Cabana Obarsia Lotrului-Valea Lotrului-Saua Huluzul-Vf.Coasta lui Rus-Saua Piatra Taiata-Lacul Calcescu-Valea Lotrului-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang

26. Cabana Obirsia Lotrului - valea Lotrului - saua Huluzul – vf. Coasta lui Rus - saua Piatra Taiata - lacul Cilcescu - valea Lotrului - cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: Cabana Obirsia Lotrului - ramificatia Huluzul (cruce rosie); ramificatia Huluzul - saua Huluzul (nemarcat); saua Huluzul - saua Piatra Taiata (banda albastra); saua Piatra Taiata - cabana Obirsia Lotrului (cruce rosie)                          

Timp: 9½ -11½ ore.                                              

Traseu nerecomandabil iarna.


Traseele 26 si 27 prilejuiesc vizitareo vaii superioare a Lotrului, cu cununa de culmi, piscuri si sei. Prima parte a traseului, adica tronsoanele cabana Obirsia Lotrului - ramificatia Huluzul (1¼ ora) si ra-mificatia Huluzul - saua Huluzul (1½ ora), este descrisa in cadrul traseului 25.
Din saua Huluzul (1825 m alt.) pornim pe creasta spre sud, urcind pe golul muntelui Coasta lui Rus (Mica). Padurea ramine tot mai jos, iar in preajma potecii mijesc stincarii marunte. La contactul cu cris-talinul apar formatii calcaroase, un relief carstic pregnant. Traseul nostru se mentine pe cumpana apelor Lotru-Jiet si urmareste in urcus culmea ce devine platou la circa 1920 m alt. Este vf. Coasta lui Rus Mica (1945 m alt.). Poteca ciobaneasca se lasa la est de virf si coboara in valea Gauri. Traseul nostru ar trebui sa ia directia sud-vest, dar pentru un bun punct de orientare si pentru o excelenta priveliste a Paringului vom atinge punctul cu baliza de la cota 1945 m. Inconjurat pe doua laturi (est si sud) de abrupturi, acest bastion pare suspendat deasupra caldarii Gauri, larg tinut carstic, o exceptie a pei-sajului din Paring. Amanunte asupra acestor locuri sint redate la traseul 28. Din punctul cu baliza pornim spre vest, pe platou. Ajungem la liziera padurii de jnepeni care bareaza creasta spre stinga. Mergem de-a lungul lizierei, trecem printr-un loc mocirlos, apoi pe linga mici izvoare. Dupa circa 250 m descoperim in stinga bresa prin care se strecoara poteca ciobanilor. Pina aici am mers spre vest; acum, directia este est-sud-vest. Dupa circa 250 m ajungem in dreptul unei ripe partial inierbate traversata de poteca si care coboara in caldare la dreapta. Aici vine si poteca de la stina din caldarea Zanoaga Coastei lui Rus. Pe acest sector, marcajul proaspat este completat cu numeroase momii. Daca dupa cei 250 m de la izvorul amintit pierdem intrarea in bresa, continuam mersul pe linga liziera jnepenilor, coborind putin pina cind, inconjurind spre stinga, intilnim poteca ce urca de la stina Zanoaga Coastei lui Rus. Urcind si noi prin culoarul cu poteca, dupa circa 30 m diferenta de nivel ajungem in poteca de pe curba de nivel.
Din punctul de jonctiune al celor doua variante pornim in urcus usor. Poteca se vede la distanta, in poienite. Dupa circa 150 m ajungem intr-o poienita prin care urcam putin si iesim pe platoul culmii principale (marcaje si momii). Culoarul este mai lung si se indreapta, printre jnepeni, spre sud-vest. Traversam alta poienita (momii) si dupa inca o portiune cu jnepeni (momii) iesim brusc in poiana care adaposteste splendidul lac Ciobanul sau Iezerul Pietros (1980 m alt.). Timp: 4½ -5 ore.
Dupa un popas pornim in urcus. Jnepenii lasa o rariste in partea de sud-vest a poienii si dupa citeva zeci de metri de urcus lasam in urma tufarisurile. Mai lasam in dreapta o poteca spre caldarea Gheresul si urcam pant iute a muntelui Pietrele. Dupa un urcus prelung pe directia sud-vest atingem coltul ascutit al vfrfului Pietrele (2155 m alt.), strajer al caldarii Murgoci. De aici inainte, traseul capata un aspect alpin spectaculos. Alegem unul dintre sirurile de lespezi, pe care pasim cu mult curaj si ajungem la Sezatoarea Ursilor, un grup de ace cu forme ciudate, aparate spre est de Sfinxul Sezatorii. Priveliste frumoasa spre Gheresul si Paringul Mare. Ne cataram pe lespezi si sosim pe piscul Gauri (2244 m alt.). Mohorul, Setea Mare, Piatra Taiata, Coasta lui Rus, Iesul, Gheresul, Paringul Mare, Cirja se insira intr-un exceptional joc de forme. La picioarele noastre se asterne larga caldarea Gauri, cu doua lacuri mici si sarace in apa. Timp: 5 -5½ ore.
De aici spre sud, creasta alpina Gauri este ingusta, dar mai putin accidentata. Coborim comod pe acest ,,pod' intins intre caldarile Gauri si Gheresul, pina in Curmatura Tiganului (2220 m alt.). Inainte de aceasta se pot observa scochine. In fata se ridica vf. Coasta lui Rus (Mare) ca un cos vulcanic. Urcusul este scurt, dar greu. Dupa o mica bariera stincoasa, usor de ocolit, ajungem pe triconfiniu. Cu cei 2301 m ai sai, vf. Coasta lui Rus (Mare) se ridica brusc din adinca sa Gheresul (2113 m alt.) si se leaga printr-o perdea de stinci cu Piatra Taiata (2299 m alt.). De la un virf la celalalt, trecerea pe creasta se face usor. Dupa grupul de stinci La Foi de pe vf. Piatra Taiata coborim mai mult pe pajistea presarata cu lespezi pina in saua Piatra Taiata (2251 m alt.), la jonctiunea traseului nostru (banda albastra) cu poteca marcata cu banda rosie si la inceputul potecii marcate cu cruce rosie. Timp: 6 –6¾ ore.
Prin acest punct trec traseele 2, 3, 6, 7, 28. Pentru saua Piatra Taiata - lacul Calcescu vezi traseul 2. Timp total pina la lacul Cilcescu: 6½ -7¼ ore (cruce rosie).
De la iesirea piriului din lacul Cilcescu traversam apa pe lespezi, lasind in dreapta, pe contur, poteca traseelor 27 si 28 (triunghi rosu) si coborim pe malul drept (cruce rosie). Trecem prin desisurile de jnepeni. La marginea treptei glaciare patrundem prin stinga, printr-o deschizatura taiata in stinci si jnepeni. Trecem piriul Cilcescu pe malul sting si coborim pe linga cascade 10 minute, pina pe o pajiste neteda, cu stincarii risipite. Ne aflam in caldarea inferioara (circa 1780 m alt.) unde comunica cele doua caldari vecine, Zanoaga Mare si Cilcescu. Trecem pe malul drept al piriului, lasam in stinga confluenta Cilcescu - Zanoaga Mare (1756 m alt.) si coborim putin pe malul drept al piraielor unite. Lasind in urma un trunchi de zimbru si inainte de primii molizi ajungem la o ramificatie importanta. Varianta pe valea Lotrului (traseul 26) trece pe malul sting, iar cea spre lacul Iezer (traseul 20) ramine pe malul drept.
Din ramificatie trecem prin ripa adinca peste apa piriului Cilcescu. Loc dificil de traversat in timpul apelor mari. Iesim din ripa si urmam poteca marcata care coboara continuu prin poiana cu bradet. Intram in padurea deasa si coborim cu atentie pe poteca ce serpuieste printre lespezi si ajunge linga firul ingust si adinc al Lotrului. Poteca se apropie de jgheabul riului. Se aude zgomotul Cascadei Dracului, in care Lotrul se arunca limpede si spumos peste praguri inalte de piatra. Ceva mai jos de cascada, poteca coboara la riu; trecem puntea la circa 1600 m alt. si urcam pe malul drept, intr-un luminis cu mocirle (1615 m alt.). Aici se afla capatul drumului forestier Gauri - Lotru. Acesta traverseaza torentul Petreasa, apoi pe cel al Carbunelui I si se alatura Lotrului. Trecem apa pe pod (1490 m alt.) si ajungem din nou pe malul sting, mai jos de gura vaii Gauri. Timp: 7½ -9 ore. In apropiere, pe stinga, se afla intrarea deosebit de discreta a traseului 28 spre caldarea Gauri.
De acum, traseul este mult mai usor. Dupa o portiune de drum pe linga apa Lotrului, intr-o lunca pitoreasca, soseaua se departeaza, urcind pe coasta. Trecem un podet si pe dreapta, in padure, observam un mic lac. Soseaua mai urca putin si se stabileste la nivel intr-o poiana. Continuam parcursul pe sosea, prin padure. In curind ajungem la serpentina de la 1440 m alt, la ramificatia drumului de tractor Huluzul. Timp: 8½ -10½ ore. Putem instala bivuacul cu 300 m mai departe, linga cabana I.F. Gauri. Daca dorim sa ajungem la cabana Obirsia Lotrului refacem cei 5 km parcursi la inceputul acestui traseu, mergind la vale pe drumul forestier Gauri, apoi pe DN 67 C (inca 1½ ora).
Sursa:scrigroup.com

Sfaturi pentru drumetii *Reguli pentru tactica de mers

Reguli pentru tactica de mers :

Incepeti mersul in asa fel ,ca sa fie suficienta respiratia numai pe nas !
Incepeti drumul la munte fara sa vorbiti,asta va ajuta sa reglati respiratia si va da posibilitatea sa ascultati semnalele corpului,cum se adapteaza el incetul cu incetul dar constant pentru un efort de durata.
Aceasta autoconcentratie muta ,este de mare folos la inceputul fiecarui drum!
Dezbracati-va de imbracamintea calda si intr-o dimineata mai racoroasa ,ca sa nu dati gres ca prin transpiratie v-ati facut deja incalzirea !
La inceputul mersului ,in primele 12 - 15 minute si nu mai devreme ,sa ajungem la un puls de 120-150 pe minut
Regula generala este : 180 de pulsuri pe minut,minus varsta!
Mers constant ,ritmic si fara pauze - asta inseamna un mers rational
Fiecare oprire mai lunga reduce randamentul considerabil!
Opririle mai lungi de 1- 1,5 minute sa le eliminam pentru a mentine un randament maxim si sa eliminam racirea corpului si implicit scaderea randamentului. Iar pentru asa zise opriri tehnice maximum un minut ca de exemplu: schimbare de lenjerie ,legare in coarda,fotografiere,legare de coltari,manevre de asigurare,baut apa sau scos de mancare din ranita!
Inainte de a ajunge la telul propus (cucerirea varfului,cabana,gura pesterii)vom merge ultimile 5-10 minute din ce in ce mai incet!
Sa nu ne asezam ,sa ne culcam,sau sa stam de pomana.Este valabil nu numai pe frig,ci si pe timp cald.La aparitia de crampe musculare (semn de deshidratare si lipsa de saruri minerale)sa nu ne oprim pe loc,numai sa reducem viteza de mers!.
Sursa:http://www.infotravelromania.ro/munte.html

Comuna Maciuca #5

Comuna Măciuca
 de Cicerone Ionitoiu
#5

Situaţia de dezertare din colective era generalizată în tară, căutându-se fel de fel de motive. Ţăranii Găgeanu Gh.Marin (născut 1912) şi Georgescu Gheorghe din com Măciuca, au făcut un memoriu din partea ţăranilor din satul Frăţeşti aşezat pe râul Cerna(Jud.Vâlcea) ca să fie afiliat comunei Dejoi aşezat mai la nord, intrând într-o altă categorie de teren, sperându-se că vor scăpa de colectivizare. Cei doi au fost socotiţi instigatori ce au creat o stare de spirit nesănătoasă între membrii colectivului din Măciuca de unde trebuiau să plece. Au fost chinuiţi la securitatea din Craiova şi condamnaţi la câte 10 ani.
 Fierberea mare a ţăranilor era în judeţul Galaţi, unde cei înşelaţi căutau să scape de jugul ce li se pusese prin intrarea forţată în colectiv. Tot în luna decembrie 1957, ţăranii din comuna Griviţa, de lângă Costache Negrii, au întocmit o listă semnată de ţărani, în vederea ieşirii din colectiv. Cum numărul celor ce ar fi trebuit arestaţi era prea mare, securitatea a hotărât să caute câţiva ca instigatori şi să-i pedepsească, ca exemplu pentru ceilalţi. Aici necazul a căzut pe Mihalache I.Ştefan, născut în 1925, poate că purta un nume de rezonanţă în lumea ţărănească.
 L-au arestat pe 10 ianuarie 1958, l-au dus la securitatea din Galaţi, l-au chinuit bine şi prin Sentinţa nr.324/26-07-1958 a Trib. mil. Constanţa a fost condamnat la 10 ani. Dar liniştea nu s-a restabilit şi pe 17 ianuarie 1958, alte nemulţumiri prin care se cerea retragerea din colectiv aducându-se acuzaţii întemeiate conducerii colectivului şi primarului. De data aceasta a fost arestat Andrei E.Niţă, născut în 1899, fost naţional ţărănist. Dus la Galaţi, bine bătut, i s-a înscenat un proces condamnându-l la 5 ani prin Sent.nr.l4l din 1958 a Trib. mil. Constanta.
COMUNA BUDEŞTI
 Comuna Budeşti, din bazinul viticol Coteşti-Odobesti, a cunoscut din plin frământările împotriva colectivizării, în decembrie 1957. In luna ianuarie 1958 au venit pe capul lor şi cu contractările de cereale. Şedinţa ce a avut loc s-a terminat cu scandal, oamenii refuzând să contracteze. Găsirea unui "instigator" nu a fost grea. Necazul a căzut pe Scăunaş M.Ion, născut în 1911, pe care l-au arestat, chinuit la securitatea din Galaţi şi condamnat la 7 ani prin Sent.6l5/ din 1958 a Trib. mil. Constanta.
COMUNA MĂCIN
 In ziua de Sfântul Ion, ţăranii din comuna Măcin, jud.Tulcea s-au dus la Sfatul popular şi au cerut restituirea aderărilor la colectiv, cerând şi la ceilalţi să facă la fel. A fost criticat regimul comunist care i-a înşelat şi pe comuniştii din comună care le-au luat cu forţa pământul.
 Ţap ispăşitor l-au găsit deocamdată pe Vasile I.Ion, născut în 1906 care era şi colectivist şi fost legionar. Arestat, a fost trecut Dunărea în chinurile securităţii din Galaţi unde i s-a înscenat proces şi l-au condamnat la 7 ani prin Sent 183/1958.
 Polodeanu Ghiţă, ţăran de 52 de ani din comuna 23 August, raionul Măcin, tată a 4 copii, s-a dus în seara de 7 Ianuarie la nişte rude din satul vecin şi le-a povestit ce s-a petrecut cu sătenii lui în legătură cu retragerea din colectiv. Ca urmare la cele auzite, sătenii s-au dus a doua zi la primărie şi timp de trei zile au acţionat mobilizând şi pe alţi săteni, sechestrând doi activişti de partid şi devastând birourile CAP-urilor. Polodeanu Ghită a fost arestat şi i s-a înscenat un proces prin care l-au condamnat la 10 ani prin Sent.117/1958.
RĂSCOALA DIN COMUNA PISICA -GALAŢI
 Ţăranii din comuna Pisica, judeţul Galaţi, s-au adunat în dimineaţa de 15 Ianuarie 1958 cu forţa în Sfatul popular, strigând "jos colectivul, nu vrem colectiv" şi au forţat autorităţile să le restituie cererile de adeziune date forţat. Secretarul Sfatului popular a fost adus forţat la gospodăria colectivă, ca să li se dea cererile. După amiaza au mers la Scoală generală şi au obligat organe de stat şi de partid să le restituie cererile. Si acestea le-au fost restituite.
 Securitatea a trecut la represalii, la arestarea şi chinuirea celor pe care i-au botezat instigatori. S-a înscenat un proces care s-a judecat pe 4 septembrie 1958, având ca preşedinte pe lt. maj. Petrescu Teodor şi procuror pe căp. Puia Vasile. Prin Sentinţa nr.401. au fost condamnaţi:
 Trişcă I.Costică, n.22-03-1922 în comuna Pisica, tată a trei copii, fără avere, la 8 ani închisoare. Rolea A.Zisu, n.15-08-1907, în comuna Pisica, ţăran sărac, neştiutor de carte, tată a 6 copii, la 6 ani închisoare. Pletea C.Constantin, n.20-03-1901 în comuna Pisica, ţăran mijlocaş, tată a 6 copii, cu 4 clase primare, la 6 ani.
 Tot din com. Pisica, dar prin alta Sent. (nr.171/8-04-1958) a T.M. din Constanţa, deplasat la Galaţi, sub preşedinţia lui Dima Nistor, s-au mai condamnat după torturile securităţii, alţi 9 ţărani, dintre care unul era cioban, toţi colectivişti înscrişi cu forţa şi care aveau între 2 şi 4 clase primare, unul singur cu 7 clase.
 Toţi îşi cereau pământul ca sa-l muncească singuri fiindcă se saturaseră de dărnicia şi binefacerile comuniste, că nu mai aveau copiii ce mânca. Pentru suferinţa şi demnitatea lor, de a se fi trezit cerându-şi drepturile, merită să le fie reţinute numele pentru ca urmaşii sa aibă ce cinsti:
FARAZICĂ T.Gheorghe, n.1-06-1922 în com. Văcăreni-Măcin, tată a 6 copii, arestat pe 16-01-1958(a doua zi după revolta din com. Pisica, a fost condamnat cu 10 ani munca silnica şi aruncat în Bălţile Dunării la munca de exterminare.
CRISTEA Sterian, n.5-03-1924 în com. Pisica, tată a 2 copii, arestat pe 21-01-1958 şi condamnat la 10 ani.
DULGHERU Gh.Teodor, n.10-02-1931 în com. Pisica,cioban cu 3 clase, arestat pe 20 martie şi condamnat la 10 ani.
GRECU M.Nicolae, n.5-04-1928 în com. Pisica, tată a 3 copii, arestat pe 16-01-1958 şi condamnat la 8 ani.
GRECU M.Nistor, fratele lui Nicolae, n. 1933 în com. Pisica, cu 2 clase primare, arestat pe 2-03-1958, a primit 8 ani.
MIRON Gh.Ion, n.20-04-1922 în com. Pisica, tată a 2 copii, ştiutor a 4 clase primare, arestat pe 16-01-1958 i s-au repartizat 6 ani.
PLETEA D.Vasile, n.17-04-1928 în com. Pisica, tată a 4 copii, arestat pe 16 -01-1958, a primit tot 6 ani. PLETEA T.Ion, n.19-12-1929 în com. Pisica, tată a 2 copii, ştiutor a 4 clase primare, arestat pe 16-01-1958, a fost condamnat 6 ani.
 AXENTE I.Ştefan, n.2-05-1930 în com. Pisica cu 1 copil, arestat pe 21 martie 1958, i s-au repartizat 8 ani munca forţată.
RĂSCOALA DIN JUDEŢUL TULCEA
 Faptul că nemulţumirile erau generale şi dorinţa de a-si recapătă pământurile furate era în inima fiecăruia, o dovedeşte şi răscoala din com. Meidanchioi-Tulcea unde s-a ridicat tot satul în acelaşi timp cu cei din jud. Galaţi, pe 17 ianuarie 1958. Securitatea a reacţionat cu o barbarie greu de imaginat. După ce au călcat în picioare satul, s-au retras cu un "trofeu" de circa 100 de ţărani ca re au fost supuşi la chinuri la "ei acasă", în securitatea Galaţi. Cei 45 pe care i-au oprit la ei au cunoscut în continuare nopţi de infern, până ce li s-a înscenat procesul şi au fost condamnaţi la pedepse de la 8 ani până la pedeapsa cu moartea.
Lui VINTILA Ioan, condamnat la moarte, ca şef al răscoalei, i s-a comutat pedeapsa în munca silnica pe viaţă.
 Pe placa monumentului ridicat în memoria lor de deţinuţii Carastoian Ionel, Carastoian Ionel şi fiica unui condamnat din lot, Marcela Trandafir, se pot citi cu emoţie şi durere numele celor 45, din care enumaram câteva, intrate în memoria neamului românesc, cu sublinierea că unii au rămas definitiv în gropile comune:
 Ion VINTILĂ, Vasile TĂRCUTĂ, Ion NICHITAC, Toader TĂRCUŢĂ, Dumitru NUCĂ, Ilie COVALIUC, Ion GRAUR, Ion CARASTOIAN, Gheorghe BUTUC, Dumitru CARASTOIAN, Nistor PINTILIE, Vasile COSTANDACHE, Vasile PORNEALĂ, Dumitru CRIVĂŢ, Tănase CARASTOIAN,..până la al 45-lea.
RĂSCOALA DIN COMUNA ISACCEA.-Jud. TULCEA
 Ţăranii s-au adunat pe 16 ianuarie 1958 în faţa sfatului popular, cerând desfiinţarea colectivului şi restituirea cererilor luate cu forţa. Miliţia a căutat să-i împrăştie şi atunci ţăranii au răsturnat maşina miliţiei. S-au cerut ajutoare de la Galaţi şi s-au făcut arestări şi schingiuiri. În procesul care s-a înscenat, s-au pronunţat pedepse foarte mari, între 8 ani şi 25 ani muncă silnică.
RĂSCOALA DIN COMUNA HANGULEŞTI, jud.GALAŢI
 Aşezată la cotul Carpaţilor, în lunca dintre râurile Putna şi Râmnicul Sărat, comuna Hânguleşti a cunoscut pe 18 ianuarie 1958 o revoltă ţărănească.
 In dimineaţa acelei zile, au fost convocaţi la o şedinţă ţinută la şcoală, unde au venit activişti ai Comitetului Central PMR să le vorbească despre importanţa gospodăriilor colective şi despre avantajele pe care le au membrii.
 Atât le-a trebuit ţăranilor. Au început să strige: "Jos lanţurile, Jos colectivul, Vrem libertate , Vrem cererile şi pământul înapoi de la colectiv..." Autorităţile au fost nevoite să le restituie cererile pe care unii dintre ţărani le-au distrus.
 S-a dat alarma şi au sosit forţele securităţii care au trecut la represalii şi arestări. Cei arestaţi au ajuns legaţi la securitatea din Galaţi şi puşi să iscălească că au organizat această rebeliune; li s-a înscenat un proces, care a fost judecat de Trib. mil. Constanţa, având preşedinte pe căp. Dima Nistor şi procuror pe căp. Armaş Jerome, care au pronunţat Sent.162/27-03-1958, condamnând:
 Bârlă I. Ivancea, născut 18-06-1929 în com. Hângulesti, ţăran cu 2 copii, a fost condamnat la 8 ani.
 Marin Gh. Vasile, născut 14-10-1900 la Păuneşti-Focşani, cojocar cu un copil, fără avere, a fost condamnat la 8 ani închisoare.
 Balcan Apostol,n.8-06-1911 la Hângulesti, ţăran cu 5 clase primare, a fost condamnat la 8 ani.
 Stoica M.Vasile, n. în 1927 în com. Vulturineşti, tată a 2 copii, neştiutor de carte, cu 1 pogon de pământ arabil, a fost condamnat la 5 ani.
 Toţi condamnaţii nu şi-au recunoscut declaraţiile date sub bătaie la securitatea din Galaţi.
RĂSCOALA DIN COMUNA LUCAVITA-TULCEA
 În comuna Luncaviţa aşezată pe malul Dunării, aproape de Isaccea, în judeţul Tulcea, ţăranii au luat Sfatul popular cu asalt în ziua de 28 ianuarie 1958, cerând să li se restituie cererile de înscriere în colectiv, pe care le-au dat forţat şi să le restituie pământurile furate.
A fost adusă securitatea care i-a terorizat. A fost arestat ţăranul Băbuşcă St.Gheorghe, năs.21-ll-1900, dus la securitatea Galaţi, bătut şi i s-a înscenat un proces condamnându-l 10 ani ca "instigator" prin Sent.112/1958 a Trib. Constanţa.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0028]
Sursa:universulromanesc.com

Sfaturi pentru drumetii *Mica trusa de medicamente

O mica trusa de medicamente pentru drumetii montane nu trebuie sa lipseasca nici unui turist.Ce trebuie sa contina ?...
Aspirina + Vitamina C (legate de Midocalm sunt decontractante), Algocalmin, Saprosan, Biseptol, comprese sterile, fasa elastica, leucoplast antiseptic, alaturate Bioxiteracorului si Ferogenului Vitamina C este un energizant foarte bun si reduce consumul de apa,inlaturand momentan setea
Sursa:http://www.infotravelromania.ro/munte.html

Mijloacele prin care Basescu guverneaza si acum Romania

PRELUAT:http://www.romanialeaks.org/2013/04/mijloacele-prin-care-basescu-guverneaza.html#more

Articolul a fost postata in data de 10 aprilie 2013


Mijloacele prin care Băsescu guvernează şi acum România


Analiză: O realitate greu de contestat-
Traian Băsescu este cel care de fapt guvernează şi acum România
CCR a dat în mai puţin de un an de zile 14 decizii favorabile pentru Traian Băsescu;
Rapiditate extraordinară în soluţionarea dosarelor de la referendum;
Mizele preşedintelui: o Constituţie şi o regionalizare care să-i convină.
Declaraţii din 2012 valabile şi în 2013

Pe 21 august 2012, premierul Ponta declara: „S-a dovedit că nu suntem la putere, ci doar la guvernare”, iar pe 12 septembrie 2012, Crin Antonescu spunea: „Puterea nu aparţine nici Parlamentului, nici Guvernului, ci altor instituţii care ar trebui să fie aparte de jocul politic, fac trimitere la Parchetul General şi DNA”. Dacă ne uităm se se întâmplă pe scena politică - desemnarea Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA, reluarea „temelor” „Roşia Montana”, „gazele de şist” etc. promovate de Traian Băsescu şi PDL în perioada 2010-2012, dar şi alte evenimente -, se poate spune că ambele declaraţii date anul trecut de co-preşedinţii USL sunt şi acum valabile. Mai valabile ca oricând.
„Ministerele” conduse de Traian Băsescu
Într-adevăr, şi la ora actuală, Traian Băsescu este cel care se află la „butoane”. El controlează - nu o spunem pentru prima dată - instituţii de forţă prin care decide practic actul de guvernare în puncte esenţiale. Instituţiile respective se cunosc care sunt: Curtea Constituţională, DNA, Parchetul General, ANI, CSM şi serviciile secrete. Pe lângă acestea, Traian Băsescu mai are şi aliatul extern, organismele Comisiei Europene (cele care în vara anului 2012 au jucat rolul tancurilor sovietice din august ’44) şi beneficiază şi de un aparat de propagandă foarte bine pus la punct. Nu în ultimul rând, Traian Băsescu mai beneficiază şi de prerogative constituţionale care îi permit drept de veto în anumite situaţii.
Cum guvernează Traian Băsescu
Traian Băsescu poate bloca orice demers legislativ care nu îi convine sau care nu convine aliaţilor săi politici. Într-o primă fază, blocarea este una legală: are atribuţia de a trimite (o singură dată) la reexaminare orice lege votată de Parlament. Arma cea mai teribilă în procesul de blocare şi de modificare a legilor care nu-i convind este însă Curtea Constituţională. Bazându-se pe judecătorii care îi sunt favorabili (Traian Băsescu va avea „majoritate” la CCR şi după ce nu va mai fi preşedinte, concret până în iunie 2016), dar şi pe unele prevederi interpretabile ale Constituţiei, Traian Băsescu va putea (şi a făcut-o) modifica orice lege sau hotărâre parlamentară care nu îi este pe plac. Nu de puţine ori, judecătorii săi din CCR au dat (de regulă la sesizările PDL) decizii de neconstituţionalitate în situaţii în care Legea fundamentală nu era încălcată şi au fost şi cazuri în care aceiaşi judecători chiar au adăugat la lege sau la Constituţie.
Prin DNA şi Parchetul General, Traian Băsescu ţine sub control adversarii politici. Indizerabilii se pot trezi oricând cu un dosar penal, de multe ori fabricat – cazul deputatului Ion Stan este unul mai mult decât elocvent. ANI are misiunea de a rări parlamentarii din tabăra adversă. De asemenea, DNA şi Parchetul General mai au şi rolul de a bloca sesizările privind faptele penale ale exponenţilor fostei puteri, iar CSM, cea de a pune căluş magistraţilor cu accente de independenţă, dar nu numai atât. Cât despre propagandă, nu mai are rost să vorbim, exemple avem zilnic, cu menţiunea că noul pivot în domeniu este România TV.
Viitoarele mize ale preşedintelui
În perioada care urmează, trei sunt mizele imediate de mare interes pentru Traian Băsescu: revizuirea Constituţiei, regionalizarea (la pachet cu revizuirea Constituţiei) şi legile siguranţei naţionale. Se pune următoarea întrebare: de ce mai este interesat Traian Băsescu să-şi impună propria voinţă în cele trei cazuri, din moment ce se află pe final de mandat? Răspunsul este simplu: Traian Băsescu nu are de gând să se retragă din politică; cu o Constituţie şi cu legi care îi convin, el îşi construieşte viitoarea carieră politică post-prezidenţială.
Vă prezentăm în continuare o sinteză a modului în care Traian Băsescu a utilizat prerogativele sale şi cum a beneficiat de serviciile CCR, DNA şi Parchetul General (doar) pe perioada 2012-2013. Despre serviciile obţinute prin intermediul ANI, CSM şi al aliatului extern, într-un articol viitor (despre cum l-au sprijin „serviciile” s-a relatat pe larg în ultimele luni – n.a.).
Acţiuni directe ale preşedintelui Băsescu
1. Cerere de reexaminare asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (Lege USL)
2. Cerere de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Lege modificată de USL)
3. Cerere de reexaminare asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (Lege USL)
4. Cerere de reexaminare a Legii privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (Lege modificată de USL)
5. Cerere de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor (Lege USL)
6. Decizia de respingere a propunerilor pentru numirea în funcţie de procuror general al PÎCCJ şi de procuror-şef al DNA
7. Cerere de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Ordonanței de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la Articolul III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente (Lege USL)
8. Cerere de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor (Lege modificată de USL)
9. Cerere de reexaminare asupra asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii (Gafă a PDL în defavoarea ONG-urilor loialiste)
*Notă: Nu sunt trecute alte 3 retrimiteri în care obiecţiile de reexaminare sunt corecte.
Decizii, hotărâri şi acţiuni ale Curţii Constituţionale în favoarea lui Traian Băsescu sau PDL
1. Decizia nr. 682 din data de 27.06.2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali
(Decizie prin care se respinge sistemul uninominal pur – Decizie fără suport de natură constituţională + grav abuz de drept prin adăugarea la Constituţie, în dispozitiv, a obligativităţii respectării rezultatului unui referndum consultativ + alt grav abuz de drept prin încălcarea propriei jurisprudenţe)
2. Decizia nr. 683 din data de 27.06.2012 asupra conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.
(Decizie prin care i s-a dat dreptul lui Traian Băsescu de a participa la reuniunile CE – Decizie partizană)
3. Decizia nr. 727 din data de 09.07.2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea alin.(1) al art.27 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
(Decizie prin care s-a anulat dreptul Parlamentului de a abroga prin lege organică atribuţii ale CCR votate tot de Parlament – Decizie pro domo – abuz de drept)
4. Decizia nr. 731 din data de 10.07.2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art.10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
(Decizie prin care se ADAUGĂ la lege; în mod normal CCR ar fi trebuit să respingă sesizarea PDL deoarece în lege exista art. 5, nemodificat, şi care stabilea pragul de participare la referendum – abuz de drept)
5. Decizia nr. 736 din data de 24.07.2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct.2 din Legea pentru modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
(Decizie luată fără suport constituţional – decizie eronată)
6. Decizia nr. 738 din data de 19.09.2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2012 pentru modificarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
(Decizie prin care s-a anulat dreptul Parlamentului de a abroga prin lege organică atribuţii ale CCR votate tot de Parlament – Decizie pro domo – abuz de drept)
7. Decizia nr. 784 din data de 26.09.2012 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 lit.e), art.3, art.18 şi art.19 din Legea privind cooperarea între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene
(Decizie fără suport constituţional - Decizie partizană în favoarea lui Traian Băsescu)
8. Decizia nr. 972 din data de 21.11.2012 referitoare la sesizarea formulată de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte
(Decizie fără suport constituţional – Decizie partizană în favoarea ANI – cazul Mircea Diaconu)
9. Decizia nr. 81 din data de 27.02.2013 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art.I pct.3 (referitoare la modificarea art.7) şi ale art.I pct.14 (referitoare la introducerea art.191) din lege
(Decizie fără suport constituţional)
10. Decizia nr. (nu s-a publicat motivarea în Monitorul Oficial) asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art.I pct.3 (referitoare la modificarea art.7) şi ale art.I pct.14 (referitoare la introducerea art.191) din lege
(Decizie fără suport constituţional)
11. Hotărârea nr. 3 din data de 02.08.2012 asupra contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu
(Hotărâre fără precedent în jurisprudenţa CCR – foarte grav abuz de drept prin modificarea radicală, fără cvorum şi ulterioară a unui document CCR prin care s-a influenţat decisiv rezultatul referendumului, prin adăugirea la lege şi ignorarea unei hotărâri definitive şi obligatorii a BEC)
12. Decizie nr. din 04.04 2013 (nepublicată încă în Monitorul Oficial) privind neconstituţionalitatea revocării unor judecători din CSM
(Decizie favorabilă judecătorilor pro Băsescu revocaţi din CSM)
13-14. Sesizările/reclamaţiile conţinând dezinformări uriaşe trimise în 3 iulie, respectiv 4 august 2012 organismelor europene, în urma cărora oficialii europeni au adoptat poziţii negative la adresa guvernării şi la adresa României, inclusive în Raportul de ţară.
DNA – acţiuni referitoare la actuala putere
28 iunie 2012: trimitere în judecată deputat PNL Relu Fenechiu
16 iulie 2012: extindere cercetări eurodeputat ex PSD Adrian Severin
14 august 2012: începere urmărire penală generală dosar referendum
16 august 2012: urmărire penală deputat PNL Teodor Atanasiu (referendum)
6 septembrie 2012: urmărire penală Liviu Dragnea (referendum)
9 octombrie 2012: urmărire penală 67 persoane dosar referendum
22 noiembrie 2012: urmărire penală deputat PSD Ion Stan (referendum)
19 februarie 2013: urmărire penală secretar de stat PSD Valentin Preda
27 februarie 2013: trimitere în judecată Ion Stan
DNA – acţiuni referitoare la actuala opoziţie
17 iulie 2012: urmărire penală Sorin Blejnar
11 noiembrie 2012: reţinere deputat PDL Sorin Trăşculescu (pion minor în angrenajul PDL)
august 2012 – martie 2012: 21 de dosare cu sesizări oficiale privind presupuse fapte penale şi modul de gestioanare al fondurilor de către oficiali ai fostelor guverne PDL –toate aflate în nelucrare
Parchetul General
3 august 2012: preluare liste electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă
8 august 2012: urmărire penală chestor Căbulea – pentru remitere documente la CCR
9 august 2012: urmărire penală org. PSD Constanţa + Radu Mazăre (referendum)
10 august 2012: urmărire penală ministru Victor Paul Dobre - pentru remitere documente la CCR privind infirmarea numărului de alegători
16 august – 23 noiembrie 2012: dosare referendum: Mehedinţi, Bolentin, Olt, Constanţa
5 noiembrie – 5 decembrie 2012: trimitere în judecată dosare referendum Mehedinţi şi Cluj
4 martie 2013: trimitere în judecată dosar referendum Mehedinţi
26 martie 2013: trimitere în judecată dosar referendum Constanţa
5 aprilie 2013: trimitere în judecată dosar referendum Bolentin
(Este de notat rapiditatea cu care au fost finalizate dosarele de la referendum, toate cu trimitere în judecată)

Sursa:WikiLeaks Romania

Sfaturi pentru drumetii *Necesarul de alimente

Una dintre problemele esentiale este necesarul alimentar.Chiar si alpinistii cu experienta au probleme cand trebuie sa faca bagajul de alimente ,necesar pentru o perioada de 6 - 10 zile sau chiar mai mult.
"De multe ori vezi ca unul cara si se scalda in sudoare proprie,carand o sumedenie de paini care dupa scurt timp se usuca si trebuiesc sparte cu pioletul,iar altul cara inutil un sac de cartofi ,legume si fructe,crezand ca poate trai numai din acestea.
Altii cred ca numai cu cateva conserve de carne si sardine,poate trai deoarece contin calorii si sunt alimente scumpe.Iar cand bagajul este gata,constata ca ar fi bine ca totul sa fie carat de un asin,iar dupa un timp constata ca a carat multe lucruri inutile,lipsindu-i unele care ar fi fost folositoare."
Deci in functie de traseu,durata,anotimp,varsta drumetului,calculati necesarul si evitati:condimentele,excitantele si ALCOOLUL.
Stiti care este impartirea optima a greutatii la impachetarea ranitei pentru ture lungi,fara o oboseala prematura?..
Jos vom pune lucrurile usoare( sac de dormit,salteaua izolatoare),apoi vin lucrurile cu greutatea medie,iar in dreptul omoplatilor se vor pune cele mai grele.Deasupra si de alungul exteriorului vom pune iar lucrurile usoare!
Sa-mi arati ranita ta si eu iti voi spune,cine esti si cum mergi!
Sursa:Viata Muntilor",anul IV,nr.1(12),octombrie 1994 -p.8 de Walter Gutt (vicepresedinte A.G.M.R. - Asociatia Ghizilor Montani din Romania ).
Sursa de unde a fost preluat textul:http://www.infotravelromania.ro/munte.html

Fostul sef al CIA ,responsabil de rapirea jurnalistului Ovidiu Ohanesian?

PRELUAT:http://www.romanialeaks.org/2013/04/fostul-sef-al-cia-responsabil-de.html#more


Fostul şef al CIA, responsabil de răpirea jurnalistului Ovidiu Ohanesian?

Comentariul apartine dlui colonel (rez.) Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre „jocurile murdare” ale CIA.
„După 15 luni de investigaţii, jurnaliştii de la The Guardian şi BBC-secţia arabă au realizat un reportaj de 51 de minute în care au adus dovezi serioase că pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul “murdar”, aparţinând forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA, pentru constituirea şi dirijarea unor unități paramilitare irakiene, în misiuni de comando, soldate cu asasinate şi răpiri.
Totodată, aceşti specialişti în acţiuni neconvenţionale, pe care le-au experimentat în Vietnam şi în ţări din America Centrală, au condus cele mai oribile acțiuni de tortură din timpul ocupației americane, prin crearea unei vaste reţele secrete de centre de detenţie în Irakю
(Vezi: http://www.guardian.co.uk/world/2013/mar/06/pentagon-iraqi-torture-centres-link )
Ancheta jurnalistică a avut ca punct de plecare dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute site-ului WikiLeaks, rapoartele declasificate arătând în detaliu sute de incidente, în care patrulele mobile, compuse din soldați americani, descopereau cadavre de irakieni torturaţi în centrele de detenție clandestine ale comandourilor paramilitare din Irak. Alteori rapoartele relatau descinderi ale comandourilor paramilitare irakiene în localităţi, urmate de capturarea sau executarea sumară a sunniţilor. Toate rapoartele se încheiau prin primirea de la eşalonul superior, a misteriosului cod "Fargo 242" şi rechemarea de urgenţă a patrulelor la bază.
După absolvirea şcolii militare de ofiţeri, David Petraeus a activat în cadrul forţelor pentru operaţiuni speciale a SUA. A comandat brigada 1 din divizia 82 Paraşutişti, divizia 101 Aeropurtată (pe timpul invaziei din Irak) şi a fost şeful de stat major al Corpului XVIII Armată (operaţiuni speciale). Era cunoscut drept un expert în lupta contra insurgenţilor, pe timpul cât a comandat centrul de arme întrunite de la Fort Leavenworth (statul Kansas), iniţiind conceperea Field Manual 3–24, Counterinsurgency. În perioada 2004-2008, cu întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 până în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forțat să demisioneze, din cauza unui aparent scandal sexual.
Începând din 2004, generalul locotenent David Petraeus a fost primul comandant al Forţei multinaţionale care a asigurat tranziţia Irakului, după ocuparea acestuia de către armata SUA. Acestei forţe i-a revenit misiunea de a selecţiona, antrena, echipa şi instrui noua armată, poliţie şi securitate irakiană, alocându-se în acest scop 11 miliarde USD. Odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forțelor speciale americane), în calitate de consultant civil, să organizeze acțiunile de culegere de informații de la insurgenții sunniţi, de către securitatea irakiană.
Steel era secondat de colonelul r. James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale, ei nesubordonându-se nimănui în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american “Stele şi Dungi” drept “ochii şi urechile” lui Petraeus din Irak. Un purtător de cuvânt al generalului Petraeus, a declarat pentru investigația BBC şi Guardian că a acesta a beneficiat enorm de pe urma procedeelor de tortură a deținuților, utilizate de forțelor irakiene, transmiţând informația mai departe lanțului ierarhic militar al SUA, ambasadorului american la Bagdad și liderilor irakieni relevanți. Petraeus știa ce se petrece la interogări și îi știau pe prizonieri. Chiar şi detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informații clasificate, care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată, a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak.
Reportajul realizat de The Guardian şi BBC-secţia arabă cuprinde mărturia generalului irakian Muntahder al-Samari, care a lucrat cu Steele și Coffman un an, când comandourile create de ei, numite "brigăzile Lupilor" erau instalate. El spune că cei doi lucrau împreună şi că nu i-a văzut niciodată separați în cele 40-50 de acţiuni în care au intrat în centrele de detenție clandestine. Fiecare centru de detenţie avea un centru de interogare, încadrat cu un ofițer de informaţii şi opt interogatori. Apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atârnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. Al-Samari relatează cum un băiat în vârstă de 14 ani a fost legat cu picioarele deasupra capului, de unul dintre stâlpii unei foste librării, care servea drept centru de interogare. Corpul său era în întregime vânăt din cauza bătăilor cu cablu pe care le-a primit.
Fotograful Gilles Perres s-a întâlnit cu Steele atunci când lucra pentru New York Times, și a fost primit în unul dintre centrele de comandă situat în aceeaşi librărie. L-a intervievat pe Steele într-o cameră a librăriei și îşi aminteşte că era sânge peste tot. Reporterul Peter Maas care lucra la material împreună cu Perres, a explicat că în timp ce interviul se desfășura, se auzeau ţipete teribile de durere şi teroare.The Guardian scrie că procedurile de tortură ale "brigăzilor Lupilor" au intrat în conștiința opiniei publice din Irak, întrucât erau filmate și prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Petraeus personal a sunat și a cerut încetarea difuzării la TV a imaginilor cu oamenii torturaţi.
Generalul irakian Muntahder al-Samari nu exclude posibilitatea ca unele din celebrele răpiri de cetăţeni străini, aparţinînd statelor care au susţinut invazia americană în Irak (precum cea a jurnaliştilor români, a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofițer de informații de la Pentagon, Roy Hallums), intens mediatizate, să fi fost instrumentate de Steele, cu scopul penetrării reţelelor de răpitori veritabili, aparţinând insurgenţilor. În această situaţie, cu excepţia lui Ovidiu Ohanesian, toţi cei răpiţi lucrau pentru serviciile de informaţii din ţările lor, ştiau că participă la o înscenare, consumată în centrele de interogare clandestină, care erau perfect securizate de forţele pentru operaţiuni speciale americane subordonate generalului Petraeus.
Reamintesc faptul că pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul România liberă), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi 3 zile într-o locaţie din Bagdad, ei au fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, în mod misterios, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete filmate de răpitori cu ostaticii, în care cereau retragerea militarilor români din Irak. Operaţiunea de eliberare a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak, fiind secretizate pentru următorii 50 de ani”.
---------
"Brigăzile Lupilor" semănau ca 2 picături de apă cu organizațiile "Lupii gri" și "Ergenekon" create în Turcia, pe timpul Războiului Rece, de forţele pentru operaţiuni speciale americane, în colaborare cu CIA. Ele constituiau elemente ale reţelei de organizații paramilitare Gladio de la granița cu URSS, fiind instruite inițial de foşti ofițeri ai Wehrmachtului nazist, deveniţi după război ofiţeri CIA. Cu mult înainte ca Petraeus și Steele să părăsească Irakul, în septembrie 2005, Jabr al-Solagh, şeful "brigăzilor Lupilor", a fost numit ministru de Interne. În mandatul lui Solagh, care a fost strâns asociat cu violenţele miliţiei Badr constituite din şiiţi, dovezile cu privire la tortură și asasinate ale "Brigăzilor Lupilor" s-au înmulțit.
În august 2007, cotidianul The Washington Post, preluând rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite. Impactul pe termen lung al finanţării şi înarmării acestor forţe de "democratizare" şi "pacificare" a Irakului, de către trioul Petraeus, Steele și Coffman, a fost acela al declanşării unei forțe care nu se supunea niciunei legi şi care a terorizat comunitatea sunnită, producând sute de mii de morți. Rezultatul fiind acela că la apogeului conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, 3.000 de cadavre erau “adunate” de pe străzile din Irak în fiecare lună.
James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam. Pe finalul acestuia, a participat alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de stat al Apărării în perioada 2001-2005) la programul clandestin Phoenix. Potrivit istoricului Douglas Valentine, programul Phoenix a fost conceput, coordonat de CIA şi executat de Comandamentul pentru operaţiuni speciale al armatei SUA (USSOCOM), ajutat de subunităţi ale forţelor pentru operaţiuni speciale din armata Australiei (AATTV) şi ale serviciul de informaţii al Vietnamului de Sud, pe timpul războiului din Vietnam.
Teoretic, programul era destinat identificării şi "neutralizării" (prin infiltrări, capturare, terorism, tortură şi asasinate) infrastructurii de conducere a Frontului de Eliberare Naţională, mai cunoscut ca Viet Cong. Practic, ţintele USSOCOM au fost copii, femeile, bătrânii, adică membrii familiilor luptătorilor Viet Cong. Neutralizarea avea la bază o lege specială ( Directiva MACV 381-41/ 1967) emisă în secret de preşedintele SUA, care permitea arestarea şi execuţia vietnamezilor, fără să fie nevoie de nici o probă şi de nici un proces. Acest aşa-zis contra-terorism inventat de CIA, denumit codificat Phoenix, nu avea nici un corespondent în strategia militară, el legitimând de fapt utilizarea procedeelor neconvenţionale de către nişte dezaxaţi, pentru a comite crime împotriva umanităţii. În perioada 1965-1972 programul Phoenix a "neutralizat" prin asasinare, pe loc, 26.369 de vietnamezi, restul până la 81.740 decedând în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare), ca urmare a torturii. Reţeaua PRU era subordonată direct lui Peer DeSilva, şeful CIA de la Saigon şi fiecare centru de interogare era condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam.
În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, specializaţi în contra insurgenţă (US MilGroup), care a fost detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Rapoartele întocmite ulterior de ONU în Nicaragua şi Salvador, relatau cum colonelul Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină a contra insurgenţei din Vietnam, prin care, la lupta de eliberare naţională, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionând sub comanda sa, răspundeau prin acte clasice de terorism. Potrivit acestor rapoarte, Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susținător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele.

În 1996 o investigaţie a jurnalistului Robert Parry, reporter al Associated Press,Newsweek şi PBS TV, reproducea una din declaraţiile date FBI-lui de salvadorianul Luis Posada Carriles, care dezvăluia detalii halucinante ale vastei operaţiuni de trafic de arme şi de droguri, coordonată de colonelul Steele, ca intermediar al locotenent colonelului Oliver North, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Ronald Reagan. Subiectul scandalului Iran-Contras, vizând transporturile de arme, derulate de la baza de operare a CIA, de pe aeroportul Ostend din Belgia, l-am tratat pe larg într-un material anterior.
(Vezi: Ţigareta 2, model NATO 2013)
Pentru apărarea teritoriului propriu, România mai dispune acum de 20-25 de MIG-21 fabricate în 1971 (cu resursa expirată) şi de instalaţii de rachete AA sovietice, din generaţia întâi, fabricate în 1960. La baza aeriană americană Davis-Monthan din Tucson (statul Arizona) pe o suprafaţă de 11 km pătraţi, sunt aliniate în perfectă stare de conservare 4.400 de aeronave şi sisteme de rachete AA, gata pentru a fi folosite, într-un nou război (http://en.wikipedia.org/wiki/309th_Aerospace_Maintenance_and_Regeneration_Group). Între acestea figurează avioane moderne de tip F-16 C/D, F-15 D/E, A-10, F-18, etc. Anual, un număr neprecizat dintre acestea se întorc în serviciul activ al diferitelor statele partenere ale SUA (Pakistan, Grecia, Turcia, Australia, etc.), întotdeauna altele decât România.
Potrivit unor telegrame ale ambasadei SUA la Bucureşti, publicate de WikiLeaks, la 21 iulie 2005 preşedintele Traian Băsescu l-a informat pe ambasadorul Richard Jones, consilier al Secretarului şi Coordonatorului Politicii pentru Irak, că ţara sa era dispusă să şteargă 80% din datoria istorică de 2,6 miliarde USD, pe care trebuia să o primească de la Irak. Totodată, Băsescu solicita un sprijin suplimentar din partea guvernului SUA pentru reforma în domeniul apărării, care putea permite României să-şi dezvolte contribuţia în Irak. Traian Băsescu n-a avut nici o apăsare privind necesitatea înzestrării armatei române, el fiind preocupat doar de satisfacerea pretenţiilor de dominaţie mondială ale SUA.
Aşa se explică faptul că în 2003, România a înfiinţat la Târgu Mureş primul batalion de forţe pentru operaţii speciale (FOS). O parte din membrii acestui batalion au urmat cursuri de specialitate (US Army Special Forces) la Fort Bragg, restul fiind antrenaţi de instructori din Forţele speciale ale SUA, Israel şi Anglia, detaşaţi timp de 6 luni în România. În aprilie 2006, primul contingent românesc FOS şi-a început misiunea în Afganistan, în cadrul operaţiei „Enduring Freedom”, al forţelor de coaliţie conduse de SUA (ISAF), desfăşurând misiuni de luptă în zone considerate din cele mai periculoase din Afganistan. Din anul 2011, România dispune de Brigada 6 de Operaţii Speciale, compusă din batalionul 610 Operaţii Speciale - Tg. Mureş, batalionul 620 Operaţii Speciale-Buzău, batalionul 630 Paraşutişti - Bacău şi batalionul 640 Logistic.
Despre implicarea specialiştilor, instruiţi de forţele pentru operaţiuni speciale ale SUA, în răsturnarea de la putere a preşedintelui Slobodan Miloşevici din 2000, în „Revoluţia trandafirilor" din Georgia din 2003, în cea „Portocalie" din Ucraina din 2004, în cea a „Lalelelor" din Kârgâzstan din 2005 și în cea din R. Moldova din 2009, precum şi despre modul în care America Latina a fost devastată de grupurile paramilitare, specializate în acte de terorism, la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale americane de la Fort Benning (statul Georgia), am relatat pe larg în finalul unui material anterior.
Sursa:WikiLeaks Romania

Cabana Obarsia Lotrului-Valea Lotrului-Saua Huluzul-Pasul Groapa Seaca-Obarsia Lotrului *muntii Parang

25. Cabana Obirsia Lotrului - valea Lotrului - saua Huluzul - pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului 

Marcaj: Cabana Obirsia Lotrului - ramificatia Huluzul (cruce rosie); saua Huluzul - pasul Groapa Seaca (banda albastra); pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului (nemarcat)                    

Timp: 5 -5½ ore.                                          

Traseu accesibil si iarna.


Traseul in circuit permite vizitarea unei portiuni din creasta de legatura Paring - Sureanu (vezi si traseele 24 si 26). De la Obirsia Lotrului pornim spre sud pe soseaua care strabate lunca pitoreasca a Lotrului. Dupa 1,3 km trecem peste canalul ce aduce in Lotru apele Jietului si sosim la bifurcatia Groapa Seaca - Lotru. Lasam in dreapta DN 7 A si urmam soseaua din stinga. Tre-cem pe linga cabana I.F. Groapa Seaca si mentinem directia pe sosea prin Luncile lui Rusalin. La 4 km de Obirsia Lotrului, dupa un loc mlastinos si portiuni de padure, ajungem la o noua bifurcatie. DN 67 C se desprinde la stinga si trece peste Lotru (traseelc 21, 27, 29), iar drumul forestier Gauri mentine ve-chea directie si strabate padurea pe valea Lotrului in sus. Dupa 1 km ajungem intr-o poiana mare, la firul piriiasului Spinzurata. Pe stinga, mai jos de drum, se afla cabana I.F. Gauri (1410 m alt). Timp: 1¼ ora.
Dupa un popas urcam serpentina pe drumul forestier si sosim intr-o ramificatie (1440 m alt), Drumul forestier Gauri (traseele 27, 28), marcat cu crucea rosie, merge inainte. La dreapta si in urcus accentuat se desprinde un drum de tractor, nemarcat (traseele 25, 26). Intram pe drumul de tractor. Urcusul se desfasoara pe liziera molidisului, avind pe dreapta poiana Spinzurata. La circa 1570 m alt. reintram in padure, urcam pe linga piriias si intr-un luminis trecem peste firul de apa care iese din lacul Spinzurata (1610 m alt.). Drumul de tractor coteste la stinga, urca continuu si se apropie de firul piriului Huluzul. Traversam piriul si dupa un alt urcus iesim intr-o poiana larga. Drumul de tractor se pierde pe netezisul poienii, in locul numit La Pichet. Noi continuam urcusul spre vest pe o poteca larga; dupa un mic prag ierbos patrundem intr-un tinut carstic. Poteca se strecoara peste dimburi inierbate si prin mici caldari, ajungind in vecinatatea stinei Huluzul (1740 m alt). In dreapta (nord) se deschide o caldare pe fundul careia se insira doua lacuri, mai bine zis resturi ale unui lac mai mare, al carui contur se vede inca in caldarusa. In stinga potecii, ascuns intr-o dolina, se gaseste Lacul Fara Fund. Reluam urcusul pe poteca, pe linga izvor, si urcam pe panta inierbata pina pe platoul ondulat al seii Huluzul (sau Ciobanul - 1825 m alt). Timp 2¾ -3¼ ore.
Inainte de sa, intr-o groapa, se afla doua mici lacuri de nivatie, iar mai spre nord un alt lac mai mare. In sa sintem la ramificotia traseelor 25 si 26. Spre est se insira culmile ondulate ale Carbunelui si Stefanului; spre vest se intind piscurile Mijei, Sliveiului si Gheresului. Traseul continua pe creasta principala, spre nord. Poteca trece pe muchie (urca pe creasta Huluzului), apoi, dintr-un platou intins sub vf. Ciobanul Mare (1944 m alt.), se abote printre ienuperi, pe flancul vestic, numit de localnici Ciobanul Nemtesc. Dupa o lunga traversare pe sub vf. Ciobanul Mare, iesim pe platoul golas, intins spre saua Coricia. Poteca este clara si urmareste cumpana apelor, apoi se abate scurta vreme pe flancul estic. Revine pe culme pe vf. Coricia (stina la marginea padurii). Poteca se pierde in poiana Coricia, dar se poate regasi in marginea povirnisului, catre stinga fata de bordeiul stinei. Urmeaza o coborire iute pe cumpana principala, spre nord, pina in pasul Groapa Seaca, la 1598 m alt. (pe borna este mentionata al-titudinea de 1575 m). Timp: 4- 4½ ore. De aici vom urmari spre Obarsia Lotrului partea finala a traseului 24 (55 -60 minute).
Sursa:scrigroup.com

Rabufnirea nemultumirilor a cuprins tara #4

Răbufnirea nemulţumirilor a cuprins Ţara
de Cicerone Ionitoiu
#4


In toamna anului 1956, în fruntea coloanei de nemulţumiţi, s-au înscris studenţii. Lupta lor hotărâtă pentru dreptate şi demnitate s-a văzut prezentă şi în toamna anului 1956 când au fost primii ce au sărit, solidarizându-se cu colegii lor unguri care se ridicaseră la Budapesta pentru revendicări ce erau comune tuturor ce erau subjugaţi lagărului socio-comunist. Au fost arestaţi din toate centrele universitare şi după torturi, condamnaţi şi trimişi în lagărele de exterminare din Bălţile Dunării.
 Cel de al doilea eşalon al protestatarilor, adică TĂRANII, au ripostat şi ei imediat, îndemnîndu-se să nu mai dea cotele obligatori. Şi au facut-o şi cu glas tare şi alţii prin manifeste ticluite pe limba lor şi aruncate în curţile celor ce le luaseră pământul, vitele şi le măturase pătulul, anunţându-i că ziua judecăţii se apropie şi va fi o judecată dreapta. Exemplul cel mai semnificativ este al unui tânăr de 24 ani din com. Movileni, jud. Galaţi, care prin puţine cuvinte, dar cu hotărâre, îndemna pe ţăranii din comună să acţioneze cu dârzenie împotriva colectivelor. Depistat de agenţii securităţii şi delatorii din sat i s-au dat 10 ani de muncă forţată în Bălţile Dunării.
 In faţa valului crescând de nemulţumiri, regimul comunist a dat un pas înapoi. Au desfiinţat cotele obligatorii la produsele agricole, vegetale şi lapte, au îmbunătăţit sistemul de colectare al cărnii şi lânii. Pentru a face mai credibila măsura, au trecut şi la desfiinţarea Ministerului Colectărilor pe 19 feb. 1957 după un an şi jumătate de existentă.
 In Maramureş, după cercetările lui Viorel Rusu de la Baia Mare, s-a constatat că, după ce în 1954 nu s-a constituit nici o gospodărie colectiva în regiune, iar în 1955 doar două , pe 6 iulie 1956 un număr de 200 de ţărani din com. Căpleni, raion Carei, au intrat în perimetrul comasat al G.A.C.din comună, având asupra lor coase, securi, furci, pentru a secera grâul existent acolo, pe motiv că a fost însămânţat de ei, iar autorităţile n-au avut ce le face.
CAMPANIA DE COLECTIVIZARE DIN 1957
 In primăvara acestui an a început mai devreme în jud. Galaţi. In faţa acestei situaţii, ţăranul UNGUREANU I.Ion din com. Mihai Kogălniceanu , a pornit şi el o contra campanie îndemnând pe ţărani sa nu intre în colectiv, iar când s-a prezentat la el a luat la goana comisia spunându-le că nu mai este mult până la schimbarea regimului. Consăteanul lui, Moldoveanu Gh.Radu le-a spus că nu se înscrie şi a îndemnat şi pe alţii să facă la fel, precizând că după retragerea trupelor ruseşti se va schimba regimul din ţară. Amândoi au fost arestaţi şi condamnaţi, primul 6 ani, celălalt 10 ani.
După 1 iulie 1957 s-a hotărât forţarea ritmului colectivizării, iar în judeţul Galaţi a fost trimis Nicolae Ceausescu, cel care terorizase Dobrogea cu croitorul bulgar N.Vâlcu. Deci un cismar şi un croitor învăţau pe ţărani cum să muncească.
COMUNA SERBEŞTI JUD. VASLUI
Pe 14 sept. 1957, la şcoala din satul Serbeşti, de pe valea râului Vaslui, a avut loc o şedinţă în legătura cu colectivizarea. Ţăranul Presură St.Nicolae de 36 ani, tată a 4 copii, cu gospodărie mică, a vorbit ţăranilor arătând că din tot ce spune partidul nu este nimic adevărat, toate sunt nişte minciuni ca să ducă lumea în eroare, iar cei ce au intrat în colectiv duc o viată de mizerie, neavând cu ce să-si ducă existenta zilnică. Le-a dat exemplul vecinilor lor, din satul Pribeşti care mor de foame. A terminând îndemnând pe ţărani să-şi muncească singuri pământul ca în trecut, când au dus o viaţă liberă şi fericită.

 Tot pentru a înfricoşa pe ţărani, l-au arestat pe Presură Nicolae în 7 octombrie şi pe 29 noiembrie 1957, Tribunalul Iaşi l-a condamnat la 6 ani, prin Sen. nr.572.
COMUNA SCÂNTEIA JUD.IAŞI
 Cu ocazia comasării pământurilor, celor ce nu intrau în colectiv li s-a dat alt loc mai prost în schimb. Chelaru Gh.Fasile, din com. Scânteia-Iasi, în vârsta de 30 ani, tata a 3 copii a protestat în zadar. In noaptea de 12/13 martie 1957 a făcut un manifest ameninţându-i cu moartea şi că bagă furca în ei. A fost arestat pe 12 aug.1957, torturat la securitatea din Iaşi şi condamnat la 3 ani prin Sent.529/31 Oct. 1957 pentru a îngrozi ţăranii din sat.
COMUNA RĂSTOACA- VRANCEA
 "Munca" de constrângere pentru intrarea în colectiv era din ce în ce mai asupritoare. Oamenii fugeau de acasă şi activiştii stăteau pe capul familiilor până ce se înapoiau capii de familie. In comuna Răstoaca, sat sărac aşezat la vărsarea pârâului Milcov în Putna, s-au prezentat activiştii în luna noiembrie, la casa amărâtă a lui Postolache D.Ion. A refuzat să se înscrie şi a îndemnat şi pe alţii să nu se înscrie, sau să se retragă cei ce au făcut-o, fiindcă vor ajunge muritori de foame.
 Tot ca să înspăimânte ţăranii, l-au arestat pe Postolache, l-au dus în chinurile securităţii din Galaţi şi prin Sent.nr.20/15-03-1958 l-au condamnat la 8 ani închisoare. Oamenii au intrat în Sfat şi au distrus cererile de înscriere. Au mai fost condamnaţi şi Marcu Ion, Turcitu, Gălăgiu şi alţii ce au trecut prin lagărele de muncă forţată din Băltile Dunării.
Pentru a preîntâmpina greutăţile în muncă, în această regiune au trimis specialistul, pe Nicolae Ceausescu "generalul" care umbla ca un zănatec prin lunca Siretului. Ţăranii auziseră că la Suraia pusese să se tragă cu tunul ca să înspăimânte pe bieţii ţărani.
COMUNA GANESTI - COVURLUI
 În comuna Gănesti, de pe valea pârâului Horince, aproape de Bereşti, din Jud. Galaţi, "instructorii" comunişti nu numai că au fost primiţi cu refuz dar li s-a spus că dacă se va face colectivizarea la ei în comună, se va întâmpla un al doilea 1907, când ţăranii au murit pentru pământ.
 S-a găsit un "instigator", în ţăranul Ciubotaru P. Ştefan şi pentru că fusese şi sef de cuib legionar l-au arestat, l-au bătut la Galaţi şi înscenându-i un proces a fost condamnat 6 ani prin Sent.nr .66/1958.
Şi noul 1907 s-a întâmplat la ordinul lui Ceausescu peste câteva zile.
APELE SIRETULUI ÎNROŞITE DE SÂNGELE ŢĂRANILOR
 adul Roşca, un sat de 5-600 de fumuri, era aşezat aproape de confluenţa râului Putna cu Siretul, într-o luncă nisipoasă, oamenii având câţiva ari de pământ ca să pună păpuşoi pentru mămăliga copiilor.
 Era între satele cele mai sărace, oamenii îndeletnicindu-se cu împletituri de răchită şi de papură, pe care le făceau în timpul iernii. Vara plecau să-şi desfacă marfa până la Cudalbi, Costache Negri, Pechea ajungând pe la Galaţi. Erau obişnuiţi să facă şi schimb de marfă pe mâncare, pe ce le cădea la îndemână. După ce-si desfăceau marfa, se grăbeau să între şi în bălţi ca sa-si aducă papură şi răchită pentru împletituri în timpul iernii.
 Dar în vara lui 1957 n-au mai apucat să ajungă la destinaţie pentru că pe drum au fost vânaţi de miliţie, schingiuiţi şi li s-a confiscat marfa deoarece nu aveau adeverinţă de la colectiv. Dar la ei nici nu era colectiv şi înscrierea trebuiau s-o facă acum, pe drum, fie la Pechea, fie la Hanul lui Conachi, Vameş sau Iveşti, pe unde-i prindeau şi după ce-i chinuiau. Li se strângeau mâinile în uşă, erau legaţi şi bătuţi la roata căruţii sau înţepaţi cu sula în tot corpul şi pe deasupra, la întoarcere nu aveau voie să povestească despre ce păţiseră.
 Cei întorşi erau îngroziţi şi teama intrase şi în ceilalţi. Se hotărâseră să nu lase pe activişti să intre cu colectivizarea. Raionul Lieşti fierbea din cauza primului secretar Ciocâltău care voia să-şi îndeplinească planul cu orice preţ, mai ales că-l avea pe cap şi pe Ceausescu. I se pusese la dispoziţie şi regimentul din Tecuci în care erau foarte mulţi secui şi ceangăi.
 La Vulturu, comuna de care aparţinea satul Vadu Roşca, oamenii forţaţi, ameninţaţi, au acceptat până la urmă. Cei de la Botârlău, sat aşezat pe apa Putnei, aparţinând de Vulturu, nu s-au lăsat. Au ocupat primăriile şi au ars nu numai cererile de înscriere dar şi ce le picau la îndemână. Armata a deschis focul. S-au produs zeci de arestări printre cei ce nu apucaseră să ia drumul pădurilor din lunca.
 Vadu Rosca urma să fie asaltat de activişti. Pe data de 1 decembrie 1957, din mijlocul sătenilor adunaţi în zisul centru de pe şoseaua naţională 23, Sandu I.Voicu al lui Ciuciubei a strigat celor veniţi să-i lămurească, însoţiţi de miliţie, să plece la casele lor că n-au nevoie de colectiv.
 Oamenii s-au sfătuit că se vor opune înfiinţării colectivului şi nu vor permite autorităţilor de stat sau obşteşti să intre în satul lor. S-au înţeles ca atunci când vor apare străini, să strige "hoţii" şi să se tragă clopotul.
 In noaptea de 1/2 decembrie au făcut de pază în sat. Pe 2-3 decembrie au pus pe fugă şoferii care veniseră să care pietriş din Siret. Maşinile s-au dus la Vulturu, au relatat situaţia şi au venit cu Dumitru A.Dumitru, "deputat" comunal, pe care l-au luat la fugărit. Atunci au trecut la baricadarea satului în noaptea de 2/3 decemb
 In ziua de 3 decembrie a intrat în sat o maşină şi unul de lângă şofer a zis să se facă loc să treacă. Lumea s-a opus. Cetăţeanul a spus că el este partidul şi a scos pistolul şi a tras pe fereastră. Spre maşină s-au repezit Toader Gh.Iordache, Sandu lui Ciuciubei, Mihalcea şi alţii. Toader Iordache a ridicat parul şi a zis: "Ce partid mă. Tu partid, eu partid, înapoi că-ţi crăp capul".
 Aceasta s-a petrecut la Km.231 de pe D.N.23. Maşina a dat înapoi şi a plecat de unde a venit în huiduielile mulţimii. După fugă, a dat ordin ca armata să înconjoare satul nemaiputându-se intra sau ieşi din sat. Şi puntea a fost oprită să mai funcţioneze fiindcă trecerea peste Milcov se făcea pe o punte ce lega satul de drumul Focşani-Galaţi.
 In dimineaţa de 4 decembrie 1957, ţăranii au fost convocaţi la marginea satului, la ora 8 dimineaţa pentru a discuta cu ei, deoarece se renunţă la colectivizare. In acel loc se adunau vitele satului care plecau la păşune şi tot acolo se găsea o cazemată rămasă intactă din timpul războiului.
 După ei au năvălit călăii în casă punându-i cu faţa la perete, şi au luat târâş "corpul delict" în mijlocul şoselei, pentru a dovedi superiorilor înlăturarea obstacolelor şi justificarea muniţiei.
 Incă un salt şi armata a ajuns în dreptul clopotniţei, unde "limba de fier" nu înceta să strige după ajutor. Coloana de maşini s-a oprit în faţa "obstacolului" din foişorul de la intrarea în curtea bisericii. Din vacarmul care se iscase afară, ba "trage mă" sau "nu trage, luaţi-l viu" a prins glas o mitralieră care a ciuruit scândurile clopotniţei, făcând ca treptat, treptat, limba de fier să amuţească şi nu numai ea.
 Ostaşii care au urcat scara de lemn, au coborât într-o pătură cu a 9-a victimă, corpul neînsufleţit al lui Cristea Enuţă, şiroind de sânge.
 Din podeaua de scândură a foişorului continua să se prelingă sânge nevinovat, în timp ce într-un colţ fusese găsit ghemuit un copil de 8 ani, Vasilică a lui Marin Şurub.
 Acest nou "corp delict" era şi el dat jos în pumni şi luat ca trofeu. Numai Dumnezeu l-a ocrotit pe acest copilaş în ploaia de gloanţe ce s-a abătut asupra clopotniţei. Satul fusese cucerit, acoperit de sânge, iar supravieţuitorilor li se arătase binefacerile comunismului, faţa "umană" a mânuitorilor.
 Morţii au fost adunaţi de la strungă într-o casă neterminată de la marginea satului: ARCAN Ion, de 14 ani. CRĂCIUN Dumitru, de 28 de ani. CRĂCIUN Toader, de 49 ani, tată a 8 copii. CRĂCIUN Stroie, de 31 de ani. MARIN Dumitru, de 49 ani. RADU Dana a lui Chilieni, de 28 ani, mamă a 4 copii. DIFOFTE Aurel, de 29 de ani. CRISTEA Enută de 22 ani. MIHAI Marin zis Rosu, de 42 de ani, ciuruit de gloanţe, mort după 15 zile la spital unde a fost dus prea târziu ca să mai poată fi salvat.
 Morţii au fost încărcaţi noaptea şi duşi la morga spitalului din Focşani şi de acolo luaţi de securitate şi îngropaţi în gropi secrete în cele două cimitire din Focşani. Răniţii au fost şi ei adunaţi de pe drum, sau de pe unde se ascunseseră şi duşi într-o altă casă iar de acolo, mai târziu la spital şi apoi în anchetă la securitatea din Galaţi, trecuţi prin alte chinuri mai grele decât gloanţele ce le primiseră.
 Printre răniţi se numărau: CRĂCIUN Domnica, CRISTEA Gheorghe, CRISTEA Maria, CRISTEA Stan zis Mraniţă rănit la mână şi picior, CRISTEA Apostol, DOBRE Marin, rănit la mână, HARALAMBIE Ionel, rănit la picior, POPA Ionel, rănit la mână, TOIA Ionel-Gheorghe, rănit la mână, şi restul până la cifra de 27.
 Joi 4 decembrie, până la miezul nopţii curţile şi casele au fost răscolite şi peste 100 de ţărani au fost mânaţi ca vitele în cele două clase ale şcolii din Vadu Roşca. Loviţi, înjuraţi, au stat cu faţa la perete până a venit "partidul".
Târziu, în noapte a venit Ceausescu însoţit de Ciocâltău şi de o haită de securisti şi procurori.
Cu o voce gângavă, îşi amintesc oamenii, a întrebat dacă este cineva rănit dintre tovarăşii ostaşi şi tot cu aceiaşi voce gângavă a ordonat:
 - Nu plecaţi până nu scoateţi totul de la ei. Să fie aspru pedepsiţi. Se instituie stare de urgenţă aici. Răniţii după ce se vindecă, să fie duşi la anchetă. Să nu scape nimeni nepedepsit. Şi partidul a plecat aşternând jalea în urma lui.
 Peste zece zile satul a stat sub ocupaţie. Pretutindeni erau soldaţi care strigau şi ameninţau într-o limbă ce nu semăna cu a lor sau era stâlcită. Arestările se făceau în permanenţă. Din fiecare casă lipsea cel puţin unul. Vecin la vecin nu puteau merge. Nici doi nu aveau voie să meargă pe drum în timpul zilei. Până la cooperativă erau însoţiţi de un soldat înarmat. In curte, ca să-şi hrănească animalele mergeau mai mult pe brânci. Din când în când se slobozeau focuri de armă ca să-i intimideze pe ţărani.
 La Sultana se pregătea mâncarea pentru anchetatorii care schingiuiau. Oamenii din sat erau obligaţi să aducă ouă şi alte alimente pentru a-şi hrănii călăii. Anchetele şi chinurile cele mai îngrozitoare aveau loc în casa lui Stanică Dumitru, ajuns şef al C.A.P.-ului.
 Unul, Aramă, schingiuitor prin 1948-1950 la Suceava şi Iaşi, ajuns şeful securităţii din Galaţi, îşi adusese pe cei mai fioroşi dintre călăi pentru efectuarea primelor cercetări. Pentru faza următoare, întocmirea dosarelor şi înscenarea procesului, dubele securităţi, zugrăvite pe dinafară cu pâine sau alte produse alimentare, cărau mereu pe nenorociţii din Vadul Rosca la Galaţi şi Brăila.
 O parte dintre cei care au trecut prin sălile de clasă sau prin casa lui Stanică s-au reţinut în amintirea oamenilor care mai aveau curajul să vorbească după 33 de ani de la acel îngrozitor an 1957:
Teodor Gh.Iordache, născut în com. Vulturu pe 1-01-1917, cel care l-a oprit cu paru pe Ceausescu, a fost bătut îngrozitor de securisti încât ajunsese să semneze tot ce-i cereau anchetatorii. A declarat că avea tot felul de arme, chiar şi un tun pe care-l ţinea ascuns în mormântul mamei lui. Din om a ajuns neom. Paralizat ca urmare a chinurilor îndurate. A fost condamnat 7 ani.
 Haralambie Ioniţă, zis Mânzu, tată a 6 copii, a strigat "Jos comunismul şi Jos hoţii". A fost torturat îngrozitor şi condamnat 10 ani.
 Grigore Irina, luată de lângă mama ei care avea 100 de ani şi învinuită - deoarece locuia cu casa alături de biserică -de a fi tras clopotul din prispa ei, cu o sfoară de 70-80 metri. Se vede cât de diabolici în inventarea acuzaţiilor erau, când cel care trăgea fusese ucis chiar în clopotniţă.
 Marinache Tudor zis Grecu, a fost bătut atât de rău că nu se mai putea ţine pe picioare. Sandu I.Voicu, zis Ciuciubei, născut pe 10 aug. 1920 în satu Vadu Rosca, tată a 3 copii, participant alături de ceilalţi săteni la apărarea pământului, refuzând intrarea în colectiv, a fost condamnat la 5 ani prin Sent.nr .11/17-01-1958 Niţu V.Stan, după groaznice schingiuiri a fost condamnat la 6 ani.
Mihalcea Nicolae, zis Albu, participant la pregătirea măsurilor de împotrivire colectivizărilor a trecut prin chinuri şi condamnat la Galaţi.
 Ionascu M.Niţu (tânăr de 17 ani), Sandu Ion zis Arcanu, Crăciun Toader de 45 ani, Crăciun Marin zis Turică (feciorul de 17 ani), Crăciun Toader zis Holban (arestat cu fiul), Crăciun Dumitru de 17 ani, Crăciun Aurel al lui Porcolet(un copilandru), Arcan Dumitru al lui Şoarece, Popoiu Toader, Sandu Ion , Lazăr Sandu de 17 ani, Bulibaşa Constantin, şi mulţi alţii.
Procesul l-a judecat tribunalul din Constanta în deplasare la Galaţi. La proces s-a folosit ca martoră a acuzării şi o fetită de 12 ani.
 După recurs, condamnaţii au trecut prin Jilava în cursul lunii martie 1958. Au venit în lanţuri şi toată noaptea miliţienii i-au scos pe sală şi i-au bătut. Erau în celula 13.
 Tot satul a trecut prin anchetă. In afară nu se putea afla nimic. Armata îl ţinea sub pază strictă. Preotesei Ioana-Alexandrina care nu a fost în sat în ziua măcelului, cu greu i s-a dat voie plutaşului ca s-o treacă cu pluta pentru a veni acasă. S-a îngrozit când a auzit şi văzut ce păţeau bieţii săteni. Teroarea a domnit peste sat până în Ajunul Crăciunului când a fost retrasă armata. Procurorul şef, un anume Cruceru, care a urmărit desfăşurarea anchetei, văzând sărăcia ce domnea în sat, se întreba pentru ce oare s-au răsculat ţăranii, care nu aveau ce apăra.
 Dar ce bun poate fi mai de preţ decât a trăi în libertate. Ţaţa Catrina cunoştea numai drumul bisericii. La fiecare sărbătoare o găseai îngenuncheată sub clopotniţă, pe locul unde a băltit sângele lui Enută al ei bocind: "Floarea mamei, bradul mamei, mama nu mai are lacrimi!"
Era durerea unui neam exprimată prin aceste cuvinte, căci sute de mii de mame îşi aşteptau brazii lor care nu se mai întorceau. Aşa sau petrecut lucrurile la Vadu Rosca. Şi nu numai aici.
 O drama se produsese în com. Boiu. Securitatea arestase pe Popa Gheorghe şi-l forţase sa strângă câţiva ţărani nominalizaţi, pe care să-i adune la el şi să-i găsească "organele". Ţăranul ajuns acasă s-a aruncat în fântâna, în loc sa poarte o ruşine toată viata.
IN TIMP CE ANCHETELE SCHILODEAU LA VADUL ROŞCA NEMULŢUMIRILE RĂBUFNEAU IN SATELE DIN JUR.
Si cei înscrişi se săturaseră pentru că în colectiv "rămăseseră numai leneşii comunei."
 In timp ce echipele de activişti cutreierau satele, forţând oamenii să se înscrie în colectiv, în comuna Suţu-Galati, lumea nu voia să intre. Pentru a-i intimida, au găsit pe Neacşu R.Ion, născut în 1897, că ar fi cel care sfătuia pe ţărani. Realitatea era că omul fusese înscris la legionari în 1940 şi acum comuniştii urmăreau să-l folosească prin şantaj. Arestat pe 24 ianuarie 1958 şi chinuit de Aramă la securitatea din Galaţi, a fost condamnat 5 ani prin Sen.145/21-03-1958 a Trib. Mil. Constanţa deplasat la Galaţi.
COMUNA AMARA
Situaţie asemănătoare au întâmpinat activiştii, că nu puteau realiza colectivul, în comuna AMARA din jud. Galaţi. Securitatea le-a venit în ajutor şi au găsit "instigatorii" în ţăranii Chirilă Nicolae, născut în 1916 şi Lazăr Gheorghe născu în 1904. I-a etichetat ca foşti legionari şi, arestându-i în 24 dec. 1958, i-a dus la securitatea din Galaţi şi le-a înscenat proces pentru împiedecarea colectivizării, îndemnând pe cei înscrişi să se retragă, iar pe ceilalţi să nu se înscrie în colectiv. Prin aceiaşi Sent.nr.143/21-03-1959 a Trib. mil. Constanta i-a condamnat la câte 10 ani fiecare.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0027]
Sursa:universulromanesc.com