duminică, 29 noiembrie 2015

Tim SMITH -Bushcrafter celebru


Tim SMITH

Traducerea din limba engleza este modesta si a fost facuta cu Google Traducere.
Textul a fost adaptat de catre Gh "six-ray" NICA

Bushcrafter celebru;Fondatorul -Jack Mountain bushcraft school.Tim reprezinta noua generatie a ghizilor din Maine.Este un vanator licentiat,trapper si pescar ,dar in acelasi timp ,naturalist,fotograf,consultant media,scriitor si cadru didactic.Tim a crescut pe un lac in New Hampshire.Inca de tanar a trait intr-o tabara (camping),sa ocupat de pescuit si a invatat sa se deplaseze cu canoea.Dupa obtinerea unei diplome de licenta sa mutat in Alaska,unde a trait timp de un an intr-o rulota de 12 picioare,ocupanduse de pescuit si obtinand un masterat in educatie.Tim Smith a invatat totul despre ambarcatiuni si  modul de a trai in padure folosind ghidul -Maine Ghid Raymond Reitze.La avut ca mentor pe celebrul Mors Kochanski
Tim a invatat de la nativii Cree din nordu Ouebec-ului ,tehnici de supravietuire atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara.A trait trezeci de zile ,folosind resurse naturale si metode primitive de supravietuire in Alaska Bush.A stat in Alberta 11 zile folosind ca hrana resursele din zona.
A facut numeroase drumetii singur prin padure precum si calatorii cu canoea pe raurile din Maine,New Hampshire,Ouebec,Alaska.

Sursa:http://www.jackmtn.com/background.html

vineri, 27 noiembrie 2015

Chris SWANDA *Bushcrafter celebru


CHRIS SWANDA

Traducera este modesta si este facuta cu ajutorul Google Traducere.Textul a fost adaptat de catre Gh."six-ray" NICA


Este un celebru practicant al tehnicilor de supravietuire in salbaticie,avand obiceiul de a 
merge descult.Sa auto-proclamat un "baiat sarac de la tara" din Carolina de Nord.Pentru Chris ,
Backcountry bushcraft a constituit o parte din viata sa.In tinerete si-a petrecut mult timp ocupandu-se cu : vanatoarea,pescuitul ,punerea de capcane,cautarea hranei in natura.Supravietuirea nu este pentru a te distra ci pentru a ramane in viata ii place sa spuna lui Chris.Chris Swanda a lucrat ca ofiter de politie,pompier si EMT.Chris este un strateg Technology.Astazi Chris Swnda continua sa traiasca  folosind abilitatile de supravietuire la
ferma sa din Kansas .Aici el preda tehnici de supravietuire in salbaticie,bushcraft si pregatirea pentru actiuni de urgenta.

Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/dude-youre-screwed/bios/chris-swanda/

miercuri, 25 noiembrie 2015

Legenda infricosatoare *Jinmenken .cainele japonez cu fata umana



Jinmenken, câinele japonez cu faţă umană

V-ați dorit vreodată ca un câine să vorbească cu dvs? Ei bine, atunci de ce nu vă duceţi în Japonia şi vă luaţi un Jinmenken? Acesta este un câine cu faţă umană, fiind văzuţi de mulţi martori în marile oraşe japoneze. Spre deosebire de alte creaturi înfiorătoare japoneze, Jinmenken sunt destul de inofensive.Dacă îi lași în pace, probabil că te vor ignora. Dar ce sunt ei? Experimente științifice îngrozitoare, fiind scăpaţi dintr-un laborator subteran secret? Sufletele “prinse” ale victimelor accidentelor de mașină?
O teorie mai aproape de realitate ar fi aceea că Jinmenken nu reprezintă altceva decât macaci japonezi, care au blană asemănătoare câinilor şi chipuri asemănătoare oamenilor. Nu e greu să ne imaginăm că noaptea în oraş, cineva să confunde un macac cu un câine cu faţă umană!


luni, 23 noiembrie 2015

O aniversare sub semnul cenzurii-Un sfert de veac de la Marea Unire



O aniversare sub semnul cenzurii - Un sfert de veac de la Marea Unire
de Cicerone Ionitoiu

Tocmai se împlinise un sfert de veac de la Unirea Transilvaniei cu România, pe data de 1 Decembrie 1943, când studenţii refugiaţi la Bucureşti, întruniţi în Asociaţia Someşeană, au hotărât să nu treacă peste comemorarea ei, deşi condiţiunile erau vitrege, de două ori: în primul rând pentru că o parte din Transilvania era sfâşiată şi după aceea fiindcă artizanul unirii era în situaţia de a nu putea vorbi în public. Iuliu Maniu totuşi a ţinut să fie prezent în sala cinematografului „Aro", plină până la refuz de ardeleni şi în special de tineret. Susţinut de braţ de Corneliu Coposu, Preşedintele fostului Consiliu Dirigent şi-a făcut apariţia însoţit de urale nesfârşite.
Cuvântul pentru omagierea evenimentelor de atunci l-a avut Zenobie Pâclişeanu, fost secretarul Consiliului Dirigent şi care într-o alocuţiune succintă a prezentat evenimentele, pomenind de câteva ori numele făuritorului acelui act istoric, de fiecare dată fiind îndelung ovaţionat numele lui Iuliu Maniu, ovaţiuni ce nu încetau până ce autorul nu se ridica în picioare. Şi la sfârşitul acestei festivităţi solemne, multe minute în şir a fost salutat cu aplauze, dar Iuliu Maniu s-a mulţumit numai să dea din cap, dar fără să scoată vreun cuvânt. Şi aşa cum a venit în urale, tot aşa a plecat în urale şi în scandarea „ Vrem cuvântul lui Maniu".
După plecarea lui, studenţii au ieşit din sala cinematografului „Aro", care atunci s-a observat că era înconjurată de jandarmi şi cântând „Deşteaptă-te, Române" şi alte cântece patriotice, sau strigând lozinci pentru eliberarea Ardealului, au continuat să fie înconjuraţi de armată şi hărţuiţi ca să se disperseze. Nu a fost posibil. Manifestaţia pentru Maniu, mai ales, şi pentru Ardeal s-a continuat pe bulevard, până la statuia lui Mihai Viteazul, unde lumea se aduna de pe traseu solidarizându-se cu tineretul universitar, cerând eliberarea Ardealului.
În timp ce Statele Unite anunţau că de la 1 Mai 1940 au construit 150.000 de avioane, Goebbels pe 7 decembrie făcea o declaraţie în care spunea: „Nu am crezut niciodată, mai mult ca astăzi în victoria Germaniei", iar ministrul Karl Clodius se întorcea de la Berlin, cu noi instrucţiuni în vederea semnării convenţiei economice, dar mai ales cu şantaj. Prezentându-i proiectul de acord economic lui Antonescu, i-a întins şi o scrisoare a lui Hitler, ca răspuns la plângerile mareşalului, amintindu-i că trupele germane fuseseră chemate de români şi dacă n-ar fi venit, România n-ar mai fi existat, fiind împărţită de vecini. Sublinia Hitler că nu fuseseră date cantităţi suficiente de material de război Ro*mâniei, deoarece avusese nevoie să înarmeze noi divizii germane pentru front, nu pentru a fi folosite la parade militare, cum fac aliaţii Reichului.
Pe plan economic Hitler recunoaşte că nu este în posibilitatea de a livra produsele cerute de români în schimbul petrolului şi cerealelor. Rămâne o singură soluţie, câştigarea războiului, altfel totul va fi pierdut: „...Având în vedere că războiul din răsărit este foarte aspru şi foarte greu, să recunoaştem, domnule Mareşal, ce ne aşteaptă pe noi toţi dacă această luptă nu va fi câştigată... Fiecare tonă de petrol ce va putea fi economisită în România va reprezenta un sprijin pentru războiul purtat de Germania, deci pentru viitorul nostru comun... Iar fiecare tonă de cereale care zace undeva într-o şură, fără a aduce foloase, este crimă împotriva luptei comune... Când vom sfârşi victorioşi această luptă... sunt încredinţat că toate celelalte probleme care se resimt astăzi ca impor*tante sau împovărătoare îşi vor găsi rezolvarea..." Cu toate aceste presiuni, încheierea acordului economic va mai dura 2 luni.
Conducătorii Reichului îşi dădeau unul altuia curaj. După Goebbels şi Hitler pe data de 12 decembrie a venit rândul lui Ribbentrop care a făcut o declaraţie optimistă: „Puterile tripartite se găsesc încă intacte pe poziţiile cucerite", dar nu aminteşte nimic pe ce poziţie se află Italia tripartită. Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri căuta să contrabalanseze politica lui Ion Antonescu pe plan extern, prin acţiuni de sondare a anglo-americanilor, cu ajutorul ambasadelor române de la Ankara, Lisabona şi Stockholm.
Pe 15 decembrie, Camil Demetrescu sosise la Lisabona cu un mesaj din partea lui Mihai Antonescu, care se interesa printre altele: „Ministrul de externe român acceptă capitularea necondiţionată. Trupele române nu se vor opune anglo-americanilor dacă vor intra în Balcani. " Întreba care ar fi frontiera României şi dacă aceasta s-a discutat la Teheran. Solicita să nu se facă publicitate în cazul semnării capitulării.
La Stockholm se afla Gheorghe Duca, ce reprezenta interesele lui Iuliu Maniu, şi ambasadorul Frederic Nanu, ca trimis al lui Mihai Antonescu. Ministrul britanic din Suedia, la instrucţiunile guvernului său, pe data de 3 decembrie, s-a întâlnit cu Alexandra Kollontai, ministrul U.R.S.S., care s-a arătat interesată în a cere Moscovei instrucţiuni privind întâlnirea cu românul care reprezintă opoziţia românească. Mi*nistrul Mallet a mai continuat s-o vadă pe dna Kollontai şi i-a comunicat că guvernul său i-a dat dispoziţie să o informeze că guvernul britanic şi american, prin reprezentanţii lor la Stockholm, se aflau în legătură cu cercuri româneşti care pretindeau că sunt legate de o mişcare de opoziţie din România, aflată sub conducerea lui Maniu şi probabil a Regelui.
Doamna Kollontai se arăta dispusă să-l primească pe Duca, cu condiţia să aibă avizul guvernului său, iar Mallet i-a precizat că Duca e persoana cu care anglo-americanii au legături în Suedia. Pe 17 decembrie, Duca îl informa că primise veşti de la Bucureşti că nu este nici o obiecţiune ca să întâlnească pe dna Kolontai şi dacă va fi nevoie va putea fi trimis Niculescu Buzeşti, directorul cifrului. Pe fir intrase şi un ziarist bulgar, de proastă reputaţie, care voia să pună în legătură pe cei de la legaţia română cu cei de la cea sovietică.
Despre existenţa acum a două tabere în interiorul ambasadei, una a opoziţiei şi alta a guvernului, a fost informată dna Kolontai şi i-a mulţumit dlui Mallet pentru această informaţie, dar nu putea face nimic fără avizul Moscovei. Şi a mai insistat ca nici una din părţi să nu ştie dacă a contactat şi cealaltă parte, în cazul că se va aranja. Între timp, legaţia britanică de la Stockholm a primit instrucţiuni de la ministrul Mallet ca nimeni din personalul lor să nu se întâlnească cu George Duca, pentru ca nu cumva să-i ofenseze pe sovietici. Până în februarie legaţia sovietică din capitala Suediei a avut un rol pasiv.
Tot prin canalul suedez, ambasadorul român Frederic Nanu a lăsat ministrului belgian de la Stockolm o variantă asupra stării de lucruri din România, din punct de vedere al guvernului şi care ar putea fi înmânată „persoanelor oficiale americane şi britanice". Johnson Herschel, ministrul Statelor Unite la Stockholm, roagă să fie informat dacă astfel de note au fost prezentate misiunilor britanice sau americane din alte capitale, cum ar fi de exemplu, Ankara sau Lisabona. Nota este considerată foarte lungă şi nerealistă, făcută la instrucţiunile mareşalului Antonescu. In notă se spune, printre altele, că „majoritatea zdrobitoare a poporului roman are sentimente americane şi anglofile, în ciuda lipsei de înţelegere pe care o arată aceste ţări pentru situaţia ei tragică şi de care sunt ele, în primul rând, responsabile. Din sentiment şi din interes, România va fi deci dornică să iasă din război, dar cu condiţia firească ca soarta ei să nu fie mai rea în loc de mai bună... Pe de altă parte speranţa de a scăpa de bombardamentele aeriene ar fi în van, căci capitulând şi supunându-ne unei ocupaţii germane, chiar şi temporare, România nu ar scăpa to*tuşi de bombardarmentele aliate şi ar atrage în plus bombardamentele germane, cum o dovedeşte exemplul Italiei... Aliaţii au dat asigurări solemne că pacea va fi dreaptă.
Aliaţii ar trebui să-i facă cunoscut României în mod confidenţial ce soartă înţeleg să-i rezerve... Este aproape sigur că România va fi gata să capituleze fără condiţii, îndată ce trupele aliate (altele decât cele ruseşti) în număr suficient vor fi debarcate cel puţin în apropierea României... că soarta ei finală nu va fi aceea de a fi lăsată la bunul plac al Rusiei, pentru a fi divizată şi bolşevizată... Este în afară de orice dubiu că dacă România ar abandona lupta, victoria aliată va fi sensibil grăbită... De altfel prestigiul moral al Aliaţilor nu va avea decât de suferit dacă ei vor impune României un tratament pe care istoria îl va dovedi caftind nemeritat... "
Tot la sfârşitul anului 1943, pe 9 decembrie, Eduard Beneş a ajuns la Moscova având şi un mesaj din partea lui Maniu. Pe data de 16, în întâlnirea cu V. Molotov i-a spus acestuia:„Maniu a ţinut legătura cu mine. Este un democrat de vază... M-a rugat să pledez pentru ei... Cred că veţi avea în vedere interesele lor în privinţa Transilvaniei."
Molotov a spus:„... noi facem o deosebire între cei care ne-au atacat, între români şi unguri. Ungurii s-au purtat faţă de noi mult mai rău. Iar în privinţa Transilvaniei, în cursul verii trecute, le-am trimis englezilor un memorandum, în care am arătat că problema Transilvaniei nu a fost rezolvată în aşa fel încât să se facă dreptate românilor."
În protocolul semnat între conducătorii sovietici şi Beneş s-a menţionat cu privire la România:„S-a afirmat consensul ca poporul român, spre deosebire de regimul care a târât România în război, nu poartă o responsabilitate directă pentru război... S-a exprimat speranţa îndreptăţită că: e va putea crea o Românie nouă, democratică. URSS consideră, de asemenea, just să ia apărarea României în disputa cu Ungaria şi s-o ajute pe prima în rezolvarea justă a problemei Transilvaniei. " (Moscova 18 decembrie 1943).
Problema românească, după Italia, devenise la ordinea zilei şi toţi erau preocupaţi să o descifreze cât mai repede şi cât mai bine. Astfel, şeful serviciului de informaţii politice poloneze, de pe lângă guvernul polonez din exil, a făcut un raport cu privire la situaţia politică din România, la sfârşitul anului 1943, şi din care subliniem:„. ..înaintarea rapidă a trupelor sovietice de dincolo de Nistru a creat o panică de înţeles în rândul poporului român... Aproape întreaga lună noiembrie comitetele partidelor Liberal şi Ţărănesc au deliberat asupra a ceea ce aveau de făcut în continuare. .. Maniu a rostit o cuvântare enigmatică despre apropiata criză şi despre necesitatea de a fi pregătiţi pentru noi şi mari sacrificii, în convorbirile particulare, Maniu ş-a exprimat opinia că a continua războiul în momentul actual este pur şi simplu o nebunie.
.. .Ion Mihalache a fost acela care în timpul dezbaterilor Comitetului Ţărănist a subliniat experienţa neplăcută de care a avut parte Badoglio şi care trebuie să servească drept avertisment... s-a subliniat că toate poziţiile cheie din ţară rămân în mâinile germanilor... Partidul comunist a înaintat o propunere de colaborare lui Iuliu Maniu, care a respins-o motivând-o prin abţinerea comuniştilor de a-şi defini poziţia faţă de retrocedarea către România a provinciilor de nord luate de URSS. El a făcut, totuşi, un anumit gest prietenesc faţă de comunişti, trimiţându-şi avocatul consultant în calitate de consilier pentru comuniştii care erau judecaţi la Constanţa. El a adresat, de asemenea, o scrisoare Tribunalului — aceasta, se spune, a salvat viaţa acuzaţilor... Legaţia germană de la Bucureşti a desfăşurat o campanie împotriva lui Mihai Antonescu... în ceea ce-l priveşte pe mareşalul Antonescu, germanii îl acuză DE A TOLERA în mod conştient propaganda probritanică şi acţiunile opoziţiei...O lumină şi mai interesantă este aruncată asupra relaţiilor româno-germane de recenta demobilizare parţială a armatei române... pentru a asigura districtelor rurale mai multă mână de lucru şi prin lipsa de echipament militar pe care germanii n-au reuşit să-l livreze...
La sfârşitul lui noiembrie relaţiile dintre Antonescu şi germani au atins stadiul unei adevărate crize... Hitler i-ar fi dat lui Neubacher misiunea de a realiza o reconciliere între România şi Ungaria, propunând ca Ungaria să primească ieşire la Adriatica, cedând în schimb românilor o parte a Transilvaniei de Nord, inclusiv oaşul Cluj. Ungurii ar fi spus că nu cedează nici cea mai mică parte, iar Bucureştiul a spus că ar începe discuţii numai privind retrocedarea întregii Transilvanii de Nord. Aceasta a pus capăt negocierilor." (Istambul 27 decembrie 1943)

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-051)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1154-O-aniversare-sub-semnul-cenzurii-Un-sfert-de-veac-de-la-Marea-Unire

vineri, 20 noiembrie 2015

Adaposturi iarna in zapada

Acest articol are scop pur informativ, nu recomandam practicarea acestor tipuri de adaposturi decat in caz de extrema urgenta si/sau pericol iminent. Nu promovam taierea copacilor doar pentru a ne “satisface” dorinta de a-l imita pe ursul grizzly, cunoscut si admirat de majoritatea practicantilor de bushcraft din Romania sub numele de Bear Grylls. Sa fim seriosi, un iubitor de natura nu doreste ciuntirea sau taierea copacilor, el doreste sa lase in urma sa natura asa cum a gasit-o, el putand purta prins de rucsac un cort, sau poate sta la refugii si cabane montane.
CAND CONSTRUIESTI UN ADAPOST TREBUIE SA FII ATENT LA:
iarna sau in zonele polare sau subpolare avem nevoie de un adapost bine izolat care sa ne fereasca de frig, viscol si inghet.
zapada este cel mai bun material izolator
lasa o gaura pentru ventilatie, este importanta caldura dar trebuie sa si respiri aer proaspat
daca atunci cand respiri nu vezi condensul in aer inseamna ca inauntru este prea cald si exista riscul ca adpostul sa inceapa sa se topeasca
evita zone cu risc de avalansa
sa nu ai copaci uscati care se pot prabusi peste adapostul tau
alege un loc ferit, neted si destul de mare incat sa iti permita sa te intinzi
lasa loc pentru ventilatie astfel incat adapostul sa se mentina uscat
DIN CE CONSTRUIM UN ADAPOST:
foloseste-te de barca, automobil sau epava avionului in cazul in care am ramas izolati din cauza defectionarii acesteia
construieste adapostul in functie de ce materiale ai la dispozitie si de cat timp intentionezi sa-l folosesti; in cazul in care alegi sa stai pe loc si sa astepti sa fii gasit de echipele de salvare, merita sa construiesti un adapost mai serios
daca ai la dispozitie un poncho, o pelerina de ploaie, o folie de plastic, o patura sau o prelata o poti folosi pe post de acoperis; daca lungimea materialului iti permite, aseaza un pliu sub zona in care vei dormi
aseaza pe sol crengi, frunze, muschi, ace de brad – nu dormi direct pe sol
peste structura de lemn pune crengi cu frunze, muschi, incearca pe cat posibil sa faci cat mai impermeabil acoperisul
in zonele cu zapada este esentiala o unealta: lopata, fierastrau, cutit, cu care sa putem taia stratul intarit de zapada
cand folosim o prelata, patura sau alt fel de folie pe post de acoperis, ai grija ca acesta sa fie cat mai bine intins si tensionat
construieste acoperisul cu o inclinatie de 40-60 grade

ADAPOST IARNA IN PADURI DE CONIFERE

In cazul padurilor de conifere putem gasi usor protectie sub coroana deasa si joasa a copacilor, de regula ramanand o zona mai joasa si mai ferita in jurul radacinii.



ADAPOST IARNA – SANTUL IN ZAPADA SAU SANTUL LUPTATORULUI

Santul in zapada este usor de construit dar nu poate reprezenta un adapost permanent. Sapa pana la o adancime de aproximativ 60 cm pe o suprafata putin mai mare decat cea a sacului tau de dormit. Pentru a nu sta direct pe zapada, aseaza sub sacul de dormit crengi de brad, sau in cazul in care nu avem nimic la dispozitie, rucsacul.



ADAPOST IARNA – SANT CU ACOPERIS DIN BLOCURI DE ZAPADA

Folosind o lopata, fierastrau sau un cutit, taie blocuri de zapada asemeni unor caramizi, si aseaza-le sprijinite unele de altele in formand astfel un acoperis pe toata lungimea santului in care avem sacul de dormit. Nu uita as lasi si cel putin o gaura de aerisire.


ADAPOST IARNA – PESTERA IN ZAPADA

Alege un strat de zapada bine compact si sapa initial orizontal, dupa aceea vertical in sus. Tine minte ca aerul cald se ridica iar cel rece coboara, deci construieste un nivel mai inalt asemeni unei platforme pentru sacii de dormit.
Fa in tavan cu batul de ski sau alt obiect drept si subtire o gaura pentru a asigura ventilatia si a preveni intoxicatia cu monoxid de carbon in cazul in care aprinzi lumanari sau primusul. Bareaza intrarea pentru a tine afara aerul rece.
Tavanul niveleaza-l cat mai bine pentru ca picaturile de condens sa se prelinga si sa alunece pe acesta fara sa picure vertical pe tine si obiectele din adapost.


Textul a fost preluat de pe :http://traseeromania.ro/wiki/supravietuire-adaposturi-iarna-in-zapada/

miercuri, 18 noiembrie 2015

Recunoasterea urmelor animalelor salbatice


URMELE DE PISICA SALBATICA – prefera sa pastreze distanta fata de oameni, si activitatea sa este in general nocturna. Mersul lor lasa urme sub forma a 4 degete si o pernuta, ghearele acestora retragandu-se in timpul mersului.

URMELE DE LUP si VULPE – urmele afiseaza 4 degete cu urme de gheare, si o pernuta mai mare decat in cazul pisicii salbatice. Urmele lupului sunt distinctive, ele urmand o linie dreapta.

URMELE DE URS – este un animal adesea solitar, puternic si cu o viteza foarte mare in timpul alergatului. Urmele labelor prezinta urme de gheare si pot avea o dimensiune aproximativa de 30×18 cm, cu 5 degete lungi, si cu urme distinctive a pernitelor degetelor. Picioarele din spate lasa urme mai inguste.

URMELE DE VIDRA – lasa urme cu 5 degete unite de membrana interdigitala, de forma aproape circulara, de aproximativ 7,5x6cm.

URMELE DE NEVASTUICA – are 5 degete cu ghiare bine spatiate, prezenta parului pe pernuta principala deobicei face greu de recunoscut urma.

URMELE DE JDER – lasa urme de 8x7cm, sub forma a 5 degete cu gheare puternice. Parul de pe pernuta poate altera urma.

URMELE DE VIEZURE – prezinta 5 degete cu gheare proeminente, si o pernuta mare. Urma sa poate fi confundata cu cea a unui urs mic. Lungimea pasului este de aproximativ 50 cm.

URMELE DE CAPRA NEGRA – traieste in general in turme mici, pe grohotisuri si platouri alpine. Urmele copitelor sunt sub formate din 2 amprente neunite, urmele picioarelor din fata fiind mai rutunjite decat a celor din spate.

URMELE DE CERB/CAPRIOARA – au degetele copitate, lasand o urma formata din 2 segmente. Urmele lasate in timpul mersului se suprapun deobicei, cele lasate in timpul alergatului sunt mai departate.

URMELE DE PORC MISTRET – traieste in mici familii. Urmele sale pot semana cu cele ale cerbului, distinctia fiind degetele mici de pe lateral.

URMELE DE IEPURELE – lasa putine urme pe pamant moale, dar combinatia de urme rotunde si mici in fata si urme lunguiete in spate este distinctive. Putem observa 5 degete in fata si 4 in spate. In timpul alergatului, urmele picioarelor din spate sunt inainte picioarelor din fata, dar pe laterale.

URMELE DE ARICI – are o urma formata din 5 degete dar de obicei doar 4 sunt vizibile.

URMELE DE VEVERITA – are 4 degete in fata, 5 in spate, toate prezentand gheare.


Citește mai mult: http://supravietuirea-in-salbaticie.webnode.ro/hrana/recunoasterea-urmelor-animalelor-salbatice/

marți, 17 noiembrie 2015

Canionul Sapte scari *Muntii Piatra Mare


Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.Traseul porneste din dreptul Cabanei Dambul Morii (670 m), accesul facandu-se din DN 1. Venind din directia Timisul de Jos spre Brasov, dupa ce trecem de o benzinarie, facem dreapta peste rau pe pod. Continuam drumul facand slalom printre gropile ramase din programul “Aici sunt banii dumneavoastra”, si mai trecem peste un mic pod pe dreapta pana in dreptul unei bariere unde putem parca masina. De aici incepe traseul propriuzis, marcat banda galbena pe care il urmam aproximativ o ora de mers pana la baza canionului. Traseul prin canion nu prezinta mari pericole, dar trebuie atentie la urcatul scarilor care din cauza apei sunt alunecoase.Dupa parcurgerea celor 7 scari in aprozimativ o jumatate de ora, ajungem la un punct de rascruce de unde putem alege: traseul din dreapta pentru ocolirea canionului (marcaj punct rosu) si intoarcerea pe acelasi traseu ca la venire (banda galbena) in aproximativ o ora, sau traseul din stanga marcat cu triunghi albastru spre Prapastia Ursului si continuarea pe traseul Drumul Familiar marcat cu banda rosie pana foarte aproape de bariera de unde ne-am inceput traseul. Noi am ales ultima varianta pe care am parcurs-o in aproximativ 2 ore, traseul neprezentand mari dificultati, el fiind mai mult de promenada.Traseul prin Canionul Sapte Scari este un traseu accesibil unui grup variat de iubitori de natura, el reprezentand o alternativa foarte buna pentru o iesire de o zi, in locul clasicului gratar la padure.



miercuri, 11 noiembrie 2015

Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen



Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen

Roald Amundsen a fost născut într-o familie de norvegieni care deţineau corăbii. Cu toate că îi promisese mamei sale că o să devină doctor, după moartea acesteia s-a alăturat afacerii familiei.
Prima lui expediţie a fost numită Expediţia Antarctică Belgiană din anii 1897-1899, unde a fost însoţit de Adrien de Gerlache.
Prima expediţie pe care Amundsen a condus-o, a fost cea în căutarea Pasajului de Nord-Vest în 1903. Pasajul a fost căutat de mai mulţi exploratori, începând cu 1539 când Hernan Cortez l-a luat în misiune cu el pe Francisco Ulloa şi au navigat de-a lungul peninsulei Baha, California.
Amundsen şi-a început călătoria pe vasul Gjoa, de 47 de tone, cu doar 6 oameni. Au plecat din Baffin Bay şi au trecut prin Resolute şi Gjoa Haven, unde au fost obligaţi să se oprească din cauza iernii, dar până la urmă au ramas acolo un an întreg. Apoi au navigat de-a lungul coastei de nord a Canadei şi au ajuns în oraşul Eagle, Alaska. Pe 5 decembrie 1905, în timp ce erau în oraşul Eagle, Amundsen a telegrafiat şi a declarat succesul expediţiei sale. Au fost forţaţi să petreacă iarna în oraşul Eagle şi au ajuns în Nome în 1906, când Amundsen a primit veşti că Norvegia a devenit independentă de Suedia. El a trimis un mesaj noului rege, Haakon VII, în care i-a spus că succesul său a fost „o mare realizare pentru Norvegia”.
Amundsen a devenit astfel prima persoană care a atins Polul Sud şi prima persoană care a zburat deasupra Polului Nord.

Cine l-a îndrumat

În timpul călătoriei în Gjoa Haven (pe care l-a numit cel mai frumos port) a învăţat tehnici de supravieţuire de la localnicii Nattilik. A fost învăţat să folosească câinii la sanie şi să poarte piei de animale în loc de lână. De asemenea, în acest timp a învăţat şi noţiuni despre magnetism.


joi, 5 noiembrie 2015

Cel mai spectaculos asasinat *Trotki



Troţki (1940)

Pe locul 3 este eliminarea lui Troţki (duşmanul de moarte a lui Stalin) în august 1940 de către un agent NKVD. Mai întâi, ruşii au trimis asasini care au deschis focul asupra casei lui Troţki, dar nu au reuşit să-l omoare. Ei au încercat din nou în august 1940, când agentul NKVD de origine spaniolă Ramion Mercader l-a atacat pe disident în biroul său. Troţki a agonizat două zile înainte de a muri. Sovieticii au negat orice implicare, iar Mercader a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.