă în satul Perişani, sau încă 2½ ore pînă la staţia C.F.R. Cornet.

Timpi intermediari: şaua Mocirlele – 45–50 minute; Vîrful Omul – 1¼ ore; stîna Perişani – 2¼–2½ ore

Trasee de legătură: 8 (şaua Mocirlele)

Traseu accesibil tot timpul anului. Necesită o bună orientare în teren.

Este singura potecă marcată care face legătura Intre Masivul Cozia şi Ţara Loviştei. Foloseşte culmea principală ce se desprinde din Vîrful Cozia către nord-est, trecînd prin Vîrful Omul (1558 m) şi mai departe, urmînd muchia îngustă Şirul de Pietre. Traseul se derulează aproape tot timpul prin pădurea de molid şi fag, doar cîteva rarişti sau poieniţe oferindu-ne posibilita-tea unor priviri mai cuprinzătoare.
Traseul porneşte din spatele cabanei Cozia unde se află fixată o săgeată indicatoare pe care se poate citi: „Spre Poarta de Piatră, marcaj punct roşu – 1 oră şi 30 minute, Stîna Mocirlele – Vîrful Omul (1 oră) – Pripoare – Perişani, marcaj cruce roşie – 5 ore“.

Sursa:guideromania.com

Comoara de la Cutinas

Undeva intre satele Cutinaş şi Rădeana din comuna Ştefan Cel Mare, judeţul Bacău, arheologi elevei au dezvelit de sub pământ vestigiile unui vechi sat feudal. Zi de zi , în coşurile lor se adunau unelte şi podoabe, fragmente ceramice, cahle cu motive florale, zoomorfe, geometrice sau heraldice. Toate de o frumuseţe aparte, ceea ce denotă gustul pentru frumos al boierilor noştri.
La sfârşitul campaniei de săpături arheologice, din zidul unei foste case boiereşti “răzuite” de şpaclu unui elev se rostogoliră două monede.
Sunt de aramă, s-a spus la început. Totuşi ochiul experimentat al arheologului sef sesizează contrariul. Cu unghiile, acesta îndepărtă pojghiţa de pământ. Sub razele soarelui de iulie, în toată splendoarea, străluci aurul. Aur adevărat, de 24 de carate!
„Emoţia mă paralizase cu totul”, îşi aminteşte norocosul arheolog. „Simţeam că mă aflu în faţa unei mari descoperiri. Fiindcă se însera, am îndepărtat orice persoană de pe şantier, fără a comunica ce se găsise. Câte nu se pot întâmpla la auzul că s-a găsit aur… N-am avut somn. A doua zi, pe la orele cinci, la răsăritul soarelui, împreună cu şase elevi am continuat săpăturile. De sub podeaua casei boiereşti am mai adunat 48 de monede, în greutate de 146 grame aur.”
Toate erau de aur, fiind emise de dogii veneţieni între anii 1550-1650. Într-adevăr, o mare comoară. Erau ducaţi veneţieni sau ţechini. În Moldova li se spuneau zloţi tătărăşti. O monedă cântărea 3 grame şi jumătate, întreaga comoară echivalând cu 8400 de aspri turceşti, (spre comparaţie, o găină putea fi cumpărată cu 100 de aspri, un porc cu vreo 400).
„Am pus întreaga comoară într-un rucsac şi am plecat la Autogară pentru a o depune în siguranţă în seiful Muzeului de Istorie din Bacău. Nereuşind să iau cursa spre Bacău m-am urcat într-o ocazie. Mi se părea că cei doi ocupanţi ai maşinii ştiu ce bogăţie duc eu. În pădurea Măgura m-a cuprins o transpiraţie rece. Credeam că voi fi omorât”, a mai declarat arheologul.
Fireşte, n-a fost aşa. Astăzi aceste monede pot fi admirate în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie „Iulian Antonescu” din Bacău. În schimb, la Gutinaş şi Rădeana, locuitorii au fost cuprinşi de „febra aurului”, transformându-se în căutători de comori pentru un timp…
Dar cum au apărut ducaţii veneţieni, tocmai în acest colţ al Moldovei? Se ştie foarte bine că Moldova a întreţinut strânse relaţii comerciale, dar si politice cu Veneţia. La începutul lunii mai 1477, în vestita cetate a lagunelor, sosea ambasada moldovenească având în fruntea ei chiar pe cumnatul domnitorului Ştefan, cu o înfăţişare mândră, hatmanul Şendrea, care îl apărase cu un an înainte la Suceava, împotriva oştilor otomane conduse de El Fatah-Mahomed al II-lea Cuceritorul.
Într-o mare solemnitate, el este prezentat dogelui şi senatului: „Signor Zambelacco Valacco ambasador şi barba (unchi) de Signor Stephano Voivoda di Vala-chia”. Din nefericire, cererea de ajutor prezentată de hatmanul Şendrea a fost onorată mai mult simbolic de către veneţieni.
În timp ce Moldova vindea Veneţiei numai într-un singur an, 1599, un număr incredibil de boi, între 15-20.000 de capete, precum şi vestiţii şi preţuiţii cai moldoveneşti, ceară, miere, piei de animale, în schimb, se cumpăra din pieţele veneţiene, stofe fine, mătăsuri şi podoabe. Ducaţii veneţieni erau cele mai căutate monede de către moldoveni pentru calitatea lor excepţională de 24 carate. Pare de necrezut, dar valoroşii ducaţi veneţieni, în Moldova purtau denumirea, atât de des întâlnită şi în hrisoave, de zloţi tătărăşti. De ce? Pentru că şi negustorii care veneau din hanatul Hoardei de aur, întrebuinţau în tranzacţiile comerciale, acest ban de aur. Mai mult ca sigur, un boier însemnat, poate Ştefan Dumitraşcu, tatăl domitorului Gheorghe Ştefan, să fi ascuns mica comoară sub podeaua casei de frica turcilor sau tătarilor.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Gara Lotru-Varatica-Muchia Urzicii-Stana Rotunda-Vf.Cozia-Cabana Cozia (muntii Cozia)

5. Gara Lotru (317 m) - Văratica - Muchia Urzicii - Stina Rotunda - Virful Cozia (1668) - Cabana Cozia (1573 m)

Marcaj:

Timp de Mers: 4 ½ -5 minereu

Timpi intermediari: Satul Văratica - 15-20 de minute, Stina Urzica - 2 ½ minereu, Stina Rotunda - 3 ¾ minereu

Trasee de legătură: 2 si 7 (Muchia Turneanu)

Traseu accesibil îndeosebi  in sezonul cald. Iarna il recomandăm doar turiştilor bine pregătiţi si bine echipaţi, buni cunoscători ai muntelui.

Sursa:guideromania