vineri, 30 iulie 2010

Demistificarea tabuurilor legate de sexualitate



Tabuurile legate de sexualitate sunt cauza inhibării disponibilităţilor şi bucuriei de a o explora. Mulţi dintre noi suntem în mod inconştient, prin puterea obişnuinţei, sclavii unor atitudini eronate legate de sex. Fără strădania de a le transforma, există foarte puţine şanse de a ne remodela viaţa erotică.

Viziunea tantrică nu respinge nimic
Tot ceea ce o persoană experimentează nu este judecat ca fiind bun sau rău, ci ca pe o oportunitate de a învăţa. În TANTRA nu există o separare rigidă între ceea ce este bun şi ceea ce este rău, între ceea ce este acceptabil şi ceea ce nu este. TANTRA nu foloseşte judecăţi morale cu privire la preferinţele noastre amoroase. Accentul nu se pune pe ceea ce faci, ci pe cum faci ceea ce faci. De aceea TANTRA poate fi practicată de oricine.
Viziunea tantrică este unificatoare, îmbrăţişând totul, pentru că orice situaţie, fie ea plăcută sau neplăcută, poate fi o ocazie pentru a descoperi cum suntem în realitate şi cum putem să ne amplificăm calităţile. Iar pentru aceasta, sexualitatea este o şansă unică, extraordinară de a integra toate aspectele ce ne caracterizează, inclusiv acele părţi pe care în mod obişnuit le respingem şi le urâm. Această viziune recunoaşte, de asemenea, că în interiorul fiecărui adult se află un aspect natural de copil, care poate explora cu inocenţă şi spontaneitate orice teritoriu necunoscut. Tantra oferă răspunsuri pragmatice la întrebări fundamentale: ce este extazul, cum poate fi el atins în contextul intimităţii amoroase, cum poate avea loc aceasta în contextul cultural actual şi cum ne poate ajuta în viaţa de zi cu zi.
Actul erotic nu înseamnă procreare
Mulţi consideră în mod penibil şi restrictiv că actul erotic are drept scop procrearea copiilor, şi nu plăcerea. Aceasta face ca la unii oameni, ori de câte ori se simt împliniţi într-o trăire erotică, sentimentul stupid al vinovăţiei să fie şi el prezent. Gândiţi-vă pentru un minut de câte ori aţi făcut dragoste până acum. Cineva de 43 de ani ne-a spus că de 3000 de ori. Dar pentru a crea un copil i-a fost suficient o singură dată. Atunci ce a făcut el de celelalte 2999 ori şi în ce scop?
Rolul TANTREI este de a umple aceste “alte dăţi”, învăţându-ne cum să trecem de la procreare la extaz.
Jocul amoros nu este o ruşine
Atitudinea de condamnare a erotismului provine din tendinţa greşită de a separa trupul de spirit. În această viziune, sexualitatea reprezintă libidoul, instinctul ce nu poate fi controlat prin voinţă, orice reprimare fiind deci, aşa cum arată psihologii, periculoasă. Chiar şi astăzi, după aşa-zisa revoluţie sexuală a anilor ”60, care şi-a găsit ecouri şi pe la noi ceva mai târziu, după o altă revoluţie, cea din ‘89, această atitudine bizară, reprimată, generatoare de frustrări şi conflicte interioare, influenţează în mod negativ şi umbreşte sentimentele noastre privind actul erotic. TANTRA dezvăluie noi căi de acces către experienţa erotică, căi în care aceasta este onorată ca o celebrare, ca un act al creaţiei, ca o artă.
Fuziunea erotică este naturală, aşadar nu o blocaţi
În înţelepciunea populară se spune: “Când mi-e cald, mi-e cald. Când nu mi-e cald, nu mi-e cald.” Aşadar nu vă opuneţi impulsului natural al libidoului, lăsaţi-l să existe. Natura ştie cel mai bine. În mod frecvent, unii oameni consideră că a introduce anumite practici sau tehnici precise în viaţa sexuală este de natură să ne diminueze spontaneitatea. Totuşi, modul în care ne manifestăm astăzi sexualitatea nu este atât de “natural” pe cât pare. Ea este puternic influenţată de condiţiile culturale şi de educaţie. De exemplu, ideile: “ bărbaţii preferă blondele”, “sânii mici (sau mari) sunt cei mai de preferat” sau “cel mai mare penis generează cel mai satisfăcător orgasm”. Toate aceste credinţe ne influenţează categoric reacţiile în timpul experienţelor sexuale.
Aceste gânduri sunt rezultatele culturii noastre, nu doar sub aspectele politic, sportiv sau al dietei, dar mai ales în ceea ce priveşte viaţa noastră intimă. Totuşi energia sexuală lasă în noi în acelaşi timp o amprentă atât naturală, cât şi culturală. Cea mai mare parte a răspunsurilor noastre erotice sunt simple răspunsuri învăţate. Deseori avem tendinţa de a reacţiona automat pe baza interpretărilor influenţate de experienţele noastre trecute, de condiţionările parentale şi de credinţele populare. TANTRA ne învaţă să transformăm şi să decondiţionăm răspunsurile corpului în timp ce facem dragoste. Ea nu este doar o practică formală, ci şi o pregătire pentru a face cu adevărat dragoste. Când veţi fi învăţat aceste practici veţi descoperi că le veţi putea integra fără efort în viaţa amoroasă, fără a vă afecta spontaneitatea şi naturaleţea ba dimpotrivă.
Nu există ”reguli” în a face dragoste
O femeie afirma că după un număr de ani a reuşit în sfârşit să trăiască orgasmul prin autoerotism, însă doctorul i-a spus că acesta este un lucru rău. Pentru mulţi oameni, mai ales pentru femei, influenţa ”experţilor” în domeniu a creat adevărate ”reguli” de a face dragoste şi de a obţine plăcerea.
TANTRA dizolvă toate aceste distincţii. Aici nu există moduri greşite de a trăi orgasmul sau moduri greşite în a face dragoste. TANTRA înlătură doar atitudini şi mentalităţi greşite. Ea ne învaţă să avem încredere în noi înşine şi să ne descoperim unicitatea şi originalitatea în abordarea şi trezirea erotică. Ne învaţă că orgasmul nu este doar un eveniment sexual, ci că el poate ajunge să cuprindă tot corpul, mintea, inima şi spiritul.
Orgasmul nu înseamnă ejaculare
Mulţi oameni înţeleg că sexul este limitat doar la organele genitale. O persoană care avea o experienţă amoroasă aparent consistentă acumulată în zeci de ani, remarca: “după toate filmele sexy pe care le-am văzut, cu toate vibratoarele folosite şi cu tehnicile sexuale aplicate, viaţa sexuală nu s-a îmbogăţit prea mult pentru mine şi nici nu a căpătat un sens clar. Ea a continuat să rămână ejacularea lichidului seminal în vagin.” O viziune extrem de limitată, comparativ cu cea tantrică.
Actul erotic nu înseamnă numai o simplă excitare
Mulţi bărbaţi cred că este de ajuns să sărute şi să stimuleze pentru câteva minute sânii şi/sau clitorisul unei femei şi aceasta va fi gata imediat pentru a face dragoste. În mod similar, unele femei, când sărută şi ating penisul iubitului, aşteaptă ca erecţia ”domnului Totdeauna-gata” să se producă în câteva minute. Ca rezultat al acestei mentalităţi simpliste, sexualitatea este centrată în şi limitată la câteva zone ”fierbinţi”.
TANTRA arată că tot corpul, mâinile, şoldurile, gâtul, picioarele sunt, de asemenea, capabile de senzaţii erotice nebănuite. Fiecare parte a corpului nostru poate deveni, în mod specific, aproape la fel de fierbinte, senzitivă şi deschisă ca şi zona genitală, iar experimentarea pulsaţiilor orgasmice în aceste arii poate fi atât de împlinitoare, încât zona genitală poate fi uitată pentru un timp. TANTRA arată că pregătirea pentru actul erotic nu este o problemă de stimulare fizică, cât una de armonizare atât mentală, cât şi emoţional-sufletească şi spirituală între iubiţii ce se întâlnesc încrezători, deschişi, creativi.
Plăcerea noastră nu depinde numai de celălalt
Credinţa că suntem dependenţi de celălalt, care ar fi responsabil pentru împlinirea noastră erotică, este tot un mit. Ea se bazează pe prezumţia greşită că sursa plăcerii nu este în noi, ci este rezultatul a ceea ce ne face celălalt şi a modului lui de a se purta cu noi.
TANTRA explică faptul că noi suntem reponsabili pentru plăcerea pe care reuşim să o resimţim, iar acest lucru reprezintă primul pas în deprinderea artei extazului. O persoană care îşi dezvoltă abilitatea de a trăi orgasmul singură, este în mod spontan atractivă pentru ceilalţi şi mult mai în măsură să găsească un iubit/ă matură pentru a explora împreună erotismul elevat.
Prin Tantra puteţi trăi extazul
TANTRA spune că actul erotic nu are ca scop numai intimitatea sexuală. Întregul corp poate fi transformat într-o zonă erogenă, oferind o multitudine de experienţe erotice şi senzuale, care vor deveni treptat subtile şi extatice. Orgasmul genital este doar primul pas. Ceea ce urmează este extazul.
Trebuie să înţelegem că orgasmul nu înseamnă ejaculare. Deşi mulţi bărbaţi aşteaptă cu sufletul la gură momentul ejaculării, ca pe o culme,
ei nu ştiu că, de fapt, trecând dincolo de pragul ce desparte ejacularea de orgasm, ar putea trăi stări cu totul excepţionale. Neînţelegând aceasta, jocul erotic rămâne în limita frustrantă a câtorva minute de plăcere, terminându-se brusc cu o senzaţie de vlăguire şi nostalgie pentru ceea ce a fost. Nu e de mirare că multe femei devin cu timpul agresive, iritate şi frustate. TANTRA dezvoltă o adevărată artă a prelungirii erotismului la niveluri foarte înalte de rafinament, dezvăluindu-ne faptul că întregul corp poate trăi orgasme, chiar fără penetrare. Ea deschide o perspectivă mai tandră, mai amplă şi mai profundă asupra sexualităţii.
Sacralizarea sexualităţii
Experienţa sexuală, considerată ca unificare a Eternului masculin cu Eternul feminin, are un loc important în tehnicile şi procedurile tantrice care sunt deseori profund erotice. Tantra este o disciplină complexă, o metodă exactă şi o profundă analiză bazată pe raţiune, este o metaştiinţă despre diferitele aspecte ale Supremei Conştiinţe şi a căilor de a o realiza. Aici sexualitatea formează numai baza acestor tehnici. Ea este supusă unei discipline riguroase, deoarece se ştie că secretul Vieţii eterne constă în controlul energiei sexuale.
Înţelegerea atitudinii tantrice despre sexualitate cere o minte deschisă şi o răsturnare a perspectivei. Aşa cum suntem obişnuiţi cu o mentalitate puritană care vede sexul ca un păcat care trebuie evitat sau de care să ne fie ruşine (sau care să fie ţinut secret datorită impurităţii lui) avem toate şansele să considerăm dragostea tantrică ca un asalt sfidător asupra moralităţii convenţionale şi astfel să ratăm complet imensa valoare spirituală a unei asemenea perspective. Pentru a o înţelege, trebuie să vedem dimensiunea umană vibrând identic cu aspectele sacre, divine ale creaţiei. Din această perspectivă sacră, sexualitatea reproduce la o scală mai mică, interacţiunea continuă şi beatifică a unui proces Cosmic care manifestă întregul Univers din Realitatea Absolută.
În această nouă viziune, «păcatul» dispare (dacă ar fi existat!), fiind înlocuit cu pură beatitudine şi deplină iubire. Uniunea sexuală este astfel o formă a unei discipline meditative cu profunde efecte psiho-mentale şi spirituale. Astfel nu este nici obscenitate, nici pornografie ci numai simbolism şi frumuseţe rafinată. Imaginea unui bărbat şi a unei femei într-o uniune sexuală nu este considerată impură sau păcătoasă. Dimpotrivă este considerată drept imaginea unui adevărat ritual spiritual. Bărbatul care adoră femeia are o atitudine complet diferită de aceea a unei persoane obişnuite care realizează un act sexual. Femeia este transfigurată într-un simbol viu şi manifestarea pe pământ a Mamei Divine a universului (PARA SHAKTI). De asemenea, pentru femeie, bărbatul reprezintă întruparea Principiului etern masculin (SHIVA). Beatitudinea sexuală ridicată la nivelul transcendent al unei experienţe psihice extraordinare, cu caracter spiritual, reflectă atunci, fericirea inefabilă de natură subtilă cosmică, cunoscută în Yoga drept ANANDA (beatitudinea cosmică) iar în Tantra ca SAMARASA (savoarea egalităţii).
Sursa:”f-jokes.com”

Lingura rotativa-Mepps Aglia Long

  • Mepps Aglia Long

Aglia Long este o rotativa cu paleta ca o frunza alungita care o face sa evolueze la adancimi mai mari si chiar in curent, unde nu se ridica la suprafata prea usor. Silueta ei seamana cu un pestisor momeala cea ce face din aceaste rotativa o naluca universala pentru toti pestii pradatori. Marimile 1-3 sunt bune pentru pastrav si clean iar 3 si 4 pentru stiuca si salau, iar in curent si pentru avat. Modelul din imagine are paleta acoperita cu o folie holografica care creaza un fel de curcubeu in timp ce lucreaza, si are foarte mare succes. Dar si modelul normal prinde foarte bine.
Sursa:”avat.pescuitul.info”

Lingura rotativa-Mepps Lusox

  • Mepps Lusox

Capul de plumb care se poate da jos face din Lusox o rotativa foarte versatila. Fara plumb aceasta naluca evolueaza in cea mai mica apa in care te astepti sa stea stiuca.Astfel este folosita si in apa cu multa iarba crescuta pana aproape de suprafata si in care stiuca pandeste asteptand ca un pestisor naiv(in cazul nostru rotativa) sa treaca chiar pe deasupra ei. Cu plumbul pus poate fi pescuita in ape cu adancimi pana la 4 metri. Astfel ea functioneaza foarte bine pe cadere, paleta sa imvartinduse foarte usor, asa ca este indicat sa facem stompari cat mai dese si sa lasam naluca sa lucreze pe cadere. Pe langa stiuca am prins si biban si avat cu aceasta naluca.
Sursa:”avat.pescuitul.info”

Lingura rotativa-Mepps Lusox Double Spinner


  • Mepps Lusox Double Spinner

O naluca foarte buna pentru stiuca, in special cand altceva nu da rezultat cele doua palete(de obicei cea din fata este mai mica) creaza vibratii foarte puternice care pot determina atacul. Este indicat sa fie recuperata foarte incet astfel incat ambele palete sa se invarta. Un “silicon” plasat pe carligul din coada va face naluca mai atractiva si in plus va impiedica rasucirea firului.
Sursa:”avat.pescuitul.info”

joi, 29 iulie 2010

Sunteti dotati pentru calea tantrica



Pentru adepţii tantrismului există câteva caracteristici evidente care predestinează anumite fiinţe dotate pentru această cale spirituală, ceea ce nu împiedică totuşi pe nimeni să abordeze această ştiinţă extraordinară. Dacă vă veţi regăsi printre calităţile enumerate în cele ce urmează înseamnă că într-adevăr soarta va înzestrat în mod specific pentru a aborda cu succes calea tantrică, dacă nu, puteţi să vă treziţi aceste caracteristici şi să aplicaţi anumite tehnici specifice (pe care le veţi găsi în cadrul site-ului nostru) pentru a vi le trezi.

Caracteristici tantrice feminine
Tradiţia tantrică susţine că femeile trebuie să aibă pielea brună sau mătăsoasă, albă şi mată, cu nuanţe de culoarea fildeşului; ochii mari, de o expresivitate aparte şi magnetism fascinant, cu nuanţe de culoare verde sau chiar violet liliachie, sânii foarte mari şi fermi, părul fin şi mătăsos, roşcat sau blond; muntele lui Venus proeminent, un corp armonios, plin de vitalitate şi armonios dezvoltat, pieptul şi şoldurile subliniate, manifestarea învăluitoare a unui magnetism de vitalitate sexuală neobişnuită şi de feminitate tulburătoare; glasul gingaş şi melodios; fruntea în întregime netedă; prezenţa la baza nasului a unei forme speciale asemănătoare cu litera grecească II răsturnată; excitabilitatea extremă pe care o produce la asemenea femeie mângâierea zonei urechilor.
Există şi alte caracteristici extrem de rare. Cei mai exigenţi tantrici recomandă necesitatea de a se alege iubite foarte vitale sexual, special antrenate în prealabil, care să prezinte pe deasupra o caracteristică remarcabilă (înnăscută sau dobândită prin anumite tehnici secrete): absenţa ciclului menstrual sau reducerea lui cantitativă la extrem, datorită introvertirii (transmutării şi sublimării) energiilor sexuale.

După o tradiţie specială orientală secretă, femeile extrem de dotate pentru calea tantrică trebuie să prezinte şi o particularitate anatomică stranie, care constă în existenţa, deasupra organelor genitale profunde, a unei cavităţi (un fel de canal specific), în legătură cu terminaţiile nervoase ale plexului solar (MANIPURA CHAKRA). Dacă această cavitate este excitată şi activată gradat, ea conduce rapid la realizarea unor fenomene psihice paranormale, asigurând celor doi iubiţi atingerea unor puteri benefice oculte (SIDDHI-uri) extraordinare.
Caracteristici tantrice masculine
Bărbaţii dotaţi în mod special pentru TANTRA se recunosc după intensitatea şi puterea cu totul excepţională a privirii care, în cazul lor, electrizează şi hipnotizează spontan: existenţa, imediat deasupra nasului, a mai multor şanţuri verticale net pronunţate; un membru viril, puternic, cu mult mai lung decât media, capabil de a susţine o erecţie neîntreruptă mai multe ore în şir, fără a ejacula deloc în acest interval; un câmp de forţă virilă de o frecvenţă electrizantă, prezent în mod spontan şi continuu în jurul său, care dă senzaţia de focar lăuntric centrifug. Aceste particularităţi sunt însă în general orientative şi nu urmăresc să împiedice nimănui accesul la această ştiinţă fascinantă.
Sursa:”f-jokes.com”

marți, 27 iulie 2010

Pescuitul cu linguri rotative

Rotativele nu trebuiesc sa lipseasca din arsenalul nici unui pescar de spinning. Nu poti gresi cu rotativele. Modelele mici sunt excelente pentru biban, pastrav si clean iar cele mari sunt mai bune pentru stiuca si salau. Stiucile merg bine si la rotativele duble (tandem). Cea mai importanta caracteristica a rotativelor este usurinta cu care se invarte paleta. Cei mai importanti producatori sunt: Mepps, Dam, Abu, Blue Fox, Mosca etc. Cea ce este special la aceste naluci sunt vibratiile puternice pe care le emit. De acea au asa mare succes. In unele circumstante este posibil sa pierzi mai multi pesti la un anumit model de rotativa, iar prin simpla folosire a altui model se poate reduce consierabil ratarile. In alte situatii nalucile care nu au dat rezultate alta data, pot devenii adevarate succese, asa ca nu catalogati anumite modele ca “rele” si neprinzatoare. Pana la urma toate prind daca sunt folosite la locul potrivit si la timpul potrivit. Sursa:”avat.pescuitul.info”

Cuplul conventional-Cuplul spiritual



Cu toţii ne-am dorit o relaţie sublimă, perfectă cu o fiinţă de sex opus. Unii dintre noi au reuşit de la prima încercare, alţii abia după multiple eşecuri, iar alţii mai caută încă şi în clipa de faţă. Nu vă îngrijoraţi, căci, aşa cum spune un vechi proverb românesc, “fiecare îşi are părticica lui”. Mai devreme sau mai târziu, în funcţie de cât de repede vă veţi trezi la REALITATE, veţi ajunge să vă bucuraţi împreună cu fiinţa iubită de cele mai sublime aspecte ale Iubirii.

Esenţial este să ne dăm seama de greşelile tipice care se fac de obicei într-o relaţie de cuplu obişnuită – sau convenţională, cum am numit-o noi – şi care este supusă “din faşă” eşecului, pentru a reuşi să punem bazele şi să clădim acea relaţie perfectă conformă cu cele mai profunde idealuri ale noastre.

Vă prezentăm în continuare un tabel comparativ al celor două tipuri de cupluri, convenţional şi spiritual. Descoperiţi faza în care vă aflaţi în momentul de faţă şi fiţi pregătiţi pentru ceea ce urmează.
Noi suntem alături de voi!

Cuplul convenţional Cuplul spiritual
Proces închis. Motivaţiile cuplului nu sunt clarificate. De cele mai multe ori cuplul se modelează după un model standard stabilit de ceilalţi şi nu după propriile standarde interioare. Se preferă securitatea, stabilitatea, se ocoleşte transformarea, de aceea evoluţia individuală este foarte înceată. Fiecare se străduieşte să corespundă imaginii celuilalt despre el, nu se manifestă liber, nu face ceea ce simte. Proces deschis. Se stabileşte clar scopul spiritual, obiectivele comune care fundamentează relaţia. Recunoaşterea reciprocă a libertăţii celuilalt. Se exprimă onest şi deschis ce este, ce vrea, la ce aspiră cei doi iubiţi. Se acceptă transformările, nu există gelozie, de aceea evoluţia individuală este foarte rapidă. Cei doi se simt liberi, fericiţi, chiar dacă sunt sau nu împreună.
Îndoială. Procesul închis produce o lipsă de încredere în sine şi în celălalt. Eşti ataşat, te simţi dependent. Ai nevoie de celălalt pentru a te pune în valoare. Încredere. Un proces deschis, produce conştientizarea independenţei fiecăruia dintre cei doi iubiţi. Nu încerci să-l schimbi pe celălalt, îl accepţi aşa cum este şi îl ajuţi prin propria ta prezenţă.
Competiţie (de tipul nu-mi lua locul). Apare lupta pentru putere (cine dă ordine?) şi autoritate, conflict de roluri. Interesul propriu este cel care primează. Egoismul este “la putere”. Înţelegere. Fiecare are acelaşi rang, aceleaşi responsabilităţi. Se respectă spaţiul celuilalt, nevoia de a fi împreună sau singur. Schimb de roluri: eşti aici pentru a-l ajuta pe celălalt să evolueze.
Dependenţă – roluri încremenite. Protocolul relaţiilor exterioare este sursa de conflict. Ai puncte de vedere diferite pe care vrei să le impui. Te simţi separat, singur, neîmplinit. Ţi-e teamă să nu fii părăsit. Autonomie – fiecare îşi este suficient sieşi, independent de celălalt. Iubirea conferă siguranţă. Cuplul este deschis, relaţiile exterioare sunt independente. Există deci o mai bună înţelegere a “uneltelor” utilizate de fiecare pentru a evolua, (timp petrecut împreună: discipline, timp liber, călătorii, etc.) ceea ce conduce la spontaneitate şi armonie.
Condiţionări. Dependenţa produce schimburi condiţionate. Raporturile sunt conduse de reguli, contracte, impuneri. Relaţia are la bază ideea de troc: dai dacă ai primit, atitudinile sunt premeditate. Manipulare. Libertate. Autonomia naşte toleranţă, detaşare, abandon. Nu mai este vorba de a domina sau de a poseda. Se explorează împreună, spontan, aventura veselă a evoluţiei conştiente in doi. Fericire, încredere reciprocă, armonie.
Plictiseală. Se creează reguli pentru că cei doi nu se amuză împreună. Se intră într-o rutină care adoarme creativitatea şi invenţia. Apar resentimente. Fiecare începe să creadă că celălalt este cauza nefericirii sale şi de aceea trebuie să se ferească de el. Creativitate. Apare în mod constant o stare de joc şi bună dispoziţie între cei doi. Spontaneitate, inspiraţie, amuzament. Schimb spontan de roluri şi sarcini. Se inventează noi moduri de a iubi. Vă amuzaţi într-adevăr împreună şi sunteţi fericiţi.
Insecuritate. Ai impresia că “ceva nu merge”, nu ştii exact ce, ai sentimente de teamă, instabilitate, culpabilitate. Îl eviţi pe celălalt sau îi reproşezi anumite comportamente care te perturbă. Vrei să fondezi o familie în speranţa de a găsi o soluţie impasului şi mai multă stabilitate. Sentiment de securitate. S-a depăşit teama înfruntând ceea ce ascundea ea. Iubirea profundă face să apară sentimentul stabilităţii. Poate apărea dorinţa de a fonda o familie, dar pentru motivul că s-a obţinut stabilitatea. Fuziunea spirituală induce sentimentul superior al securităţii.
Impresia de eşec al cuplului. Neputinţa de a schimba cursul lucrurilor. Devalorizarea ta şi a celuilalt. Apar resentimente puternice care pot produce chiar dezechilibre psihice. Disperare. Ai sentimentul că nu se mai poate face nimic. Nu mai vezi nici o cale prin care să poţi readuce armonia în cuplu. Iubire perfectă. Sentiment de devoţiune şi dăruire. Devoţiunea onorează şi trezeşte esenţa divină în celălalt, dăruirea este plăcerea de a cultiva starea de bine în celălalt. Exişti pentru şi întru dragoste. Iubirea se cosmizează, simţi că Dumnezeu este cel care te iubeşte prin fiinţa iubită.
Separare. Singura soluţie care apare este separarea, divorţul. Trăieşti disperarea şi sentimentul acut al singurătăţii, care pot fi totuşi ocazia unei transformări, a unei descoperiri posibile a autonomiei şi a libertăţii. Unitate. Relaţia este ocazia de a stabili liturghia sfântă care ridică şi spiritualizează unirea celor doi iubiţi. Relaţia împlineşte idealul dragostei, devine o ocazie a graţiei şi a “binecuvântării divine”.

Sursa:”f-jokes.com”

luni, 26 iulie 2010

Scrisoare de dragoste...




Scrisoare din partea sotului catre sotie - Draga mea iubita, nu pot sa iti trimit salariul meu pe luna aceasta, astfel incat iti trimit 100 de saruturi. Cu dragoste, sotul tau.
Raspunsul sotiei - Dragul meu iubit, iti multumesc pentru cele 100 de saruturi. Iti trimit lista cu cheltuielile. 1. Laptarul a acceptat 2 saruturi pentru laptele pe o luna. 2. Electricianul a cazut de acord doar dupa 7 saruturi. 3. Proprietarul vine in fiecare zi si imi fura doua-trei saruturi in locul chiriei. 4. Proprietarul supermarketului nu a acceptat doar saruturi, astfel incat i-am mai dat cateva articole….5. Alte cheltuieli - 40 de saruturi. Te rog sa nu-ti faci griji pentru mine, mai am un sold de 35 de saruturi si sper sa pot incheia luna doar cu acestea. Ar trebui sa planuiesc la fel si pentru urmatoarele luni? Te rog sa ma instiintezi!! Iubita ta sotie.

Logica sanatoasa



Doi avocati care se plimbau prin padure au atras atentia unui urs fioros. Ursul i-a observat si a inceput sa se indrepte catre ei. Unul dintre avocati si-a deschis de indata servieta, a scos o pereche de adidasi si a inceput sa se incalte. Al doilea avocat l-a privit mirat si i-a spus:
- Esti nebun! N-ai cum sa alergi mai repede decat ursul! - A, dar stiu asta! Ursii sunt mult mai rapizi decat oamenii. N-am nici o speranta ca voi putea vreodata sa intrec un urs. - Ei, si daca stii asta, atunci de ce iti mai schimbi pantofii? - Pai dupa cum gandesc eu, spune primul avocat, nu trebuie sa intrec ursul. Trebuie sa te intrec doar pe tine.

Eliberati-va pentru totdeauna de gelozie

Există două categorii mari de oameni: cei geloşi şi cei care nu recunosc faptul că sunt geloşi. O a treia categorie aparţine fericitelor excepţii; sunt fiinţele atât de speciale, încât se ridică mult deasupra zonei de acces cotidian, fiinţele rare, îmbăiate permanent în iubire divină, pentru care gelozie a devenit un cuvânt inactiv. Nu despre ele este vorba în cele ce urmează. Ci despre mine, despre tine şi despre toţi cei care au simţit măcar o dată efectele nefaste ale acestui sentiment otrăvit.
Cum se prepară o asemenea licoare letală? Teoretic, nimeni nu ştie formula. Practic însă, mulţi dintre noi suntem experţi în fabricarea sa: o puternică dorinţă sexuală ascunsă în spatele iubirii, o doză impresionantă de posesivitate, eterna comparaţie între tine şi celălalt şi ignoranţă cât cuprinde. Din această combinaţie lipseşte sinceritatea. Atenţie! Oricât de mică ar fi, doza ingerată are efect devastator pentru orice relaţie de cuplu şi în general pentru orice om.
Cu mască
’’Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul’’, avertizează o vorbă celebră. Dacă te mai confrunţi cu problema geloziei, înseamnă că iubirea nu e decât o faţadă pentru dorinţa sexuală. Dar nu trebuie să-ţi faci griji din cauza instinctelor. Ceea ce simţi e perfect natural. A fost lăsat de Sus să existe atracţie între femei şi bărbaţi. Din punctul acesta de vedere totul e în regulă. Altceva îţi creează şi îţi alimentează drama: iubirea este confundată cu dorinţa sexuală. Şi atâta timp cât eşti condiţionat de această iluzie nu poţi face nimic împotriva geloziei. Funcţionează aici un principiu valabil şi în matematică. Nu obţii rezultatul corect, când operezi cu date false.Ce este totuşi de făcut acum, când ai ajuns în posesia acestui adevăr? Acceptă-l! Meditează asupra lui. Întoarce-l pe toate feţele şi dacă ai să fii sincer cu tine ai să ajungi la concluzia că gelozia pe care o experimentezi nu are nimic de a face cu iubirea, ci cu nesiguranţa, slăbiciunea, dependenţa, ataşamentul. Abia din acel moment ai şansa să transformi otrava în nectar..
Fără mască
Oricum ai privi gelozia, nu poţi observa decât un singur lucru: cât este de hidoasă. De fiecare dată când sufletul cuiva este atins de acestă boală, cel în cauză suportă o adevărată operaţie… in-estetică: ochii îşi pierd căldura, strălucirea, iar liniile armonioase ale feţei se frâng în expresii chinuite. În plan subtil aura devine un butoi de pulbere pe care stǎ cocoţat suferindul, pândind momentul prielnic; un motiv, un pretext, orice, pentru ca energia lui gigantică, încordată ca un arc, să se repeadă spre celălalt.
Urmează un meci de categorie grea în cel puţin cinci reprize, în care gongul este înlocuit de câteva întrebări „profunde”: „Unde ai fost azi noapte? De ce ţii uşa închisă când vorbeşti la telefon? Al cui e rujul de pe cămaşă? De ce nu mă mai iubeşti? De ce nu-mi arăţi ce scrii în jurnalul intim? Te-am văzut cum îi zâmbeai, de ce nu recunoşti? …” Imediat ce a fost dezlănţuită, energia negativă asigură celor doi iubiţi coregrafia de luptă, care poate îmbrăca diverse forme: reproşuri care bat de departe scenariul la orice telenovelă sudamericană, investigaţii demne de Sherlock Holmes, farfurii nevinovate ajung cioburi şi spre ruşinea rasei umane, se mai lasă şi cu câte un Knock out. Neplăcut, dar asta-i realitatea… viaţa întrece filmul în cele mai multe situaţii.
Perspective
Există două unghiuri din care poţi aborda problema. În prima categorie intră etica, psihologia şi ştiinţa. Dar ele privesc, analizează şi înţeleg gelozia într-un mod fragmentat, divizat şi într-o mare măsură eronat. De aceea şi tentativele de a o trata eşuează întotdeauna.
Mulţi sunt de părere că gelozia nu-i lucru bun, dar la fel de mulţi cred că e ceva normal din punct de vedere uman (dacă nu se depăşeşte măsura), ba chiar mai mult, unii o văd ca pe o dovadă de iubire. Şi cu cât e mai gelos omul, cu atât se arată a fi mai mare iubirea (zice pseudoînvăţătura populară). Iar asta nu e decât o nuanţă care se referă la relaţia de cuplu.
Mai există cele care vizează grupul, societatea. Cineva este gelos pe vecin pentru că are succes în afaceri, pe cel mai bun prieten pentru că are o nevastă mai frumoasă, o maşină mai performantă sau pe colegul de serviciu care a fost promovat înaintea lui. Nici în situaţiile acestea gelozia nu este categorisită drept un defect, ci o trambulină spre progres. Competiţia! Acesta este cuvântul-cheie. Intrǎm în competiţie cu toată lumea şi suntem în stare sǎ sacrificǎm o prietenie pentru a ajunge în top. Greu de ajuns acolo, greu de menţinut …
Cel de-al doilea unghi din care putem privi problema este cel spiritual. Complet diferit de tot ceea ce am amintit mai devreme, deoarece presupune o abordare totală, o viziune unificatoare. Gelozia nu este nici bună, nici rea, nici patologică şi nici imorală; de aceea nu va fi nici catalogată şi nici interpretată. Pentru că simpla conceptualizare a fenomenului nu ar ajuta cu nimic; în viziunea înţelepciunii milenare yoga emoţiile negative, din care face parte şi gelozia, sunt fenomene subtile care îşi au rădăcina în acelaşi punct nevralgic: ignoranţa. Necunoaşterea de sine, necunoaşterea adevăratei iubiri divine, conduc la asemenea distorsiuni comportamentale, care nu vor fi înţelese şi transcense până când fiinţa umană nu păşeşte pe drumul căutării interioare.
Erori fundamentale
· Confundăm iubirea cu dorinţa sexuală. Iată una din principalele noastre greşeli în relaţia cu o persoană de sex opus.
· Suntem convinşi că nu modul nostru de gândire ne face să suferim, ci celălalt. În felul acesta obţinem două avantaje (otrăvite, ce-i drept…) dintr-o singură mişcare. Pasăm responsabilitatea pe umerii lui, ceea ce ne scuteşte de conştientizare, asumare a problemei şi transformare, iar pe de altă parte, culpabilizându-l, îl putem manipula emoţional.
· În loc să ne bucurăm la maximum de momentul actual, trăim cu teama unui viitor incert: dacă se duce cu altcineva? Dacă o să mă părăsească? Clipa prezentă este distrusă de o frică abisală: ce va face iubita (iubitul) mâine?
· Nu îl privim pe cel drag ca pe o fiinţă liberă, care are dreptul să acţioneze aşa cum îşi doreşte. Îl condiţionăm mereu, din ce în ce mai inventivi, până îl transformăm în sclavul nostru. În felul acesta însă nu facem decât să devenim şi noi sclavii dorinţelor noastre…
· Avem credinţa falsă că putem trăi iubirea doar în prezenţa celuilalt, ba mai mult decât atât, numai el poate să ne-o ofere. E adevărat că fiinţa iubită poate cataliza apariţia unor sentimente înălţătoare, dar în realitate aceasta se produc în şi numai prin noi.
· Între îndrăgostiţi există în permanenţă un schimb subtil de energii. Şi bune şi rele. Un adevărat meci de ping pong în invizibil. Dar atunci când lipseşte investigaţia interioară, când niciunul nu este cu adevărat atent, nu sunt sesizate «preluările» negative de la unul la altul. Uneori sămânţa geloziei nu este prezentă în aura unuia dintre iubiţi, dar fără vigilenţă şi un discernământ spiritual autentic, e atât de uşor să se molipsească de la celălalt…
· Oamenii cred că ştiu ce este iubirea adevărată, că o trăiesc din plin şi că toate consecinţele confuziei lor sunt “chinurile dragostei”; suferinţele fatale în iubire (în această categorie intră şi gelozia). Aşa se spune în popor, aşa suntem învăţaţi de mici, de multe ori cu ideile acestea anapoda îmbătrânim. Doar că lucrurile nu stau chiar aşa. În locul unei dăruiri autentice, cei mai mulţi îndrăgostiţi recurg la un troc. Dacă tu îmi dai, îţi dau şi eu. Dacă nu-mi dai…
· Când iubim cu adevărat ne vine să sărim în sus de fericire, să luăm în braţe pe toată lumea, să chiuim cât ne ţin plămânii. Această veselie molipsitoare este barometrul spontan al iubirii. Dar, undeva, cândva, nu se ştie când, s-a produs o mutaţie, o pervertire a bucuriei. În zilele noastre nu mai suntem fericiţi doar când iubim, ci şi când posedăm pe cineva. O satisfacţie perversă, nefirească. Nu ne bucurăm pentru că celălalt există, ci pentru că este al meu, este cu mine. Acest moment apare destul de repede în istoria unui cuplu. La început nu ne deranjează nimic din ce face iubitul sau iubita noastră. Trec câteva săptămâni, luni, şi dintr-odată o mulţime de gesturi încep să ne scoată din sărite. Devenim suspicioşi, arţăgoşi sau geloşi. Sunt semne foarte clare că ne-am luat rămas bun de la iubire. Posesivitatea a trecut în fruntea orchestrei, iar noi dansăm după cum vrea ea.

Sfat practic
Pentru a putea triumfa asupra geloziei este imperios necesar să uiţi de ea. Nu te lupta cu ea. Nu te gândi la ea. În fond cu cine ai putea să te lupţi? Cu închipuirea ta despre iubire? Cu himerele nopţii? Mai degrabă aprinde o lumânare. Analogic vorbind, aceasta este iubirea. După ce se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea se topesc de la sine. E ca şi cum ai aprinde lumina într-o cameră şi te-ai întreba unde a dispărut întunericul. El nu poate exista la un loc cu lumina. La fel şi gelozia, nu poate respira acelaşi aer cu iubirea. Ori una, ori alta. De aceea e mai simplu să mergi pe calea luminii. De fiecare dată când simţi că iubeşti, scufundă-te în acest sentiment divin. Permite-i să pătrundă în fiecare por al fiinţei tale, să te purifice şi să te înalţe deopotrivă. Si dacă e să gândeşti pozitiv până la capăt, poţi vedea în gelozie un mesaj divin; e semn că iubirea nu a apărut încă. Bucură-te! Măcar ştii care este drumul cel bun…
Sursa:”f-jokes.com”

duminică, 25 iulie 2010

Culmea inocentei...




Care este culmea inocentei?
O calugarita care lucreaza intr-o fabrica de prezervative si crede ca face saculete de dormit pentru soricei.

(felicity_hope)

Iubirea si magia simplitatii


Fragment din “Enciclopedia naturistă a afrodiziacelor” de Gregorian Bivolaru,
volumul 1, capitolul: Iubirea – cel mai puternic afrodiziac

Motto: Se pare că natura n-are alt scop decât de a le arunca
pe toate fiinţele unele în braţele altora şi de a le face să guste,
graţie transfigurării prin iubire, între două neanturi infinite,
beţia euforică a îmbrăţişării divine.

Trăim vieţi în grabă. Purtăm în noi „sinteze” de experienţe. Purtăm iubiri trecute, victorii şi înfrângeri. Dar când ne aducem aminte de dragoste, totul capătă o lumină vie, aparte, enigmatică.
E posibil să nu-ţi mai aminteşti ce-ai făcut acum trei ani, pe 7 ianuarie, dar îţi aminteşti cu siguranţă ziua în care ai întâlnit-o sau ziua în care el ţi-a spus că vrea să fiţi împreună… şi încep să ţi se perinde prin faţa ochilor tot felul de amănunte, care atunci te-au mişcat profund, iar acum, te fac să surâzi…
Dacă ai trăit o iubire profundă, fără îndoială că te-ai simţit frumos şi plin de forţă, că ai crezut într-o anume misiune încredinţată de destin numai ţie. După un timp, după ce iubirea a trecut prin câmpia dorinţelor tale şi a îndepărtat ultimele rămăşiţe ale egoismului, te-ai regăsit mai puternic, deşi, aparent, fără vreun punct de sprijin. Şi iubirea ta a devenit mai intensă, mai conştientă, mai încăpătoare…
Iubirea este constructivă şi creatoare, ea uneşte şi înalţă. E un principiu regenerator, e o substanţă care alchimizează tot ce e blazare, scepticism sau singurătate. Operele de artă, poeziile, muzica inspiratoare au în compoziţia lor nevăzută – dragoste. Ca şi noi, de altfel.
Iubirea este reală, e la fel de reală ca şi noi înşine. Ea nu e un concept intelectual steril, ci este o magie tainică a întregii noastre fiinţe. Atâta vreme cât nu e o întâmplare nici măcar cutezanţa unui singur fir de iarbă, faptul că undeva, cineva te iubeşte este cu atât mai mult un aspect demn de luat în seamă. Pentru că noi suntem pe Pământ mai ales pentru a manifesta din plin dragoste pentru cei care merită aceasta, şi înainte de toate, cel mai mult, pentru Dumnezeu.
Puţini ştiu că este cel mai uşor să te transformi prin iubire; ea rămâne singurul etalon cu care trebuie măsurat totul. Iubirea plenar împărtăşită, într-o infinitate de nuanţe şi forme, este menirea fiinţei noastre, atunci când merităm aceasta.
A iubi este cel mai simplu mod de a trăi pentru că este cel mai bun şi mai firesc. Aproape că nu trebuie să faci nimic altceva. Fiecare simte nevoia de a iubi, chiar înainte de a iubi pe cineva sau ceva anume. Acestei iubiri pure şi copleşitoare, mai devreme sau mai târziu, i se va răspunde.
Iubirea este cea care face ca oamenii să îşi caute perechea, să îşi îndeplinească visele. Ea naşte aspiraţia tainică a cunoaşterii de sine.
Dacă simţi că nu mai iubeşti, înseamnă că de fapt nu ai iubit niciodată sau că nu mai ştii să priveşti înăuntrul tău, unde iubirea există încă. Iubirea ştie însă că ceea ce este în minte este supus schimbării şi se poate uita sau pierde. Pe când ea, iubirea pură, copleşitoare, te face întotdeauna un învingător.
Iubirea există… pur şi simplu. Doar noi o simţim prin fiinţa iubită, prin clipele de bucurie; şi totuşi, ea nu are nevoie de toate acestea. Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Înainte de toate, iubirea nu cere, iubirea dăruieşte. E simplitate divină în acţiune şi trăire.
Dragostea e reflectarea pe pământ a iubirii cereşti, de aceea ea nu are hotare şi nici limite. Dacă ar cunoaşte timpul, dragostea ar fi o continuă clipă. Şi dacă ar cunoaşte spaţiul, locul ei ar fi în noi, căci, într-adevăr, suntem o chintesenţă a tot ce iubim.
Dacă există dragoste, ea este pretutindeni. Şi dacă e acum dragoste, ea poate fi, de acum înainte, pentru totdeauna.
Iubirea adevărată este un sentiment inefabil, copleşitor şi divin, care face cu putinţă, pentru acela (sau aceea) care o trăieşte plenar, să resimtă o inefabilă dilatare euforică a fiinţei sale şi, totodată, a câmpului conştiinţei, de la finit către infinit.
Iubirea este simţită intens de fiinţele umane sub forma unui sentiment unificator, profund euforic, copleşitor, nuanţat, moral-estetic.
Adevărata iubire este întotdeauna opusul egoismului şi ea se manifestă printr-o aspiraţie intensă şi dezinteresată, a celui care iubeşte, de a-şi revărsa întreaga afecţiune asupra obiectului iubirii, oricare ar fi acesta – o fiinţă umană de sex opus sau care ne atrage, un colectiv, o idee, o valoare sau o activitate. Faptul că manifestările iubirii sunt de o diversitate, practic, infinită, adesea diferite de la un om la altul, se datorează nuanţării acestui sentiment universal în cazul fiecărei fiinţe în parte, care este unică în felul său. Naşterea şi persistenţa acestui sentiment – profund unificator, euforic, divin şi beatific – şi dezvoltarea sa, atunci când el se manifestă în diverse moduri, de la o fiinţă umană la alta, în sfera individuală a acesteia, este intim legată de formarea şi cristalizarea personalităţii.
În fond, iubirea nu este altceva decât o modalitate oferită fiinţei umane, de a se apropia de Dumnezeu, dar şi un mijloc rapid de cunoaştere a realităţii divine. Acest aspect este exprimat într-un mod genial în lucrarea „Profetul” de Kahlin Gibran.
„Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase
Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile himerice, asemenea vântului de miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi (mult mai repede şi îmbătaţi de fericire), tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile (şi să vă distrugă cât mai repede micimile, răutăţile şi egoismul).
Precum ea vă ridică, îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până când în adâncul rădăcinilor, zdruncinând încleştarea lor cu pământul
Asemenea snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător,
Vă treieră pentru a vă descoji,
Vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,
Vă macină până la înălbirea făinii voastre,
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, smeriţi, divini şi puri, ca apoi să vă hărăzească focului său, ca să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin.
Toate acestea şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea, pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte, nesfârşită, iubirea.
Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie, suspiciune sau de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei, care permanent vi se dăruie ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi (fiind înfrânţi) goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri, în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie, unde veţi plânge, dar nu cu toate lacrimile voastre, pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică, divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns iubirea nesfârşită, sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul este în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că vă puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie totuşi să mai ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti îmbătat de iubire în tot şi să devii izvor de iubire divină, ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adeseori durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi, plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine, la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să ai un cântec de laudă”.

Iubirea dintre două fiinţe umane de sex opus nu înseamnă doar fuziunea sexuală, care nu este decât un element (grosier, dar totuşi necesar) al acestui vast sentiment. Cu toate că în viaţa majorităţii oamenilor, noţiunea de „iubire” se limitează doar la acest aspect (al amorului fizic), totuşi, adevărata dragoste, intensă, durabilă şi profund transfiguratoare, aşa cum este ea privită de către marii înţelepţi, este un proces de aprofundare progresivă, de cristalizare şi edificare în domeniul comunicării afective şi inefabile şi al identificării empatice cu o anumită fiinţă umană de sex opus. Iniţial, putem simţi, în afară de afecţiune faţă de acea fiinţă, doar un fel de atracţie, inexplicabilă din punct de vedere raţional, însă, progresiv, descoperim că acea fiinţă ne completează afectiv, ne împlineşte şi ne polarizează pe toate planurile fiinţei noastre şi totodată ne face să ne simţim (şi să devenim) mult mai iubitori şi armonioşi. Astfel, prin transfigurare profundă şi adoraţie, putem atinge o fuziune complementară şi unificatoare cu fiinţa iubită pe toate nivelele (afectiv, mental, spiritual, şi, bineînţeles, fizic-sexual), această fuziune fiind sursa unei fericiri imense, autentice şi durabile.
Sursa:”f-jokes.com”

joi, 22 iulie 2010

Iubirea conventionala-iubirea neconventionala



Iubirea convenţională se limitează cel mai adesea la anumite tipare uşor de prevăzut. Este previzibilă şi lipsită de spontaneitate, bazată pe nişte reguli fixe şi rigide. În prezent, iubirea convenţională este considerată ca fiind limitată, dar datorită prejudecăţilor cultivate de societate ea nu este înlocuită cu altceva. Convenţiile stabilite şi-au pierdut în multe cazuri semnificaţia de bază, aceea de a avea relaţii stabile, de lungă durată, de a întemeia o familie armonioasă, de a avea copii şi de a găsi o împlinire spirituală pe această cale. În ziua de azi, un cuplu căsătorit şi fericit la început constată că odată cu trecerea anilor devine tot mai rece, tot mai distant, ceea ce face ca aproape inevitabil să intervină dezinteresul şi plictiseala; contractul de căsătorie devine astfel pe an ce trece lipsit de sens. Actual, statisticile arată că această stare de lucruri este mai curând o regulă decât o excepţie, după cum este dovedit şi de procentajul în creştere al divorţurilor.
În cazul aventurilor amoroase, iubirea neconvenţională este imprevizibilă şi spontană, fiind bazată pe sentimente pure. Ea este de obicei considerată ilicită, nefiind în nici o direcţie limitată de vreo normă sau dogmă socială. Spiritualitatea orientală atribuie aventurii amoroase care dă naştere iubirii neconvenţionale un potenţial şi un rol enorm pentru atingerea stării de transcendenţă. Se spune chiar că ea poate conduce cu uşurinţă la experimentarea plenară a iubirii divine infinite, dacă energia sexuală este corect şi precis canalizată prin transmutarea integrală a potenţialului sexual de către un cuplu continent.
În prezent, iubirea neconvenţională a devenit aproape convenţională, ea fiind adeseori o iubire din care rar se mai poate culege vreun fruct spiritual. În acest gen de relaţie există o mare spontaneitate dar fără o finalitate profund spirituală, ea pierzându-se de cele mai multe ori în superficialitate şi în lipsa unui scop precis determinat.
Limita dintre cele două forme de iubire erotică nu mai este astăzi clar definită. Categoriile “convenţional” şi “neconvenţional” aproape că şi-au pierdut înţelesurile, căci în realitate, aceasta este mai curând o problemă de atitudine decât de categorisire. Tantra-ele afirmă că este posibilă aducerea neconvenţialismului în comuniune cu convenţialismul prin combinarea atentă şi înţeleaptă a “tot ceea ce este mai bun din ambele lumi”. Aceasta este atitudinea justă care trebuie să fie cultivată cu perseverenţă în Arta de a iubi. Când actul sexual devine previzibil şi plictisitor în multe situaţii se întrerupe orice comunicare. Îndoiala şi lipsa de încredere domină atunci relaţia şi o conduce inevitabil către eşec.
Sursa:”f-jokes.com”

Cum sa atragi iubitul sau iubita ideala




Care este secretul prin care poţi să atragi iubitul ideal (pentru o femeie) sau iubita ideală (pentru un bărbat)? Cum poţi să găseşti persoana cea mai potrivită pentru tine, atât fizic, emoţional, mental, cât şi spiritual? Chiar există cu adevărat această persoană? Cu toţii ne dorim o iubire ideală, chiar dacă nu avem deloc clar în minte imaginea acelei fiinţe de sex opus pe care o căutăm (în cazul în care încă nu am găsit-o).
Fiecare relaţie poate fi o oglindă în care să ne putem privi cu obiectivitate, iar atunci când suntem suficient de sinceri poate fi chiar o poartă tainică prin care să pătrundem în profunzimile propriei noastre fiinţe. De aceea, cea mai bună cale de a atrage persoana ideală este în primul rând aceea de a ne cunoaşte pe noi înşine. Odată ce reuşim să descoperim ceea ce ne place, ceea ce ne dorim sau, dimpotrivă, ceea ce ne displace, începem să comunicăm cu exteriorul mult mai uşor, să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi şi, în mod natural şi firesc, să intuim din ce în ce mai clar care sunt persoanele cu care avem mai multe afinităţi şi suntem mai compatibili.
Unii nu cred deloc în mitul sufletelor pereche, pe când alţii îşi petrec o viaţă întreagă aventuraţi în căutarea sufletului pereche. Există anumite secrete care te pot ajuta să întâlneşti bărbatul sau femeia în faţa căruia/căreia să exclami: “Exact ce căutam!”.
Iată că în cele ce urmează vă propunem schiţa unui plan pentru a-ţi atrage idealul în iubire. Adaugă la aceste idei ceea ce îţi este propriu, personal şi astfel vei avea o reţetă completă prin care vei reuşi să găseşti persoana pe care o cauţi:
Începe să lucrezi asupra propriei tale fiinţe, în fiecare zi. Practică hatha-yoga şi meditaţia, eventual scrie consecvent într-un jurnal intim, diverse tipuri Cheia reuşitei este să începi să te cunoşti, să te înţelegi, să lucrezi asupra blocajelor tale emoţionale, să experimentezi contactul cu exteriorul şi să ajungi să îţi cunoşti universul lăuntric.
Experimentează iertarea şi iubirea necondiţionată (faţă de tine şi faţă de ceilalţi) şi fă-le să devină o alegere realistă a vieţii tale. Nu mai da vina pe ceilalţi, iartă-i chiar dacă “au reuşit să greşească” şi iubeşte-i dincolo de orice.
Fă tot ceea ce faci pentru a evolua ca fiinţă umană şi pentru a te deschide către ceilalţi oameni. De fapt, motivaţia ta îţi determină reuşita. Dacă vrei de la o relaţie numai să faci sex şi nimic mai mult, în scurt timp vei fi “detectat” şi singurătatea este ceea ce te aşteaptă. Oamenii caută în fiecare clipă a vieţii lor iubire, afecţiune, înţelegere şi atât timp cât tu nu le-o oferi, ei nu îţi vor căuta compania. Dacă însă aspiraţiile tale sunt sublime, îţi doreşti şi cauţi cu adevărat iubirea, fiecare gest, fiecare privire de-a ta te va trăda uşor iar ceilalţi vor fi în mod inexplicabil atraşi de tine.
Fă exerciţii pentru activarea erotismului, pentru trezirea şi controlul energiei sexuale. Planul sexual al vieţii, deşi puţin o recunosc, este unul dintre cele mai importante în cuplu. Exprimă-ţi abisurile erotismului, însă maniera prin care o faci să fie sublimă, încântătoare.
Caută să îi înţelegi şi să îi ajuţi pe ceilalţi cât poţi mai bine. Acordă-le timp şi celorlalţi, altfel cum crezi că ceilalţi or să îţi acorde din timpul lor. Nu ar fi un eşec să întâlneşti o persoană pe care tu o consideri că “ar fi potrivită”, dar datorită stângăciei tale în a comunica, în a o înţelege, relaţia să se sfârşească chiar înainte de a începe cu adevărat?
Roagă-te, imploră-L pe Dumnezeu să îţi dăruiască ceea ce cauţi. Ţi se pare pueril, nedemn de un om serios ca tine? Dar oare nu este singura cale pe care dacă mergi ferm şi cu perseverenţă nu dă greş niciodată? Gândeşte-te, meditează profund. De la El vin şi spre El se duc toate…
În mod inevitabil, aplicând toate aceste nobile activităţi vei ajunge să fii o persoană dinamică, fericită, echilibrată şi plină de magnetism. Acum vei putea să atragi prin rezonanţă mult mai uşor o persoană la fel de fericită, dinamică, magnetică şi echilibrată.
Nu te îngrijora de cât de mult timp va putea să dureze acest proces de transformare a ta. Oricât de mult sau oricât de puţin, esenţial este că merită. Vei fi mulţumit/ă să ştii că ai devenit tu însuţi persoana ideală. Ceea ce căutai aşadar de atâta vreme erai chiar tu.
Sursa:”f-jokes.com”

marți, 20 iulie 2010

Arta taoista a iubirii

“Pentru a stăpânii oamenii şi a servi admirabil cerul, nimic nu e mai preţios decât moderaţia şi cumpătarea.
Căci numai cel ce practică cumpătarea va obţine cu repeziciune TAO.
Cel ce obţine cu repeziciune TAO va dobândi toate virtuţile şi fericirile.
Cel ce dobândeşte toate virtuţile şi fericirile va avea succs în tot ceea ce va întreprinde.
Cel ce are succes în tot ceea ce întreprinde dobândeşte o putere şi o armonie ce nu cunosc limite.”

La prima vedere, arta taoistă a iubirii pare a fi o metodă radical diferită de aproape toate concepţiile occidentale în materie de sexualitate şi tehnică amoroasă. Teoria şi practica artei iubirii taoiste a format, de-a lungul secolelor, principiul fundamental al raporturilor sexuale în China şi este semnificativ de constatat că, timp de mai bine de 2000 de ani, s-a practicat aici cu succes tehnica pe care azi o numim “coitus reservatus” sau continenţa sexuală, fără ca aceasta să aducă vreun prejudiciu sănătăţii oamenilor şi calităţii urmaşilor.
Tao reprezintă o înţelepciune care dăinuie de mii de ani. Ideea fundamentală a filozofiei taoiste este că energia atotpătrunzătoare şi elanul vital sunt sursa vieţii. În organizarea universală a lucrurilor şi fenomenelor, fiinţa umană este o creatură minusculă, aproape insignifiantă şi vulnerabilă, care nu poate spera la armonie sau la o viaţă fericită, dacă nu trăieşte în echilibru deplin cu această sursă subtilă macrocosmică, dublă, de Viaţă şi Putere.
Tao este energia infinită a naturii. Cel care vrea să practice Tao trebuie să fie realmente destins, sau cu alte cuvinte deschis şi natural, pentru a putea intra în rezonanţă perfectă cu această energie infinită. Arta taoistă a iubirii a fost structurată pe scheletul acestei filozofii lipsite de artificii, plină de prudenţă, spirit de “economie”, putere şi supleţe.
Străvechile texte taoiste recomandă întreruperile frecvente în timpul actului sexual, cu scopul de a prelungi indefinit durata contactului sexual, ceea ce permite femeii să ajungă să resimtă şi să controleze orgasmul, iar iubitului ei să înveţe să controleze, încetul cu încetul, ejacularea, ajungând chiar să o suprime complet. Concluzia cea mai uimitoare la care au ajuns sexologii moderni Masters şi Johnson este că bărbatul nu are nevoie să ejaculeze deloc atunci când face dragoste, cu excepţia momentului când doreşte să aibă copii. Acest lucru are o importanţă capitală mai ales după vârsta de cincizeci de ani. În această direcţie, maeştrii taoişti afirmă: “Bărbatul trebuie să-şi cultive la perfecţiune arta de a-şi întârzia nedefinit ejacularea, până ce iubita sa a ajuns la un suficient de mare număr de orgasme. El nu trebuie să-şi lase deloc sămânţa (sperma) să se irosească prosteşte prin ejaculare”.
Taoiştii ne învaţă că orgasmul masculin şi ejacularea nu sunt unul şi acelaşi lucru. Numai nefasta obişnuinţă şi ignoranţa ne fac să credem că ejacularea ar constitui punctul culminant al plăcerii. După ejaculare, bărbatul e obosit, somnolent, urechile îi sunt clăpăuge, ochii i se îngreunează, apare senzaţia acută de sete, membrele sale îi sunt anchilozate. În timpul ejaculării el trăieşte o scurtă stare de fericire, după care urmează mai multe zile de blazare şi epuizare. Dacă, din contră bărbatul reduce la minim şi controlează complet ejacularea, corpul său se va fortifica, mentalul său va fi mult înviorat, auzul îi va fi mai fin şi văzul mai pătrunzător. Dacă el refuză senzaţia scurtă pe care o procură ejacularea, plăcerea şi dragostea lui pentru femeie cresc în mod constant. Este ca şi când n-ar putea-o poseda niciodată complet şi aceasta îi măreşte fericirea de a iubii. Oare nu este aceasta o infinită voluptate?
Actul sexual fără ejaculare reprezintă destinderea intens euforică a unei tensiuni, dar această destindere, repetabilă la scurt timp după aceea şi nelimitată în timp, nu e explozivă, ca în cazul ejaculării. Aceasta este o plăcere care se împlineşte frenetic nu prin violenţă, ci printr-o stare de linişte profundă, printr-o uluitoare fuziune voluptoasă, senzuală şi prelungită la infinit, într-o euforie care este dincolo de trupuri şi sentimente. Este un simţământ de comuniune telepatică cu un Tot Gigantic şi nu o senzaţie de separare şi vlăguire, ca în cazul ejaculării. Este un sentiment de strânsă comuniune cu cosmosul şi de punere în comun pe multiple planuri cu fiinţa iubită şi nu un spasm individual egoist care-l exclude adesea pe celălalt.
Odată stăpân pe ejaculare, bărbatul nu numai că-şi păstrează esenţa vitală, dar el mai are şi alte avantaje de pe urma acestui lucru. În primul rând, el nu-şi va mai lăsa niciodată iubita nesatisfăcută, deoarece el va putea face dragoste ori de câte ori va fi incitat şi totodată va putea prelungi extraordinar de mult actul amoros, pentru a ajunge ca acesta să fie indefinit în timp. În al doilea rând, în acest fel, fiecare va putea beneficia din plin de esenţa celuilalt (bărbatul de esenţa YIN (-) a femeii, femeia de esenţa yang (+) a bărbatului) şi, prin urmare, amândoi vor experimenta o pace interioară nebănuită, plenară şi amplu spiritualizantă, care nu va fi resimţită decât palid sau incomplet de celelalte cupluri care fac dragoste în mod comun şi inferior (animalic), descărcându-şi repede potenţialul prin ejaculare şi pierderea controlului.
Sursa:”f-jokes.com”

Principii esentiale in taoism



Trei principii de bază, rod al unei experienţe milenare, impregnează arta taoistă a iubirii:

*
Bărbatul trebuie să-şi suprime total tendinţa sau dorinţa de a ejacula, trăind frenetic pasiunea şi plăcerea amoroasă, nelăsându-se controlat de aceasta niciodată.
*
Ejacularea este epuizantă şi nu constituie în nici un caz extazul amoros suprem al bărbatului, fiind asimilată cu o enormă pierdere de potenţial sexual, de energie subtilă şi de fluide vitale care, mai devreme sau mai târziu, conduce la vlăguire şi tristeţe.
*
Se pune un accent deosebit pe importanţa orgasmului feminin multiplu, amplu, controlat, de tip cervico-uterin.

Sursa:”f-jokes.com”

duminică, 18 iulie 2010

Armonia sexuala in Tao


Taoiştii consideră că armonia deplină în plan sexual conduce automat cuplul la comuniunea subtilă, armonioasă cu energii benefice infinite ale naturii şi prin aceasta deschide posibilităţi nebănuite de acces în planurile invizibile superioare de existenţă. Comuniunea bărbatului cu femeia formează, în acest mod, un beatific Tot în miniatură care este în corespondenţă analogică cu Totul macrocosmic şi cu Spiritul Suprem Divin.
Iată un pasaj semnificativ din înţelepciunea taoistă:
“Împăratul Houang-Ti: Inima mea e tristă, sunt fără chef şi îmi lipseşte armonia şi liniştea. Ce trebuie să fac?
Son-Nu: Orice slăbiciune a bărbatului trebuie să fie atribuită modului defectuos de a simţi şi de a face dragoste. Femeia este cu mult mai tare decât bărbatul datorită constituţiei şi sexului ei, la fel cum apa e mai tare ca focul. Cei care ştiu să facă dragoste cât mai bine, fără a-şi pierde controlul asupra potenţialului sexual, sunt ca doi buni bucătari care ştiu să amestece cele cinci arome, făcând din ele o masă delicioasă. Cei care cunosc arta lui Yin (-) şi a lui Yang (+) în dragoste pot amesteca cele cinci plăceri, făcând din ele o foarte profundă şi lungă beatitudine celestă. Cei care ignoră această artă vor muri vlăguiţi şi închistaţi în prejudecăţi, fără să cunoască vreodată veritabila voluptate amoroasă a iubirii nemărginite.”
Sursa:”f-jokes.com”

Femeia in Tao





În tradiţia chineză, femeile erau cele care păzeau şi transmiteau secretele sexuale. Taoismul se referă la trei iniţiatoare arhetipale diferite: Fata cea Sinceră, Fata cea Neagră şi Fata cea Aleasă. Manualele erotice cele mai clare ale Chinei, precum ”Tratatul metodelor secrete ale Fetei Sincere”, ”Tratatul sexual al Fetei Negre” şi ”Sfaturile sexuale ale Fetei Alese”, iau forma unui dialog intim, în care femeia frumoasă, inteligentă şi senzuală iniţiază bărbatul în secretele sexuale.
În ceea ce priveşte alegerea femeii potrivite ca iubită pentru jocul amoros, Fata cea Sinceră spune: ”Astfel de femei sunt în mod obişnuit foarte frumoase, rafinate, senzuale, inteligente, tandre şi bune. Părul lor este mătăsos, pielea lor este catifelată şi oasele fragile; nefiind nici prea mici, nici prea mari, nici prea subţiri, dar nici prea groase, buzele organului lor sexual trebuie să fie proeminente şi pline şi Peştera Plăcerii umedă şi excitant mirositoare. În timpul actului sexual, ele elimină fluid din abundenţă şi-şi mişcă corpul cu artă în aşa fel încât bărbatul este excitat în mod permanent, fiind mai mereu în culmea extazului, fără a fi tentat deloc să ejaculeze. Vârsta lor ideală este între 16 şi 30 de ani”.
Sursa:”f-jokes.com”

marți, 13 iulie 2010

Femeia ca initiatoare





O femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă iniţiază cu acelaşi YONI din care, într-o viaţă anterioară, s-a născut bărbatul. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi sâni cu care, într-o viaţă anterioară, l-a alăptat pe bărbatul ei de acum. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi gură care l-a calmat odată pe bărbat. Femeia conştientă de frumuseţea ei, care este plină de senzualitate şi inteligenţă, este suprema iniţiatoare în Tantra. KAULARAHASYA
Toate culturile străvechi ce se sprijină pe un fundament ezoteric care se pierde în negura timpurilor au tradiţii care laudă puterea de iniţiere a femeii. Egiptul, Grecia, Arabia, Tibetul şi China, toate împărtăşeau această credinţă fundamentală. Femeia era considerată încarnarea frumuseţii, senzualităţii şi a vitalităţii amoroase, ea fiind totodată gardianul potenţialului creator. Orice fiinţă umană s-a născut prin YONI-ul unei femei; orice om doreşte să reintre în acest tărâm al feminităţii tulburătoare prin intermediul contactului sexual nesfârşit (care se realizează doar prin intermediul CONTINENŢEI PERFECT REALIZATE).
Înţeleptul Socrate a cerut să fie instruit în Arta de a Iubi de către Diotima. Iniţiindu-l, ea a subliniat importanţa perceperii frumuseţii care se trezeşte în cel iubit, datorită capacităţii acestei trăsături de a-l stimula pe celălalt, iar în al doilea rând ea l-a învăţat ştiinţa secretă de a eleva pasiunea făcând-o să se sublimeze din planul senzual în cel spiritual. Învăţăturile tantrice secrete accentuează acelaşi aspect. Deşi frumuseţea fizică este foarte preţuită, doar ea singură fără conştientizarea ei de către femeia care este foarte frumoasă nu este suficientă. Puterea şi semnificaţia frumuseţii sufleteşti o depăşesc cu mult pe cea superficială, aşa cum dovedeşte şi exemplul lui Socrate.
Idealurile de frumuseţe sunt descrise în textele indiene precum KAMA SUTRA şi ANANGA RANGA. Diferitele tipuri de femei şi bărbaţi sunt împărţite pe categorii diverse, în funcţie de caracteristicile fizice, emoţionale şi mentale ale acestora. NAYIKA SADHANA TIKA afirmă că femeia cu care cineva doreşte să practice Arta Iubirii trebuie ”să fie extrem de frumoasă şi extraordinar de senzuală, şi să aibă egal şi cât mai armonios dezvoltate atât corpul cât şi mintea. Apariţia ei bruscă va deschide poarta tainică a trăirilor spontane şi elevate şi va captiva mintea”.
Un alt text declară poetic: ”Femeia aleasă trebuie să fie în floarea tinereţii, cu ochi fermecători care să arunce săgeţi de iubire, trăsăturile ei trebuie să exprime însuşiri pozitive, buze pline cu nectar, sânii mari, şoldurile şi picioarele frumoase şi echilibrat dezvoltate, un corp împlinit şi armonios asemănător unei trestii delicate şi mlădioase şi atunci când vine la iubitul ei ea trebuie să fie îmbrăcată în mătăsuri viu colorate”.
HEVAJRA TANTRA, un important text indian, afirmă: ”Cel ce este cu adevărat evoluat în Yoga trebuie să-şi onoreze mama şi sora, precum şi pe dansatoare, pe spălătoreasă, pe femeia din afara castei şi pe cea nobilă, în aceeaşi măsură. El trebuie să unească Sceptrul său cu Lotusul Înţelepciunii ei, fără să-şi descarce deloc sămânţa. În urma acestui ritual se obţine eliberarea, dacă fluidele tainice sunt armonios focalizate în SAHASRARA”. Această afirmaţie aparent enigmatică atrage atenţia asupra puterii uriaşe de iniţiere a feminităţii. Mai apoi este oferită următoarea clarificare: ”GNOSIS (cunoaşterea secretă fundamentală) este numită «mama», deoarece ea dă naştere lumii; de asemenea, ea este numită şi «soră», deoarece afecţiunea ei este constantă; ea este numită «dansatoare», din cauza naturii ei intens fremătânde şi pasionale; ea este numită «spălătoreasă» fiindcă dă culoare tuturor fiinţelor, şi ea este numită «din afara castei» deoarece esenţa ei supremă (ATMAN) interioară nu poate fi atinsă”.
Puterea formidabilă a femeii de a iniţia este enormă, constând în primul rând în atitudinea ei mentală faţă de senzualitatea care este abordată atunci doar în sens spiritual. Asumându-şi un rol activ şi explorând cu curaj întreaga serie de secrete sexuale în timpul actului amoros, o femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă poate conferi o mare putere subtilă spirituală iubitului ei. Această putere enigmatică, forma cea mai înaltă a lui SHAKTI, este o expresie directă a intuiţiei deschise, ea este totodată o ”energie a Înţelepciunii”, spontană şi veselă, care poate înlătura rapid, atât pentru ea cât şi pentru iubitul ei, toate barierele. O asemenea femeie trebuie să-şi iniţieze iubitul cu îndrăzneală în experienţa sa spirituală. Succesul rezidă atunci în pura spontaneitate, în capacitatea ei de a avea încredere în sine şi de a se focaliza cu putere asupra idealurilor înalte în aspiraţia ei sinceră de a oferi ”ceva deosebit şi de neuitat” iubitului ei. Încrederea uriaşă în sine este o condiţie esenţială în toate ritualurile de iniţiere şi chiar zeiţa din orice femeie, care este trezită graţie proceselor de transfigurare, este cea care atunci iniţiază.
„Regina Dakini cea Misterioasă a absorbit toate zeităţile paşnice şi furioase în corpul ei divin. Ea a transformat Yogi Padma într-o sămânţă-sunet care se odihnea pe buzele ei şi cu care a rostit Binecuvântarea cea secretă de Viaţă Lungă. Apoi, a înghiţit această sămânţă-sunet, iar în interiorul stomacului ei, Padma a primit iniţierea cea secretă a Compasiunii Nesfârşite. În regiunea lui KUNDALINI, în centrul sexualităţii, ea a conferit iniţierea corpului, vorbirii şi minţii.” PADMA THANG YIG
Sursal:f-jokes.com”

sâmbătă, 10 iulie 2010

Gafa;Sacul de pleava;Rociul;Cosul de nuiele;Juvelnicul

Gafa-este un instrument pentru taratul pestelui de talie mare ,prins la undita format dintr-un carlig de otel,insurubat la o tija simpla sau telescopica.O folosim prinzand carligul de operculul pestelui si tragandu-l spre noi ,in special la lostrita,stiuca,a caror scoatere la mal ar necesita un minciog prea mare si mult prea greu de manuit.

Sacul de pleava-este un instrument de pescuit ,ridicator,facut dintr-o plasa cu gura intinsa pe jumatate,pe o nuia indoita in semicerc (circa 2,5m)iar cu cealalta jumatate insforata pe o franghie .Plasa se ridica cu o prajina in forma de furca cu doi dinti alungiti,prinsi unul de mijlocul nuielei,celalalt de mijlocul franghiei .Ca momeala se pune un bot de mamaliga.

Rociul-este asemanator unui sac de pleava ,foarte primitiv ca origine la care furca este inlocuita cu o prajina bifurcata la un capat ,legata cu doua sfori intinse intre capetele nuielei si bifurcatiile prajinii.Se pescuieste in ape curgatoare mici ,putin adanci,pescarul plimband sacul pe fundul apei .

Cosul de nuiele-din rachita pe care multi pescari il folosesc in locul sacului.Este foarte bun ,numai ca,fiind mare,rigid,stanjeneste miscarile.

 Juvelnicul(horet)-este un sac pentru pastrat pestele viu .Acesta se confectioneaza din plase de bumbac impletite in sase .montate pe 2-4 cercuride metal inoxidabil .Prin deschizatura capatului de sus se da drumul pestelui in juvelnicul asezat in apa in pozitia verticala si legat cu un snur de o nuia sau de o ramura infipta in mal

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

vineri, 9 iulie 2010

Minciogul



Minciogul(ciorpac,meredeu).Numai pestii mici ii putem scoate pe mal prinputerea unditei.Daca pestele este prea mare,incercand sa-l avantam din undita pe mal,riscam sa-l pierdem si pe deasupra,
sa ne rupa si uneltele.Cei ce spera sa prinda pesti ce sa cantareasca mai mult de jumatate de kilogram cu greu se poate lipsi de minciog,plasa cu maner,la gura caruia aducem pestele istovit si cu care apoi il scoatem pe mal.E adevarat ca

nu este placut sa mai porti cu tine inca o unealta,destul de mare,insa avand-o la indemana ,ce bucuros vei fi cand se va ingreuna cu multi pesti.De altfel cu un minciog atarnat la spate ,de un belciug prevazut la cureaua rucsacului sau la centura,
ne obisnuim repede ,incat in scurt timp nici nu-l mai simtim.Se gasesc mincioguri de diferite forme,unele alcatuite in asa fel ,incat sa se poata inchide ,tocmai pentru a nu ne deranja prea mult .Minciogul este o plasa din sfoara de canepa sau bumbac ,rezistenta,cu ochiurile de la gura insirate pe o rama cu diametrul de 35-40cm care este fixata la capatul unui maner.
Manerul facut din lemn usor ,de exemplu bambus ,sau din orice metal usor -aluminiu-are o lungime de 60-80cm .Pescarii,carora le place sa pescuiasca umbland prin apa ,ii vor pune minciogului un maner mai tare si mai lung(1,5m) folosindu-l si ca toiag ,foarte necesar mai ales pe o albie alunecoasa .Oricine isi poate confectiona un minciog bun .Cu putina indemanare ,pescarul isi poate face singur unul cu o incheietura ce-i va ingadui sa-l stranga ,atunci cand nu se sprijina pe el
Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

joi, 8 iulie 2010

Plumbul pentru pescuit


In toate modalitatile de pescuit in care se cauta pestele aproape de albie ,pentru ca momeala sa se scufunde ,sfoara sau struna si uneori ,chiar nada trebuie sa fie ingreuiate.Nu vom intrebuinta greutatea la pescuitul la suprafata sau intre doua ape unde folosim ca momeala musca artificiala si insectele naturale.Marimea ei difera dupa metoda de pescuit ,dupa greutatea momelii si in functie de puterea curentului apei .De asemenea si forma plumbilor difera .Pescarii se straduiesc sa gaseasca o forma care sa impiedice plumbul sa se agate de radacini,pietre,etc.pricina multor neplaceri.Mai obisnuit este plumbul tip alica sferica.Dupa imprejurari,se itrebuinteaza toate marimile de plumb ,incepand de la alicele mici,cu diametrul de 2 mm ,pana la posurile mari ,care ajung sa aiba un diametru de 1cm .De obicei alicele sunt fixate de struna lasandu-se deasupra momelii o portiune libera ,de cel putin 30cm din lungimea strunei .Plumbii se pot fixa in doua feluri .Unii ,care sunt crapati pana la jumatatea lor ,ii fixam introducand struna in crapatura si strangand apoi cu un cleste ,pana se prind

.Numai ca de multe ori ,deterioram struna ,si o facem sa se rupa usor .De acea sunt mai bune alicele perforate.Ca sa nu joace de-a lungul strunei ,acestea vor fi fixate printr-un nod.Pentru ca plumbul perforat sa ramana la locul unde-l punem ,adica exact in mijlocul strunei si sa-l putem desface cu usurinta pentru a-l muta sau schimba este mai potrivita fixarea cu nod.In felul acesta se pastreaza si struna intacta.Strangand nodul din cele doua parti ale strunei,plumbul se fixeaza exact unde vrem.Plumbul sferic se agata foarte usor si odata prins de vreo radacina sau piatra ,cu greu se mai desprinde.De acea sunt mai buni plumbii lunguieti”olivele”perforate in lungul lor .Se mai intrebuinteaza si sarma de plumb ,infasurat in jurul strunei .Este usor de manuit ,rupem din ea cat ne trebuie ,dar roade struna.Mai bune sunt placile subtiri de plumb ,in pachetele din care rupem atat cat avem nevoie si le infasuram in jurul strunei.La pescuitul cu pluta a pestilor mici (rosioara,babusca,platica etc.)mai ales in apele line ,statatoare este mai bine sa fixam pe struna mai multi plumbi mici ,decat unul singur prea mare.Vom insira alicele necesare ,la o distanta de 4-5cm una de alta ,asezand spre sfoara pe cele mai mari si spre carlig pe cele mai mici.Cand pescuim la fundul apei (crap,caras,somn,mreana,etc.) plumbul trebuie sa fie mobil,adica sa alunce usor de-a lungul strunei.In acest caz plumbul va avea un tunel larg ,prin care trece struna;la 30cm mai sus de carlig se fixeaza o piedica (o alica fixata de fir) menita sa limiteze alunecarea plumbului spre carlig .In cazul lanseului(pescuitul aruncat) unde cate odata lingura trebuie ingreunata ,spre a putea arunca mai departe se foloseste plumbul “excentric” cu vartejuri la capete .Pescarul va avea intotdeauna cu sine ,intr-o cutiuta plumbi de diferite marimi ,ca sa-l poata alege pe cel mai potrivit si cu tipul de apa(curgatoare,statatoare) si cu felul momelii
Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

miercuri, 7 iulie 2010

Noduri

Noduri

Pluta

La pescuitul stationar,cand momeala cu care amagim pestele trebuie sa ramana la o anumita distanta de fundul apei ,cel mai adecvat accesoriu este pluta .Fixata pe sfoara ea tine carligul cu nada la adancimea dirita ,iar prin tresaririle si scufundarea ei va instinta pescarul despre cele ce se intampla acolo jos ,unde ochiul lui nu poate sa patrunda ,si ii va indica clipa cand trebuie “sa intepe”.La pescuitul fara pluta ,aceste semne se transmit prin struna,sfoara,varga,pana la mana pescarului.In perioada sa de ucenicie ,cel ce practica un atare tip de pescuit va sta cu privirea atintita asupra plutei si cu timpul ,va sti cu precizie,dupa miscarile ei ,ce specie de peste este acela care incearca,cam ce marime poate sa aiba si ce face el acolo ,in adancul apei.Cu ani in urma se foloseau plute rudimentare ,facute mai ales din dopuri .Greoaie,vizibile,adeseori speriau pestii .Pescarul incepator face de obicei primi pasi avand in mana o undita cu pluta.Pescuind cu pluta se va obisnui sa aprecieze adancimea apei si sa manuieasca undita fara sa o agate de toate radacinile si crengile din apa.Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila ,sa se tina deasupra apei in pozitie corecta si in acelasi timp sa fie atat de usoara ,incat pestele ce incearca momeala sa nu simta o rezistenta care sa-l sperie.  Este necesar sa poata fi mutata cu usurinta pe sfoara fie mai sus fie mai jos.Dar cel mai insemnat lucru de care trebuie sa tinem seama ,atunci cand alegem o pluta cu un scop anume ,este echilibrarea ,mai bine zis cumpanirea plumbului si momelii cu puterea de sustinere a plutei pe apa.Aici rolul important il joaca este volumul plutei si materialul din care este confectionata.Materialul din care se poate face pluta pescareasca sunt:lemn,trestie,cotor de pana ,aluminiu,celuloid,tepi de arici,si chiar sticla.Ea va trebui sa fie prelunga ,subtire,sa se asemene cu un gatej ,sau cu orice alt lucru asemanator ,care pluteste de obicei pe apa.Putem sa ne facem plute foarte bune si singuri.Oricat de rudimentara ar parea ,una din cele mai bune plute este cea facuta din varful uscat al coceanului de porimb ,avand grija sa fie de grosimea degetului mic si sa aiba o lungime de 8-10cm .La capete ii potrivim doua inele de cauciuc ,bine stranse.Sfoara trece pe sub aceste inele ,fixeaza pluta ,care poate sa fie deplasata cu usurinta ,in jos sau in sus ,dupa adancimea unde vrem sa pescuim.Plute bune se pot face si din cotorul gros al penelor din aripa gastei ,lebedei,cocorului,curcanului,sau dropiei.Le taiem in lungime potrivita(8-10cm) fara a vatama capatul de la radacina penei ,si le curatam toti fulgii .La extremitatea de unde am taiat cotorul fixam un mic inel din sarma subtire ,in prelungirea penei ,iar pe celalat capat aplicam un inel de cauciuc .Sarma va trece pe sub inelul de cauciuc ,apoi prin cel de sarma ,de aici atarna struna.Nu este ingaduit ca pluta sa fie lasata sa pluteasca pe oglinda apei,asa cum gresit procedeaza multi pescari;cam doua treimi din ea trebuie sa fie scufundata in apa .Altfel pestele care prinde momeala si da sa plece cu ea spre adanc ,simtind o rezistenta prea mare ii da drumul. Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

marți, 6 iulie 2010

Mulineta




Mulineta-cuvant de origine franceza ce denumeste un mecanism care se adapteaza vergilor de pescuit si pe al carui mosor (tambur) se infasoara sfoara ,putand lungii sau scurta aruncarile ,dupa cerintele aparute la un momendat.Marea utilitate a mulinetei se vadeste insa in pescuitul cu musca artificiala si mai ales in lanseu (pescuitul aruncat) unde aruncarea nalucilor la distanta ,precum si readucerea lor prin apa ,nu s-ar putea face fara ajutorul acestui mecanism,atat de necesar pescarului.In toate metodele de pescuit este nevoie de o mulineta atasata la varga.Ea este de neanlocuit si prntru ajutorul pe care-l da pescarului in lupta lui cu pestele ce s-a prins in carlig -partea cea mai pasionanta si plina de peripetii a mestesugului pescaresc.Mulinetele sunt fabricate dupa diferite sisteme ,potrivit felului de pescuit,incepand de la unele simple pana la adevarate masinarii ingenioase si complicate.Exista mai multe tipuri .

*Mulineta simpla aduna sfoara in ritmul de invartire a manivelei(se foloseste mai ales in pescuitul stationar,si la cel cu musca artificiala
*Mulineta”multiplicator” pentru o invartire a manivelei corespund trei-patru tururi ale tamburului de bobinare a sforii


*
Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara
Ultimele doua tipuri sant intrebuintate in mod special la pescuitul cu naluci.Mulinetele sunt confectionate din arama,otel,aluminiu,bachelita,lemn de nuc etc.Marimea lor este diferita si variaza in functie de tipul mecanismului.
Mulineta simpla
Este tipul pe care-l vom intrebuinta in pescuitul stationar precum si la pescuitul cu musca artificiala .Ea trebuie sa aiba un diametru de 7-10cm pentru a recupera repede sfoara desfasurata ;sa fie ingusta 2-3cm ,astfel ca spirele sa se aseze pe bobina cat mai regulat si sa aiba o frana .Fie frana fie cricul -depinde ce tip de mulineta avem-nu lasa bobina sa se invarteasca decat sub efectul tractiunii exercitate de pescar sau de peste.
Mulineta multiplicator-are un principiu de functionare aproape asemanator cu mulineta simpla ,cu deosebirea ca infasoara sfoara mai rapid ,datorita unui angrenaj special;unei singure invartiri de manivela ii corespund mai multe rotiri ale tamburului lLa majoritatea modelelor de asemenea tip .tamburul este mai lung ,primind pe el pana la 100m de fir-uneori chiar mai mult.Unele din asemenea mulinete ,mai perfectionate sunt prevazute cu un depanator care in timpul reanfasurarii sforii distribuie uniform firul de-a lungul tamburului,asezandu-l in spire regulate.Modelul se numeste mulineta multiplicator cu depanator .Altele au in plus un un dispozitiv de control autonom al desfasurarii firului de pe bobina ,armonizand viteza de rotire a tamburului cu viteza de tractiune a nalucii.Printr-o astfel de franare a tamburului se inlatura incalcirea firului pe mulineta ,motiv pentru care dispozitivul de franare mai poarta si denumirea de “antiperuca”

Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara este cel mai modern.tamburul mulinetei nu se invarteste nici la eliberarea firului nici la recuperarea lui.Spre deosebire de celelalte mulinete ,tamburul acesteia are axul paralel cu varga.Partile componente:
-Tamburul are forma unui mosor pe care se infasoara firul de naylon.Actionat de manivela mulinetei are o mica miscare inainte si inapoi ,in sensul axului sau.In momentul lansarii naluca pleaca spre tinta ,tragand dupa sine firul ,care aluneca peste marginea bobinei
-Pick-up-ul .Ceea ce intradevar se intr-adevar se invarteste la aceasta mulineta este carcasa ,o capsula metalica in care -atunci cand invartim manivela -tamburul intra si iese in permanenta lui miscare de dute-vino,pe care o face in lungul axului.Pe aceasta capsula este prins un brat metalic in forma de toarta de cos,numit pick-up .Pick-up-ul se invarteste in jurul tamburlui impreuna cu carcasa de care este atasat ,prinzand firul si asezandu-l ,spira langa spira ,ordonat,pe tambur.
-Frana-in partea de sus a tamburului ,o rozeta cu mai multe aripioare (frana de fir a mulinetei) Din momentul cand se simte agatat ,pestele incepe sa se zbata ,sa se apere cu indignare,el trage cu furie de firul strunei spre a-si recapata libertatea .La celelalte mulinete ,cand pestele trage prea tare ,pescarul desfasoara cu mana din mulineta lungimea de fir necesara ,astfel ca pestele sa nu-i rupa sculele.La mulineta cu tambur fix ,eliberarea firului se realizeaza automat datorita franei.Sub puterea tractiunii crescande a pestelui ,tamburul-care numai in acest caz se roteste in jurul axului sau -incepe sa elibereze treptat firul.Demarajul sau tractiunile pestelui sunt astfel stopate de opozitia franei ;pe masura ce pestele oboseste ,vom relua miscarea de recuperare a firului.Cu ajutorul rozetei cu aripioare putem regla dinainte frana ,dupa grosimea si rezistenta firului ce-l folosim .Majoritatea mulinetelor cu tambur fix sunt prevazute cu un dispozitiv prin care se poate bloca invartirea manivelei .Aceasta frana numita frana de manivela isi are rostul ei atunci cand trebuie sa avem o mana libera spre a manui gafa sau minciogul .Oricare ar fi tipul de mulineta ,ea are un picior prin care se fixeaza de varga.Locul pe maneru vergii ,variaza de la o metoda de pescuit la alta.
-la pescuitul sedentar -cu plumb sau cu pluta -cand mulineta are o frana buna se fixeaza pe varga inaintea locului unde se tine mana ;altii il fixeaza inapoia mainii ,spre a putea apuca apuca sfoara intre palma si varga
-la pescuitul cu musca artificiala ,ea va fi situata numai inapoia manii ,spre coada maneruli(talon)
-la lanseu numai inaintea mainii
Lucrand cu mulineta cu tambur fix ,aceasta se fixeaza de varga ,exact dedesuptul locului de unde apucam manerul.
Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”