vineri, 25 septembrie 2009

DRUMETIE (Sfaturi utile )



DRUMETIE (Sfaturi utile )
Dintre dintre toate formele de turism,practicate in toate timpurile si indiferent in care parte a globului ,mersul pe jos sau drumetia este cea mai indicata si cea mai reconfortanta pentru organismul nostru .Ea ne ofera,totodata ,sa descoperim frumusetea peisajului inconjurator si sa ne simtim intr-adevar ca traim si santem noi oamenii,infratiti cu natura.In drumetie nu trebuie niciodata sa ne propunem realizarea unor performante sportive ,fiindca nu putem trece prin natura ca niste automate ,fara sa o vedem si sa o contemplam,fara sa ne emotionam de infinitul cerului ,de intinderea in spatiu a plaiurilor smaltate de flori,fara sa ne minunam de fosnetul padurilor ,de miracolul goanei cerbilor ,de cantecul pasarelelor sau de maretia muntilor si a zarilor limpezi ori voalate de ceata.Odata plecati la drum ,toata tensiunea nervoasa acumulata anterior ,toate grijile ivite in timpul zilelor si noptilor dispar parca ,caci linistea ne patrunde in suflet cu un fior de bucurie si,ca in copilarie devenim mai buni mai intelegatori.In drumetie ,cati dintre noi nu ne minunam in secret de absurditatea zbuciumului citadin ,nu devenim iar niste copii increzatori in viata,cu un echilibru interior perfect ,simtind odata cu respirarea aerului ozonat al muntilor ,colinelor ori campiilor ,cum circula sangele oxigenat in venele noastre?Pentru ca drumetiile noastre sa fie reusite ,va trebui sa tinem seama de cateva recomandari elementare ,asa incat sa nu ne aflam niciodata in situatia de a regreta excursia proiectata si efectuata,ci dimpotriva,sa revenim acasa reconfortati fizic si spiritual si cu dorinta mereu vie de a le repeta cat mai curand.In acest sens ,antrenamentului trebuie sa-i acordam atentia cuvenita.El trebuie facut din timp ,inainte de a pleca in excursii ,mergand zilnic pe jos din ce in ce mai mult pentru a permite organismului sa se adapteze la efort .Nu trebuie sa plecam insa in excursii lungi si grele
(mai ales dupa 50 de ani)fara sa consultam medicul ,care va stabili daca organismul si tensiunea noastra arteriala pot permite un astfel de efort.In orice imprejurare ,se va porni la drum intr-un pas moderat.Pentru a combate oboseala ,vom face scurte popasuri la fiecare 45 de minute,stand in picioare ,la loc umbros ,si ferit de curent.Daca suntem transpirati,sau prea incalziti ,nu vom bea apa rece ,ci un ceai caldut cu lamaie ,pe care il vom sorbi cu inghitituri scurte si dese;in situatiile in care nu avem la indemana ceai si nici posibilitatea de a-l pregati ,ne vom potoli setea cu fructe ,ca:mere ,portocale,prune etc.In cazul cand avem crampe ,greturi sau balonari ,vom desprinde un muschi de piatra si vom face cu el un ceai;vom lasa muschiul sa fiarba doua minute
apoi vom bea ceaiul caldut,dupa care il vom indulci cu putina miere sau cu zahar.Pentru colici sunt foarte bune afinele pe care le putem culege chiar din drum sau afinele pregatite acasa.
Ceaiul din frunze de afine ajuta celor suferinzi de diabet.El se recomanda a fi folosit in imprejurarea in care ,dupa eforturi prelungi ,ne simtim picioarele umflate .Desigur nu il vom bea,
ci,cu ceaiul obtinut din apa in care se fierbe cimbru sau cimbrisor salbatic ,vom pune comprese locale pe picioare.Dealtfel picioarele vor trebui sa stea tot timpul in atentia noastra ,chiar din momentul proiectarii unei excursii.Ele vor fi curatate de pielitele ingrosate si de bataturi.Seara vor fi spalate cu apa si sapun,frictionate cu alcool camforat ,bine sterse intre degete -spre a nu favoriza ivirea ciupercilor,vor fi pudrate cu talc medicinal.Incaltamintea va fi comoda si usoara cu o forma care sa permita degetelor sa stea bine intinse ;vara este indicat sa avem incaltaminte de schimb compusa din pantofi cu bride de aerisire.Imbracamintea purtata in drumetii va trebui si ea sa fie comoda ,confectionata din bumbac ,nu din materiale sintetice .Mantaua de ploaie si de vant ,pulovarele ,palaria cu bor ,basmalele,bastile,si trusa cu micile ustensile necesare la drum ,cateva medicamente ,un dezinfectant etc.nu trebuie nici ele uitate.si desigur ,nici ochelarii de soare cu aparatoare contra vantului.Cand poposim in conditii de camping-trebuie sa ne ingrijim ca deschiderea cortului sa nu fie in bataia vantului,iar locul ales sa fie ferit de vecinatatea cuiburilor de furnici si viespi,sau de alte vietati periculoase.Resturile de la mancarea folosita,fie ca suntem in cort ,fie ca ne oprim undeva pentru a ne hrani,vor fi aruncate departe de locul de popas,altfel riscam sa atragem atentia insectelor si animalelor din padure .Este recomandabil insa ca resturile de mancare sa fie arse ,asa incat sa nu ramana ,dupa noi ,locul murdar.Pentru reusita orcarei drumetii ,e bine sa tinem seama si de alte cateva recomandari.In primul rand o atentie deosebita trebuie sa acordam companionilor nostri de drum.Nu vom pleca niciodata in drumetie admitand in grupul nostru oameni bolnavi sau pe cei neobisnuiti sa faca fata unui efort prelungit.Dealtfel,chiar de la inceput ,itinerarul va fi stabilit in functie de rezistenta la efort a membrilor grupului si nu ne vom aventura niciodata pe drumuri necunoscute,fara sa fim insotiti de un ghid experimentat.Starea vremii si cunoasterea fenomenelor meteorologice frgvente in zona in care ne propunem sa drumetim trebuie sa fie,intotdeauna,in atentia tuturor acelora care fac drumetii mai ales in munti.Se stie ca aici vremea poate fi oricand schimbatoare ,ca,dintr-o
ora in alta ,pot sa se produca fenomene naturale (ploaie,furtuna,vant,ninsori)nebanuite in momentul inceperii drumetiei.Iata de ce ,cunoasterea buletinului meteorologic al zonei din ziua in care dorim sa pornim in drumetie are o mare importanta .Daca aceasta ,totusi, nu a putut sa prevada cu exactitate cum se va manifesta natura sus pe creste ,e necesar sa stim,de pilda,
ca in preajma unei furtuni nu trebuie sa intram in panica.Daca vom fi surprinsi de furtuna si de descarcari electrice,nu ne vom adaposti sub copaci,nu vom purta umbrele cu varfuri de metal sau alte obiecte metalice;este indicat ca ,in asemenea imprejurari ,grupul sa se disperseze in asteptarea schimbarii vremii.E bine sa stim de asemenea ca in drumetie,mai ales pe vreme calduroasa ,va trebui sa consumam o cantitate suficienta de lichide,pentru a se evita dezhidratarea prin transpiratie masiva si acumularea de saruri in organism.Alimentele consumate in drumetie vor trebui sa fie proaspete ,iar dintre conserve le vom prefera pe cele care contin multe proteine (sunca,sardele,branza topita la cutii) vom avea grija sa nu fie fermentate (cele ale caror cutii au fundul bombat)deoarece acestea contin gaze de fermentatie periculoase.Orice drumet e bine sa stie ca o temperatura scazuta solicita consumul unei hrane bogate in calorii ;vom consuma deci ,dulciuri si grasimi;nu trebuie sa lipseasca din rucsacul nostru ,de asemenea,mierea de albine,citicele,fructele uscate;oule constituie un foarte bun aliment la drum;ele contin vitaminele A,B,D si P,precum si cupru ,fosfor,calciu,sodiu;pentru drumetie oule trebuie sa fie foarte bine fierte si proaspete ,dar,chiar asa,ele trebuie consumate in cel mult doua zile ,altfel exista riscul sa se altereze.In cazul cand,din cauza alimentelor ingerate ,constatam ca avem dureri abdominale sau chiar dezinterie,vom lua talazol sau in lipsa lui si in functie de locul unde ne aflam ,la cabana de pilda,vom manca un pumn de orez crud,pe care insa inainte de a-l inghiti ,il vom mesteca foarte bine in dinti.Desigur,pentru reusita drumetiilor care ofera fiecaruia dintre noi ,posibilitatea reala a revigorarii trupului si spiritului,a cunoasterii lumii,a frumusetilor ce ne inconjoara,conditia esentiala este sanatatea perfecta.
Sursa:"Cosmetica si turism-Constanta Popovici"

luni, 7 septembrie 2009

FISHERMAN SOLITARY *Momeli naturale-ramele


RAMELE
Cele mai des intalnite si folosite ca nada sunt trei feluri,cele mai bune sunt cele de culoare cafeniu-inchis ,pe care le gasim mai ales in pamantul negru al pajistilor umede din apropierea apelor sau in pamantul smarcos de pe marginea baltilor formate din cauza ploilor .Sunt destul de mari si groase .Foarte bune sunt si ramele rosii din gunoiul de grajd .Le gasim in numar mare la marginea gramezilor de gunoi de grajd sau in pamantul negru amestecat cu gunoi ,cu paie putrede etc.Au culoarea rosiatica,sunt lungi de 10-15 cm,raspandesc un miros si,prinse,lasa din ele o zeama galbuie.Cu toate ca murdaresc degetele ,nu ne vom feri sa le intrebuintam,pentru ca sunt bune in carlig ,le gasim usor si in numar mare.Sunt doua specii rezistente ,nu se rup usor din carlig si continua sa traiasca mult timp,chiar dupa ce am infipt fierul de-a lungul lor.Ramele de gunoi sunt mai accesibile datorita faptului ca le gasesti atat primavara de timpuriu ,cat si toamna tarziu ,atunci cand celelalte s-au retras adanc in pamant.Mai putin potrivite pentru pescuit ,ramele aproape albe ,pe care le vedem tarandu-se pe pamant,dupa cate o ploaie de vara ,se rup usor ,mor indata si atarna flescait in undita.Ramele de gunoi se pot pune in carlig chiar imediat dupa ce le-am prins .Este bine insa-indiferent de specia aleasa -sa le pastram un timp ,ca sa-si evacueze intestinul pe pamant si sa se faca mai rezistente .De altfel ,ca sa nu pierdem vremea cu cautarea lor ori de cate ori vrem sa iesim la pescuit ,este bine sa ne facem o provizie buna,care sa ne ajunga cateva luni.Procedand in felul urmator ne vom atinge amandoua scopurile :intr-o oala mai mare scoasa din folosinta ,punem pamant luat din locul din care am adunat ramele .Ca pamantul sa nu fie prea indesat ,il amestecam cu o mana de muschi .Ramele pe care le punem aici ,oricat de multe ar fi ,se trag indata in pamant si raman vii multa vreme .Vom mentine pamantul intotdeauna umed-insa fara sa facem balta sub el -si,odata pe luna ,il vom innoi.De saemenea din cand in cand ,il vom rascoli.Zilnic vom picura in oala o lingura sau doua de lapte dulce ,care va constitui ,hrana ramelor.Nu vom pune mai mult lapte deoarece ramanand neconsumat ,se acreste si le omoara.Daca avem la indemana resturi de cafea (zat)aruncam cate o lingura in oala ,zatul constituind ,de asemenea,o hrana buna.Asfel tinute ,ramele devin mai rezistente ,nu se mai rup si raman vii,in carlig,mai multa vreme.De obicei ca sa adunam rame ,trebuie sa sapam pamantul .Mai usor se pot culege in felul urmator:intr-un loc umed ,unde stim ca traiesc rame ,batem un par pana la o adancime de vreo 30cm.pe care il vom misca apoi intr-o parte si-n alta .Pamantul dimprejur se va indesa ,iar ramele vor iesi indata la suprafata.Operatia se va repeta de mai multe ori.Cand mergem la pescuit ,ducem intr-un saculet de panza,cu putin pamant sau cu muschi umed ,o rezerva de rame.Din el scoatem ,pe rand,doar cateva si le punem in cutia de tinichea ,pe care o tinem la indemana .Provizia din saculet trebuie sa fie indestulatoare pentru ca nu este nimic mai neplacut ,dacat sa te pomenesti ca nu mai ai momeala,tocmai cand ai dat de peste!Ramele nefolosite nu le vom arunca ,ci le vom pune din nou in oala cu pamant de acasa.Uni pescari fac greseala sa puna in carlig rame cat mai mari sau cate trei-patru deodata.Rama prea mare se rupe :pestele o prinde de partea lunga ,care atarna din carlig ,o sfasie si o mananca .Vom pune in carlig doua sau trei numai atunci cand ele nu sunt destul de mari ,incat sa acopere carligul.Cel mai potrivit fel de a pune rama este urmatorul:infigem carligul chiar in capul ramei si ii tragem corpul de-a lungul lui ,pana ce nu mai atarna din varful carligului decat 1-2cm.Varful trebuie sa ramana acoperit ,deoarece trupul fraged al ramei nu va stanjeni inteparea.Rama trebuie sa ramana intinsa pe bratul carligului si sa nu se adune ghem in indoitura lui,au fost nascocite niste sisteme speciale de montare pe struna:in varf se pune un carlig obisnuit ,apoi,cu 2-3 cm.mai sus ,se monteaza pe struna un alt carlig mult mai mic sau 2-3 carlige mici,legate unul deasupra celuilalt.Cu ultimul carlig se inteapa lateral rama,se rasuceste pe dupa struna si se fixeaza al doilea ,apoi cu al treilea carlig.Astfel rama sta intinsa si-fiindca nu este prea tare ranita-continua sa raman vie multa vreme .Sistemul este practic mai ales pentru pestii rapitori,care se prind si daca apuca rama lateral.Cel ce vrea sa pescuiasca cu rame la pastrav,chiar daca aduce momeli de acasa ,va face bine sa caute pe marginea apei un pat de nisip fin ,moale,apos,in care va scurma putin si va gasi de multe ori niste rame mici ,albe-argintii ,sunt "ramele de apa"cea mai buna hrana pentru pastravi!

miercuri, 2 septembrie 2009

FISHERMAN SOLITARY(Momeli naturale cu continut comestibil )



Momeli naturale cu continut comestibil

In apele domoale ,mazarea fiarta este o nada buna pentru o serie de pesti nerapitori .Ea se prepara in felul urmator:
dupa ce a stat in apa rece cateva ceasuri ,punem boabele de mazare intr-o punga de panza rara,pe care o introducem apoi intr-o cratita de lut ars ,si turnam apa calduta astfel ca mazarea sa fie acoperita de doua-trei degete cu lichid.O fierbem incet pe foc pana se inmoaie ,fara insa ca boabele sa-si piarda forma sau sa fie prea faramiciose .Le lasam apoi sa se raceasca in aceiasi apa .Nu preparam decat cantitatea pe care o socotim necesara la pescuitul in ziua aceea.La fel se prepara ca momeala boabele de grau si cele de porimb.Astfel preparate boabele se infig cate trei-patru in carlig,intepandu-le prin locul unde sunt crapate.Va ramane liber numai varful carligului.
Mamaliga-este o momeala buna pentru crap ,clean,lin,
rosioara,babusca si alti pesti nerapitori,nu o putem pune in carlig daca nu este pregatita special.Metoda cea mai simpla este urmatoarea:framantam mamaliga cu miez de paine ,pana devine cleioasa .O incercam,aruncand un cocolos intr-un vas cu apa ,ca sa vedem daca nu se farama.Mai putem face si altfel:punem intr-un vas o mana de faina de grau ,apoi adaugam incet apa mestecand mereu,pana ce obtinem un fel de terci alburiu,care umple vasul pana la jumatate.Dupa aceea adaugam un pumn de faina de porumb macinata marunt si cernuta.Cand este bine fiarta ,inainte de a o framanta ,adaugam unul sau doua galbenusuri de ou ,iar dupa ce am framantat-o ,formam din ea niste cocoloase cat aluna .Cocoloasele se infig in carlig ,asa incat sa-l acopere in intregime ,cu exceptia varfului ce va ramane liber
Painea alba-se prepara nade bune pentru crapi,cleni si alti nerapitori.Inmuiem miez de paine in apa ,il stoarcem bine ,apoi il framantam ,adaugandu-i putina branza ,pana se face un aluat omogen,tare.O momeala foarte buna pentru crapi este urmatoarea:se da prin razatoare turta dulce ,pe care o framantam cu miez d4e paine alba ,inmuiat si stors.In acelasi timp adaugam -dupa trebuinta-o cantitate din pesmetul de turta ,sau din miezul de paine ,pana ce obtinem un aluat care seamana cu chitul folosit de geamgii.O atare nada se tine bine pe carlig ,constituind tot odata cea mai atractiva momeala pentru crapi.
Cascavalul sau branza-bine fermentate ,constituie o nada foarte buna pentru mrene.Mai bune sunt branzeturile nu prea tari ,mirositoare,cu gauri putine.Daca sunt prea tari ,impiedica inteparea,iar daca sunt faramicioase ,se risipesc in apa .Cascavalul se taie in patratele cu laturile cam de un centimetru ,in care se infige carligul ,ramanand descoperit numai acul din varf.
Intestinele de gaina-Cand apa este limpede,sunt o momeala foarte buna pentru clenii mari.Se va avea insa grija ca ele sa nu atarne pe carlig ciucuri prea mari .
Fructe-o nada mult cautata de cleni sunt unele fructe :prunele,ciresele si dudele ,toate bine coapte.Ciresele le prindem in carlig fara sa le scoatem samburii.Intepam ciresele la coada,ca samburele sa ajunga in curba carligului,si scoatem pe dincolo varful acului.In prunele taiate in jumatate carligul se infige in asa fel incat sa fie acoperit.Este bine ca in jurul taieturii sa indepartam coaja pe o suprafata de vreo doi mm latime.Culoarea galbena a miezului atrage de la distanta atentia cleanului.Carligele vor fi destul de mari ca sa poata cuprinde pruna.
Bucati de carne-fierte si apoi putin prajite ca si sangele inchegat atrag mrenele mari.Momeala este buna mai ales in portiunile de rauiri di josul oraselor mari,unde pestii se hranesc mult din resturile de alimente aruncate in apa
Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv "