luni, 30 aprilie 2012

Cantonul silvic Garcu-Paraul Cailor-Cabana Prejba(muntii Lotru)

Cantonul silvic Gârcu - Pârâul Cailor - cabana Prejba                                                                    




Marcaj: triunghi roşu (parţial)
                                                                   

Durata: 2½ ore                                                        

Distanţa: 6,5 km






Este unul dintre cele mai uşoare drumuri spre cabana Prejba, dacă dispunem de un mijloc de locomoţie care să ne transporte din satul Lazaret (gura Lotrioarei) până la cantonul silvic Gârcu (şi eventual mai departe, pe drumul forestier de pe valea Cailor, până la confluenţa cu valea Vaca). De la cantonul silvic Gârcu parcurgem în amonte drumul forestier ce se derulează pe stânga Lotrioarei, circa 10 minute (până în dreptul confluenţei cu pârâul Sfârcaşu). Aici se desprinde un drum forestier care ajunge pe Pârâul Cailor. Chiar la începutul acestui drum se află o săgeată cu menţiunea: „Cabana Prejba, 2½ - 2¾ ore". Cotim la dreapta pe acest drum. Urcând, vom avea în stânga Dealul Lotrioarei, iar în dreapta valea Lotrioarei, apoi Pârâul Cailor. După circa o oră de la cantonul Gârcu, ajungem la confluenţa cu pârâul Poienii în amonte, de care trecem pe malul stânga al Pârâului Cailor, pe un pod de beton pe care observăm marcajul (triunghi roşu). La mumai 10 minute de mers, trecem din nou pe malul drept al pârâului, apoi pe lângă un baraj şi ajungem în dreptul confluenţei cu Pârâul Vacii. Aici, un indicator ne spune ca la cabana Prejba se ajunge în 1½ ore, iar la cantonul Gârcu într-o oră. Conform săgeţii cotim la dreapta, traversăm Pârâul Cailor şi ne angajăm pe poteca ce urcă pe muchia de pe stânga Pârâului Vacii. Urcând, vom avea în dreapta o plantaţie, iar în stânga un molidiş, apoi pădure de fag. Marcajul (triunghi roşu) este rar, pe trunchiurile copacilor şi pe câţiva stâlpi metalici. După 30-40 minute, panta se domoleşte şi intrăm în pădurea de molid pe o potecă largă care se menţine la nivel. Străbatem această potecă timp de 5-10 minute, apoi o părăsim cotind la stânga, după marcaj, pe o potecă abia vizibilă care urcă printre molizi, (în acest punct ar fi necesar un indicator sau să se refacă marcajul pe la izvorul cu vălău metalic). După urcuşul din pădure ajungem într-o poiană unde urmărim marcajul pe stâlpi metalici, menţinându-ne aproximativ pe cumpăna de ape, apoi pe versantul dinspre Pârâul Vacii. Lăsăm pe dreapta un mamelon împădurit, ajungem într-o şa unde cotim spre stânga prin pajişte, având culmea Prejbei în dreapta şi ne apropiem de brâul de pădure care ne ascunde cabana. Odată pădurea traversată, suntem lângă cabană.                                                                     
Sursa:guideromania.com

Comoara lui Tutankamon-Egipt

Comoara lui Tutankamon - Egipt                                                                                                                                
A fost descoperita in mormantul sau in 1922 de catre Howard Carter. Comoara reusise sa fie crutata de distrugere si jaf deoasece se afla sub ruinele caselor muncitorilor construite in perioada lui Ramses. Se spune ca cea mai impresionanta piesa gasita in mormantul lui Tutankamon nu este masca sa, cu toate ca este ca mai bine cunoscuta, ci sicriul din aur, lucrat cu mare grija, talent si atentie la detalii rar intalnite. Desenele de pe sicriu il reprezinta pe rege ca pe Osiris care tine sceptrul si biciul, simbolurile traditioanale ale regelui. Mormantul mai continea o multime de alte comori, printre care si tronul regelui.
(hartacomorii.blogspot.com)

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Cabana Valea Sadului-Culmea Prislop-Sub Vf.Prejba-Cabana Prejba(muntii Lotru)

Cabana Valea Sadului - culmea Prislop - sub Vf. Prejba - cabana Prejba                                              





Marcaj: cruce roşie
                                                                   

Durata: 3½ - 5 ore                                                

Distanţa: 6 km






Cărarea porneşte de la stâlpul indicator, plasat lângă cabana Valea Sadului, spre stânga, apoi pieptiş pe o muchie destul de abruptă prin pădurea de fag; semnul marcajului este vizibil pe trunchiul copacilor. După 30-45 minute panta se domoleşte, dar curând se accentuează din nou (1/2 oră), apoi iar devine mai lină. Lăsăm un mamelon pe dreapta, apoi un luminiş cu urzici pe lângă care urcăm uşor şi ajungem într-o şa cu poiană, unde un indicator ne lămureşte că până la cabana Prejba se fac 2 ore, iar înapoi la cabana Valea Sadului 1 oră (cam jumătate din timpul consumat la urcuş). Aici se ajunge pornind de la Gura Prejbei (amonte Ciupari) şi urcând prin Văreţe o veche potecă (marcată odinioară tot cu cruce roşie), utilizată atât de localnici cât şi de turişti. Continuăm drumul şi după 5 minute ajungem într-o altă şa (cu versantul vestic defrişat) la capătul unui apendice al drumului forestier de pe valea Prejba (vizibil jos pe versantul opus) şi pe care de altfel se poate urca până în acest punct, dar într-un timp mai lung. De aici intrăm din nou în pădurea de fag, urcuşul devine ceva mai dur şi se menţine pe versantul vestic. După circa ¾-1 oră ajungem pe o crupă unde ieşim din pădurea de fag, apoi printr-un desiş de molizi) ajungem în Poiana Prislop (partea de jos a păşunii ce se prelungeşte ca un culoar dinspre culmea Prejbei spre N). De aici marcajul îl urmărim pe stâlpi de metal; urcând pieptiş în circa 15 minute ajungem la un indicator care ne anunţă că până la cabana Prejba mai sunt 45 minute, iar înapoi la cabana Valea Sadului 2 ore. În continuare cărarea coteşte la dreapta, astfel că vârful îl avem pe stânga. Trecem pe lângă o cruce (care aminteşte sfârşitul tragic, prin trăsnet, al unei vieţi!) şi urcăm uşor, prin pajişte, apoi intrăm în pădurea de conifere prin care poteca urmăreşte curba de nivel circa 5 minute, până la o săgeată care ne trimite pe stânga, indicându-ne şi timpul: 30 minute până ia cabana Prejba. Altă săgeată ne arată că înapoi până la cabana Valea Sadului se fac 2½ ore. Din acest loc părăsim poteca ce urmăreşte curba de nivel şi, conform săgeţii cotim la stânga, urcând printr-o rarişte de molizi. Treptat pătrundem în păşune, iar panta cărării se domolşte. În stânga ne apare baiiza de pe Vf. Prejba. Travesăm cumpăna de ape, urmărind stâlpii metalici cotim la stânga şi ajungem în poteca marcată cu bandă albastra lângă un stâlp indicator, de unde zărim şi acoperişul cabanei. la care ajungem în 10 minute.                                                                                                                                
Sursa:guideromania.com

Comoara Preslav-Bulgaria

Comoara Preslav - Bulgaria                                                                                                                                    
A fost gasita in toamna anului 1978 in viile din Castana, la 3 km nord de Veliki Preslav. Pamantul ascundea mai bine de 170 obiecte de aur, argint sau bronz printre care 15 monede bizantine de argint care apartinusera lui Constantin al VII-lea si alte artefacte datand din secolele III - VII.                                  
(hartacomorii.blogspot.com)

joi, 26 aprilie 2012

Cabana Prejba-Saua Muma-Dealul Babesului-Valea Juvertului-Masa Verde(muntii Lotru)

Cabana Prejba-şaua Muma-dealul Babeşui-valea Juvertului-Masa Verde                                             




Marcaj: triunghi albastru
                                                               


Durata: 3½ - 4 ore                                                          

Distanţa: 7,5 km






Primele 15-20 minute urmăm poteca descrisă la traseul 6, trecând pe la troiţă, până la indicatorul care ne îndrumă spre Tălmăcel (bandă albastră) şi spre comuna Sadu pe la Masa Verde (triunghi albastru). Conform săgeţii cotim la stânga şi începem coborîşul printr-un molidiş (urmărind triunghiul albastru) pe o potecă largă, presărată cu pietre, care ocoleşte pe la N Gruiul Greşii. După 15 minute ajungem în păşune trecând pe lângă un izvor cu vălău. Coborâm costiş având în faţă Vf. Muma, traversăm un pârâu, cotim la stânga şi trecând pe sub o stână intrăm în pădurea de răşinoase. Cărarea trece prin pădurea de foioase, traversează câteva pâraie, apoi se ondulează în serpentine. Treptat poteca se transformă într-un drumeag care coboară în serpentine largi. Aici marcajul este mai rar. Ajungem într-o mică. sa pe unde trece drumul forestier ce coboară pe valea Juvertului (şi pe care putem continua traseul care, în acest caz, va fi mai lung). Traversăm drumul forestier şi intrăm într-o plantaţie de conifere punctată cu mesteceni. După. 5 minute ieşim din plantaţie şi începem coborâşul în serpentine prin pădurea de fag până în albia unui pârâu (Juvcrţel), unde întâlnim un drum de căruţe ce coboară în lungul său. În continuare urmărim drumul de căruţe, marcat rar, pe pietre, ce ne duce în valea Juverţului, în drumul forestier pe care l-am traversat în Babeşul. Mergând pe acesta ajungem în valea Sadului, la Masa Verde, unde un indicator ne face cunoscut că urcuşul până la cabana Prejba (deci pe drumul pe care am coborât) se face în 3½ - 4 ore. Din acest punct, pe drumul judeţean putem merge spre aval în comuna Sadu (3 km) sau în amonte la cabana Valea Sadului (2,7 km), în comuna Valea Sadului sau la cabana Gîtu Berbecului (25 km).                                                                                                      

Sursa:guideromania.com

Comoara Panagyuriste-Bulgaria

Comoara Panagyuriste - Bulgaria                                                                                                                    


Aceasta a fost descoperita pe 8 decembrie 1949 de catre trei frati, Pavel, Petko si Michail Deikovi care lucrau intr-o fabrica de caramida langa Panagyurishte. In timp ce sapau pentru a extrage lut au dat peste niste obiecte neobisnuit de stralucitoare, mai exact una dintre cele mai faimoase comori din lume, comoara Panagyuriste. Spectaculoasa colectie traca contine piese care cantaresc, in total, 6.164 kg de aur pur. Toate obiectele sunt decorate cu scene din miturile trace, obiceiuri si viata de zi cu zi. Comoara provine din secolul al IV-III-lea i.Hr.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

marți, 24 aprilie 2012

Satu Boita-Dealul Ravigu-Dealul Barnii-Culmea Jariste-Vf.Plesita-Cabana Prejba(muntii Lotru)

Satul Boiţa-Dealul Răvigu-Dealul Bârnii-Culmea Jarişte, Vf. Pleşiţa-cabana Prejba                                            




Marcaj: cruce albastră (parţial)
                                                                           


Durata: 4-6 ore                                                    

Distanţa: 15 km






Este traseul spre cabana Prejba care oferă cele mai frumoase privelişti, întrucât în mare parte traversează păşuni şi fâneţe. La intrarea dinspre N (Sibiu) în satul Boiţa, din şoseaua naţionala (DN-7) se desprinde str. Traian, iar din aceasta o stradă îngustă care, până să fie delimitată de case, are în stânga zidul cimitirului şi în dreapta terenuri cultivate. Pornind pe această stradă, după 100 m, unde începe zona clădită, observăm marcajul -cruce albastră - pe zidurile celor două case de ambele părţi ale străzii. Ne continuăm drumul până la prima intersecţie, unde cotim la drepta pe strada care se continuă cu .drumul ce duce peste deal la Tălmăcel. Aici, pe un stâlp de beton observăm de asemenea marcajul. Ieşim din sat pe o poartă şi îndată drumul se bifurcă. Cotim pe cel din stânga (cel din dreapta duce la Tălmăcel), trecem pe lângă o clădire şi observăm iar marcajul pe un stâlp de beton. După 10 minute ajungem la o altă poartă (metalică), semn de trecere din zona terenurilor cultivate în păşune. Drumul continuă pe valea Boicioara (circa 500 m), trece prin dreptul unui organism torenţial cu râpe spectaculoase în bazinul său de recepţie, situat pe dreapta în sensul de mers şi ajungem la confluenţa a două văi. De aici (nu există semn indicator) urcăm muchia dintre cele două văi printre tufişuri de arini şi mesteceni şi în circa 10 minute, pe stânga, vom avea o pădure de pin, iar pe dreapta - fagi. Curând pinetul rămâne în urmă. Marcajul apare, din când în când, pe copaci. După circa 30-40 minute de urcat pe muchie, cărarea trece pe versantul estic pentru a ocoli un mic mamelon unde iarăşi întâlnim un pâlc de pini. Depăşind mamelonul, cărarea se menţine puţin tot pe versantul estic, având (pe direcţia de mers) cumpăna de ape în dreapta şi valea Pleşa în stânga, apoi urcă pe muchie în serpentine. După circa 1-1¼ ore de la părăsirea văii Boicioara (deci de când a început urcuşul) se ajunge în zona fâneţelor. De cum ieşim din pădure, ne apare în faţă o şură pe care zărim marcajul. Continuăm drumul prin poiană, trecem printr-un pâlc de arbori, depăşim o altă şură urmărind cumpăna de ape în urcuş, apoi schimbăm uşor drumul spre V şi ajungem în şaua din Dealul Bârnii. Urcăm uşor şi ocolim vârful prin stânga (S), apoi urmând curba de nivel ajungem la crucea din Curmătură. Aici, poteca noastră se intersectează cu un drum de căruţe care urcă din valea Râuşorului şi trece în bazinul văii Meghişului (unde îl putem vedea urmărind curba de nivel). Pe tot drumul prin fâneţe (circa 1 oră) semnele de marcaj sunt aproape inexistente, iar cărarea uneori invizibilă. De aceea, până va fi refăcut marcajul, ne vom deplasa în apropierea cumpenei de ape. Lângă crucea din Curmătură există şi un indicator care ne informează că până la Boiţa (pe drumul pe care am venit) se fac 2 ore, până la cabana Prejba 2½ ore şi până la Tălmăcel, pe drumul de car, pe valea Râuşorului, 2 ore. Din Curmătură urcăm în serpentine pe un drum adâncit de ape printre pâlcuri de mesteceni şi după 15 minute ajungem pe o crupă lată. De aici cotim la stânga şi continuăm drumul 2-3 minute având în faţă versantul împădurit de deasupra Jariştei. După 150-200 m poteca se bifurcă. Una coteşte la stânga mergând pe curba de nivel, alta urcă prin Jarişte[3]. Putem alege oricare din aceste două poteci. Varianta A: alegând cărarea din stânga, drumul este ceva mai lung (întrucât ocoleşte zona de obârşie a văii Meghieşului), dar urcuşul este mai domol şi ajunge într-o şa (care se vede din acest loc) pe care o recunoaştem uşor: mamelonul din stânga şi versantul prelung din dreapta sunt împădurite. La început poteca urmăreşte curba de nivel până la un izvor, apoi începe să urce uşor, ca în final, în câteva serpentine, să ne scoată în şa. De aici cotim la dreapta. Urcăm aproximativ în lungul cumpenei de ape printr-o pajişte cu mesteceni, apoi pe liziera pădurii de fag şi după circa 20-30 minute observăm în pietrişul de pe cărare calcare cristaline, ajungem în păşune unde zărim în faţă baliza de pe Vf. Pleşiţa, spre care ne îndreptăm. Mai parcurgem 10 minute aproximativ pe curba de nivel, lăsând un mic vârf pe dreapta şi ajungem în poteca marcată cu bandă albastră. Varianta B: ne menţinem prin fîneţele din Jarişte pe cumpăna de ape şi în 10-15 minute intrăm în pădurea de fag (nu sunt semne indicatoare) după care cotim la stânga (în locul unde din dreapta vine o altă cărare din valea Rîuşorului), apoi uşor ia dreapta şi în 20 minute ajungem în păşune la poteca descrisă în varianta A, pe care o urmărim până la şaua din estul Vf. Pleşiţa, unde întâlnim poteca marcată cu bandă albastră (traseul 6) care urcă de la Tălmăcel la cabana Prejba şi pe care o urmăm în continuare 1½ - 2 ore (5,5 km).                                                                                                  

Sursa:guideromania.com

Comoara Sroda-Polonia

Comoara Środa - Polonia                                                                                                                                    


Comoara Środa este una dintre cele mai valoroase descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. A fost gasita in 1985 in timpul unor lucrari de renovare in Środa Śląska, Polonia. Comoara contine o coroana de aur despre care se crede ca apartinea lui Blanche a Valois, sotia imparatului Charles IV, doua pandantive din secolul al XII-lea, alte doua din secolul al XIII-lea, o brosa medievala din aur decorata cu pietre pretioase, trei inele, 39 monede de aur si 2924 de argint.
(hartacomorii.blogspot.com)

luni, 23 aprilie 2012

Curmatura Buceciu-Poiana Tiganului-Dealul Panta-Tomnatec-Macica-Cabana Prejba-Gruiul Gresii-Vf.Muma-Plesita-Stefanita-Talmacel(muntii Lotru)

Curmătura Buceciu - Poiana Tiganului - Dealul Panta – Tomnatec – Măcica - Cabana Prejba - Gruiul Greşii - Vf. Muma – Pleşiţa – Ştefăniţa - Tălmăcel                                                                          



Marcaj: bandă albastră
                                                                 

Durata: 9-12 ore                                                            

Distanţa: 33 km






În curmătura Buceciu se poate ajunge din mai multe părţi (Obârşia Lotrului, Frumoasa, Voineasa, Rozdeşti, Sădurel etc.), pe trasee diferite. Pentru a ajunge la cabana Prejba (5-7 ore) şi la Tălmăcel (9-12 ore) mergem pe drumul de car care menţine curba de nivel şi ocoleşte pe la N Cuca Buceciului până la Poiana Ţiganului, apoi la N de culmea Voinegelului, după care se derulează pe versantul vestic al Voineşiţei, până la Dealul Panta, unde coteşte spre NE şi ajunge la Crucea din Tomnatec (după 9 km). Aici, drumul de car (traseul 11) coteşte la stânga, dar poteca marcată se menţine pe direcţia E, pentru a traversa pe nesimţite o şa. Coteşte uşor la stânga printr-o rarişte şi traversează albia unui pârâu (Fântâna Cerbului) şi în 5-10 minute ajunge la un stâlp metalic cu săgeţi spre: Dobrun (6 ore) şi Obârşia Lotrului (10 ore) prin curmătura Buceciu şi prin Prejba (2½ ore). În viitor, între curmătura Buceciu şi Fântâna Cerbului marcajul va fi cruce albastră; cu bandă albastră se va marea poteca dintre Fântâna Cerbului şi şaua de la estul Vf. Voineşiţa peste Dealul Panta (ca prelungire a traseului de creastă din Munţii Prejba). Tot aici ajunge şi poteca traseului 12, marcată cu triunghi albastru. De la indicatorul metalic se urcă uşor prin pajiştea de pe versantul estic al Tomnatecului (unde pe un bot de deal se mai recunosc încă tranşeele din primul război mondial). Pe măsură ce „săltăm” în altitudine se zăreşte tot mai bine culmea principală a Munţilor Ştefleşti, putând distinge vârfurile Voineagu, Căcâcea, Sterpu, Floarea, spre SE, şi Clăbucet, Negovanu spre SV. Spre dreapta, în valea Brăneasa se zăreşte drumul forestier. După 20-25 minute de la indicator, cărarea ajunge pe un loc neted şi coteşte uşor la stânga, pe lângă un stâlp de marcaj, intrând în pădure. Pe dreapta lasă un mamelon împădurit. După câteva minute (3-4 minute) pe dreapta apare o plantaţie de răşinoase, în timp ce pe stânga se menţine pădurea închegată de molid. Se coboară uşor circa ¼ oră în albia unui pârâu (din bazinul Văii lui Ivan) ale cărui izvoare sunt ceva mai sus, în dreapta, în şaua dintre Tomnatec şi Brăneasa. Poteca urcă prin păşunea de pe versantul vestic al Brăneasei, apoi traversează şaua dintre Brăneasa şi Bran printr-o rarişte de conifere, după care coboară uşor spre curmătura Măcica, unde este o stână şi un indicator ruginit. De la indicator cărarea urcă prin pajişte aproape de liziera pădurii, lasă vârful pe dreapta, apoi traversează o şa şi ajunge la cumpăna de ape dintre valea Mancului şi pârâul Cailor. Mai departe urcă prin pajişte pe culmea Vaca, ocoleşte un mamelon pe la V, străbate câţiva zeci de metri prin pădurea de conifere, traversează un pârâu, o rarişte de conifere şi iese din nou pe pajişte (unde este jalonată de stâlpi metaiici) şi se menţine un timp pe cumpăna apelor. Se întâlneşte cu poteca ce urcă de la cabana Valea Sadului (traseul 9) şi trece pe versantul sudic al Vf. Prejba, pe lângă un stâlp cu trei săgeţi pe care încă se mai descifrează; Valea Sadului (3 ore), Obârşia Lotrului (12 ore), Dobrun (8 ore) şi cabana Prejba (10 minute). De aici se observă şi acoperişul cabanei situată la marginea pădurii şi spre care coborâm. De la cabana Prejba la Tălmăcel sunt circa 14 km care se parcurg în 3½ - 4½ ore. Ne deplasăm spre NE circa 600 m, până la Troiţă, de unde se deschide o frumoasă perspectivă spre Munţii Cindrel, valea Sadului, Dealul Măgura, cu pajişti şi şuri, Munţii Făgăraş şi culmea principală a Munţilor Ştefleşti. De aici coborâm uşor pe cărarea marcată cu bandă şi triunghi albastru, prin păşune, apoi printr-o plantaţie de conifere şi în ¼ oră ajungem la un indicator care ne informează că înapoi, până la cabană, avem de mers ½ oră, la comuna Sadu, pe la Masa Verde (triunghi albastru) sunt 4 ore şi la Tălmăcel (bandă albastră) sunt 4-5 ore. Ne îndreptăm spre E pe cărarea largă marcată cu bandă albastră, urcăm uşor spre Vf. Greşii, pe care-l lăsăm pe stânga, şi coborâm prin pădurea de conifere până în poiana din curmătura dintre Greşi şi Muma, în mijlocul căreia se ridică un mamelon stâncos cu un pâlc de conifere. Din şa porneşte o potecă nemarcată şi ocoleşte Vf. Muma pe la V, apoi coboară pe o muchie până în şaua Gâtu Juvertului, de unde se răsfiră spre: valea Lungşoara; Vf. Pleaşa şi valea Juvertului. Altă potecă urcă costiş pe versantul sudic, ocoleşte vârful pe la E, trece pe lângă troiţă şi coboară pe culmea dintre valea Strungarului şi valea Lungşoara. Marcajul urmăreşte liziera pădurii care este în dreapta direcţiei de mers şi se menţine aproape în curbă de nivel. La un cot al drumului, lângă o stână, traversează un pârâu. De aici liziera coboară pe cuhnile secundare şi urcă pe văi. În faţă observăm Vf. Pleşiţa (Boului), iar la dreapta, peste valea Mogoşului, se află culmea Conţu, cu parcele defrişate şi cuhnile din bazinul Lotrioarei. Ocolim pe la S Vf. Pleşiţa şi coborâm până într-o şa, unde marcajul pe stâlpi metalici trece pe versantul nordic (şi unde se desprinde spre E poteca ce coboară la Boiţa - traseul 7). În acest punct ar fi necesar un indicator cu săgeţi. Continuându-ne drumul însoţiţi de stâlpii de marcaj prin Dealul Plaiului, ne apropiem de pădurea de fag şi coborâm pe marginea ei, având-o în dreapta (marcajul bandă albastră trece pe copaci). În stânga se menţine pajiştea secundară. Cotim la dreapta pe lângă o stână veche şi continuăm coborâşul. După circa ½ de oră, din şa ajungem în zona fâneţelor şi observăm în stânga câteva şuri (în dreapta făgete). Coborâşul devine mai rapid şi după încă 15-20 minute ajungem în Ştefăniţa, lângă o şură pe care sunt fixate două săgeţi indicatoare: una ne îndrumă spre culmea Prejba (3 ore), alta în satul Tălmăcel (1 ½ ore). Din acest loc, cărarea fiind greu vizibilă prin pajişte, ne îndreptăm uşor spre stânga, către un pâlc de mesteceni. Aici ne angajăm pe poteca ce coboară în serpentine în valea Ştefăniţei, printre livezi şi pâlcuri de copaci. Urmărim apoi albia, când pe o parte când pe alta, până la confluenţa cu valea Lungşoara, la cantonul silvic Ştefăniţa. La 100 m în amonte pe valea Lungşoarei este şi o cabană forestieră. Trecând pe malul stâng al văii Lungşoara ajungem în drumul forestier pe care-l parcurgem până în satul Tălmăcel. Sursa:guideromania.com

Comori pierdute ale lumii(Comoara lui Montezuma)

Comoara lui Montezuma                                                                         


In vara lui 1520, conquistadorul Hernando Cortes a reusit sa-l raneasca mortal pe imparatul aztec Montezuma si, crezand a castigat razboiul, a ordonat oamenilor sai sa stranga bogatiile regatului, in incercarea de a parasi America de Nord. Insa, aztecii furiosi au reusit sa-i prinda in apropierea capitalei Tenochtitlan, unde au avut loc lupte crancene. La finalul lor, lacul Tezcuco era plin de cadavrele spaniolilor si de bijuteriile lui Montezuma, caci conquistadorii speriati au renuntat la prada, sperand ca vor scapa cu viata. Cortes si cativa din oamenii lui au reusit sa scape si s-au intors un an mai tarziu pentru a se razbuna. Afland de intoarcerea sa, locuitorii din Tenochtitlan au ascuns bogatiile in lacul Tezcuco si in apropierea lui. Ele sunt si astazi ingropate in apropiere de Mexico City, fostul Tenochtitlan, insa nimeni nu stie exact unde. Un fost presedinte mexican a cerut ca lacul sa fie drenat, insa nici urma de bijuterii.

duminică, 22 aprilie 2012

Pasul Tartarau-Vf.Tampele-Vf.Larga-Vf.Piatra Alba-Vf.Steflesti-Vf.Negovanu-Curmatura Buceciu-Vf.Sterpu-Capu'Muntelui-Poiana-Galfa-Saua Scauiele--Gura Scauiele(muntii Lotru)

Pasul Tărtarău - Vf. Tâmpele - Vf. Larga - Vf. Piatra Albă - Vf. Ştefleşti - Vf. Negovanu – curmătura Buceciu - Vf. Sterpu - Capu Muntelui - Poiana Gâlfa - Şaua Scâuiele, gura Scăuiele (valea Oltului)                                                                  



Marcaj: bandă roşie
                                                                 


Durata: 3-5 zile                                                        

Distanţa: 70 km






Este un traseu lung, cu cel puţin trei zile de marş şi fără cabane în imediata lui apropiere. Din acest motiv, parcurgerea traseului se va face cu cortul sau căutând adăpost la stâne. Pentru a rămâne cu imagini cât mai vii, este bine să se parcurgă în mai multe etape (4-5). Puncte bune de campare - fie în cort, fie la stâne - ar fi curmătura Tâmpa, Larga, Baiu, cumătura Piatra Albă, Conţu, curmătura Buceciu, Voinegel, curmătura Pârgheş, Capu Muntelui ş.a. Drumeţul îşi poate alege şi alte locuri de popas, la distanţă mai mare sau mai mică faţă de traseu. În pasul Tărtărău se ajunge venind de la Obârşia Lotrului (S) sau Oaşa (N), pe DN 67-C, de la cabanele Voievodu (triunghi roşu) sau Şureanu (bandă albastră). Poteca porneşte din vecinătatea panoului care înfăţişează judeţul Vâlcea. Trecem prin rariştea de molizi din şa, apoi ne angajăm pe muchia Piciorul Tâmpei. După circa ½ oră, ghidându-ne după marcajul de pe molizi, ieşim la gol, unde ne întâmpină o suprafaţă cvasiorizontală. Cotim uşor la stânga, îndreptându-ne spre, est, după stâlpii de marcaj. Lăsăm un vârf teşit pe dreapta, apoi altul pe stânga; traversăm longitudinal o mică şa, după care coborâm printr-o rarişte în curmătura Tâmpei, unde întâlnim cărarea marcată cu cruce roşie (traseul 15), care urcă de la Obârşia Lotrului, pe coasta Tâmpei (unde ar fi necesar un indicator). Între cele două curmături, Tărtărău-Tâmpa (4 km), se consumă circa 1½ ore. De aici cotim jumătate stânga (NE) şi începem un urcuş uşor prin pajiştea de pe culmea Larga (Larga lui Maniţa), având cumpăna de ape în dreapta. După ½ oră traversăm un pâlc de molizi (în 5 minute), apoi coborâm într-o şa, ocolim un mamelon, după care urcăm spre Vf. Larga (prin Larga Bangi), pe lângă temelia unei foste clădiri (pichet). Ocolim Vf. Larga (acoperit de ienuperi şi molizi) pe la S şi zărim, lângă un molid, o săgeată metalica cu dublu sens pe care nu se poate descifra nimic, dar prezenţa ei ne confirmă că suntem pe poteca turistică. Cotim spre N şi ajungem în curmătura Baiului după circa 2-2½ ore de mers din curmătura Tâmpei. Pe tot traseul avem privelişti spre creasta Parângului, spre Munţii Şureanu (Sălanele, Vf. lui Petru, Clăbucet etc.) şi valea superioară a Lotrului. În curmătura Baiului există o intersecţie de poteci şi trei săgeţi cu inscripţii greu de descifrat: Obârşia Lotrului, Ştefleşti, Vidra. O potecă coboară prin Tarniţa în valea Frumoasei, alta coboară prin Balu[1] şi Sărăcinu la lacul Vidra. În continuare urmărim cumpăna apelor în urcuş, având pe stânga ienuperi, punctaţi ici-colo cu molizi piperniciţi, apoi ne menţinem aproximativ la nivel. Lăsăm pe dreapta un mamelon şi cotind uşor spre stânga (NE), ajungem între obârşiile pâraielor Urlieşu (N) şi Goata (S), apoi la un izvor plasat în capătul vestic al Pietrei Albe. De aici porneşte o potecă la barajul Vidra prin culmea Goală. Marcajul bandă roşie îl întâlnim pe pietre şi pe rarii stâlpi metalici existenţi (uneori dezgropaţi). Pornind de la izvor, ocolim Vf. Piatra Albă pe la N şi ajungem - după 1½ - 2 ore de la plecarea din curmătura Balului - lângă un panou ruginit pe care se recunoaşte o schiţă a marcajelor din munţii Cindrel şi Ştefleşti, dar pe care, mai recent, s-a scris „Păşunea Piatra Albă"... De aici, o potecă nemarcată coboară la cantonul Piatra Albă (traseul 16). Tot de aici se poate urca (în 10 minute) în Vf. Piatra Albă (2 179 m) de unde se deschide o minunată perspectivă asupra Munţilor Cindrel (de la Vf. Onceşti până la Dealul Domnilor), Munţilor Şureanu (de la Poiana Muierii până spre Păltinei), Munţilor Parâng, Munţilor Latoriţa şi Munţilor Căpăţînii. Tot de aici se zăreşte o parte din Depresiunea Vidra, cu şoseaua de contur a lacului, Depresiunea Oaşa, cu culmile prelungi nivelate la 1 500-1 600 m, precum şi drumul pe care l-am parcurs din Tâmpele şi pe care-l vom continua spre Ştefleşti-Negovanu. În partea sudică a vârfului, la obârşia văii Steaja, este sculptat un circ glaciar în care se recunoaşte o mare potcoavă nivală sprijinită cu capetele pe versantul abrupt (V), iar mai în aval, valuri morenice (acoperite de jnepeni), care se prelungesc până în pădure. Din Vf. Piatra Alba patern cobori pe cumpăna de ape spre NE sau ne întoarcem la panou pentru a urmări poteca marcată (bandă roşie). În ambele cazuri, în ½ oră ajungem în curmătura Piatra Albă (Cristeşti). Prima variantă (nemarcată) ne oferă posibilitatea de a trece pe lângă circurile glaciare Groapa Stejii, Căldarea Jipoasă şi Cristeşti. În continuare, cărarea urmăreşte cu pantă domoală versantul vestic al Vf. Cristeşti, până la un grup de stânci, dintre care una atrage atenţia de la distanţă. Este Piatra Cântătoare (Piatra în Echilibru) -un bloc aproximativ discoidal (care, de la distanţă, seamănă cu un basc), sprijinit pe un soclu. Aici există şi o intersecţie de poteci (dar săgeţile indicatoare lipsesc): una, marcată cu cruce roşie, urmăreşte aproximativ curba de nivel pe versantul nordic, circa 1 km, apoi coboară în curmătura Ştefleşti; alta, nemarcată, coboară în valea Frumoasei, trecând pe la o stână. Cărarea pe care ne vom deplasa (bandă roşie), mai puţin vizibilă prin iarba pajiştei, urcă costiş spre dreapta, pentru a ajunge (1/4 oră) în şaua dintre vârfurile Cristeşti şi Ştefleşti, unde întâlneşte poteca marcată cu triunghi albastru care urcă din valea Haneşului, pe stâna Groapei, în Vf. Cristeşti (traseul 17). În această şa întâlnim grupuri de stânci cu forme diferite, presărate pe o suprafaţă aproape plană, oferind o privelişte deosebită, mai ales în jurul Vf. Cristeşti. Cărarea trece apoi pe versantul sudic şi urcă uşor (circa 1 km), până într-o mică şa situată între cele două vârfuri ale Muntelui Ştefleşti (2 242 m). Din pasul Tărtărău până la Ştefleşti sunt circa 20 km, care pot fi parcurşi în 6½ - 7½ ore. De pe Vf. Ştefleşti se deschide o admirabilă perspectivă spre toate punctele cardinale. Astfel, spre SV se zăresc circurile glaciare de pe versantul nordic al Parângului, culmile din bazinul Latoriţei, culmile Păpuşa-Căpăţâna, Mănăileasa; spre N sunt Munţii Cindrel (cu vârfurile Onceşti, Bătrâna, Boşineu, Rozdeşti, Niculeşti, Şerbota), spre V Munţii Şureanu (Clăbucet, Vf. lui Petru, Cârpa, Păltinei ş.a.), spre E culmea Ştefleşti (Conţu, Balindru, Sterpu, Prejba). În apropiere, pe versantul nordic sunt două circuri glaciare orientate spre valea Sadului, iar sub Vf. Cristeşti se observă un alt circ glaciar, mai mic, orientat spre ESE. Din Ştefleşti cărarea se derulează spre E, prin pajişte, şi coboară (peste 160 m diferenţă de nivel), şerpuind printre jnepeni până la curmătura Conţu (1 980 m), unde sunt sculptate spre S două circuri glaciare. În continuare, poteca marcată cu bandă roşie urcă versantul sudic al Conţului Mare (2 080 m), apoi traversează şaua dintre Conţu şi Balindru[2] şi, după un scurt urcuş, urmăreşte curba de nivel pe versantul nordic al Balindului, ocolind obârşia largă modelată nival; trece apoi printr-o mică şa pe versantul sudic şi ajunge în curmătura dintre Balindru şi Negovanu Mare, unde se pierde prin iarba pajiştei. Atenţie! La V de Vf. Negovanu Mare există un alt vârf (Negovanu Pietros) cu versantul vestic stâncos. Poteca trece printre aceste vârfuri. De aici traversează versantul nordic al Negovanului Mare, unde întâlneşte poteca (marcată cu triunghi roşu - traseul 14), ce urcă de la Rozdeşti, apoi cotind uşor spre SE ajunge în şaua dintre Negovanu şi Clăbucet. Aici se desprinde o potecă spre curmătura Jidului, şi Vf. Dobrun. Cărarea marcată cu bandă roşie se derulează pe versantul sudic al Clăbucetului (Plaiul Clăbucetului), pe deasupra stânei Buceciu de Sus, şi după circa ½ oră coboară uşor, traversează un pârâu, trece printr-o rarişte de molizi şi ajunge în curmătura Buceciu (1 605). Aici a funcţionat multă vreme o staţie de funicular care cobora lemnul în valea Sadului, la confluenţa cu Valea lui Ivan. Din Vf. Ştefleşti până în curmătura Buceciu se parcurg circa 19 km în 5½ -6½ ore. Curmătura Buceciu constituie o intersecţie importantă de drumuri: aici ajunge drumul forestier care urcă pe Rânjeu, ca şi drumul care urcă pe la Dobrun sau Poiana Florilor; drumul care urcă din Valea Sadului pe Valea lui Ivan şi coboară la Rozdeşti (traseul 11), legându-se de drumurile forestiere din bazinul Sădurelului (traseul 13); cărarea care porneşte de la Tălmăcel şi trece prin Prejba (traseul 6), precum şi poteca de creastă a Munţilor Ştefleşti - marcată cu bandă roşie (traseul nr.5). Numele curmăturii ca şi al vârfului din apropiere derivă din substantivul (lat.) bucetum-i= păşune pentru vite, sau din verbul (lat.) bucino = a suna din trompetă, a buciuma. Din curmătura Buceciu până în curmătura Poiana Ţiganului (1A oră), marcajul cu bandă roşie se suprapune pe o distanţă de circa 2 km drumului de car pe care întâlnim şi marcajul cu bandă albastră (fragment din traseele 6 şi 11) şi care urmăreşte curba de nivel pe la N de Măgura (Cuca) Buceciu. La marginea de V a Poienii Ţiganului (1 573 m), o săgeată metalică fixată pe un copac ne arată direcţia spre Voinegel şi timpul de mers (1 oră). Drumul carosabil pe care continuă marcajul cu banda albastră (şi care va fi marcat cu cruce albastră) se menţine pe curba de nivel cotind la stânga. Poteca marcată cu bandă roşie se desprinde uşor spre dreapta, traversează poiana îngustă, dar prelungită în sens meridian, urcă pe muchie printre molizi şi ajunge în ¼ ore într-o pajişte alungită cu pantă domoală prin care marcajul apare rar pe pietre. După 5 minute panta se precipită, dar zigzagurile potecii care uşurează urcuşul se recunosc prin iarbă şi afiniş. De la capătul urcuşului (1/4 oră), cărarea urmăreşte o muchie prelungă cu mici denivelări, până la un platou uşor bombat, cu o rarişte de molizi (Voinegel). Aici este necesară o placă indicatoare, întrucât cărarea se bifurcă: apare marcajul cu triunghi galben (traseul 23) care coboară pe la stâna Voinegel la lacul Jidoaia, din care se desprinde apoi marcajul cu cruce galbenă, care trece prin Vf. Galbenei. Poteca marcată cu bandă roşie coteşte la stânga şi după 5 minute, ajunge în poiana unei mici şei (Groapa Sasului) cu indicatoare fixate pe un molid, care îndrumă spre: Gura Galbena - 3-4 ore, Voineasa -6 ore (cruce galbenă), Pădureţ - 15 minute (cruce galbenă), Vf. Sterpu – 1½ ore, curmătura Buceciu -2 ore (bandă roşie). În continuare, poteca marcată cu bandă roşie urcă costiş timp de 25 minute pe versantul sudic al Vf. Voineşiţa, prin molidiş pe la „Bălţi", până în şaua dintre Voineşiţa şi Voineagu Cătănesii. De aici se desprinde o potecă abia vizibilă şi nemarcată spre Prejba, prin Dudurugu şi Panta. Cărarea pe care ne deplasăm (marcată foarte rar cu bandă roşie) coteşte spre dreapta (SE) şi urcă cu o pantă destul de mare pe Voineagu Cătănesc, al cărui vârf îl ocoleşte pe la S (pe deasupra pădurii de molid), pentru a ajunge în ½ - ¾ oră sub Vf. Căcâcea. De aici cărarea urcă costiş pe versantul de N al Vf. Căcâcea (care pare un contrafort al Vf. Sterpu) şi ajunge pe cumpăna de ape trecând printr-o strungă. Cărarea urmăreşte apoi curba de- nivel pe versantul meridional al Vf. Sterpu, traversează o culme care se prelungeşte spre S şi se arcuieşte pe la obârşia Văii Ivănuş, unde traversează şi un culoar de avalanşe drenat de un pârâu, pentru a urca în capătul nordic al culmii Dealu Negru. Din Voinegel pană aici sunt circa 6 km, care se parcurg în 1½ -2 ore. Dacă timpul ne permite putem urca în ¼ - ½ oră pe coama Vf. Sterpu (2 144 m), care este un bun punct de belvedere spre toate direcţiile cardinale. Tot de aici, parcurgând culmea prelungă spre S a Dealului Negru putem coborî peste Vf. Vătafului: la Voineasa - prin Deluşelu sau Vf. Pleşu, Malaia - prin Molivişu (traseul 24) sau Păscoaia - prin Vf. Arsurii. Din şaua largă în care ne găsim (dintre D. Negru şi Sterpu), cărarea coboară (1/3 oră) în curmătura Pârgheşul (dintre Vf. Sterpu şi Vf. Pârcălabu) - 1 911 m, unde întâlneşte un drum de tractor care se derulează pe versantul estic al Dealului Negru, apoi se îndreaptă spre Stânişoara (E). Banda roşie se suprapune acestui drum care urcă şi ocoleşte Vf. Pârcălabu (2 060 m) pe la S (în '/a oră), după care se desfăşoară aproximativ în curbă de nivel, pe la S de Piatra Gârcului, apoi ocoleşte Obârşia Văii Stânişoara şi ajunge în curmătura Stânişoara, la o intersecţie de drumuri care se pot urmări din acest loc pe coastele culmilor: spre S se desprinde un drum care duce prin culmea Mândra-Sârbinu-Robu, spre V este drumul pe care am venit şi altul, mai jos, care coboară în Valea Pârcălabului pe la stâna din Stânişoara; spre V este drumul pe care ne vom deplasa şi care se menţine aproximativ în curbă de nivel în lungul Coastei Câinenilor având în dreapta valea Una. Din curmătura Pârgheş, până la această intersecţie de drumuri sunt circa 5,5 km (1½ -2 ore). După circa 1 oră de mers în lungul Coastei Câinenilor ajungem la Capu Muntelui, unde drumul face mai multe serpentine, pentru a cobora o diferenţă de nivel de circa 100 m. După terminarea serpentinelor, drumul ocoleşte obârşia Văii lui Vlad trecând prin faţa unei stâni pe al cărei pereţi zărim marcajul bandă roşie, absent aproape din Sterpu, apoi menţinându-se în curbă de nivel intră în pădurea de molid. La capătul a 15-20 minute de la stână, drumul începe să coboare în serpentine, trecând treptat în pădurea de fag. Se menţine apoi cumpăna apelor (care devine aproape orizontală circa 1 km), ocoleşte pe la N două mameloane şi coboară menţinându-se pe versantul sudic până în şaua de la V de Dealul lui Vlad. Din această şa se deschide priveliştea spre Munţii Prejba, în care se recunosc vârfurile: Prejba, Greşii, Muma, Pleşiţa, apoi Curmătura şi Dealul Barnii, culmea Conţu, iar la S de valea Lotrioara privirea se odihneşte pe culmea Floarea-poiana Tisa-poiana Pietrelor. Drumul urcă puţin din şa, se abate pe la S de Vf. lui Vlad şi coboară uşor în poiana Comarnice (la E de vârf), deasupra unei stâne. De la stâna din Capu Muntelui până aici se consumă 1½ - 1¾ ore. Poteca se bifurcă din această poiană. Drumul de car pe care l-am parcurs până aici (şi care ar fi trebuit marcat în continuare cu bandă roşie), coteşte uşor la dreapta şi este marcat cu cruce roşie (traseul 35). Pentru a urmări marcajul bandă roşie, urcăm prin poiană spre N. La marginea poienii, pe un fag gros distingem marcajul apoi intrăm într-o pădure tânără de foioase pe o potecă abia vizibilă şi ajungem într-un luminiş, pe cumpăna apelor, lângă un fag cu vârful rupt de vânt. Semnul de marcaj apare rar pe trunchiul fagilor şi trebuie urmărit permanent, deoarece poteca este puţin circulată. Cărarea coboară pe cumpăna de ape dintre valea Gâujanu (V) şi valea Scăuiele (E), trece printr-un pâlc de mesteceni (după ¼ oră) apoi, printr-un luminiş, traversează un mamelon stâncos şi după ½ - ¾ oră ajunge într-o şa, de unde - versantul vestic fiind defrişat - se observă Coasta Câinenilor, Dunga Pojorâţii, Floarea. Urcă puţin pe un mamelon rotunjit, în vârful căruia întâlnim marcajul, pe un fag, apoi coboară cotind la dreapta (E) şi ajunge într-o poiană pe versantul sudic al culmii. Traversează poiana diagonal trecând pe lângă un mesteacăn gros, apoi printr-o rarişte şi ajunge în poiana de la stâna Gâlfa. De cum zărim stâna cotim la stânga şi urmărim plaiul care curând se înscrie spre dreapta, pe cumpăna de ape. Marcajul este rar, dar cărarea fiind circulată nu ridică probleme de orientare. Pătrundem într-o pădure tânără de foioase şi lăsăm cumpăna de ape la stânga, apoi trecem iar pe cumpănă, având în dreapta lăstăriş iar în stânga făget. Poteca se precipită pe o muchie pietroasă, apoi se înconvoaie în câteva bucle până în şaua de la V de Dealu Scăuiele, unde subtraversăm două linii electrice de înaltă tensiune. De aici, avem perspectiva spre valea Căprăreţ (Râu Vadului), cu gospodării răsfirate în luncă şi pe versantul opus. Vechea potecă turistică marcată cu bandă roşie coboară din şaua Scăuiele în valea Căprăreţ, traversează râul peste puntea hidrometrică şi se îndreaptă aval de-a lungul drumului forestier (2 km), până la punctul de oprire (P.O.) Valea Fratelui al căii ferate. Este însă mai comod să urmărim cărarea care se derulează pe versantul de S al Dealului Scăuiele printr-o pădure de foioase (fag, stejar, carpen, ulm). După ce întâlnim o altă potecă ce coboară din stânga, drumul se lărgeşte, face câteva serpentine, apoi coboară costiş până în talvegul văii Scăuiele. De aici urmăreşte firul văii în aval, pe malul stâng, apoi pe cel drept, până la calea ferată de pe valea Oltului. Nu traversăm calea ferată, ci cotim la dreapta, mergând în lungul acesteia spre aval circa 300 m până la barieră, unde pătrundem pe DN-7 (Sibiu-Rm. Vâlcea). Până la staţia Râu Vadului, mergând în aval, mai sunt 500 m, iar până la Popasul turistic Râu Vadului, 2 km.                                                                                                                                      

Sursa:guideromania.com