luni, 26 octombrie 2015

Legenda infricosatoare *Blestemul reclamei Kleenex



Blestemul reclamei Kleenex.

“Daţi-mi un șervețel. Mulțumesc. Staţi aşa…este un Kleenex, nu-i aşa?” În anii ’80, în Japonia, compania Kleenex a lansat o campanie publicitară masivă. Personajele principale din reclamă erau o femeie în alb și un băieţel îmbrăcat ciudat, asemenea unui căpcăun. Muzica pentru reclamă era “It’s a Fine Day” de Jane și Barton. Totuşi, imediat au apărut zvonuri conform cărora melodia ar fi copiat un fost cântec popular german cu versurile “Mori, mori; toată lumea este blestemată, iar tu vei fi ucis.”
S-au făcut mai multe plângeri, şi, drept urmare, reclama a fost în cele din urmă retrasă, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Actrița principală din reclamă, Keiko Matsuzaka, ar fi înnebunit sau ar fi rămas însarcinată cu copilul diavolului. “Băieţelul-căpcăun” din reclamă a murit în mod misterios. La fel, fiecare membru al echipei care a lucrat la reclamă, a murit de asemenea în mod misterios. O reclamă cu adevărat blestemată!

marți, 13 octombrie 2015

Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943


Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943                                                       de Cicerone Ionitoiu                        

În drum spre capitala Iranului, Churchill şi Roosevelt s-au oprit la Cairo unde au stat de vorbă cu Tchang Kai-Chek, pentru a arunca o privire asupra Extremului Orient, unde Marea Britanie urmărea recuperarea Singaporelui şi Hong Kong-ului de care depindeau viitoarele operaţiuni în Pacific. La Teheran au ajuns pe 27 noiembrie 1943, sub psihoza unui complot german, ce urmărea răpirea preşedintelui Statelor Unite, de către un comando sub conducerea lui Skorzey. Se luaseră măsuri serioase şi Stalin aranjase ca locuinţa lui Roosevelt pe această perioadă să fie la ambasada URSS, pentru a se preveni orice surpriză.Pe deasupra, fusese însărcinată Ana Pauker să se ocupe de personalul şi tot ce va fi necesar preşedintelui Roosevelt ca să se simtă „ca la el acasă". Nu au lipsit nici microfoanele care au împânzit tot acest spaţiu şi cu ajutorul cărora, plus al persona*lului ce deservea, Stalin era la curent cu tot ce mişca, ca o gazdă foarte atentă. După o întâlnire între patru ochi, Stalin-Roosevelt, s-a hotărât ca discuţiile să se poarte fără o ordine de zi. Conferinţa a durat trei zile şi a început pe 28 noiembrie. Accentul a fost pus asupra deschiderii celui de-al doilea front, hotărându-se nord-vestul Franţei şi ca dată, luna mai, avându-se în vedere fazele lunii. După ce s-a combătut părerea lui Churchill pentru o debarcare în Balcani, s-a fixat şi o acţiune în sudul Franţei, pentru a dispersa forţele germane de la Canalul Mânecii. Desigur punctul de vedere al lui Stalin era să fie lovită Germania în inima ei, la Berlin, cu trupe venite din toate părţile, urmând ca problema Balcanilor, bine*înţeles, s-o rezolve el la sfârşit. S-a căzut de acord ca Germania să fie dezmembrată, pentru a nu se mai putea reface şi a constitui un nou pericol de război. Referitor la Polonia s-a căzut de acord în principiu ca să i se dea o parte din Prusia Orientală, în schimbul porţiunii ocupate de ruşi în 1939. Cât priveşte naţiunile mici, Stalin nici n-a vrut să audă de vreun drept al lor. Pentru garantarea operaţiei de debarcare în Franţa, Stalin a promis declanşarea unei mari ofensive pe frontul de est. De asemenea, Stalin a promis că va intra în război contra Japoniei, imediat după răsturnarea lui Hitler. De la Teheran, Roosevelt şi Churchill au plecat la Cairo, unde au invitat şi pe preşedintele Turciei, încercând în zadar să-l convingă să intre în acţiune. Nu s-a putut. Şefii militari turci aveau încă o mare admiraţie pentru germani. Împreună, cei doi au căzut de acord cu numirea lui Eisenhower în funcţia de comandant şei al operaţiunii „Overlord", ce trebuia să ducă forţele aliate pe coasta nord-vestică a Franţei. În Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 662, c. 662-664, se găseşte textul unei note asupra situaţiei din România, înmânată de ambasadorul britanic pe lângă guvernul iugoslav în exil, lordul Moyne, ambasadorul american pe lângă guvernul grec şi iugoslav în exil la Cairo, Lincoln MacVeagh, datat 28 noiembie 1943 şi în care se spune printre altele: „În ultimii doi ani, SOE (Direcţia operaţiunilor speciale) l-a sprijinit pe Maniu si partidul său naţional-ţărănist din România şi s-a aflat în contact cu el de-a lungul întregii perioade, după cum se ştie prin curier, datorită lipsei de comunicaţii radiotelegrafice, în august 1943, totuşi, un ofiţer de legătură britanic şi un operator radiotelegrafist român dotat cu un aparat au fost infiltraţi în ţară; ofiţerul britanic de legătură a murit după aceea, iar operatorul transmite şi primeşte zilnic mesaje între noi şi Maniu cu grupul său." Se subliniază unele contacte şi transmisiuni, inclusiv cea din 20 noiembrie, a U.R.S.S., care este de acord să stea de vorbă cu delegatul lui Maniu. Nota arată că pe 21 noiembrie trebuia să plece lt. colonel Chastelain la Bucureşti cu un mesaj, dar din cauza condiţiilor meteorologice s-a amânat. Maniu a fost sfătuit ca emisarul să plece în Cipru... dacă este aşa, se vor ridica o serie de probleme foarte importante şi se propune să se ia o hotărâre definitivă înainte ca emisarul român să sosească...Nota ajunsă la Cairo demonstrează vechile legături ale lui Iuliu Maniu şi continuarea lor, chiar zilnic, prin mesaje.                                                                                          

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-050) Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0 Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1153-Începe-împarţirea-lumii-–-Conferinta-de-la-Teheran-28-noiembrie-1943

vineri, 9 octombrie 2015

Carti controversate *Sexual Behavior in the Human Male



Sexual Behavior in the Human Male

Alfred Kinsey a fost un biolog american care a pus bazele Instituttului Kinsey pentru Cercetare a Sexului, a Genului şi a Reproducerii. Înainte de a da curs unuia dintre cele mai vaste studii asupra reproducerii sexuale din istoria Statelor Unite, Kinsey a fost profesor de entomologie şi de zoologie. Este autorul a două din cele mai Controversate cărţi ale secolului 20, Sexual Behavior in the Human Male (1948) andSexual Behavior in the Human Female (1953). În aceste lucrări, Kinsey analizează date asupra frecvenţei cu care oamenii iau parte la diverse tipuri de activităţi sexuale, şi observă cum factori precum vârsta, statutul socio-economic şi legătura strânsă cu religia influenţează acest comportament sexual. De asemenea, Kinsey face multe comparaţii între compartamentul sexual al bărbaţilor şi cel al femeilor.
În anii 1940, cartea a şocat publicul şi a devenit imediat Controversată. A cauzat deopotrivă şoc şi jigniri grave, deoarece punea sub semnul întrebării credinţa convenţională asupra sexualităţii, şi pentru că aborda subiecte care până atunci fuseseră tabu. Alfred Kinsey este considerat a fi tatăl sexologiei, care este studiul ştiinţific sistematic al sexualităţii umane. Activitatea sa a influenţat profund valorile sociale şi culturale din SUA, precum şi din alte ţări. Dar, după o examinare a datelor sale privitoare la subiect, oamenii au început să se întrebe cum de a fost capabil Alfred Kinsey să obţină informaţiile.

Controversa

Cercetarea lui Alfred Kinsey despre sex nu s-a rezumat la interviuri ale participanţilor. A inclus o observare directă şi activitate sexuală. A luat parte la multe astfel de activităţi homosexuale. Kinsey a justificat acest lucru ca fiind necesar pentru a câştiga încrederea subiecţilor săi. Şi-a încurajat personalul să facă la fel, şi să experimenteze o vastă serie de acte sexuale. A argumentat spunând că experienţa i-ar ajuta să înţeleagă răspunsurile participanţilor. Ca parte a acestui studiu, Kinsey a aranjat mansarda casei sale pentru a filma acte sexuale. Drept urmare a acestui fapt, autorul James H. Jones şi psihiatrul Theodore Dalrymple, printre alţii, au speculat că Alfred Kinsey era mânat de propriile sale nevoi sexuale.
După moartea prematură a lui Kinsey din 1956, a început să iasă la iveală adevarata controversă cu privire la datele din tabelele 30-34 ale subiecţilor masculi. Ele conţineau calcule referitoare la orgasmele pre-adolescenţilor. Kinsey a făcut observaţii asupra orgasmelor a 300 de copii, cu vârste între 5 luni şi 14 ani. Se pretindea că informaţia provenea din amintiri din perioada copilăriei, sau din observaţii ale părinţilor şi ale profesorilor. Alfred Kinsey a mai spus că a intervievat 9 bărbaţi care avuseseră contate sexuale cu copii. Aceşti bărbaţi i-au descris reacţiile copiilor. Aceste fapte au cauzat nelinişti cu privire la abordarea lui Kinsey a cercetării.
Datele incluse în suportul de informaţie masculin nu ar fi putut fi obţinute fără colaborarea unor pedofili. Institutul Kinsey contestă acuzaţiile, afirmând că Alfred a folosit informaţia obţinută de la un subiect, şi a prezentat-o ca provenind din partea mai multor indivizi. În plus, oamenii sunt îngrijoraţi din cauza eşantionului folosit de acesta în cercetarea sa. Teoretic, colectarea de probe este un simplu procedeu statistic. Se pare însă că Alfred Kinsey a utilizat un număr dispoporţionat de deţinuţi, prostituate, şi mai ales de bărbaţi homosexuali. Nu a folosit deloc persoane de culoare neagră. Toate aceste dovezi au dus la apariţia unei mişcări anti-Kinsey în toată lumea, mişcare care a fost începută de Judith Reisman în anul 1981.


Dupa Bryan Johnson
Preluare TopTenz

marți, 6 octombrie 2015

Sat Pojorita-Vf.Muncelu-Sat Sadova-Obcina Feredeului-Vf.Pausa-Sat Paltinu-Sat Vatra Moldovitei *Obcinele Bucovinei



15. Sat Ppojorîta, 700 m – vf. Muncelu, 1302 m – sat Sadova, 750 m – Obcina Feredeului, 1250 m – vf. Păușa, 1374 m – sat Paltinu, 700 m – sat Vatra Moldoviței, 630 m.

Marcaj: cruce galbenă.

Distanță: 25 km.

Durata: 7 – 8 ore.

Caracteristici: Accesibil numai vara. Traseu transversal.





vineri, 2 octombrie 2015